2,742 matches
-
zice Roja, da’ mi-e frică să ți-o spun, mărturisește, al naibii alcoolul ăsta, zice Gulie. Croitorașul și Bulgarul, două canalii, dom’ Roja, începuseră să vîndă tot felul de ponturi pe bani, că anume vilă a vreunui tovarăș e părăsită, că individul a fugit de frica revoluției și că e plină de obiecte de valoare, că în Palatul Cotroceni bate deja vîntul, că muzeele au rămas fără pază și așa mai departe. Tîrnăcop se pregătea să dea atacul nici una, nici
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
brusc, începe să treacă în revistă fiecare magherniță, vilă, apartament pe lîngă care trece, pocnesc și becurile de pe stîlpii de iluminat public, se trîntesc uși, din spatele gardurilor se aud lătrînd cîini. De unde avusese impresia că se află în mijlocul unui oraș părăsit, se trezește în mijlocul unei hărmălăi de neînchipuit, înconjurat din toate direcțiile de indivizi care aleargă pe străzi ca niște bezmetici țipînd în gura mare înjurături și lozinci deocheate la adresa regimului. Nici nu-și dădu seama că luat de val ajunsese
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
13 Septembrie, la vreo cincizeci de metri de intersecție, ce să vezi? Drumul e barat de o șandrama cît toate zilele, mai ceva ca baricada de la Inter, dacă vă vine să credeți. Ce e însă ciudat e că locul pare părăsit, că nu zărim nici o armă îndreptată înspre noi. Liniște de mormînt, nu altceva. O lăsăm încet, oprim la cîțiva metri distanță și începem să trecem în revistă ce avem înaintea ochilor așteptîndu ne totuși ca dușmanul să apară de undeva
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
manganu nepăsător. Puțoiu ăsta-i mai rău ca Toal. Intru io năuntru, Într-un restaurant din propiumieu oraș. Chelnerul vine și zice: Ai rezervare? Io mă uit numan jur... Își răsucește el capul cu aroganță de jur Împrejur În camera părăsită, și fac: Da, am. Decorul, apoi se uită disprețuitor la mine de parcă aș fi fost chelnerul, serviciul și probabil mîncarea. Și totuși mi-ar plăcea o masă de rahat. Ceilalți rînjesc și surîd lingușitori cînd el Își face numărul. RÎnjetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
transformări succesive, prin plecarea uneia din familii, câștigasem dreptul de-a ocupa apartamentul de la parter. Împreună cu cei patru copii, decisesem să iau totul de la Început la vârsta de 43 de ani. Am părăsit domiciliul conjugal, cu mari temeri În privința violenței părăsitului soț și tată, folosind o strategie care a dat totuși roade: adolescentul și fiica au plecat primii, pe furiș, Îndesându-și În buzunare sandvișuri și Într-un rucsac cărțile și caietele de școală, iar eu m-am strecurat pe ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și slăbit În ultimul hal. Moartea nu mă luase Încă și parcă mă Încăpățânam și eu prefăcându-mă că n-o mai văd. Cerșeam la intersecția unor străduțe desfundate, pe lângă fostele uzine Timpuri Noi, și am dat de o mașină părăsită, o rablă care părea că fusese salvată de la incendiul pe care tocmai Îl trăisem pe viu. Mi-am făcut cum a dat Dumnezeu, de disperare, culcuș Înăuntrul ei Înfricoșat de singurătate și la gândul că voi sfârși lângă un gard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mă Însor, să mi se nască mulți copii. Dar n-a fost să fie. Puterile mi-au slăbit Încet, Încet, m-au măci...nat...Dacă nu ți-aș fi ascultat poveștile, m-aș fi simțit și mai sărac, și mai părăsit. Multe lucruri nu se pot spune așa, direct și tu ai talentul de-a le spune ca nimeni altul. Ele au mai adăugat niște ani peste anii trăiți Înainte de-a te Întâlni. Până și numele pe care mi l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mai trecea din când În când pe acolo, Într-un elan de speranță absurdă, gândind că bătrânul anticar Îl va primi cu zâmbetul pe buze, și-i va recomanda o nouă carte. -Am avut unele momente În care mă simțeam părăsit și-mi trecea prin cap chiar să mă sinucid. Este pentru prima oară În toți acești ani, când mărturisesc cuiva lucrul ăsta. Bărbatul mângâie suprafața pânzei, ca și când acel chip de femeie este viu și mai lipsește foarte puțin ca să răspundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
aduc acum aminte. Ghetoul nostru a rămas deocamdată În picioare dar culmea, am văzut zilele trecute Într-un ziar, fotografii cu ghetouri din Italia, Spania, Franța, identice. cu ghetourile noastre: aceleași gunoaie, aceleași șandramale din rulote și carcase de mașini părăsite, aceeași plozi, și... mulți conaționali. Un singur lucru le deosebea: șandramalele păreau o redută cucerită: pe fiecare, era Înfipt steagul Uniunii Europene, mic, dar tare zglobiu. M-a Încercat un sincer sentiment de patriotism. -Cine naiba ești? -N-am casă, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ai Încăperii, Antoniu Își așterne câteva cârpe pe jos, lângă peretele opus patului, și Încearcă să adoarmă. Se gândește cum Cel de Sus Îl pune la grea Încercare. -Kawabata, mă auzi? -Te aud Antoniu. -Îmi lipsești, mă simt singur și părăsit, și tare vreau să vin și eu lângă tine. Mai am un capitol și termin cartea. Ce n-aș da să o citești... -Mai lasă să treacă un timp până să vii lângă mine, nu te grăbi, nu curge lapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cu a unui nemernic. Și-a făcut cruce mare, a deschis ușa și, În lumina de acvariu a zorilor, străvezie și rece, vegheat de o pisică jigărită, a vomitat mult, curățindu-se. Antoniu locuiește de o lună Într-un cavou părăsit, din cimitirul Sfântul Elefterie. Ține de urât unui avocat bogat și celebru, care s-a sinucis când au venit comuniștii la putere. Avea un singur fiu, care a emigrat acum treizeci de ani În America și, i s-a pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cimitir după trei nopți petrecute sub cerul liber. Și-a amintit că citise Într-un ziar un reportaj cu cei care se adăpostesc În cavouri, ca ultimă șansă de supraviețuire. Lumânăreasa cimitirului s.a Îndurat să-l ,,repartizeze,, o ,,locuință,, părăsită. Nu știe Însă, dacă va rezista frigului.. Octombrie e o lună capricioasă, iarna se apropie pe nesimțite și cavourile au pereții reci, ca și morții care le populează. A trebuit să fugă pentru totdeauna din ghetou, fiindcă bruta, odată revenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pentru a nu avea probleme cu administrația cimitirului și i-a sugerat că ar fi bine să iasă cât mai puțin În hărmălaia orașului, pentru a nu atrage atenția. După această introducere, l-a condus la noua ,,locuință,, repartizată: cavoul părăsit, aflat undeva, În extremitatea de vest a cimitirului, pe o alee cu un tei uriaș. Deși părăsit, cavoul cu pricina, o construcție solidă, făcută cu grija detaliilor unei adevărate Încăperi de locuit, nu pare vandalizat, așa cum se Întâmplă cu foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
iasă cât mai puțin În hărmălaia orașului, pentru a nu atrage atenția. După această introducere, l-a condus la noua ,,locuință,, repartizată: cavoul părăsit, aflat undeva, În extremitatea de vest a cimitirului, pe o alee cu un tei uriaș. Deși părăsit, cavoul cu pricina, o construcție solidă, făcută cu grija detaliilor unei adevărate Încăperi de locuit, nu pare vandalizat, așa cum se Întâmplă cu foarte multe monumente funerare și locuri de reculegere, din cimitirele patriei. Să nu uităm că, găști de golani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
gândește la fantome, nu aude țipăt de cucuvele, nici zgomote ciudate, și din morminte nu iese nimeni să-i bată În fereastră. De fapt nu e singurul locuitor al cimitirului. La a doua alee pe dreapta, Într-un alt cavou părăsit, trăiește de patru ani o familie În care ieri, spre seară, s-a născut cel de-al doilea copil, o fetiță pe care a moșit-o lumânăreasa. Antoniu a participat fără voie la nașterea pruncului; era Într-una din scurtele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de mine, gudurându-se. I-am vorbit, l-am mângâiat, i-am dat o felie de parizer pe care-a hăpăit-o imediat, după care s-a strecurat, deschizând-o cu botul, printr-o ușă laterală, În fapt o intrare părăsită, Întorcându-și privirea spre mine. Era seară mersesem mecanic, aiurea prin oraș și mintea Îmi era la fel de amorțită ca și picioarele M-am furișat după câine, care-și avea culcușul acolo; chiar am avut pentru o clipă impresia că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
să mă supăr pe tine, am rostit rar, deși cred că aș vrea să o fac. Am băut prea mult în seara asta și nu înțeleg prea bine ce mi se întâmplă. Sunt amărât, profund îndurerat, mă simt singur și părăsit, dar nu sunt supărat. Abia atunci mi-am dat seama, ca de un lucru foarte important, că în seara asta am venit eu la Palmer în loc să-l chem pe el la mine. Nici măcar nu-mi trecuse prin minte să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
scrisoare, pur și simplu distrusă. Spectacolul acestei prăbușiri era extrem de jalnic și totodată de înspăimântător și nu mințisem cu nimic când îi spusesem lui Georgie că Antonia îmi solicită toată atenția. Casa din Hereford Square avea același aspect cenușiu și părăsit; după ce fusese pe jumătate dezmembrată părea să nu-și mai fi revenit. Adusesem înapoi, cu mașina, tablourile și obiectele mici, dar celelalte lucruri mutate în Lowndes Square erau încă acolo și Antonia, în seama căreia lăsasem sarcina de a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
avion al unei companii americane. Această Îmbunătățire ilegală a condițiilor noastre de zbor nu a ajutat Însă prea mult la ridicarea moralului lui Lauren. De când Giles Monterey Își dezvăluise logodna, ea Își luase aerul de adâncă dezamăgire al unei logodnice părăsite, care se așteptase să se mărite sigur cu bărbatul În cauză. Era prea mult. De când părăsisem Park Hyatt cu câteva ore mai devreme, Lauren de-abia dacă Își scosese vreun pic ochelarii de soare de la ochi sau căștile iPod-ului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
am explodat eu. N-are doar una? O, Doamne. —Sylvie, tu trebuie să fii cea care părăsește, spuse Lauren. Să nu-i permiți să te părăsească el pe tine. E mai bine să fii tu cea care părăsește, decât cea părăsită, din punctul de vedere al respectului de sine. Sunt de aceeași părere, zise Marci. M-am simțit cu adevărat foarte bine atunci când i-am dat papucii lui Christopher. Foarte bine. Uite cât sunt de fericită acum. —Marci, Încetează, i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ieșind din ce În ce mai repede, de parcă s-ar fi putut să nu-mi ajungă timpul să le spun pe toate: N-am mai fost atât de nefericită În viața mea. Vreau să divorțez. Prefer să fiu eu cea care părăsește, decât cea părăsită, am spus, repetând, ca un ecou, cuvintele lui Lauren. Ce să fii? Cea care părăsește! am urlat la el și am Închis, Într-un acces de furie provocat de melancolie și de nenorocirea În care eram. M-am uitat lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
trebuie să se Întoarcă? l-am Întrebat, disperată. Și-a luat agenda de lucru de pe birou... Chiar nu știm cât timp va fi plecat. Am Închis. „Unde era Hunter? Cum aveam să dau de el? Urma să fiu eu cea părăsită, până la urmă? Poate că... poate că... am fugit În stradă. Încă turna cu găleata. Poate că dacă merg la Lauren... ea o să știe ce e de făcut“. Cu lacrimile șiroindu-mi pe obraji, am Început să merg pe Fifth Avenue
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
și, după ce primeau plicul de la poștă, tot mai multe ferestre erau acoperite de panouri de placaj, la uși opreau camioane de la firme de transporturi și tot mai multe clădiri erau incendiate, ruinele fumegau mocnit și gunoaiele arse pîlpîiau pe terenurile părăsite. Pe clădirile cu ferestre acoperite erau puse tăblițe galbene, pe care scria : PĂSTRAȚI DISTANȚA, PROPRIETATEA PRIMĂRIEI BOSTON, CONTRAVENIENȚII VOR SUFERI RIGORILE LEGII. În partea de vest a pieței lipseau clădiri Întregi, se vedea o porțiune Întinsă de cer, iar noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
După un interval destul de lung (pesemne că fata se dusese la fereastră să verifice), vocea Îl făcu să tresară prin neașteptata ei tărie - nu se mai folosea de batistă: — Nu e nimeni acolo! — Ești sigură? — Absolut sigură. Rowe se simți părăsit și indignat: cu ce drept plecase Jones de la postul său? se Întrebă el. Auzind pași pe coridor, spuse În grabă: — Trebuie să Închid telefonul. — Vor Încerca să te omoare pe Întuneric, mai spuse vocea, Înainte să se deschidă ușa. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Da, un cozonac făcut cu ouă adevărate... Pe urmă s-a Întîmplat ceva... Se simțea teribil de obosit. Între timp, soarele ieșise, În sfîrșit, la iveală. Străzile orașului erau ticsite de oameni care se duceau la lucru. Rowe se simțea părăsit, ca un păcătos Înrăit care vede cum alții se duc să-și primească iertarea. O, dacă ar putea să-și amintească măcar ce profesie avea! Vrei o ceașcă de ceai? — Da... SÎnt cam obosit. — Beavis, du-te și adu niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]