3,617 matches
-
cele din urmă, la concluzia că sinuciderea îi este mai apropiată sufletului său decât îi este Biserica; astfel, tot reflectând la acest lucru, se gândi să se omoare prin spânzurare. Alesese metoda asta de-a dreptul la întâmplare; nu-i păsa deloc cum va muri, ci îi păsa doar că va muri, și atât. Teribil îl mai încânta ideea. Iar, îndată ce macrabra decizie fu luată, neastâmpărul sufletesc i se potolise oarecum, căci se simțea slăbit din vâltoarea îndoielilor și a contradicțiilor
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
îi este mai apropiată sufletului său decât îi este Biserica; astfel, tot reflectând la acest lucru, se gândi să se omoare prin spânzurare. Alesese metoda asta de-a dreptul la întâmplare; nu-i păsa deloc cum va muri, ci îi păsa doar că va muri, și atât. Teribil îl mai încânta ideea. Iar, îndată ce macrabra decizie fu luată, neastâmpărul sufletesc i se potolise oarecum, căci se simțea slăbit din vâltoarea îndoielilor și a contradicțiilor sale, care se mai domoliseră un dram
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
pur caracteristic: - Și ce mai aștepți, draga mea, să încărunțești de tot? Dezrobește-te odată! Demisionează! Din inimă îți spun: să nu-ți pleci niciodată steagul! Luptă întotdeauna, luptă pentru tine, tu ești importantă! De altceva să nu-ți mai pese! Ei bine, nu se cunoaște prea bine ce s-a mai întâmplat cu Adriana mai departe. Tot ce-i știut este că și-a dat curând demisia de la Poștă. Totuși, la vreo două săptămâni de la acest eveniment neașteptat, Luiza a
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
găsește în străfundurile cele mai întunecoase și mai umede. Să mă ia dracu’, dacă mă mai înțeleg vreun pic! De fapt, mă simt de parcă aș fi deja cu un picior în iad... Dar, la urma urmelor, cui i-o fi păsând? Absolut nimănui, știu, și cred că, da, aproape că nici mie. Într-adevăr, chiar nu mai vreau să-mi pese, căci parcă simt că... parcă simt că nu mai am nicio motivație. Da, nicio motivație nu mi-a mai rămas
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
fapt, mă simt de parcă aș fi deja cu un picior în iad... Dar, la urma urmelor, cui i-o fi păsând? Absolut nimănui, știu, și cred că, da, aproape că nici mie. Într-adevăr, chiar nu mai vreau să-mi pese, căci parcă simt că... parcă simt că nu mai am nicio motivație. Da, nicio motivație nu mi-a mai rămas ca să fac contrariul, iar de asta sunt pe deplin sigur! Chiar, de multe ori, m-am și întrebat: oare ce
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
mă droga este cel mai prostesc lucru, pe care l-aș putea vreodată face, pentru sănătatea mea. Însă, „draga și buna mea mamă”, află că, ceva mai demult, eu mi-am luat serios incredibilul îndemn de a nu-mi mai păsa deloc de mine însumi. Ei, îți vine să crezi una ca asta? Dar, prin felul acesta de abordare a lucrurilor, n-am făcut decât să-ți urmez îndeaproape exemplul. Cum? Păi, nu tu îmi tot spuneai că sănătatea trupului nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
embrionului. Medicul îmi explică lucrurile și îmi zise clar că riscam să nasc un copil bolnav. Acasă, și rudele și toți mă îndemnau să fac avort. Îmi ziceau că, dacă nu-mi pasă de mine, măcar de copil să-mi pese, că el se va chinui și va avea de suferit toată viața. Mă lua groaza când mă gândeam că mi-aș putea ucide copilul, dar și gândul că se va naște bolnav mă făcea mult să sufăr. Treceau zilele și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
rupt barajele, au dat foc la benzinării, și s-a încins o horă a purificării cum nimeni nu mai văzuse până atunci. În furia generală, criminalii s-au amestecat cu eroii, binele cu răul, minciuna cu adevărul, dar cui îi păsa de toate acestea, beția era generală și ea trebuia consumată până la capăt. În marșul triumfal spre noua orânduire unii mai suspinau după trecut, își aminteau de o vagă bucurie, de lenea generală, regretau mai ales lâncezeala care îi transformase pe
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ieși împreună. În timp ce își îmbrăca pardesiul, îl întrebă: de ce ești așa de grăbit, tinere, să prestezi o muncă? Fiul meu, continuă el, ar sta acasă toată viața, fără nici o slujbă, s-ar plimba, ar cocheta cu fetele fără să-i pese de curgerea timpului! - Vreau să mă căsătoresc și un serviciu mi-ar asigura un suport financiar absolut necesar. - Ei, asta era!? - Mai rămâne să rezolv problema locuinței și pe urmă... - Ești un băiat simpatic. Mi-ai făcut o bună impresie
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
vârsta ei. Poate că-i nebună, a zis unul dintre ei . Ori poate că Îl iubește, completă altul, descoperindu și dinții Întrun râs malițios. Nu vezi cum Îl privește!... Am râs și eu forțat, prefăcându-mă. Lui Neli nu-i păsa deloc. Mă Înconjura cu vocea ei de clopoțel și, fredonând neînțeles tot felul de refrene, rămânea veselă În umbra mea, ca o soră mai mică, cu un zâmbet de mulțumire pe chip. De la un timp, nimeni n-a mai luat
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
albume, ci în găurile din perdele și în mobila cu carii pe la colțuri, în mirosul de naftalină și de aer închis. Mătușa se obișnuise să stea singură, mie mi se păruse o nebunie la început, apoi nu mi-a mai păsat. Mătușa se scula în fiecare dimineață cu noaptea-n cap și făcea curățenie în toată casa, avea o plăcere diabolică să șteargă tot timpul praful de pe mobilă. Pe la unsprezece se ducea în bucătărie și pregătea prânzul, din care întotdeauna mânca
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
cu buchetul în sus ca o sorcovă. M-am luat după ea, gata s-o împing dacă nu mă lăsa să cobor, și cred că până la urmă am împins-o, că am auzit-o vociferând în spate, dar nu-mi păsa. Mă uitam prin geamul din ușă și vedeam chipul meu lipit ca un abțibild pe întunericul de afară. — Chiar trebuie să coborâți? Bătrânul îndrăzni de undeva din spate. Eu mă lipisem toată de ușă. — 257 merge și dincolo. Dincolo pentru
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
trupul începea să se mărească și să pătrundă tot mai mult în canapea. Se simțea ocrotit, îmbrățișat de căldura camerei, dezmierdat de nuanțele de roșu, care acum începură să-i coloreze obrajii și palmele atât de diforme. Nu-i mai păsa de propriul trup, de faptul că fusese supus unei schimonosiri probabil ireversibile sau de camera sa, care se metamorfoza odată cu el, în el. — Vrei să-mi dai sarea, te rog? Privi în jur ca să vadă cine îi vorbise; era o
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
albastru și orange. La început s-a simțit frustrat, i se părea că cineva îi fură unicul lucru care-i mai rămăsese: camera sa, dar i-a trecut repede, pentru că acum nu mai conta, și oricum nu trebuia să-i pese. Îi părea rău doar de canapeaua aceea moale și primitoare, dar poate că-i mai bine așa, tocmai canapeaua îi amintea cel mai bine de ea, și nu se putea stăpâni să nu și-o imagineze stând relaxată în dreapta lui
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
el un copil, mă respectă, ne iubim. Nu am nimic a-i reproșa. - Ce știi tu? Am auzit că în tinerețea lui nu prea dădea pe la biserică. - Și chiar de ar fi așa!? Era cavaler, n-avea cui să-i pese cum își măsura timpul pe ceasornicul nopților sau zilelor, erau numai ale lui, pe când acum! - Fata mea, nu s-a văzut niciodată ca un ginere să poată fi asemuit cu un fiu și nici o noră să devină fiică adevărată, așa
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
cel reclamat de ceferist. Patru lăzi mari cu focoase erau lipsă. De aici a început o întreagă desfășurare de forțe, pe fronturi largi, interne și externe. Filtre peste filtre. Căutări peste căutări. Vigilență civilă, vigilență militară, vigilență politică. Puțin le păsa, celor de la televizor, de focoasele atât de distrugătoare.Ha, ha,ha! Așa, da, vigilență! Chiar, așa, da! Proveneau de la fabrica de muniții și armament din Tohani-Zărnești, și urmau să ajungă în Bulgaria, la o unitate care se ocupa cu revizia
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
i se șterseseră până atunci din amintire, la apa pe care o turnase în bidoanele răsturnate în buza canalului. Iar de aici, traiectoria imaginilor mentale se opri la insecticid. Nu la cel vărsat, de care în momentul acela nu-i păsa în niciun fel, ci la cel uitat în sticlele împrumutate de la nea Vasile, dosite în spatele tomberoanelor. Îl enervase dobitocul ăla de Anton și din pricina acestei enervări gândul îi fugise de la ele, când ieșise furios pe poartă, dimineață. Stătu un pic
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Nu mai am ce pierde. Ce-o să-mi ia? Caii de la bicicletă? Asta-i vorba voastră. Dar e grozavă foc vorba asta: să-mi ia caii de la bicicletă! O spun deschis: nu-mi mai pasă de nimica, așa cum nu-mi păsa, (indirect !) când adunam ostentativ, vecinii și, obosită crunt cum eram, după o zi de muncă (la început, până să fiu promovată în funcție, am lucrat la așezarea cărămizilor crude sau arse în bancuri, la uscat), mă așezam elegant pe scaunul
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cauză trebuie să aibă litere mult mai mici, altfel Sfântul Scaun n-o să accepte niciodată modificarea, a replicat preasfântul părinte. — La ora asta, pe Sfântul Scaun stă, probabil, un storcător de fructe, deci e greu de crezut c-o să-i pese, a surâs otrăvit oponentul său. — OK, a cedat Padre C. Supun la vot modificarea propusă de colegul nostru, pentru care, vă reamintesc, În alte vremuri l-am fi perpelit pe rug. O dată, de două ori, de trei ori! Amin, a
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
prin copiat, gonflarea notei sau alte asemenea mici servicii... școlare. O făceau cu un aer amuzat, ca și când ar fi fost vorba de o bagatelă acolo, în ordinea firescului. S-a sesizat cineva? Nu cunosc. La urma urmelor, de ce ne-ar păsa? Nu ne-ar păsa într-adevăr, de nu s-ar ivi gândul terifiant că toți aceștia vor ajunge în posturi de decizie, cum de cele mai multe ori alții, înaintea lor, au și ajuns, fericindu-ne azi cu luminile "competenței" lor. S-
Titluri cu tarif by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/9199_a_10524]
-
sau alte asemenea mici servicii... școlare. O făceau cu un aer amuzat, ca și când ar fi fost vorba de o bagatelă acolo, în ordinea firescului. S-a sesizat cineva? Nu cunosc. La urma urmelor, de ce ne-ar păsa? Nu ne-ar păsa într-adevăr, de nu s-ar ivi gândul terifiant că toți aceștia vor ajunge în posturi de decizie, cum de cele mai multe ori alții, înaintea lor, au și ajuns, fericindu-ne azi cu luminile "competenței" lor. S-a gândit, se gândește
Titluri cu tarif by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/9199_a_10524]
-
care se adăugau cele cîteva pahare de votcă, Îl obosise teribil pe doctor. Între timp, i se făcuse foame și, din această cauză, Îl durea capul - sau poate din cauza fumului țigărilor cu marijuana care plutea deasupra meselor. Nu-i mai păsa nici de extratereștri, nici de transmiterea la distanță a gîndurilor; se Întreba cu toată sinceritatea de ce naiba intrase În acest local infect și Își alesese drept interlocutor acest român imbecil. Votca i se evaporase din stomac, lăsînd În urmă, prin
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
că era nu doar cetățean american, ci și În serviciul armatei americane. Cum să-i convingă că o ura tocmai În calitate de cetățean american? Dacă ar fi fost, de exemplu, cetățean român, ca individul care-i furase pardesiul, i ar fi păsat prea puțin de America. Probabil că și acela ura, la rîndul lui, România, din motive oarecum asemănătoare. Dar e sigur că ura, de asemenea America, la fel cum o urăsc de altfel toți cei care nu-s americani - cu un
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
nesemnat, nu-i stătea În caracter. Mai ales după ce constatase că, de mai multe luni, nici la rapoartele cifrate trimise către superiorii săi de la CIA nu primise vreun răspuns. Uitaseră cu totul de el, Îl lăsaseră În adormire, nu le păsa nici dacă și depune sau nu demisia, nici dacă trăiește sau crapă. În aceste condiții, apariția bătrînului ciudat care-și spunea Pablo i se părea cu atît mai neverosimilă, iar mesajul lui imperativ, de-a dreptul suspect. Ceruse o șalupă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
și pace și aici ca la Băneasa, m-am binoclat cît am putut, dar tot n-am sesizat nimic, mașina gonea cu peste o sută la oră pocnind din încheieturi, martorul de ulei începuse să pîlpîie, dar omului nu-i păsa, zicea că vrea să ajungă cît mai repede acasă. După încă un pahar de rachiu, din poziția chinuită în care stă la masă, simțind un curent puternic în ceafă, Roja se răsucește în direcția ușii. În pragul Feroviarului stă Gulie
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]