461 matches
-
fost primul care a dispus renovarea domului, lucrările durând mai puțin de 70 de ani. În 842, clădirea a ars după ce a fost lovită de un fulger. Trei ani mai târziu, s-a început reconstruirea catedralei. În perioada 1000-1020, în timpul păstoririi arhiepiscopului Hartwig (991-1023), a fost construit un cor cu o criptă înspre Vest. Sub arhiepiscopul Konrad I (1106-1147), au fost construite turnurile de pe latura de vest. Această biserică originală a experimentat, astfel, cel puțin trei campanii de construiri și reconstruiri
Domul din Salzburg () [Corola-website/Science/328210_a_329539]
-
Xenia, căsătorită cu cantorul din Bonț iar apoi, rămasă văduvă, recăsătorită cu cantorul Bene din Șinteu (Șoimeni); Maria, căsătorită cu preotul din Surduc, pe Someș; Anica, căsătorită cu preotul din Brâglez; Elisaveta, căsătorită cu Samoil Pop, succesorul tatălui ei la păstorirea credincioșilor din Berindu; Veronica, măritată după notarul satului Husmezău, și Nastasia, botezată cu numele mamei sale. Potrivit istoricului Elie Dăianu, bun cunoscător al regiunii și al protopopiatului pe care îl păstorea, Ananie Pop „era coborâtor modest dintr-o familie distinsă
Vasile Ladislau Pop () [Corola-website/Science/312530_a_313859]
-
Senatului, cu 47 de voturi din 53 de votanți. La 14 martie 1881, Senatul, urmând Camerei Deputaților, votează Legea prin care România devine Regat, Carol I fiind proclamat Rege. În cuvântul rostit cu acest prilej, mitropolitul Calinic a spus: În timpul păstoririi sale, s-au deschis cursurile Facultății de Teologie din București, la stăruințele lui (1881); s-a înființat Tipografia Cărților Bisericești (1882). La 25 martie 1882, în Joia Mare a Sfintelor Paști, membrii Sfântului Sinod sfințesc, pentru prima dată, Sfântul și
Calinic Miclescu () [Corola-website/Science/310823_a_312152]
-
nord, chiar deasupra ferestrei, este zugravit Sf. Proroc Ilie cu carul de foc, probabil pentru faptul că la Sf. Ilie se ține hramul satului Bala de Jos. Acum biserică se află la a treia reparație importantă, ce se execută în timpul păstoririi preotului Ionuț Blidaru Semenescu cel care îndeplinește și funcția de protopop al Severinului. A fost consolidată din nou fundația, s-a dat jos învelitoarea veche de tablă a bisericii și i s-a pus un acoperiș nou de tablă după
Comuna Bala, Mehedinți () [Corola-website/Science/301598_a_302927]
-
se aflau un număr de 47 icoane mari și mici, parte din ele provenind, probabil de la vechea biserică de lemn. Creșterea populației a determinat spre sfârșitul secolului al XIX-lea începerea demersurilor necesare pentru edificarea unei noi biserici. Astfel, în timpul păstoririi preotului Aurel Bilțiu, adunarea bisericească a hotărât în data de 13 februarie 1891 începerea lucrărilor la noua biserică a satului. Anul 1897 aduce demolarea vechii biserici de lemn, ocazie cu care, materialul rezultat este împărțit între cei care au cărat
Biserica de lemn din Rus () [Corola-website/Science/324599_a_325928]
-
Cler al Archidiecesei Metropolitane Greco-Catolice Române de Alba-Iulia și Făgăraș pre anul 1900 aflăm că la începul secolului XIX în Poșaga de Jos au funcționat ca preoți Vasile Popa acestuia urmându-i Vasilie Pintea care slujea pe la anul 1842. În timpul păstoriri acestora probabil a fost construită (în 1828) și biserica strămutată la Hărcana. Biserica a fost surprinsă într-o fotografie în anul 1935, menționată de cercetătoarea Ioana Cristache-Panait. Prin intermediul acestei fotografii i-au putut fi remarcate armonia proporțiilor, farmecul acoperișului cu
Biserica de lemn din Hărcana () [Corola-website/Science/324734_a_326063]
-
care oficia slujbele în Hrastăs. Vechea bisericuță demolându-se din cimitir, s-au construit un fel de trapeză (paraclis), în curtea bisericii, iar în cimitir s-a construit o clopotniță, pereții fiind pictați pe pânză, azi refăcută în totalitate sub păstorirea preotului Iacob Sandu Iustin. Actuala biserică cu hramul Sfinții Arhangheli Mihai și Gavril a fost construită între anii 1935 și 1940, când s-a făcut sfințirea de către Mitropolitul Alexandru Nicolescu de la Blaj. Biserica s-a ridicat din obolul tuturor credincioșilor
Frunzeni, Mureș () [Corola-website/Science/300579_a_301908]
-
a fost construită între anii 1935 și 1940, când s-a făcut sfințirea de către Mitropolitul Alexandru Nicolescu de la Blaj. Biserica s-a ridicat din obolul tuturor credincioșilor din sat, având în frunte un comitet de construcție și Consiliul Parohial, sub păstorirea preotului Teofil Tătaru. Biserica e de stil ”bizantin-moldovenesc”, cu arcade în formă de cruce, central o cupolă deschisă precum și două turnuri clopotnițe cu 3 clopote. Temelia e din beton armat, construcția din cărămidă, acoperișul din tablă zincată. Interiorul bisericii are
Frunzeni, Mureș () [Corola-website/Science/300579_a_301908]
-
de Dionisie Novacovici, episcopul Budei, în anul 1768 după data menționată pe un Sfânt Artimis. Românii de pe aceste meleaguri au fost în general iobagi și slugi pe cele 3 moșii grofești. Cu timpul au devenit proprietari. Între anii 1986-1992, sub păstorirea preotului I. Vasile Vultur și prin eforturile deosebite ale credincioșilor din parohie se reușește construirea unei frumoase biserici noi , care a fost sfințită la data de 30 august 1992 de către P.S.S. Dr. Irineu Pop Bistrițeanul - episcop vicar al Arhiepiscopiei Vadului
Blăjenii de Jos, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300866_a_302195]
-
Corala Catedralei Patriarhale a funcționat sub conducerea profesorului Nicolae Oancea între anii 1932 și începutul anului 1940. Credem că acesta a fost nevoit să renunțe la conducerea coralei o dată cu venirea pe scaunul patriarhal a lui Nicodim Munteanu (1939-1948). Perioada de păstorire a patriarhului Nicodim este cea mai frământată pentru continuitatea coralei, între 1945-1946 fiind chiar suprimată activitatea acesteia. Nu știm care au fost considerentele și argumentele patriarhului Nicodim, dar dorința sa, - odată cu venirea la cârma Bisericii - era ca în Catredala Patriarhală
Corul Patriarhiei Române () [Corola-website/Science/308241_a_309570]
-
au referit în corespondența lor la faptul că Bucovina era o parte detrunchiată a vechii Moldove. La 3 februarie 1878, Curtea cu juri din Cernăuți a pronunțat achitarea celor cinci studenți români, care au fost eliberați din arest. În perioada păstoririi la Pătrăuți a preotului Constantin Morariu, casa parohială a fost un punct de întâlnire al luptătorilor pentru unitatea neamului românesc. Aici au fost găzduiți mulți oameni de cultură din Regatul României, care au vizitat în acele vremuri Bucovina. Trimis în
Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Pătrăuți () [Corola-website/Science/309239_a_310568]
-
ridicat din temelie biserica din Letca Nouă. Mitropolitul Nifon a îndeplinit funcția de președinte al Divanului Ad-hoc din București la 29 septembrie 1857 și al Adunării elective care a ales domn pe Alexandru Ioan Cuza la 24 ianuarie 1859. În timpul păstoririi lui, au avut loc cunoscutele reforme bisericești ale lui Alexandru Ioan Cuza (secularizarea averilor mănăstirești, Legea sinodală, Legea pentru numirea de mitropoliți și episcopi eparhioți). În 1865 este numit primat al României. La 10 mai 1866 întâmpină pe prințul Carol
Nifon Rusailă () [Corola-website/Science/310819_a_312148]
-
rugăciune: "„Toiagul puterii tale ți-l va trimite Domnul din Sion”". Din această rugăciune descoperim un simbol al autorității, cu care arhiereul trebuie să-și exercite slujirea în Biserică. Este vorba de autoritatea sacramentala, de conducător al turmei încredințate spre păstorire. De aceea, când un arhiereu este instalat într-o eparhie primește cârja de la mitropolitul sau, iar mitropolitul când este instalat într-un scaun mitropolitan primește de la patriarhul sau cârja arhiereasca. Toiagul este un obiect de cult care se folosește în
Pateriță () [Corola-website/Science/320969_a_322298]
-
iunie 1941 (era joia dinaintea Rusaliilor), cu puțin înainte de declanșarea "Războiului din Răsărit", la 22 iunie. În anul 1936, a sfințit Biserica Buna Vestire din Târgu Mureș, cunoscută și sub numele de "Catedrala Mică", principala sa ctitorie. De asemenea, în timpul păstoririi sale a fost ridicată Biserica Buna Vestire din Brașov, pe care a sfințit-o în 1936. Ierarhului Nicolescu i se mai spunea și „mitropolitul turist”. A publicat alte peste 200 de studii și articole în: <br>
Alexandru Nicolescu () [Corola-website/Science/306802_a_308131]
-
renovat în anii 1980 și 1990-1991, este compus dintr-un altar semicircular nedecroșat, o navă dreptunghiulară spațioasă, compartimentată în naos și pronaos, și un turn clopotniță zvelt, cu fleșă ascuțită. Biserica a fost construită între anii 1821 și 1828, în timpul păstoririi preotului Ioan Maximilian, cu sprijinul a doi căpitani sârbi de la Regimentul grăniceresc din Hațeg, deservind până în prezent, fără întrerupere, obștea ortodoxă a orașului, conscripția din anii 1829-1831 o menționează ca atare. Lăcașul, renovat ultima oară în 1998, este acoperit integral
Hațeg () [Corola-website/Science/297064_a_298393]
-
1928 de Ilie Chidu din Sibiu, a fost reînnoit în 1980 de pictorul Petru Iacobescu din Timișoara, restaurarea frescei s-a făcut în anii 1994-1995. Celălalt lăcaș de cult, cu hramul „Sfânta Treime”, a fost construit între anii 1824-1829, în timpul păstoririi vicarului unit Iovian Nobili, cu sprijinul financiar al episcopului Ioan Bob al Blajului; târnosirea s-a făcut în 1834, iar resfințirea în 1970. Pereții edificiului înscriu planul dreptunghiular, cu absida semicirculară nedecroșată. Nava spațioasă, supraînălțată printr-o clopotniță scundă, cu
Hațeg () [Corola-website/Science/297064_a_298393]
-
De plan dreptunghiular, cu absida semicirculară nedecroșată, lăcașul este prevăzut cu un turn zvelt, ridicat deasupra unicei intrări apusene. Cu excepția coifului de tablă al clopotniței, la acoperișul propriu-zis s-a folosit țiglă. Edificiul a fost construit în anul 1876, în timpul păstoririi preotului unit Ștefan Sora. Reparat în 1996 și 2005, lăcașul a fost împodobit iconografic în anul 2005 de ieromonahul Porfirie Cuciuc din Petroșani. Predecesoarea sa fusese o bisericuță de lemn, înălțată în jurul anului 1770; harta iosefină a Transilvaniei (1769-1773) și
Hobița, Hunedoara () [Corola-website/Science/300550_a_301879]
-
biserica a fost distrusă în întregime în urma exploziei unui depozit de muniții din apropiere. Din cauza exploziei depozitului de muniție, schitul a fost distrus, murind mai mulți călugări, printre care și Arhimandritul Teodosie. După primul război mondial, între anii 1923-1928, în timpul păstoririi mitropolitului Pimen Georgescu, arhimandritul Epifanie Demetrescu și alți câțiva călugări veniți în România de la Muntele Athos, au reclădit așezarea monahală distrusă construind o a doua biserică. Aceasta a fost grav avariată de cutremurul din anul 1940, iar în timpul celui de-
Mănăstirea Vlădiceni () [Corola-website/Science/307854_a_309183]
-
altarul bisericii unde slujea tatăl său. În 1884, la un an după moartea fiului său, preotul Iraclie Porumbescu s-a mutat ca paroh la Biserica de lemn din Frătăuții Noi, unde a slujit între anii 1884-1896. În anul 1887 , în timpul păstoririi parohului Onofrei Mironovici (1852-1929), a fost construită la Stupca o biserică nouă cu hramul "Sf. Mare Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir". La înălțarea lăcașului de cult au contribuit enoriașii, precum și boierul Alecu Popovici, înnobilat de statul austro-ungar cu rangul de
Biserica Sfântul Dumitru din Ciprian Porumbescu () [Corola-website/Science/320884_a_322213]
-
Câmpulung Muscel. Pe măsura trecerii timpului, biserica a începută să se degradeze. La începutul secolului al XXI-lea, ca urmare a infiltrărilor apei pluviale, fațada bisericii, o parte din șarpantă și din pictura interioară erau deteriorate. Între anii 2005-2008, în timpul păstoririi parohului Constantin Croitoru, s-au efectuat lucrări de restaurare a bisericii. S-a înlocuit șarpanta de lemn, s-a lărgit streașina și s-a înlocuit acoperișul de țiglă cu o învelitoare din tablă cutată de tip lindab. Odată eliminat pericolul
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Putna () [Corola-website/Science/320372_a_321701]
-
În acel an, comunitatea ortodoxă din Burdujeni-Sat era păstorită de preotul paroh Dimitrie Berariu (născut în 1898). După cum se vede într-o fotografie a bisericii publicată în acel anuar, în acel an biserica nu avea pridvorul de pe latura sudică. În timpul păstoririi preotului Dumitru Hrițcu (1957-1986) s-au realizat mai multe lucrări de reparații și întreținere la biserica parohială. Între anii 1984-1986, s-au pictat în frescă pereții interiori ai lăcașului de cult, s-a înlocuit mobilierul vechi (catapeteasma, stranele ș.a.) cu
Biserica Sfânta Treime din Suceava () [Corola-website/Science/317467_a_318796]
-
în 1761 în fața comisiei care cerceta apartenența confesională a ardelenilor, desi în recensamintele oficiale habsburgice erau inregistrati ca greco-catolici în urma aderării formale a preoților leșeni la unirea cu Roma. Comunitatea revine oficial în sânul Bisericii Ortodoxe Române în 1948, în timpul păstoririi preotului Vasile Coșbuc.( Vezi detalii în Istoria Parohiei) Vechea biserică cu hramul "Sfinții Cosma și Damian" din centrul satului În toamna anului 1927, prin stăruința studențimii din sat, cu sprijinul unor intelectuali și plugari inimoși din Leșu, a luat ființă
Leșu, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300881_a_302210]
-
Kirovohrad, cu titlul de Episcop de Kirovohrad și Oleksandriia. Prin redenumirea eparhiei, a purtat titulatura de episcop de Kirovohrad și Novoarhanghelsk (din 27 iulie 2007) și pe cea de episcop de Kirovohrad și Novomîrhorod (din 24 noiembrie 2007). În perioada păstoririi sale la Kirovohrad, au fost construite mai mult de 35 biserici și alte câteva zeci au fost restaurate, în special, cele aflate în centrul regional. Cu binecuvântarea sa, 19 preoți și-au completat studiile la Academia Teologică din Kiev, urmând
Pantelimon Romanovski () [Corola-website/Science/313658_a_314987]
-
care are aspectul unei căldări. Prin vestita sa școală de copiști, Căldărușaniul a contribuit din plin în veacurile trecute la crearea limbii române literare. Cea mai fecundă perioadă din istoria mănăstirii rămâne totuși sfârșitul secolului al XVIII-lea, când, sub păstorirea Sf. stareț Gheorghe de la Cernica (canonizat în 2005), aceasta devine unul din principalele focare de duhovnicie și cultură ale arealului românesc. În 1834, tipografia Ungrovlahiei de la București va fi mutată la metocul Cocioc al Mănăstirii Căldărușani, împlinindu-se astfel dorința
Mănăstirea Căldărușani () [Corola-website/Science/312348_a_313677]
-
care a suportat cheltuielile de construcție până în anul 1996 (erau realizate temelia și zidăria construcției până la aproximativ patru metri). Restul cheltuielilor au fost făcute cu contribuția clerului, a credincioșilor și cu sprijinul statului. Lucrările de construcție au fost executate în timpul păstoririi PS. Nifon Mihăiță (1994-1999) și Damaschin Coravu - episcopi ai Episcopiei Sloboziei și Călărașilor. Catedrala a fost proiectată de arhitectul Florea Voicu și construită de către firmele „Hermes” și „Constrif”, ambele din Slobozia. Despre lăcaș se afirmă că, la data sfințirii sale
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]