358 matches
-
până în secolul VIII. După istoricul creștinismului și arheologul Pr. Ion Barnea, au existat două moduri de difuzare treptată a creștinismului popular de limbă latină, mai tardive, printre Dacii liberi și printre Vlahii (Proto-Românii) din nordul Dunării: pe de-o parte păstoritul (transhumanța reprezentând, an de an, o cale de schimburi culturale între zona carpatică, Balcani și zona pontică), și pe de altă parte negustorii (care se deplasau cu stofe, mirodenii, mătase și produse manufacturate la nord de Dunăre, de unde se întorceau
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
Mama sa, Ana, din zona Pogăcenilor și tatăl său din neamul Tămășeștilor, născut în Jucu, au întemeiat o familie frumoasă în Borșa, loc unde a copilărit și Aurel Tamâș. Acesta s-a ocupat cu muncile rurale, creșterea,animalelor, cultivarea plantelor, păstoritul oilor, dar aici a și urmat o parte din studii și a cochetat cu muzica. Pare-se că neamul Tămășeștilor se trage din zona Maramureșului, ceea ce îl face pe artist un autentic român. Și în prezent, Aurel Tamâș se simte
Aurel Tămaș () [Corola-website/Science/302419_a_303748]
-
varietate mare de prăjituri, torte și prăjiturele. Foarte răspândită este torta dobos, apreciată și în România. Deseori se întâlnesc în această bucătărie și pastele făinoase. Bucătăria românească a fost influențată favorabil de condițiile oferite de relieful prielnic pentru agricultură și păstorit. Din alimentația oamenilor de la sate făceau parte cerealele (mei, grâu, orz și mai târziu porumb), legumele și verdețurile (fasole, mazăre, varză, castraveți, ștevie, pătrunjel, ceapă, usturoi), carne și slănină de porc și pește, ouă și carne de oaie sau de
Bucătăriile lumii () [Corola-website/Science/302457_a_303786]
-
printre capitolele lexicului în care exista o importantă dezvoltare a formelor de civilizație daco-getă, suficientă pentru a oferi o rezistență remarcabilă la influența altor limbi, inclusiv a limbii latine. Vom adăuga aceasta la toate acele activități în care dacii excelau: păstorit, activități agricole specifice zonei geografice, apicultura, vânătoarea, pescuitul, meșteșugurile artizanale, dintre care mai ales țesutul, olăritul, prelucrarea pieilor și a lemnului. Alte exemple de asemănări: 1) Riborasta ( Dacă) și Rabarbă (Română, DEX) Riborasta (din limba dacilor) se traduce de regulă
Denumiri dacice de plante medicinale () [Corola-website/Science/302479_a_303808]
-
cu incizii geometrice, s-a produs o uniformitate culturală. Așezările din aria culturii apeninice erau de mici dimensiuni, aveau aspect sedentar, agrar-pastoral, fiind amplasate în zone montane, în sudul Etruriei, în Apulia și în Latium. Satele de mici dimensiuni practicau păstoritul transhumant. Conform descoperirilor de ceramică apeninică , regiunea colinară a Romei era slab locuită. Către sfârșitul epocii bronzului, ceramica se modifică și uneltele se dezvoltă în conformitate cu creșterea demografică și amplificării dimensiunilor așezărilor umane . Cremația înlocuiește sau dublează inhumația, fiind descoperite câmpuri
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
exclude posibilitatea exploatării agricole. Numai în oazele puțin numeroase, care au acces la apă, se cultivă cereale, legume și fructe, mai ales curmale. Fauna este alcătuită din: vulpi de deșert, hiene, gazele, dromaderi, reptile. shi multe altele Îndeletnicirea dominantă este păstoritul, cu care se ocupă stăpânii adevărați ai deșerului, tuaregii. Agricultura: creșterea ovinelor, a caprinelor și a cămilelor; culturi în oaze. Regiunea este populată de nomazi. Orașele In-Amguel, Tazrouk, Tahifet și Ideles numără numai 10.000 de locuitori. Oamenii care trăiesc
Ahaggar () [Corola-website/Science/304590_a_305919]
-
baluștri strunjiți de lemn, cu profilatură simplă din tencuială la ferestre, cu gârlici, în goluri arcuite sub foișor, și învelitoare de șiță. Unelte lucrate meșteșugit în lemn sau fier, folosite de țăranii musceleni în decursul vremi, indică principalele lor îndeletniciri: păstoritul, culesul, vânătoarea, pescuitul, agricultura, cultura, prelucrarea lemnului și a pietrii de Albești, olăria, fierăria etc. O bucătărie țărănească, smulsă parcă din pânzele lui Grigorescu și Luchian; casa mică sau camera de lucru, semănată cu obiecte de tors și țesut, și
Câmpulung () [Corola-website/Science/303859_a_305188]
-
existențială a omului, lupta lui cu forțele oculte și perspectiva înfrângerii lor, raportul cu femeia și raportul de prietenie între oameni, teama de moarte și setea de nemurire; paralel, mitul rezumă alegoric istoria devenirii și destinul oamenilor ca societate: vânătoarea, păstoritul, civilizația urbană, constituirea statului arhaic, catastrofele cosmice, marile întrebări ale gândirii.
Ghilgameș () [Corola-website/Science/303940_a_305269]
-
împarte între pădurea uscată mediterana și arbuști de acasia, în extremul nord și deșertul de coastă atlantic, în centru și sud. Sahara Occidentală posedă puține resurse naturale și nu are precipitații ca să mențină majoritatea activităților agricole. Economia ei se centrează în păstoritul nomad, pescuit și extragerea de fosfați, care constituie cel mai mare zăcământ din lume. Majoritatea alimentelor pentru populația umană trebuie importată. Tot comerțul și alte activități economice sunt controlate de către guvernul marocan. Veniturile și nivelul de viață este mai mic
Sahara Occidentală () [Corola-website/Science/311821_a_313150]
-
ce s-au contopit cu Colonița, de altfel, ca și Movilenii, strămutat aici în anul 1965. O legendă, care circulă printre săteni până în zilele noastre, spune că încă pe timpul domniei Movileștilor (1595-1611, 1615-1616) primii locuitori de aici se ocupau cu păstoritul. Pentru adăpostirea oilor sau a vitelor ei construiau un fel de șoproane mari din nuiele, acoperite, ca și căscioarele lor de pe colnice, cu paie, streșinile late fiind sprijinite cu stâlpi groși, asemănători unor coloane. În partea estică a localității se
Colonița, Chișinău () [Corola-website/Science/305127_a_306456]
-
Din 1817 consemnează pentru Horilcanii din ocolul Nistruluide Sus 87 de gospodării, moșia aparținînd de asemenia Mănăstirii “Sf. Sava” din Iași. În lunca Nistrului erau multe grădini și livezi. Locuitorii posedau semamaturi de cereale, cultivau tutunul, pescuiau, se ocupau cu păstoritul și creșterea vitelor. Aici era o biserică (veche de lemn), avînd icoane și cărți bisericești rare. Registrul localităților din Basarabia de la 1859 (1961) indică pentru Holercani: sat mănăstiresc, cu 174 de ogrăzi și 872 de locuitori, din care 429 bărbați
Holercani, Dubăsari () [Corola-website/Science/305164_a_306493]
-
baza lor permanentă. Numele de iuruc vine de la turcescul "yürümek" care înseamnă "a peregrina", a "hoinari", desi aceștia nu vagabondează propriu-zis ci doar își conduc turmele spre a le proteja de intemperii și hrăni în acele zone care sunt favorablile păstoritului în diferitle cicluri climaterice ale anului. În Evul Mediu iurucii nu erau doar pastori inofensivi ci purtau arme fiind rebeli și uneori având un caracter belicos, războinic. Dinastiile lor princiare au reușit ocazional să se impună local devenind emiri sau
Iuruci () [Corola-website/Science/304773_a_306102]
-
ce constratează cu masivul vecin nord-estic, Munții Retezat. Numărul lacurilor glaciare este mic, cele mai importante fiind lacurile Godeanu și Scărișoara. Partea superioară a culmilor este ocupată de pășuni alpine, ce sunt folosite pentru creșterea ovinelor. Această activitate tradițională românească, păstoritul, a fost foarte dezvoltată în trecut, însă astăzi înregistrează o restrângere. Această îndeletnicire ancestrală a făcut ca acești munți să fie destul de bine populați, lucru ce se poate observa și după numărul ridicat de stâne, unele din ele având un
Munții Godeanu () [Corola-website/Science/304875_a_306204]
-
au semnificația unor culmi pleșuvite de arboret. Depresiunea Vlădeni, caracterizată prin cîmpuri largi, terase și piemonturi datorate Homorodului și numeroșilor lui afluenți se deschide ca un golf spre Țara Bîrsei. Climatul de adapost, relieful domol, prielnic agriculturii (cereale, cartofi) și păstoritului, au contribuit la permanentizarea și dezvoltarea localităților Vlădeni, Dumbrăvița, Crizbav. Defileul de la Racoș a fost creat de Olt prin străpungerea unui complex de roci de origini și duritdți diferite. Incadrată de culmi ale caror înălțimi se mențin aproape la același
Munții Perșani () [Corola-website/Science/306312_a_307641]
-
în drumul său pe la mânăstirile nemțene - în opera să "„Pe drumuri de Munte”" și datorită locului în care Mihail Sadoveanu a plasat dramă Vitoriei Lipan din românul Baltagul. Existența pe partea superioară a culmilor a pajiștilor montane, a favorizat dezvoltarea păstoritului, ocupație din care derivă însăși chiar denumirea acestor munți. Munții Stânișoarei se află în nord-estul României, la exteriorul arcului Carpaților Orientali, având o direcție generală nord-vest - sud-est cale de aproximativ 60 de km și ocupă o suprafață de pește 2
Munții Stânișoarei () [Corola-website/Science/306306_a_307635]
-
cereale, plante textile și zarzavaturi și erau crescute vite. Majoritatea preocupărilor s-au păstrat până în ziua de azi. Sunt cultivate cereale cum ar fi grâul, porumb, secara, orz, ovăz. Sunt crescute vite- boi, vaci, capre, oi- porci, căi, galonacee, iar păstoritul este transhumant, determinat de relief, clima și vegetație. În sfera preocupărilor agricole intra și cultivarea zarzavaturilor precum cartoful, ceapă, varză, mazărea, fasolea, morvovul, gulia, lintea, salată. De asemenea, se acordă atenție și pomiculturii, existând numeroase livezi de meri, pruni, peri
Râul Cerna, Mureș () [Corola-website/Science/306339_a_307668]
-
de pildă, aflăm că pe timpul lui Vlaicu Vodă, adică prin anul 1364, oina se juca pe plaiurile Țării Românești, ea pătrunzând peste tot: în sate, în comune, în viața oamenilor. Jocul de oină amintește de o veche îndeletnicire a daco-romanilor, păstoritul. A „oina” oile înseamnă a le coborî toamna de la munte la șesul verde, într-o zonă sau localitate din apropierea unui râu, fenomen numit transhumanță. Primul meci de fotbal din România s-a jucat la București, în zona șoselei Kiseleff în
Sportul în România () [Corola-website/Science/306409_a_307738]
-
l-a făcut pe om puternic. Agricultura a făcut omul să se sedentarizeze. Cain probabil, era unul din verigaHomo Sapiens Sapiens. Homo Sapiens a fost primul care cultiva, construia case, orașe, având propria cultură. În schimb, Abel, se ocupa cu păstoritul sau vânătoarea. În Coranul islamic, Dumnezeu nu primește jertfa lui Cain, primind-o însă pe cea a lui Abel, ba chiar mai mult, a fost primită cu tot triumful (fulgerul i-a ars mielul sacrificat, semn că Dumnezeu era mulțumit
Cain () [Corola-website/Science/301512_a_302841]
-
este numele dat unor rase de câini mari și puternici, folosiți de obicei pentru paza turmelor și a stânilor. În prezent există patru rase omologate de câini ciobănești românești: Câini de serviciu, folosiți din timpuri străvechi în păstorit, fiind foarte curajoși în apărarea turmelor de atacurile animalelor sălbatice (urs, lup, râs), câinii românești ciobănești sunt tot mai apreciați în zilele noastre pe post de câine de companie, fiind afectuoși cu copiii și echilibrați. Sunt buni la paza gospodăriei
Ciobănesc românesc () [Corola-website/Science/313505_a_314834]
-
cea mai expresivă a Mioriței s-au structurat într-un peisaj de excepțională măreție naturală și într-un mediu etnografic în care sinergia geniului poetic popular primitiv a fost unică (...). Mediul plăsmuirii originale de artă credem că a fost lumea păstoritului vrâncean, iar cadrul geografic erau plaiurile munților Vrancei, al căror pitoresc depășesc - după prozatorul ardelean Ioan Slavici - frumusețile munților din Transilvania și Muntenia” Profesor universitar în capitala Moldovei, Aron Densușianu (1895) nu uită nici o clipă zona sa de baștină (născut
Obârșia Mioriței () [Corola-website/Science/314190_a_315519]
-
sau „Maassai” sunt un popor care se ocupă cu păstoritul în Africa. Ei trăiesc la poalele masivului Kilimanjaro în sudul Keniei și nordul Tanzaniei. Ei se numără printre cele mai cunoscute popoare din Africa de Est. Cu toate ca mâșâii pe de o parte și-au păstrat tradițiile și obiceiurile culturale, au
Masai () [Corola-website/Science/314194_a_315523]
-
spre câmpie, spre Dunăre, pentru iernat, pe vremea marilor procesiuni de transhumanță post-medievale. Astfel, sintagmele de genul „Pă plăiuțul dealului”, vor deveni „Pe-un picior de plai / Pe-o gură de rai”. Muntele nu este numai spațiul pășunilor alpine, prielnic păstoritului pe timpul verii, căci el este încărcat de o sacralitate ancestrală, statornicită anterior pătrunderii creștinismului în România. Romulus Vulcănescu (1987) este de părere că marii pontifi ai populației geto-dace organizau anual, la solstiții și echinocțiuri, „procesiuni în masă pe culmile domoale
Motivul urcării și coborârii oilor de la munte în „Miorița” () [Corola-website/Science/314200_a_315529]
-
tânărului păcurar cu turma oilor agitate: “Când cu apa o-nturnat / Oile tăte-o zderat” sau cu oaia năzdrăvană: “Oaia lui cea oacheșă”, “Zbiară oaia cea pistruie”. Această temă, peregrinând prin Transilvania, a dezvoltat, în sudul țării, episodul mioarei năzdrăvane. Vasile Latiș ("Păstoritul în Munții Maramureșului", 1993) consemnează: “Oaia-i sfântă. Oile la începutul vremurilor vorbeau ca oamenii și pășteau în grădina Domnului, neînțărcate. Dar ele au mâncat florile și Domnul s-a supărat, pedepsindu-le: Lasă, că voi da eu pe mâna
Motivul mioarei năzdrăvane în „Miorița” () [Corola-website/Science/314213_a_315542]
-
sale artistice au rămas într-o zonă de anonimat, până când au intrat în atenția Ambasadei Statelor Unite la București. Astfel, pe parcursul anului 2002 a fost posibilă organizarea unei expoziții itinerante cuprinzând fotografiile artistului american, alături de care au fost expuse obiecte specifice păstoritului. Celebrul scriitor francez de anticipație, Jules Verne (1828- 1905), publica în anul 1892 romanul "Castelul din Carpați". Romantică și exotică, povestirea descrie o întâmplare mai puțin obișnuită care se petrece în Transilvania sfârșitului de veac XIX. Personajele trăiesc, fiecare în
Motivul mioritic reflectat în opere artistice culte () [Corola-website/Science/314223_a_315552]
-
ca o importantă sursă de hrană, dar și la schimbul de produse. Dejecțiile animale s-au folosit ca îngrășământ natural, combustibil solid sau material de construcții. În sânul comunităților în care creșterea animalelor a devenit ocupația preponderentă, ca urmare a păstoritului, apar noi schimbări sociale. Domesticirea animalelor a dus la creșterea demografiei, populația umană numărând un milion de indivizi în anii 10.000 î.e.n., dar și la creșterea inegalității între oameni. Viața grea de fermier le-a adus oamenilor un inamic
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]