793 matches
-
poetului, și nu despre viciile omului, avem a ne pronunța. Adică exact motivul principal care m-a făcut să demisionez după 23 de ani de la Institutul „G. Călinescu“, unde Eugen Simion dictase, pentru DGLR, spă larea estetică a tuturor biografiilor pătate, în numele așa-ziselor „inerente erori de parcurs“ politic, prin care unii au făcut pușcărie, în timp ce alții au urcat în CC al PCR. Ei bine, ceea ce au înțeles și au acceptat, mai ușor sau mai greu, cei de la ProTV, Evenimentul, Pro
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
ea, care conducea. Se uită la Lică drept în ochi, cu ochii ei nerușinați. Lică îi întoarse privirea, apoi cată cu milă spre cellalt. Era, în adevăr, un biet coconaș galben ca de ceară, cu gene roșii și cu ochii pătați. Purta o bărbiță blondă, ascuțită, cu fire veștede. Ea era o țigăncușă uscată ca un drac, cu buze roșii ca sângele închegat și cu o pereche de ochi aprinși subt boneta de piele ce o împodobea, ascuțindu-i mai tare
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
obor se aflau chiar în priveliștea sa. - Voicea ?... Acum pute la Roizen. Sau : nu s-a trezit de ieri, e sub masă la Bacalu. Voicea era cel mai gras bărbat din târg : lat în spate cât o ușă, peste haina pătată, de doc colorat, cefile rase îi atârnau în trei valuri. De o grosime nemaiauzită, fiecare mână și picior al său păreau un stâlp gros, cu degete ca niște cârnați păroși. Peste pantalonii largi, bine umpluți, și sub haina care plesnea
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
o Înghită și o scoase lingînd-o și aplecîndu-și În același timp capul. Julius se apropie de grupul de zidari, care tăcură cu toții cîteva clipe și putu să vadă mai bine cît erau de murdari de var, cu hainele jerpelite și pătate și cu mîinile cu care mîncau pline de ciment și se gîndi că n-aveau să-l mai scoată niciodată de sub unghii. Femeile le Întindeau mereu cîte o sticlă de bere și pe urmă, cînd terminau de răzuit străchinile fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
viața... Nu sunt eu, insistă Weber. Eu lucrez la asanarea solului. Stewardesele aleargă în sus și-n jos pe culoar. O pasageră din fața lui își îndeasă un animal tocat în gura uriașă. Corpul lui Weber se chircește înăuntrul costumului său pătat și distrus. N-a mai rămas nimic din el, în afară de acești ochi noi. În propriul lui cap supraaglomerat, imaginile zilei ce trecuse se întorc la cuiburi. Pe locul său din spatele aripii, Weber își derulează scena de mai multe ori - reglând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
confecții, trecînd pe sub ciorchinii de lumină albă, dură, trecînd prin fața a sute de magazine Întunecate, oprindu-sc În cele din urmă Într-o bodegă mică să trăncănească și să flecărească alene, să-și vîre botul, buzele și fălcile gălbejite În adîncurile pătate ale unei cești de cafea sau să-și poarte mai departe scrumul cenușiu al timpului fără a rosti nici un cuvînt. Amintirea chipurilor lor și a pașilor fără odihnă În noapte - imagine bine cunoscută și firească pe atunci - mi-a revenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
să urle. Doamna Fleck veni în fugă. Pe-o parte avea carnea sfîșiată prin bluza de pijama și sîngele cursese pe pături. Lanark își mușcă buricul degetului mare de la mîna stîngă să nu mai urle și străfulgeră cu privirea ghiarele pătate cu sînge de la mîna dreaptă. Doamna Fleck se duse în fugă să ia bandaje și apă, dar cînd se întoarse, dragonita se cristalizase deasupra rănii și Lanark stătea pe pat îmbrăcîndu-se. Mi-ați zis de o mănușă, îi spuse. Puteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dulceață. Prinse o încheietură, iar penisul i se cuibări între două movile moi și Lanark se umplu de un nicăieri blînd. Era vîrît pînă la genunchi într-un pîrîiaș repede care gîlgîia printre pietroaie rotunde, unele negre, altele cenușii, unele pătate ca terciul de ovăz. El le trăgea pe unele și le arunca atent pe mal, la un metru sau doi în amonte, unde Alexander, care avea vreo zece ani, era foarte bronzat și în niște chiloți roșii, construia un baraj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dintre puținele bunuri pământești de care eram într-adevăr atașat și dacă îl voi găsi vreodată pe descreieratul care mi-a furat-o, îl voi reclama autorităților în drept. Doamnei Reilly îi veni din nou în minte canadiana aceea îngrozitoare, pătată toată de cafea și pe care, în taină, întotdeauna dorise să o doneze Voluntarilor Americii, împreună cu alte câteva articole din îmbrăcămintea favorită a lui Ignatius. — Înțelegi, eram atât de copleșit de grosolănia desăvârșită a acelui așa-zis „director“, încât am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Se uită la televizor. L-auzi? M-a-nnebunit. M-a scos din sărite. Agentul Mancuso mulțumi vocii de femeie și porni pe aleea umedă și rece. În curtea din spate o găsi pe doamna Reilly, care atârna un cearșaf pătat și galben pe o frânghie ce trecea printre niște smochini fără frunze. A, dumneata ești, spuse doamna Reilly după ce îl privi mai bine. Fusese gata să țipe când văzuse un om cu barbă roșie apărând în curte. Ce faci, domnu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Gonzalez se rugă aproape cu voce tare ca muntele acela de om să solicite o slujbă. Era impresionat și copleșit. Ignatius se trezi în cel mai nereprezentativ birou în care intrase vreodată. Becurile, care atârnau în mod neregulat de tavanul pătat, aruncau o lumină slabă peste scândurile deformate ale pardoselii. Dulapurile vechi, în care se țineau registrele, împărțeau camera în mai multe spații mici, în fiecare fiind câte o masă de scris vopsită într-un portocaliu foarte ciudat. Prin ferestrele prăfuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
popicărie. Doamna Reilly porni spre camera ei să se schimbe. O, dragă, a venit azi o scrisoare pentru tine de la New York. Am pus-o în spatele ibricului de cafea. Pare să fie de la fata aia, Myrna, după cât e de murdar și pătat plicu’. Cum de trimite Myrna aia asemenea scrisori? Parcă spuneai că taică-su are parale. — Nu te poți duce să joci popice, urlă Ignatius. Acesta este lucrul cel mai absurd pe care l-ai făcut vreodată. Ușa se trânti după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și cu capul înclinat. Părea că o aștepta pe ea. Era un bărbat mare, înalt și vânjos, cu o barbă stufoasă pe măsura corpolenței sale. Purta o manta militară veche. Căciula din piele de oaie îi acoperea urechile. Avea fața pătată a băutorilor de votcă cu ochi vicleni și sfredelitori. Picioarele îi erau îndesate în niște cizme smolite, iar tălpile îi atârnau abia la un deget de pământ, asemeni unui dansator haios surprins în executarea unei piruete. Mesteacănul de care atârna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
sale fizice. Era ca și cum acestea îi făceau loc printre ele, așteptându-i întoarcerea. Un scaun de lemn pătat de vopsea, cu șezătoarea roasă de nenumărate șederi, era aruncat lângă o masă de joc rabatabilă, acoperită cu o mușama deșirată și pătată. Samovarul de pe ea părea cuprins de o dezamăgire îndoliată, iar cănile ciobite erau împrăștiate împrejur fără scop. Fierăstrăul era aruncat pe podea, lângă o grămadă de cărămizi și bușteni, iar fundul unui butoi era sprijint de unul din pereții magaziei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
pare că, de fiecare dată prin erau luați prin surprindere. Sau poate că aveau gândurile aiurea. Apoi au trântit corpul cu putere pe masa de examinare înaltă până la brâu, a cărei suprafață din lemn de pin era la fel de soioasă și pătată precum cea a unui măcelar. Masa avea marginile ridicate și o gaură de scurgere la un capăt peste o tavă de porțelan, iar lângă ea se afla o masă mai mică, cu un set mare de balanțe pe ea. ă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
vechi la adăpostul Întunericului, Înlocuind cărămizile vechi cu unele noi, apoi vinde cărămizile furate la un preț cu mult mai mic decît cel al pieței cinstite. — Tipul este grozav cînd e vorba de finisaje false, acoperă chestiile noi cu ghips pătat și scorojit, rînjește comisarul. Parveniții nu observă niciodată diferența. Wakefield de-abia dacă mai suflă. Cei doi conspiratori continuă să vorbească despre afacerea dubioasă cu jefuirea mormintelor. — Nu vom putea lăsa cîinii dresați aproape de cimitire, rîde nebunul. Nici vorbă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Dincolo de ușă se auzea femeia foindu-se. Era ca un leu în cușcă și căuta o cale de scăpare pentru Gaston. — Hai, du-te! repetă Endō. Gaston nu a avut de ales. Tavalul toaletei era foarte scund, pisoarul crăpat și pătat. Ușa, ieșită pe jumătate din balamale, nu se închidea. Tocmai când încerca să închidă ușa, Gaston auzi zgomot de palme, urmat de țipete de femeie. Fusese pălmuită femeia care-l strigase. — Eu... n-am făcut nimic. Țipătul s-a transformat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
hotărât prostește să reacționez. Atunci a intervenit Faroald: - Gata! Vrei cumva să fii castrat, Stiliano Sirianul? Ce vrei să demonstrezi? Mi-am trecut dosul palmei drepte pe la nas și am văzut că-mi curgea sânge. Tunica îmi era și ea pătată. Cum am mai spus, voiam să-l aduc cu totul pe Rotari de partea mea, drept care am mai avut încă iscusința să răspund: - Vreau doar să arăt că am curajul să mă las rănit pentru un prieten care îmi ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
barba îi ajungea până pe pântece. Era oacheș la față, nu se știe dacă din pricina stirpei sau a soarelui; pe fața plină de riduri mărunte luminau doi ochi negri și neliniștiți. Purta o tunică simplă de lână, tocită pe la margini și pătată toată de culori. În biserica goală, pe peretele din fund fusese atârnată o cruce făcută din două lemne, legate cu o ramură de salcie. Dedesubt era o saltea din piei de oaie și o candelă de teracotă. L-am întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
grămăjoare de migdale, nuci și alune, pe care le ronțăia zgomotos între dinți. Mai curând înfășurată fără urmă de gust decât îmbrăcată, stătea într-o poziție vulgară, cu picioarele desfăcute, din pricina coapselor enorme. I-am sărutat poalele rochiei, și aceea pătată. M-a cercetat în tăcere o vreme. După care, continuând să mestece, i-a alungat printr-un gest pe novicele care-o slujeau și pe portăreasa care mă însoțise. A pus trei lingurițe de miere într-o cupă de argint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să creadă că mama lui Kevin nu avea grijă de igiena personală a fiului. Ei, vorbesc cu tine, uită-te la mine când Îți vorbesc. La ce te gândești? Grăbește-te, spuse Emma, fără să-și ridice privirea de pe șorțulețul pătat, că Întârzii. Dacă bunica Olimpia Îmi dă iar o pereche de botoși În formă de câine, Îți jur că-i arunc pe fereastră, spuse Valentina. Ascultă, nu știu ce ți-a dăruit bunica, dar oricum, te vei preface că-ți place. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
valuri. O lacrimă și-o floare Japoniei să-i dăruim, Căci viața nu se stinge. Trebuie s-o trăim. Filip Bianca-Adriana, clasa a VII-a Școala Gimnazială Nr.1 „Nicolae Mantu” Galați profesor îndrumător Ciobanu Gabriela Imaginea sufletului meu Imagine pătată a sufletului meu Ca un înger negru se arătă, Cu aripi negre apare lin pe cer, Cu ochi ca doua stele și buzele de fier, Cu părul alb ca luna ce încet străluce Cu rochia cea neagră cu pătată de
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
creșteau pe malul râului din apropiere. Dar luna nouă a venit și a trecut și Rahela a rămas tot copil. După ce și următoarea lună a trecut, Rahela a strivit coacăze și le-a chemat pe surorile ei să vadă așternuturile pătate. Dar petele erau violete, iar Lea și Zilpa au râs de s-au prăpădit. Luna următoare Rahela s-a ascuns în cortul ei și nici măcar n-a mai încercat să-l întâlnească pe Iacob. Până la urmă, în a noua lună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mare și mai rotundă cu fiecare zi și era mai frumoasă ca niciodată. - Era așa de nedrept și așa de trist, spunea Bilha, care până la urmă o convinsese pe Rahela să mănânce câteva măsline și să se ridice dintre păturile pătate și întărite. Bilha fusese cea care se dusese în sat după Inna să vadă dacă ea nu avea cumva vreo licoare care ar fi făcut-o pe sora ei să se ridice din starea aceea aproape de moarte. Inna a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și unchiul au trecut la povești despre propria copilărie, dându-și ghionturi în timp ce-și aminteau cum fugeau din grădina mamei lor ca să se joace cu mielușeii. Se ajutau unul pe altul în a-și aminti numele câinilor - Negruțul, Pătatul și mai ales Minunea cu Trei Picioare, o cățea fermecată care supraviețuise atacului unui șacal și a continuat să păzească turma la fel de bine ca înainte. Era plăcut să vezi chipul tatălui meu în timp ce aceste povești ieșeau la iveală. Părea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]