KorAP: Find »[drukola/base=pătuț & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...12 13 14 ...22 >

543 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291

de foarte multe. Nu știe cînd să se oprească și unde. Dacă Îl țin În brațe pe Tom atunci cînd vine ea, va Încerca să mi-l ia cu forța sau, dacă el doarme, se va apleca cu siguranță deasupra pătuțului, cu fața la cîțiva milimetri de a lui, și-i va gînguri și-l va mîngîia pînă cînd se va trezi și va Începe să țipe, moment În care va Încerca de Îndată să-l ridice. De regulă, i-o iau Înainte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
mă trezesc iarăși, de obicei pe aproape de prînz, mă simt și eu omenește. Dan Îl aduce pe Tom acasă pe la prînz. Linda și Michael au transformat deja fosta cameră a lui Dan Într-una pentru copii, complet utilată cu un pătuț nou și foarte frumos, care nu-l așteaptă decît pe Tom ca să doarmă În el, dar, chiar dacă aș fi dispusă, nu cred că fiul meu ar refuza să doarmă În alt pătuț decît cel din camera lui. Astăzi, Tom vine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
Într-una pentru copii, complet utilată cu un pătuț nou și foarte frumos, care nu-l așteaptă decît pe Tom ca să doarmă În el, dar, chiar dacă aș fi dispusă, nu cred că fiul meu ar refuza să doarmă În alt pătuț decît cel din camera lui. Astăzi, Tom vine acasă ca să-și facă somnul de după-masă și, de Îndată ce Dan intră În casă, observ că e Într-o stare de spirit bună. Nu, mai degrabă una excelentă. Și, imediat ce Tom e Întins

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
cel din camera lui. Astăzi, Tom vine acasă ca să-și facă somnul de după-masă și, de Îndată ce Dan intră În casă, observ că e Într-o stare de spirit bună. Nu, mai degrabă una excelentă. Și, imediat ce Tom e Întins În pătuț, Dan mă Înșfacă și Începe să danseze cu mine peste tot, cum n-a mai făcut de luni de zile. Mă sărută apăsat pe buze și mă Întreabă ce părere aș avea de-o vacanță. Ce părere aș avea de-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
ce e și mai important, sună a purul adevăr și oferă o ocazie perfectă de a mai Îndulci impresia. — Calmează-te, calmează-te. Din partea mea, cu cît sîntem mai mulți, cu atît mai bine. Există cinci dormitoare, așa că, dacă aducem pătuțuri pliante, copiii pot dormi Împreună. — Sau cu noi În cameră, sugerează Trish. Mă rog, vedem noi. Dar ce grozav! O vacanță! Și Încă În sudul Franței! Întoarce paginile albumului pînă ajunge la prima, iar eu mă așez lîngă ea pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
dulăpiorul cu medicamente și să-l Îndes În geanta pe care o luăm cu noi la bord. A trebuit să Împachetez jucării, scutece, șervețele și gustări, cărți, cremă de soare pentru bebeluși, servețele antibacteriene și schimburi de haine. Am luat pătuțul pliant, scăunelul pentru mașină, scaunul de masă portabil și balansoarul. N-am fost mai ostenită În viața mea. Dacă Înainte nu aveam nevoie de o vacanță, acum cu siguranță am. Mă aflu În camera lui Tom, privind Împrejur. E cam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
eu, clătinînd din cap. Ce mi-aș dori ca fiul tău să Înțeleagă ce spui. Chiar dacă ar Înțelege, n-ar putea să audă, cu toată hărmălaia asta. Păi, ce-ai zice să ne ajuți să găsim dormitoarele noastre ca să despachetăm pătuțurile pliante? — OK, OK. Dan o ia În sus pe scări, cu o parte din bagaje. — Merg eu primul. Să vedem cum stă treaba. 16 Ar fi trebuit să-mi Închipui că Linda și Michael Își vor rezerva dormitorul principal. De

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
galbenă și camera de serviciu. Deși, la momentul respectiv, ideea de a-i așeza pe copii laolaltă nu păruse una tocmai rea, cînd ajungem să dăm ochii cu sus-zisa cameră de serviciu, realizăm că abia de e loc pentru un pătuț, necum pentru trei. Nu-i putem culca pe toți În același pat? geme Lisa, În hohotele noastre de rîs. — Nu, dar ar trebui să cădem la o Înțelegere. Cine se alege cu cel mai mic dormitor ia camera de serviciu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
adormi la cinci dimineața). 11.16! Sar din pat și dau fuga afară ca să-i caut pe ceilalți, primul meu gînd fiind la Tom. S-ar fi descurcat fără mine? Poate că sună irațional, dar ar putea fi tot În pătuțul lui, așteptînd să vin să-l iau? Fețișoara lui Tom se luminează de un zîmbet larg, brațele lui grăsuțe Întinzîndu-se după mine de Îndată ce dau colțul casei și mă apropii de piscină. Toată lumea e acolo, sporovăind și rîzÎnd. Izbucnesc toți În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
unul singur, pînă adoarme. Linda a ales să nu-mi ia În seamă intrucțiunile (pentru că i-am spus foarte clar, Înainte să plecăm, că Tom o să vorbească, dar că nu trebuia să-i dea atenție) și l-a ridicat din pătuț. În vreme ce cobora scările, s-a Împiedicat și (tot nu-i vine să creadă că a făcut asta și n-o să și-o ierte niciodată) a Întins mîinile instinctiv, ca să caute sprijin. Ea a reușit să se prindă, dar l-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
moarte subită a bebelușilor și alte asemenea grozăvii), dar se spune că, de Îndată ce se pot Întoarce siguri pe spate, totul e În regulă. El se Întoarce singur deja de luni de zile, ajungînd pînă În cel mai Îndepărtat colț al pătuțului, strîngîndu-se Într-un ghem mic și compact, cu fundulețul ridicat. De multe ori, ca și acum, dragostea pe care o simt pentru el e compleșitoare. Vreau să-l iau În brațe și să-l strîng cu putere, să găsesc o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
examinez unghiile. Doamne, cum de-am ajuns să fim atît de politicoși? Mai am puțin și-i ofer o ceașcă de ceai. După un timp, intru binișor În camera lui Tom. Ușa e Întredeschisă, iar el stă În picioare În pătuț, chicotind și ținînd fața lui Dan Între mînuțele lui plinuțe. — Lui tati Îi e tare dor de tine, Îl aud pe Dan șoptind pe cînd se Întoarce să-i sărute degețelele. Tati se gîndește la tine În fiecare clipă. — Dada

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
pe Dan șoptind pe cînd se Întoarce să-i sărute degețelele. Tati se gîndește la tine În fiecare clipă. — Dada, spune Tom fericit, trăgîndu-l pe Dan de păr. Acesta țipă, prefăcîndu-se că-l doare, și-l ridică pe copil din pătuț, legănîndu-l În aer și strîngîndu-l În brațe. — Te iubesc, domnule T. Știi asta? Întreabă el Îngropîndu-și fața În părul micuțului. Indiferent ce s-ar Întîmpla, te iubesc mai mult decît orice. Mă Întorc În camera de zi. Nu m-au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
un castel de nisip? — Daaa! strigă Tom. Grozavă idee, tati! Își tîrÎie bagajul În dormitorul lui ca să-și scoată costumul de baie și să se schimbe. Băieții se duc la nisip, iar eu o așez pe Millie cea somnoroasă În pătuțul pe care l-am adus cu noi. Nu a dormit după-masă și, deși s-a comportat minunat În avion, faptul că a stat cu degețelul În gură și cu căpșorul sprijinit de pieptul meu e un semn clar că e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668

și sărmanii șoricei urâți și neiubiți de nimeni, Elio se Însufleți. Era incredibilă puterea pe care i-o transmitea creatura aceea mică și inocentă. Cu siguranță fusese un coșmar, un vis ce nu avea să se adeverească. Se Înclină peste pătuț, Întinzându-și buzele pentru a săruta buclele Camillei, fine, fine, de un castaniu mahoniu minunat - dar domnișoara Sidonie sări dintre cearșafuri ca un spectru. Nu o treziți, domnule avocat, abia a adormit, bâlbâi somnoroasă. A făcut un adevărat balamuc aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
ea. Pe misterioasa logodnică a tatălui, Aris o Întâlnise doar după un an, la clinică. Petrecuse mai bine de jumătate de oră, hipnotizat, În fața geamului de la salonul nou-născuților, contemplând gogoșile acelea cu căpușoare asemenea unor portocale, aliniate pe șiruri de pătuțuri, ca Într-un supermarket. Îi păreau toți la fel, dar una dintre acele gogoși, cu creștetul pufos și ciudat de lunguieț, era o nou-născută - și, oricât i-ar fi părut de absurd, acea nou-născută era sora lui. Elio avea părul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
mereu despre cum era Roma Înainte, cât de diferită era În vremea ei. Era cea mai tare femeie de pe pământ. Axel Rose o luă pe Valentina de braț și o conduse În studio. O puse să se Întindă pe un pătuț acoperit cu un cearșaf de hârtie. Deschise un dulăpior și scoase din el un borcănel cu alcool și o pereche de mănuși de latex. — Bravo ție, viața e o competiție, spuse sentențios Miria, trebuie să Încerci totul ca să știi ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
acea Emma pierdută și Îndepărtată ca luna - și-l Întristă. Nu voia s-o dezamăgească pe Valentina. Dar de-acum nu mai putea să-i facă pe plac. Răzbunarea lui nu prevedea prizonieri. Amândoi. Trebuia să-i răpească pe amândoi. Pătuțurile goale. Tăcerea chinuitoare. Casa jefuită. Zilele fără sens. Trecutul fără remediu. Viitorul ucis. Trebuie să sufere cum am suferit și eu. Și să-și repete În fiecare zi că am luat copiii din cauza ei, În locul ei. Nu, răspunse neînduplecat, trebuie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
Își dădeau jos papucii pe palier, Învârteau cheile Încet, ca doi hoți, traversau holul În vârful picioarelor, și când deschideau ușa camerelor lor, Își țineau respirația. Îi priveau dormind, cufundați În Întuneric. În tăcere, le ascultau melodia respirației. Copiii În pătuțuri, cu capetele mici, despletite pe perne, Înveliți În cearșafuri ca victimele unor accidente stradale. În clipele acelea se emoționau de parcă i-ar fi văzut pentru prima dată. Creaturi cerești, venite de cine știe unde, anume pentru noi. Ceva ce n-ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
la lumina zilei, umbrele dispar. Și totul revine la normal. Deoarece Camilla nu voia să-l lase să plece În camera lui, iar el era chircit și Îl dureau toate și voia să fie iertat, consimți să se Întindă pe pătuțul ei - care scârțâi sub greutatea lui. Camilla se adună la pieptul lui. Câteva clipe Îi păru că ea rămăsese cu urechea lipită de bluza lui, ascultând sunetele misterioase ale gazelor sale intestinale. Un joc care altora li s-ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
Și cine e Îngerul păzitor al Îngerului păzitor? — Nu m-am gândit niciodată. — Nu e Dumnezeu? Ba da, poate că așa e. Nu știu, comoară. Se lăsă tăcerea. Preț de câteva minute rămaseră amândoi nemișcați, Întinși unul lângă altul, În pătuțul Îngust, privind cavalcada stelelor de pe tavan. În afara aeroplanelor din burta lui nu se mai auzea nici un zgomot. Nici o mașină nu trecea pe strada Mangili, prin fața vilelor adormite. Nici un motor, dincolo de ferestrele Închise. Nici un aparat nu acționa deschiderea porții. Nimic. Maja

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
de presiunea unui picior care a șutat-o În cufărul de la intrare. Camerele care fuseseră ale copiilor, oribil de goale, pe tapetul plin de păsări, copăcei și Îngerași, urma unor postere smulse de mult timp - rame goale, absență, absență. Două pătuțuri pliante, din lemn, nimic altceva. Paturile nici măcar nu erau acoperite, cu saltelele la vedere. Nici nu s-a gândit să-i pună În pat. A fost cu premeditare. Plănuise totul. Dar fetița a auzit ceva, așa Încât atunci când a mers să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411

erau pline de celebrități. Madonna. Claudia Schiffer. Kate Winslet. Jordan - ei, poate că ea nu era cel mai bun exemplu. Ideea era că parii erau șic. Mai ales dacă aveai copii; un extraordinar număr de vedete, de exemplu, își instalau pătuțurile pentru copii în Cotswolds. Niciodată, până în clipa aia, Amanda nu se imaginase locuind mai departe de-o aruncătură de băț de Harvey Nichols. Dar viața la țară avea niște avantaje evidente, inclusiv faptul că o distanța de mahării industriei londoneze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
atunci o să reconfirm data venirii asistentei Harris. Ar trebui să ajungă mâine. Mary-poppins.co.uk, a bolborosit Amanda numai pentru ea, tastând adresa de e-mail a agenției care o trimitea pe asistenta maternală. Hugo a aruncat o privire temătoare către pătuțul copilului. Pruncul dormea, dar Hugo nu-și făcea prea mari speranțe că situația în curs avea să mai dureze mult timp. Doar după câteva ore de stat împreună, tatăl înțelesese că progenitura avea tendința să explodeze ca o bombă în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
al treilea. La ușa camerei copilului, a pus mâna pe clanță, a deschis ușa și a înghețat. A înghețat mai tare decât înghețase deja din cauza stării de totală goliciune în care se găsea. Lumina din camera copilului era aprinsă. Peste pătuțul lui Theo, care era așezat într-unul din colțurile camerei, era aplecat un spate lat absolut familiar. În timp ce Hugo se holba, împietrit în loc din cauza groazei, spatele s-a întors, iar Hugo s-a trezit fixat de o privire exoftalmică, oripilată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]