3,902 matches
-
mama a muncit. Îi duceam dorul, dar nu lipseau din viața noastă șotiile, distracțiile, eram și suntem nepoatele iubite ale bunicii, cu care se mândrea, știind că ea poate pleca la muncă pe câmp, iar noi vom avea grijă să paștem bobocii, să hrănim puișorii, găinele. De multe ori, ne luam cu joaca și, când ne aminteam de treburile noastre, bunica era acasă și striga la noi că suntem iresponsabile și, uneori, și bătaie primeam - bătaie care prinde bine în educație
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
a fost în stare să respire măcar. O ciudă cumplită puse stăpînire pe el... Cum, adică, să ia și vaca?.:. Să rîdă toți de el?... Și apoi, pînă acolo, sus, aveau de mers aproape un ceas... Iar sus... ce va paște vaca printre ruine și bolovani? Uf, vaca asta! răbufni el distrus. Și totuși... ideea lui Virgil era foarte bună. Era singura care-l putea scoate din necaz. Iar ceilalți vor înțelege și vor accepta această rezolvare. Nea, slăbătură! Ieși pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
să șuiere prin aer. Întrucît singura care avea ceas era Ilinca, ea păstra măsura timpului scurs, intervenind ori de cîte ori considera că ritmul urcușului a încetinit. Cînd ajunseră în vîrful dealului, erau lac de sudoare. Au lăsat vaca să pască într-o poieniță mică din apropiere, mai urcară puțin, trecură peste gard și se opriră drept în mijlocul ruinelor. De fapt nu mai erau decît niște urme de ziduri străvechi, multe dintre ele acoperite cu pămînt. Peste tot liniște deplină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cît pe ce să-și sclintească un picior... Ilinca luă o trîntă... dar nimeni nu s-a plîns de nimic. Mergeau mereu pe niște urme nevăzute, atrași de o forță străină de voința lor. Astfel ajunseră la marginea poienii unde păștea vaca lui Vlad. O albină se așeză pe umărul Bărzăunului, dar n-o alungă nimeni. Nu departe se auzea clipocitul liniștit al izvorului... Iar de partea cealaltă a poienii, chiar la marginea pădurii, văzură cel mai frumos tablou din viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
în fața unei primejdii. Luminile lanternelor se întretăiau mereu deschizînd direcții noi spre un tărîm fantastic. Vrăjiți de tot ce vedeau nu se mai gîndiră la propunerea Ilincăi de a se întoarce, nici la eventualele pericole ce i-ar fi putut paște de pretutindeni. Cu aceiași pași înceți, fără să se îndepărteze unul de altul și cu ochii iscodind în toate părțile, pătrunseră cît mai adînc în peșteră. Pe măsură ce înaintau, vuietul scădea din intensitate, în schimb fiecare cuvînt spus cu voce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
se simte în cer "acasă" ca "într-o odaie", "într-un bordei". Într-un "crâmpei" el vrea să încapă cerul și nesfârșitul. Într-unul din psalmi, desfășurarea spațiilor străbătute de "brâie de lumină" sfârșește printr-o "grădină prejmuită... în care paște un mânz". De pe Muntele Măslinilor, suit cu piscul "în tărie și azur" și aflat "în hotarul marilor mistere", poetul își îndreaptă privirile în jos către nădejdea noastră cu spițele de aur cufundate în noroi. În larga înserare, sufletul se face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
spune, nefericit sau... fericit. El: - Stimate amice, dă-mi voie s-o fac pe academicul (știi, Academia di Berheci, că tot trecem acuși podul peste apa cu același nume) și să-ți amintesc motivul inițial al discuției noastre, deoarece mă paște impresia (este expresia... mioritică a lui Blaga al tău) că vorbim limbi diferite. Am spus, și o susțin în continuare, că o ființă rațională nu poate săvârși un act (uman, prea uman, fie și sinucidere) decât pe temeiuri raționale, chiar dacă
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
apa caldă. Cum era cu oile? A, da: te întinzi pe spate, stingi lumina... Invers, că tu n-ai veioză. Deci, stingi lumina, te întinzi pe spate, închizi ochii, îți imaginezi o pășune verde și o turmă de oi care paște în peisaj. Oile - esențiale în chestiunea de față, căci, de îndată ce reușești să le focalizezi sub pleoape, oricât de absurd ar părea, trebuie să te apuci să le numeri. O oaie, două oi, trei oi... Patru oi..., patru oi... Ce ziceam
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
facă ce poftește cu viața lui, că doar nu el îi ceruse proas petei autoare de romane să devină autoare de romane, că s-a săturat de toată porcăria asta, îl doare capul, are nasul înfundat și crede că îl paște un pui de gripă, așa că să-l lase dracu’ în pace, că el pleacă și nici că se mai întoarce. Ca o întărire a celor spuse, își făcu chiar bagajul pe loc, sub nasul înroșit de plâns al proaspetei autoare
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
marmur? sau granit) se identific? astfel cu o matrice În care se topesc laolalt? inflexiuni mitice, simboluri ancestrale sau de sorginte cosmic?. Încrez?tor În propria-i fantezie, În for? a nelimitatei sale imagina?îi („Turmă visurilor mele eu le pasc că oi de aur"), Eminescu descoper? astfel În realitate „profunzimea, spa? iul interior, infinitatea" experien?? prin care poetul „poate p?trunde În destinul lumii, sperând că astfel s? se priveasc? pe el Însu?i" (Zoe D.Bu?ulenga). El se
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
eu atâta iubeam odinioar?: A codrului tenebra, poetic labirint". (M. Eminescu Din str?în?țațe) Sufletul poetului se va Întoarce mereu spre orizontul de lumin? al vechiului templu unde „secolii se torc" În fuiorul poeziei: „ Turmă visurilor mele eu le pasc că oi de aur". „Una-i lumea-nchipuirii cu-a ei visuri fericite", „cu-a ei mandre flori de aur", „alta-i lumea cea aievea, unde cu sudori muncite / Te Întorci a stoarce lapte din a stâncii coaste seci", „unde
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
doi și jumătate. EMMA: Cum, jumătate? TOREADORUL: Unul a căzut în arenă, l-au crezut mort și, cînd să-l scoată, s-a trezit și a sfîșiat trei rîndași. La cererea publicului, a fost lăsat în viață, cred că mai paște și azi prin Spania. CHARLES: Sîngeros spectacol. Nu știu dacă publicul nostru îl va gusta. TOREADORUL: Impresarul! Zicea că nu contează unde mergem că lumea e peste tot la fel de sîngeroasă. EMMA: Avea dreptate. (Se joacă iar cu spada.) Ce ziceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
lui Birică, vulpe bătrână, fără scrupule, care citea În suflețelul tău ca Într-o dare de seamă făcută anapoda? I-a stricat ziua neno rocitul ăsta de Parolică, ce mai, se vede că i-a cam trecut timpul, că Îl paște o „rotire a cadrelor“ de o să i meargă fulgii. Și ce vină are el, Rogoz? De ce să scoată ăla castanele din foc cu mâna lui? Mai este și duminică, futu-i duminica mă-sii, când el e obișnuit să Își
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
găsit, rușii, care au un cult al soldatului, ofițerului, luptătorului, au fost neplăcut impresionați că la noi un general paste capre și nu are pensie. I-au făcut pensie de 4000 de ilegalist, dar generalul nu prea avea încredere, așa că păștea în continuare caprele. Vezi că până la urmă binele e răsplătit, dar nu pe pământ, în ceruri, așa că generalul nu credea în umanitatea comuniștilor. Am povestit asta ca să pricepi că a ști, a previziona, a avea viziune nu este nicio fericire
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
ucis cu sânge rece pe consăteanul său,Ion Puțanu. De la fața locului ne relatează reporterul nostru special. Alis,ai amănunte? Da,Carmen.Lângă mine se află dl.primar Surdu. Vă rog,domnule primar! -Sunt primar pe acest meleag și-mi pasc oile cu drag,încă de la revoluție.Ii cunosc pe cei doi. Totul a început de la o partidă de pescuit. Au băut țuică de corcodușe. Apoi Ion Puțanu a scos cuțitul și a tăiat un rățoi din curtea lui Ion Sumanu
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
auzeam de departe cum Jamsheed îi spunea într-o franceză agramată: — Mielul vegetal, așa crrreatură de scrrriau desprrre el călătorrrii voștri medievali ajunși aici. Miel ce crește pe tijă înaltă care, când se înmoaie, devine cordonul lui ombilical... Apoi, mielul paște împrejur cât îl lasă mațul ce-l ține priponit... Când termină de păscut iarba din cercul în care trăiește, se așază chincit și ncepe să moară... A făcut o pauză. — Mielul vegetal. Călătorii voștri descriau de fapt tijele de bumbac
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
o zi frumoasă de vară, pe când se plimba prin pădure, Zâna auzi un zgomot ciudat și necunoscut Într-o poieniță. Se apropie Încet și privi printre ramurile verzi. Un flăcău voinic, cu pletele până pe umăr, Își lăsase liber calul să pască iarba Încă cu rouă, Își suflecase mânecile și aplecându-se Își spălă fața În apa izvorului. Fluiera ușor un cântec pe care Îl știa din copilărie.Zâna privea și nu putea să-și ia privirea de la voinicul acela care avea
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
le umplu castroanele cu zeamă și le cârpi hăinuțele. De a doua zi Crăciun Îi puse la muncă, că doar n-o să le dea să mănânce pe degeaba.Aveau de săpat În grădină, de udat răsaduri, de curățat cotețele, de păscut oile, de adus apă, de asezat lemne, de măturat prin ogradă și câtei și mai câte treburi.Crăciun țipa mereu la ei, Îi Înjura și Îi lovea cu biciul.Bieții copii erau plini de vânătăi, slăbiseră, munceau din zi până În
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
cu sine, găsea câte un folos În orice, căuta răspunsuri și Își punea Întrebări.De cele mai multe ori spunea cu voce tare ce Îi trecea prin minte, deși nu-l auzea decât câinii care veneau credincioși În urma lui.Chiar și oile pășteau și-și vedeau de treaba lor, neluându-l În seamă. La amiază se lungea pe o pocladă, Își scotea din traistă o bucată de brânză și ceapă, mânca și le da și câinilor.Și se gândea! Cine a făcut lumea
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Îi dezvălui tainele curajului, a dragostei de neam.Și Îi dete o treabă deloc ușoară: atunci când se apropia vreo primejdie, dinspre răsărit ori dinspre apus, ea trebuia să aprindă câte un foc pe dealuri, dând de veste tuturor că-i paște vreo primejdie. Nu a trebuit să-i spună de doua ori, căci Sânzâiana era foarte curajoasă În Îndatorirea ei: aprindea pe deal câte un foc ce din depărtare se vedea ca o făclie galbenă și atunci știau satele că se
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
bătrânii și bărbații, acolo unde i-au găsit : la cosit, la moară ori prin curți. Sânzâiana nu fusese la datorie, n-a aprins focurile pe dealuri, nu i-a putut Înștiința pe cei din neamul ei de primejdia ce-i paște. Nu l-a putut anunța nici pe Ioan, străjerul și păzitorul Sucevei.Turcii auziseră de el, s-au năpustit asupra-i, l-au legat fedeleș și l-au dus cu ei În neagra străinătate. Când a văzut Sânzâiana ce s-
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
bolilor). - Moșii sunt cunoscutele sâmbete ale morților, când cei trecuți în lumea veșnică sunt pomeniți în biserici, sunt bociți sau jeliți la cimitir. Pentru sufletul lor se aprinde o lumânare și se împarte mâncare, apă, băutură, vase și colăcei. - Sfintele Paște: - Postul Mare; - Duminica Floriilor, când salcia sfințită se pune la icoană; - Săptămâna Patimilor (Mare) - denii;Participarea la Prohodul Domnului (în Vinerea Mare); - Învierea Domnului Iisus Hristos, păstrarea lumânării, bucate tradiționale: ouă roșii, pască, cozonac, miel; - Participarea la a doua Înviere. - Sărbatoarea
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
împarte mâncare, apă, băutură, vase și colăcei. - Sfintele Paște: - Postul Mare; - Duminica Floriilor, când salcia sfințită se pune la icoană; - Săptămâna Patimilor (Mare) - denii;Participarea la Prohodul Domnului (în Vinerea Mare); - Învierea Domnului Iisus Hristos, păstrarea lumânării, bucate tradiționale: ouă roșii, pască, cozonac, miel; - Participarea la a doua Înviere. - Sărbatoarea celor 40 de Sfinți (9 martie), când fiecare gospodină împarte colăcei în forma de 8, unși cu sirop de zahăr sau miere și presărați cu nucă. Se beau 40 de pahare cu
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
preparate lactate specifice: varenichi, blini, piroghi. În timpul slujbei de Florii, podelele bisericilor sunt acoperite cu un covor de iarbă, în timp ce credincioșii țin în mână lumânări și crenguțe de salcie sfințite. Paștele se sărbătorește în familie cu ouă vopsite (doar roșii), pască și cozonac ce se sfințesc după Sfânta Liturghie din ziua de duminică dimineață. După ce stau la masă, membrii familiei merg la cimitir unde se oficiază o slujbă specifică, se pomenesc morții, se pun ouă vopsite la mormintele celor apropiați și
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
de moarte îți vorbesc? 1935, Primăvara VII VERDICTUL Și-a căzut, de piatră greu, cuvântul Peste pieptul meu ce mai pulsa. Nu-i nimic. Știam deznodământul. Am s-o scot la un liman cumva. Câte griji am astăzi să mă pască: Tot ce-i amintire să zdrobesc, Sufletul să-l fac să împietrească, Iarăși să învăț cum să trăiesc... Că de nu... Își prăznuie fiesta Vara cu alaiu-i azuriu. Presimțeam demult finalu-acesta: Zi cu soare și cămin pustiu... 1939, vara, Casa
Anna Ahmatova: RECVIEM 1935-1940 by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7188_a_8513]