532 matches
-
bărbat slab, puțin ghebos, concentrat asupra scrijeliturilor sale de pe dale. Din când în când insul întorcea capul spre părinte. Îl privea repezit, dojenitor parcă. Nu scotea nici un cuvânt însă. Părintele scoase din servieta mare, burdușită cât o cutie de armonică, pachețelul cu mâncare. Câteva felii de pâine, niște șnițele, felioare de gogoșari. Îl răzbise foamea. Începu să mănânce. Ca și cum ar fi vorbit de unul singur acela îngăimă, privindu-și vergeaua: - În locul dumitale, aș ezita să mănânc șnițele pe vremuri ca astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și până popa să se dezmeticească, acela se și aruncă în autobuzul care tocmai oprise în stație. Popa se șterse și se bucură. Nu era autobuzul de gară. Mergea spre sere. Se șterse abătut, cu mâneca hainei. Aruncă sub bancă pachețelul cu mâncarea ce-i mai rămăsese. Își șterse barba ca și cum tocmai sfârșise de ospătat. Se ridică în picioare și cu fața spre Răsărit își făcu cruce și îngână rugăciunea de izbăvire de cel viclean. Cu trei rânduri de amin și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
La coborâre ați luat-o pe a mea, iar mie mi-a rămas a dumneavoastră. A sosit momentul să facem schimbul - Dar servieta mea e la mine, dom’le, se răsti popa Băncilă. Ce... Adineauri am deschis-o, am luat pachețelul cu mâncare. Epitrahilu era acolo. Nu plec niciodată niciodată fără el... - Știu, surâse acela. Șnițele și gogoșari. Și eu la drum tot asta mănânc. Cât despre... cârpa aia. Nu era decât cămașa mea de noapte. Cu arnici, să nu visez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
printr-o baie la fel de elegantă, cu pereții acoperiți cu faianță neagră și o cadă cu hidromasaj. —Drăguț, zisei eu, în timp ce Sally încuie ușa în urma noastră, m-ai adus aici să-l văd pe prietenul tău. Dl Jacuzzi. Sally scoase un pachețel de hârtie din buzunar și-l puse pe raftul de marmură de lângă chiuvetă. — Dl Charles Jacuzzi, m-am corectat. Tare, Sally. Sally radia. —Am un gram și pentru Hugo. M-a rugat să-i fac rost. Dar acum tragem din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
la... nu știu... pe post de sos de salată? —Jake, asta e cremă de față. Nu poți s-o mănânci. Dar Jake n-o mai asculta. Plonjase în coșul de gunoi și scosese la suprafață, cu o expresie torturată, un pachețel pe jumătate deschis. —Doar nu vrei să le arunci și pe astea, nu? Alice a înghițit în sec. „Astea“ nu fuseseră o descoperire tocmai plăcută. —Jake, astea sunt prezervative. —Și? — Prezervative folosite. Alice se gândise că probabil Jake le pusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
să dorm lângă tine, când ai ocupat tot patul și nu aveam loc? Tu nu vezi cum arăți? Într-adevăr, arăta destul de rău la față; buhăit, galben și cu cearcane mari în jurul ochilor. Era de nerecunoscut. Ea îi pregăti și pachețelul cu mâncare. - Aș vrea ca de Sf. Mărie să te abții de la băutură și să mergi cu mine la biserică, să mă ajuți să duc pachetele și coliva; fac o pomenire pentru mama că se numea Maria. - Nu știu, că
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
am nevoie de el, mai zise el, aruncând cele două obiecte până aproape de ea. Să nu te pună dracu’ să scoți o vorbă că te nenorocesc, proasta dracu’! Cu chiu cu vai, Iuliana reuși să-și ridice geanta și puse pachețelul în ea. Era cadoul cumpărat cu tot dragul pentru Relu Marian Malciu din puținii ei bani economisiți cu greu. Nu reuși să deschidă poarta. Ori că nu avea forța necesară, ori că nu știa cum să declanșeze mecanismul de asigurare
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
deschise și apăru pe ea moș Costache, în haine albe de dril și cu o panama pe cap, zgârcită de vechime și multe spălări. Era foarte vesel, judecând după țuguierea groaselor buze, și ținea la subsuoară, cu mare grijă, un pachețel învelit în jurnal. Nu mult după aceea, Otilia strigă tare din casă pe Felix, poftindu-l la masă. Sufrageria, văzută ziua, era o încăpere tot așa de înaltă ca toate odăile de jos, părând din cauza înălțimii îngustă, deși în realitate
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o zi, Felix se auzi strigat nerăbdător de glasul Otiliei. - Felix, Felix, vino mai repede, că mă grăbesc! Văzu pe Otilia în trăsura cu doi cai albi, care era închiriată de Pascalopol, și ședea oricând la îndemîna ei, agitând un pachețel cu mâna. Felix alergă intrigat și descoperi că fata avea în mână un pachet de ciocolată fină. - Rupe din el... nu tot... nu tot!Apoi Otilia începu să ronțăie cealaltă jumătate și porni iar cu trăsura. Otilia amesteca o seriozitate
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
înțeles. Nu ești încă decât un copil. Pascalopol, care urmărea cu interes manevrele lui Stănică, se hotărî, în sfârșit, să vorbească lui moș Costache, și într-o seară, venind mai devreme, se invită la masă, după ce adusese o mulțime de pachețele cu lucruri delicate de mâncare. Masa decurse în chip obișnuit. La cafea însă, Pascalopol rugă din ochi pe Otilia, cu care părea înțeles, și pe Felix să-l lase singur cu bătrânul. Felix era acum atât de devotat cauzei Otiliei
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și nu se știa dacă pentru el. Amețit de descoperire, Felix uitase pentru ce venise aici și că bătrânul e bolnav și se gândea să facă scandal. Contul scris cu felurite cerneluri nu era terminat. Alături, Felix dădu de un pachețel de hârtii soioase, pe care erau însemnate cu creion chimic felurite cifre cu o dată și o justificare. De pildă: 10 mai, masă cu prăjituri 12 lei; 11 mai, bani de cinematograf 10 lei; 12 mai, cuie mari 20 lei. Erau
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
vara, și altul să se ducă din când în când pe dincolo, să întrebe pe Costache cum îi mai este, dacă vrea ceva. Să băgați de seamă să nu ia nimeni nimic din casă, să nu iasă nici c-un pachețel. Să mă chemați pe mine numaidecât. Bine ar fi să-l trageți de limbă pe Costache, dar fin, dacă a făcut sau nu testament. Titi, incapabil de subtilități, se mulțumi să se plimbe prin curtea vecină, făcîndu-se că ia schițe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cu sfori. La cererea bătrânului, desfăcu pachetul și obținu alte trei mai mici. Bătrânul i le smulse din mână. - Domnule doctor, mai mă fac bine? întrebă el. - Cu îngrijire, te faci. Bătrânul, atunci, nu fără mari codiri, luă numai un pachețel de o sută de mii din cele trei și-l dădu lui Pascalopol pentru fe-fetiță. Celelalte își rezervă să i le dea mai târziu. Fiindcă nu se putea scula ușor din pat, rugă pe moșier să-i vâre săculețul cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Mariana Marin, Danilov, parcă Antonesei, Stoiciu, desigur Mușina, Bucur, posibil Romoșan (plecase deja din țară?!), precum și pe cele ale bravilor prozatori: Nedelciu, Sorin Preda, Cristi Teodorescu, Groșan, Iova, Cușnarencu... sosiți, cu ore în urmă, pentru a-și depune și dânșii pachețelele cu temenele la picioarele Marelui Maestru al Ordinului, iezuitul, surprinzătorul și strălucitorul Nicolae Manolescu... de abia atunci, a fost posibilă, pe neașteptate, să cadă, ca un fulger, în mijlocul nostru, scăparea... Pentru că, între timp, cu vocea lui de tinichea, terchea-berchea se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
enervat responsabilul. Îi verifică barmanului casa. - Măi, voi aveți bani? Altfel o să cunoaștem, pe propria piele, progresele artei plastice din penitenciare. Afară de cazul că nu le devenim ăstora simpatici și ne lasă să le spălăm vesela... Sau ne pregătesc cîte-un pachețel pentru acasă, să le apretăm ospătărițelor lenjeria. - Taci, mă! Avem bani. Ștefane, zi-i ce fac eu cu Sonia? - Prostii, Felix. Dar nu ai unde. După ora 21, 30, "Cafeneaua" era plină ochi, ca un autobuz proiectat cu oameni pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
un fel, aceeași ființă sfioasă și delicată... Vreme de șase ani am făcut casă bună... Ea nici nu poate să-și dea seama cât de înamorat sânt de ea... I-am cumpărat televizor, frigider, cățeluș... La serviciu, când îmi pregătea pachețelul, nu-l mâncam, ore întregi stăteam și mă uitam doar la el. - Domnule, zic, te culcai cu ea? Omul a surâs suferind. Profitând de suferință a lunecat câțiva pași pe holul apartamentului meu. Și-a insinuat gentoiul pe un fotoliu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de câteva ori pe an. Este posibil să fie necesară o revizuire generală. Există, În vecinătatea casei mele, un centru natural Ă un loc minunat pentru astfel de introspecții. De câteva ori pe an, Îmi place să-mi pregătesc un pachețel cu mâncare și să dispar pentru tot restul zilei. Mediul de acolo asigură atât plăcerea, cât și productivitatea unei astfel de experiențe. 4. Stabiliți un plan de joc. Folosiți Jurnalul Crustaceelor pentru a Înregistra pașii necesari pentru un progres În
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
din prima. Calu îi privi neînduplecat și, pentru a fi cât mai convingător, întinse un colț de prelată pe iarbă. Întâi puse Magdalena o pâine neagră, învelită în hârtie, ca să n-o atingă, apoi se gândi puțin și adăugă un pachețel în care era niscaiva zahăr. Bunelu aduse câteva cepe și un pumn de mieji de nucă, din care luă unul înapoi, ca să-l molfăie, printre gingiile dezghiocate, ca pe o bomboană. Isaia puse sticla de trăscău, privind-o cu jind
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
îl împodobea în copilărie și începu să se legene, arătând lozurile, când unul, când altul : „Am, dam, dez, dizi, mani, frez, dizi mani pomparez, am... dam... dez !“. Puse degetul pe lozul predestinat și licărul sălbatic din priviri îi reveni. Ridică pachețelul de hârtie, îl vârî încetișor între brațele foarfecelui și hârșt !, îi tăie vârful. Dar lozul decapitat cu foarfecele nu se dovedi cu nimic mai bun decât cel rupt cu degetele. Jenică numără de câte ori foarfecele clănțănea și lozurile cădeau ca niște
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
100% Eșantion 2003; N = 2 744 Sursa: Debarbieux, 2004. După cum vedem, aproape 12% dintre elevii chestionați în școlile elementare (ciclul 3) declară o victimizare mai importantă cantitativ. Consecințele supravictimizărilor fie ele legate de microviolențe precum încăierările din curtea școlii, furtul pachețelului cu mâncare sau "cuvintele urâte" nu trebuie nicidecum neglijate. E, în orice caz, ceea ce anchetele noastre arată în mod persistent. Pentru a măsura efectele repetării și asocierii victimizărilor, putem încrucișa aceste patru categorii de victime cu întrebările noastre referitoare la
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
surâde ștrengărește și zice că trebuie să caute mai departe. Sunteți mare pișicher, îi spune Mariedl domnului preot și caută din nou prin closet. Și numai ce simte un lucru ciudat și numai ce-l scoate afară și vede un pachețel învelit într-o pungă de nailon, ca să nu se ude hîrtia de împachetat cadouri cu apa de la rahat. Și acum oamenii bat din palme și cântă: trăiască, trăiască, de trei ori trăiască. Și oamenii se bucură pentru că Mariedl are parte
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
de împachetat cadouri cu apa de la rahat. Și acum oamenii bat din palme și cântă: trăiască, trăiască, de trei ori trăiască. Și oamenii se bucură pentru că Mariedl are parte de o bucurie așa de mare. Și domnul preot spune că pachețelul este o recunoaștere a hărniciei lui Mariedl. Pachetul este desfăcut la iuțeală. Și ce-i înăuntru? Un parfum franțuzesc, unul veritabil, ca să poată mirosi frumos, Mariedl. GRETE: Una ca Grete nu are nevoie de nici un parfum, deși primește tot timpul
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
poate pentru că nu trebuie să existe. EA: Unealta noastră corporală este teoria, și unealta noastră spirituală este practica eficientă, care de asemenea probabil nu a avut loc niciodată. EL: Să încheiem totul. Și ce luăm cu noi acasă? EA: Există pachețele, dar nici un spre acasă. Pur și simplu, nesfârșita diversitate trebuie să existe. EL: Știu. O să merg să mă rad și o să mă gândesc că din noul și din noul trebuie pur și simplu să existe. O să aparțin spumei de ras
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
că atârnă diverse ațe sau fire din hainele noastre le îndepărtăm cu o foarfece înainte de a le îmbrăca. Nu ne îmbrăcăm cu haine care nu au nasturi. Întotdeauna trebuie să avem asupra noastră o batistă curată și călcată sau un pachețel cu batiste din hârtie. Hainele și încălțămintea pe care le folosim trebuie să fie comod, confortabile și potrivite ca dimensiuni, deci să nu fie nici prea largi, dar nici prea strâmte. De asemenea, hainele trebuie să fie potrivite cu anotimpurile
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2278]
-
creion plus o radieră", „Cumperi 800 km de cale ferată, primești cadou 10 plicuri de zahăr vanilat", " Cumperi un parc de tractoare și combine agricole, primești și o periuță de dinți", "Cumperi o uzină de mașini industriale, primești cadou un pachețel de gumă de mestecat plus 10 scobitori". Nevastă-mea când a auzit de la mine, de oferta cu cei 800 kilometri de cale ferată, la care primești bonus, adică exact pe gratis, 10 pliculețe cu zahăr vanilinat, visează cu ochii deschiși
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]