825 matches
-
fidel vechilor profeții biblice, „tărâmul făgăduinței” se înfiripă din carnea inimii care a cunoscut rugăciunea pentru întregul Adam1, reconciliind în Hristos omul cu sinele propriu, cu semenii și cu întregul cosmos. Creștinismul nu este o nouă doctrină morală, fie ea pacifistă, ci revelația supremă a unui nou mod de existență guvernat de iubirea divină. În fluxul și refluxul incoruptibil al acestei dăruiri de sine a lui Dumnezeu, omul este chemat la desăvârșire pentru ca toți să fie una (In. 17,22). „Doctrina
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Europei celor șase. La anunțul Declarației lui Robert Schuman din 9 mai 1950, sovieticii au reacționat negativ, în ciuda precauțiilor luate de Jean Monnet. Oferta lui Schuman era făcută tuturor țărilor europene, cunoscându-se faptul că organizația europeană avea un scop pacifist și punea problema liberei circulații a muncitorilor. Totuși, comuniștii au propus o cooperare între Europa occidentală și Europa centrală și de est în domeniul energiei nucleare cu scopuri pașnice. Campania împotriva Comunității Economice Europene (C.E.E.) se ducea de către comuniștii din
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
ales din cauza conservatorismului unor state membre în definirea rolului și funcțiilor armatei naționale. Unele critici sunt mai dure, susținând ideea potrivit căreia evoluția P.S.A.C. "încurajează militarizarea U.E. și caracterul său intervenționist și nu generează soluții și abordări civile și pacifiste față de conflictele internaționale"25. Mai mult, există observații critice care arată că Tratatul de la Lisabona a transformat Uniunea Europeană într-un actor militar la nivel mondial, a deschis calea unei centralizări a puterii, aflată înafara mecanismelor de control parlamentar european și
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
nu are nici una: aceea de a se sinucide în loc să dea curs unei sarcini. Maternitateaxe "„maternitate" face ca femeile să aibă o esență diferită de a bărbaților. Datorită ei, femeile sunt esențial biofile, păstrătoare și dătătoare de viață, mai nonconflictuale, mai pacifiste. Foarte importante sunt reflecțiile Sarei Ruddickxe "„Ruddick,Sara" în privința importanței gândirii materne în deciziile de război. Orice om nu este doar un individ, așa cum îl văd statisticile de front, de exemplu, ci și produsul unei practici materne. Înainte de a ajunge
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
împiedica America să facă război, însă privând-o de legitimitatea unei a doua rezoluții a Consiliului de Securitate, au făcut ca acest demers să ne coste mai mult. Balansarea "blândă" nu a fost limitată la arena ONU. În afara ONU, mișcări pacifiste și diplomatice au determinat transformarea întregii dezbateri, concentrându-se nu asupra păcatelor lui Saddam, ci asupra amenințării reprezentate de imperiul american. Din această cauză, țărilor aliate le-a fost mai greu să asigure infrastructura și sprijinul necesar, ceea ce a dăunat
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
Meeker și Earle Hansford (1965, apud Boncu, 2005, p. 99), "persoana dispusă la cooperare necondiționată este un cooperativ animat de motive etice, deosebit de cooperativul nehotărât sau timid, ca și de cooperativul determinat sau strategic. Ei preferă să-l identifice cu pacifistul, individul a cărei principală trăsătură este aceea că respinge violența ca mijloc de rezolvare a conflictelor". Pacifistul "nu-și folosește niciodată capacitatea de a-l pedepsi și constrânge pe celălalt. Dimpotrivă, el își declară bunele intenții, sau chiar se dezarmează
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
cooperativ animat de motive etice, deosebit de cooperativul nehotărât sau timid, ca și de cooperativul determinat sau strategic. Ei preferă să-l identifice cu pacifistul, individul a cărei principală trăsătură este aceea că respinge violența ca mijloc de rezolvare a conflictelor". Pacifistul "nu-și folosește niciodată capacitatea de a-l pedepsi și constrânge pe celălalt. Dimpotrivă, el își declară bunele intenții, sau chiar se dezarmează, adică renunță la mijlocul de a exercita presiuni de care dispunea". În situațiile de cooperare necondiționată, majoritatea subiecților
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
clișee, Petre Sălcudeanu recurge la un detectiv de modă veche, moștenit de la vechiul regim, Bunicul. Dar evident că el va colabora cu miliția populară. Între 1945 și 1989 se întinde un ocean de pace și de literatură cu personaje cazone pacifiste, literatura de acest fel fiind de cea mai slabă calitate, ca și armia română. Sătule, se vede, de o lungă inactivitate, personajele militare reale se desfășoară din plin în decembrie 1989. Literatura de inspirație militară a acelui moment memorabil nu
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
conduce la concluzia că ești liber numai dacă te rupi de absolut tot ce e În jur. Iar aceasta Înseamnă tocmai o negare a inteligenței comunitare, eșecul ei. 5 Eșecurile afective. Societățile Încurajează stiluri afective diferite, de aceea există culturi pacifiste sau belicoase, egoiste sau solidare. În Sex și temperament, Margaret Mead Înfățișează două modele de afectivitate socială. Arapeshii sunt un popor cooperant și prietenos. Muncesc Împreună, unii pentru alții. Câștigul personal pare a fi detestabil. „Exista În comunitate o singură
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
iar din cât a lucrat la ziar am înțeles ce caracter și ce fire activă are. L-am urmărit în transmisiile directe cu lansarea unor cărți. Suporta foarte greu lenea intelectuală, platitudinea și formalismul unor momente, deși era un tip pacifist și cu experiență de viață care pe alții i-a distrus. Turnat de preoți colegi a făcut închisoare pe motive politice. Spirit foarte activ și nonconformist era greu să se adapteze vieții preoțești unde e prea multă disciplină. în învățământ
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
împărțire a pieței de duopol<footnote Henri Guitton, Économie politique, Tome I., Dalloz, Paris, 1966, pp. 469-471. footnote>. Dacă ambii ofertanți vor să domine piața, se ajunge la duopolul dublei dominații (duopolul Bowley). Dimpotrivă, dacă cei doi au „o personalitate pacifistă”, adică tind să se adapteze unul la celălalt, există duopol simetric de dublă dependență (duopolul Cournot), iar în condițiile în care unul dintre producători vrea să domine și celălalt acceptă să se adapteze, apare o situație de duopol asimetric (duopolul
Tipuri de pieţe și modalităţi de formare a preţului by Diana TĂNASE, Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/210_a_276]
-
ales în Franța și în S.U.A). Abia după Primul Război Mondial, comunitatea internațională și-a propus eliminarea din manuale de istorie, geografie, educație civică sau literatură a tuturor accentelor de naționalism sau exclusivism 66. Direct implicat în politica pacifistă a Ligii Națiunilor, Constantin Kirițescu admitea că nu a putut interveni decât "cu măsură și cu circumspecție în revizuirea manualelor noastre". Cu toate precauțiile, nu a fost scutit de "acuzația neroadă" vehiculată prin ziarul naționalist "Universul" că ar fi "dat
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
acest fragment, afirmă că: Nu se poate spune că Tertulian vorbește aici ca eretic. Deoarece, este sigur faptul că el nu era altceva decât ecoul disciplinei Bisericii din acea vreme. Dacă putem spune că în zonele interne ale imperiului curentul pacifist era foarte dezvoltat, situația pe limes era diferită. Chiar la frontierele orientale unde se strângeau barbarii unii creștini prestau serviciul militar; vorbim iarăși despre zonă în care se manifestase o anumită rezistență față de profesia militară din partea creștinilor dedicați vieții ascetice
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
p.Chr., prezența creștină în armata romană era aproape nesemnificativă, ori se evita această meserie în virtutea unei incompatibilități cu etica creștină. Aceasta ar fi putea fi și cauza primă a sărăciei izvoarelor referitoare la acest secol, în care ecourile tendinței pacifiste ale sfinților Irineu și Iustin nu se refereau exclusiv la o societate escatologică, ci voiau să arate intenția Bisericii de a înfăptui Împărăția de pace mesianică, prevestită de profeți. Documentele privitoare la serviciul militar din secolul III ne vorbesc despre
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
urmă, ca prin analogie, potrivit interpretării alegorice pentru războaiele descrise în Vechiul Testament despre luptele spirituale. Pacea lui Cristos nu este proiectată numai în escatologie, înfăptuindu-se deja pe pământ ca o consecință a unirii treptate a popoarelor. O asemenea viziune pacifistă nu comporta vreun refuz al statului care, dimpotrivă, în acest context căpăta o funcție efectivă de amalgam. Prin urmare, structura civilă a imperiului, ca sistem de funcționare, nu a fost respinsă de creștini cât privește exterioritatea. Neacceptarea completă a acesteia
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de edicte, au restabilit obligația sacrificiilor neglijate chiar de soldații lor. Acest aspect ridica anumite suspiciuni referitoare la decăderea cultului oficial și la consecința acestuia: regresul spiritului războinic al soldaților era privit ca un semn al moleșelii provocate de doctrina pacifistă a creștinismului. Ba mai mult chiar, apariția unor cazuri de dezertare în Africa romană, unde refuzurile înrolării lui Maximilian și Marcellus nu puteau fi considerate situații izolate, ori secundare din punct de vedere social, confirmau aceste suspiciuni. Antimilitarismul revoluționar al
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ori s-au ascuns prin munți, mergând după episcopii și preoții persecutați asemenea soldaților. Ambele categorii, bisericească și militară, formau opoziția cea mai solidă în calea planurilor lui Licinius. Presiunea exercitată de această prigoană a dus la îngroșarea unei mișcări pacifiste care își află originile la începuturile tetrarhiei (293), iar continuitatea până la perioada lui Iulian Apostatul (361-363). Scopul acestei mișcări pacifiste era acela de a slăbi tirania oricărui împărat, care își făcea din armată instrumentul principal pentru nimicirea creștinismului. Pacifiștii predicau
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
opoziția cea mai solidă în calea planurilor lui Licinius. Presiunea exercitată de această prigoană a dus la îngroșarea unei mișcări pacifiste care își află originile la începuturile tetrarhiei (293), iar continuitatea până la perioada lui Iulian Apostatul (361-363). Scopul acestei mișcări pacifiste era acela de a slăbi tirania oricărui împărat, care își făcea din armată instrumentul principal pentru nimicirea creștinismului. Pacifiștii predicau în principal rezistența pasivă, care se revelase foarte utilă în perioadele furtunoase prin care a trecut Biserica, fiind păstrată și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
mișcări pacifiste care își află originile la începuturile tetrarhiei (293), iar continuitatea până la perioada lui Iulian Apostatul (361-363). Scopul acestei mișcări pacifiste era acela de a slăbi tirania oricărui împărat, care își făcea din armată instrumentul principal pentru nimicirea creștinismului. Pacifiștii predicau în principal rezistența pasivă, care se revelase foarte utilă în perioadele furtunoase prin care a trecut Biserica, fiind păstrată și pe timp de pace. În timp ce în Imperiul roman de Orient, condus de Licinius, mișcările pacifiste erau susținute tacită de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
principal pentru nimicirea creștinismului. Pacifiștii predicau în principal rezistența pasivă, care se revelase foarte utilă în perioadele furtunoase prin care a trecut Biserica, fiind păstrată și pe timp de pace. În timp ce în Imperiul roman de Orient, condus de Licinius, mișcările pacifiste erau susținute tacită de ierarhia ecleziastică, ca și altădată în timpul persecuțiilor anticreștine, în Imperiul roman de Occident, aflat sub domnia lui Constantin, aceste motive cândva justificate erau acum depășite datorită rescriptului de la Milano (313), pe care împăratul îl punea în
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ecleziastică, ca și altădată în timpul persecuțiilor anticreștine, în Imperiul roman de Occident, aflat sub domnia lui Constantin, aceste motive cândva justificate erau acum depășite datorită rescriptului de la Milano (313), pe care împăratul îl punea în practică. În aceste condiții, mișcarea pacifistă nu mai putea fi justificată. Aici, episcopii învățau poporul asupra schimbării evenimentelor în favoarea creștinismului, în timp ce suveranul dăruind libertate Bisericii, o consolida prin legi promulgate în favoarea acesteia și prin multe alte donații. Atunci de bună seamă, Licinius, care s-a luptat
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
păstrarea unității și coexistenței pașnice cerută chiar de Evanghelii. Între timp, episcopul istoric Eusebiu de Cezareea (265-339) promova în scrierile sale imaginea unui împărat ales și trimis de Dumnezeu, pentru a sprijini Biserica. Primii care au intervenit pentru oprirea mișcărilor pacifiste, la cererea împăratului, au fost episcopii, îndemnând credincioșii să revină la îndeplinirea îndatoririlor militare, fapt sancționat prin canonul 3 al conciliului din Arelate (Arles, Gallia, 314), care-i lovea cu excomunicarea pe toți cei care renunțau la serviciul militar ori
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
lovea cu excomunicarea pe toți cei care renunțau la serviciul militar ori refuzau înrolarea în rândurile oștirii romane. Intervenției religioase i-a urmat după patru ani și cea politică. Pentru a opri, prin autoritatea și severitatea legilor, ardoarea acestor idei pacifiste, care se răspândeau oriunde printre supușii săi, împăratul Constantin a dat un decret (30 iulie 318) prin care îi obliga pe fiii veteranilor să presteze serviciul militar. Persistând adversitatea acumulată în epoca precedentă față de viața militară și amplificându-se destul de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Sprijinul imperial adus Bisericii în aceste condiții, pentru creștinarea soldaților (obligația universală de participare la liturghia duminicală și ascultarea omiliei - catehezei), a dus la formarea progresivă a unei armate creștine și la reducerea numărului inițial destul de îngrijorător al membrilor mișcărilor pacifiste. Pentru moment nu dispunem de prea multe informații despre bazilicile creștine din castrele romane, deși prezența lor în sud-estul Europei, la Novae, Hinova etc., este un indiciu al existenței lor și în alte castre legionare ale Imperiului, ca de ex.
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
secole ale Imperiului roman, a fost influențat de conflictul ideologic apărut în conștiința primilor creștini față de prestarea serviciului militar, adesea contestat de noile aspecte ale religiozității creștine, de cunoscutele refuzuri ale militarismului, de răspândirea obiecției de conștiință și de idealurile pacifiste. O bună percepție a creștinismului soldaților depinde de posibilitatea determinării numerice a prezenței acestora în armata romană preconstanti-niană, de semnificația, originea, situarea ambientală și temporară, de soluțiile prezentate în acest studiu pentru lumea creștină antică, referitor la conciliația dintre apartenența
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]