583 matches
-
rugat să verifice dacă Patricia Makamoto, Nicola Walters sau Henrik Claes Smith au fost la petrecere când s-a întâmplat evenimentul, a devenit extrem de furios. Dar le-a notat numele. — O să văd ce pot să fac. Dumnezeule, ești o adevărată pacoste. Trebuie să fug. Te sun eu când am timp. —Stai așa. Mai e ceva. Echipa ta a căutat în apartamentul lui și în mașină, nu? Au găsit ceva suspect? — Dacă te referi la droguri, nu. Nimic care să arate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
trimise la biserică pe dascăl ca să bată toaca și să alunge duhurile rele ce-și făceau simțită prezența În sufletul dreptcredincioșilor. Fiindcă fusese necinstită În fața Întregului sat, femeia cerea să fie recompensată cu jumătate din avutul vecinilor. Ca să scape de pacoste, vecinul se Învoi. Imediat Începură să Împartă lucrurile. Casa o Împărțiră În două. Cu șura și grajdurile făcură la fel. O parte din păsări și animale trecură dincolo de gard. Se Împotmoliră când ajunseră la mânz. Femeia ținea ca mânzul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Acum, această treabă este ca o apă ce curge în făgașul ei și din când în când tresaltă peste câte o piatră... E pace, dar ce ar fi ca toate acestea să fie adevărate? Să ne ferească Dumnezeu de așa pacoste” - gândea Dumitru... În fiecare zi, la retragerea în cazarmă, simțeau că oboseala le-a intrat în oase și orice mișcare este o luptă pentru a învinge un val de mâl prin care sunt nevoiți să înainteze... Într-una din seri
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
desface. ― Apoi, măi Dumitre, dacă ești ajutor de comandant de tun, nu ierți pe nimeni, cum văd eu. Nici frate de ți-ar fi. ― Asta-i armata, Todiriță... Altu-i necazul, frate. ― Care-i oful tău, Dumitre? ― Când om scăpa de pacostea asta, să ne ducem și noi acasă, ca să ne vedem de treburile noastre?... Oare ce-or fi făcând ai noștri? Acușica începe școala, iar flăcăii care au zburdat toată vara ar trebui să-și vadă de învățătură. În ce clasă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
că n-a murit biata verișoară, se închină Lina. - Și tocmai cine? - De ce tocmai cine? întrebă Mini, mai curioasă. Nory explică: - Nu știi? Mika-Le e un copil al păcatului. E o greșeală a frumoasei Lenora... Spune tu, Lina! Odrasla italianului!... - Pacoste de la început până la urmă! N-am mai avut de-atunci liniște cu Lenora! A fost adevărat lucrul dracului! Nici nu se gândise cineva la consecințe ... Eu sunt de vină. Trebuia s-o scap cu orice preț. Ii era frică. Frică
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
care avea buză de iepure, atunci când mânca dal. Cei din jur încercau să-i explice că nu e bine ce face, dar își răceau gura de pomană. Încetul cu încetul, cu toții ajunseră la aceeași concluzie cu bucătarul: băiatul era o pacoste. Și totuși, era singurul fiu al familiei. Tot ce făcea sau spunea, trebuia să fie considerat perfect. Tatăl lui se închidea tot timpul în birou, mama îi murise, nu avea vreun frate sau o soră cu care să se joace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
dintre soți. Dacă vreunul are o funcție la căile ferate sau, desigur, la poștă și telegraf, nu-i poate evita pe metiși. Cu accentul lor îngrozitor, cu aiureala și felul absurd de a vorbi despre Casă tot timpul, sunt o pacoste (cel puțin așa și-i amintesc doamnele, sorbindu-și ceaiul într-un salon retras, exclusivist, de la clubul civil, unde nu miroase chiar așa de urât). Acasă! Acasă! Acasă! Toți știu că nici unul dintre ei n-a ajuns nici măcar în apropiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
-l îmbrace. Astfel se face că onctuosul prinț rămâne pe mâna ei, iar ea trebuie să lase totul deoparte, să-i ofere sifon cu lămâie și să-i facă conversație, în timp ce în jurul ei ajutoarele slăbesc vizibil ritmul de muncă. Ce pacoste! Soarele urcă tot mai sus pe cer și diwan-ul descoperă că nu este destulă pulbere de pușcă pentru rafalele de bun-venit, iar covorul roșu cam zdrențuit ar trebui înlocuit. Apoi Charlie își amintește apucăturile jenante, ce-i drept, ale doamnei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
care se desfășoară în apartamentul lui Nuharoo. Spre dezamăgirea mea, Tung Chih nu vrea să fie cu tatăl său. Se plânge de „privirea înfricoșătoare“ și de „răsuflarea mirositoare“. E nefericit când îl împing spre patul bolnavului. Își numește tatăl o pacoste și o dată îndrăznește chiar să-i strige: „Hei, om gol pe dinăuntru!“, Trage de cearșafurile lui Hsien Feng și aruncă în el cu perne. Vrea să se joace de-a „Călărește căluțul“ cu cel aflat pe moarte. Nu există nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
acea fată, Încă de la Începutul orelor, să curețe clasa În locul celui absent. De ce tocmai pe ea? Surse de Încredere, dar care țin să nu li se dezvăluie numele, ne-au dat asigurări că Încă de la practica agricolă de toamnă - o pacoste comunistă care avea darul de a-i ține pe copiii din mediul rural departe de binefacerile științei de carte - viciosul cadru didactic dăduse semne că i se scurgeau ochii după inocenta și nurlia făptură. Vă lăsăm să judecați și singuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pe care-l împărtășea cu Hideyoshi, de la care primise, în ajun, o scrisoare de încurajare din Harima. Dacă vei merge în ritmul ăsta, te vei putea ridica din pat la vremea când înfloresc cireșii. — Oyu, n-am fost decât o pacoste pe capul tău, nu-i așa? — Ce prostii mai sunt și astea? Hanbei râse ușor: — Nu ți-am mulțumit înainte, fiindcă suntem frate și soră, dar, în dimineața asta, simt, cumva, că ar trebui să spun ceva. Mă întreb dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și să-ți dau și dumneata jumătate. În felul acesta, nici unul dintre noi nu ar mai avea un surtuc întreg și am suferi în aceeași măsură de frig”. Întradevăr, dacă se gândesc lucrurile în acest mod, desigur socialismul pare o pacoste pe capul bieților oameni, care prin muncă își fac și ei să zicem un surtuc, dar vine comisarul comunist și haț, o jumătate de surtuc și-l dau amărâtului de peste drum. Dar nu așa a fost. În socialism erau puși
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
fulminanta viață a președintelui nostru, căruia majoritatea îi doresc un mare viitor, folosind o sintagmă edificatoare în acest sens, care sună așa: „Nu i-ar mai muri mulți înainte”. Înduioșătoare urare pentru iubitul nostru președinte, nu-i așa?... Nimic despre pacostea noastră, totul despre guvern Cine spunea, că guvernul acesta atât de grijuliu cu banii celor care-l iubesc, nu se gândește și la cealaltă parte din populația României? Ca să nu se spună că guvernarea a devenit pentru unii mumă, iar
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
era confuză, stabilea diverse lucruri, după care uita de ele. Deseori purtam discuții de care, pe urmă, nu-și mai amintea. îmi închipuiam că acea confuzie în care plutea se datora consumului de Valium. Când lua cocaină era diferită. O pacoste stânjenitoare. Era zgomotoasă și mojică și se credea extraordinară. Partea cea mai nasoală era că atunci când intra în starea aia flirta cu tot ce mișca. Dacă prin preajmă se găsea vreun bărbat care, în opinia ei, să arate mișto...“ Josephine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
s-a transformat într-o femeiușcă atât de acră... Nu vorbesc cu ea decât dacă mi-o iei pe Francie de pe cap, m-am târguit eu. Nimeni n-o voia pe Francie în echipă fiindcă era nebună de legat, o pacoste cât casa și leneșă de-ți venea să-i tragi un șut în fund. Chaquie a ezitat, după care a cedat. —Bine. Dumnezeu să mă ajute! Așa că, fără prea multă tragere de inimă, m-am dus s-o caut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
își păstrase virtutea neprihănită. Masivitatea ei plină de vioiciune, insistența ei de a dansa și - tehnica cea mai eficientă dintre toate - obiceiul ei de a spune cu voce tare și pe un ton nu întru totul cultivat „Of, ești o pacoste!“ în momentele de maximă ardoare ale perechii ei avuseseră un accentuat efect inhibant. Acum Eva era în sufragerie, așezată pe podea, în timp ce Sally, Gaskell și bărbosul de la Institutul de Cercetări Ecologice polemizau pe tema jocurilor tematice pe roluri interșanjabile sexual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
împlinite. Dar din nou nu. Imediat după reîntâlnire urmase un scurt val de bucurie, după care însă începuseră să iasă la suprafață resentimentele și dușmăniile și, la finele primei luni petrecute împreună, copila noastră inteligentă, energică și glumeață devenise o pacoste în toată regula. Uși trântite; solicitări politicoase întâmpinate cu o batjocură acră; țipete răzvrătite care răsunau de la etajul al doilea; mormăieli preschimbate în bosumflări, bosumflări evoluând în adevărate furtuni, furtuni înecate în lacrimi; formule precum „nu“, „proasto“, „taci din gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
pur și simplu că sunt acolo. Nu a funcționat. Practic, eram sacul de box al unei scorpii pe nume Celeste, care mă amenința că îmi ia capul dacă nu fur țigări din geanta mamei ca să i le dau ei. Celeste, pacostea aia, o uram de-a dreptul. Mi-a făcut viața un infern. Și colac peste pupăză, mama m-a bătut când a văzut că-i lipsesc țigări. Se spune că zilele petrecute în școală sunt cele mai fericite din viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
de rusască: Înțelesesem ce spunea Sapșa din taigă - dar cu priceperea stăteam prost: de acord, amnistie; de acord, reducere de pedeapsă - dar Armată Roșie? Că eram de drept comun, ori politic, tot nu meritam... onoarea. A, mi se acorda? Ce pacoste pe capul meu, al huliganului! Noroc că n-am avut timp să-mi pun Întrebările astea, În zece minute lăsasem pe jos zdrențele de deținut și Îmbrăcasem uniforma de krasnoarmeieț! Ne ia pe vreo sută din acel lagăr, pe vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
încărcați de alune își vor putea croi drum prin cinematograf neagresați, dar, evident, problema maimuțelor își schimbase doar locația. Grija tulbură fericirea devotaților. Se părea că, aproape peste noapte, se confruntau cu o nouă problemă. Dacă și înainte erau o pacoste, erau mai mult cum sunt copiii obraznici, le spuse domnișoara Jyotsna cu tristețe celor care piveau raidul maimuțelor prin geanta ei de poștă, împrăștiind într-o frenezie a dezamăgirii scrisorile, când nu descoperiră nici o sticlă în posesia ei. — Da, fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
pe perceptorul districtual. Refuză revocarea licențelor pentru comercializarea alcoolului și am primit și amenințări din orașele vecine cum că, dacă le revocăm licențele, maimuțele nu vor face decât să-și schimbe punctul de interes și vor continua să fie o pacoste în zonă. Și au dreptate, domnule, aceste maimuțe ar putea chiar să arate trucurile lor populațiilor de maimuțe din celelalte orașe dacă sunt alungate de aici. Și atunci o să avem un stat plin de maimuțe bețive. Dumneavoastră cunoașteți bine dictonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
să deschidă subiectul ăsta în conversațiile cu David, bărbatul se referise la starea lui Jake folosind termenul „fază trecătoare“. Conform Dicționarului Explicativ Oxford, faza este „o perioadă de schimbare sau de dezvoltare“, dar, din câte văzuse Fiona, Jake era o pacoste plină de nazuri de cel puțin doi ani. —Adolescența, a murmurat ea doar pentru sine. Perioada dintre copilărie și viața de adult. Puștiul nu fusese așa de la început. Când Fiona se cunoscuse cu David, în urmă cu patru ani, Jake
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
el în magazin, în aglomerație. Îl leg. Să-l auzi cum chelălăie și plânge, ca un copil, să vină după mine. Se smucește și trage ca apucatu’ de lanț, de nu mai pot pe urmă să-l dezleg. E o pacoste... Îl vând, îl dau de suflet, văd io ce-i fac. Îmi mănâncă o grămadă de timp... — Câine-ți trebuia, Milică-tată. — Nevastă-mea. De gura ei, plăcerea ei... Văd că-ți merge bine. Ți-ai tras și câine, te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Nu beau. — Ah, așa e. Hm... Nu mă gândisem de dinainte ce aveam să-i spun, iar acum nu-mi mai găseam cuvintele. Fiind eu Însămi vorbăreață, mi se pare că oamenii care nu scot o vorbă sunt o mare pacoste. -Azi te-am văzut lucrând la sală, mi-am Încercat eu norocul, la plezneală. Singurul răspuns pe care l-am primit a fost un mormăit nedefinit. Mi s-a tăiat tot elanul. Se lăsă iarăși tăcerea. Mă jucam cu sticla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
sex și cu o strecurătoare de ceai, dacă ar crede că asta i-ar aduce un rol bun Într-un serial. Hai să nu mai vorbim despre mine, OK? zise ea cu o grimasă. Ce-i tot dăm atâta cu pacostele astea de porumbei și cu viața mea sentimentală, care se duce iarăși de râpă?! Haide mai bine să vorbim de tine. Povestește-mi ce s-a mai Întâmplat. Am nevoie de ceva să-mi abată gândurile. O să râzi, dar Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]