KorAP: Find »[drukola/base=palimpsest & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...12 13 14 ...20 >

481 matches

Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752

1980. Ileana Mălăncioiu, Linia vieții, Editura Cartea Românească, 1982. Ileana Mălăncioiu, Urcarea muntelui, Editura Albatros, 1985. II. Volume de eseuri și de proză: a) Ana Blandiana: Ana Blandiana, Calitatea de martor, București, Editura Cartea Românească, 1970. Ana Blandiana, Autoportret cu palimpsest, Bucuresti, Editura Eminescu, 1985. Ana Blandiana, Cine sunt eu, București, Editura Dacia, 2001. II. Studii și articole în periodice: Adam, Georgeta, Ana Blandiana: Imaginarul liric sau pasul dintre materie și spirit, în "Pro Saeculum", nr. 3 (2007). Alexandrescu, Sorin, Privind

[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
al tezei: "Am visat, întotdeauna, un text cu mai multe nivele, perfect inteligibile fiecare, autonome și diferite, asemenea acelor pereți de mănăstire medievală, pictați cu peisaje în care, din anumite unghiuri, se descoperă figuri de sfinți." (Ana Blandiana, Autoportret cu palimpsest) identifică, la modul vizionar, aceste două deconstrucții. Autoarea tezei consideră că deconstructivismul își află cel mai bine funcționalitatea la nivelul textelor care se opun ideologiei. Detectează, de asemenea, două etape poetice: una a metaforizării sau volumele deconstrucției și alta, a

[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
op. cit. 56Ibidem, p. 270-271. 57Ileana Oancea, Poezie și semioză, p. 37. 58Nicolae Ciobanu, Ana Blandiana: Feminitate și obsesie existențială, în Panoramic, București, Editura Cartea Românească, 1972, p. 356. 59Luiza Bratu, op. cit., p. 47. 60Ibidem, p. 48-49. 61Ana Blandiana, Autoportret cu palimpsest, Bucuresti, Editura Eminescu, p. 51. 62Ibidem, p. 49. 63Diana Tâlvâc, op. cit., p. 4. (Rezumat) 64"Momentul maturizării imediate se cristalizează la nivelul vulnerabilității ființei confruntată cu moartea tragică a tatălui, un moment de răscruce al asumării dureroase a condiției și

[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
formă de ou și ducându-le la sanctuarul din Heliopolis". Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Pas%C4%83rea Phoenix/accesat iunie 2011.. 173 Alex Ștefănescu, Istoria literaturii române contemporane, p. 506. 174 Ibidem, p. 506. 175 Ana Blandiana, Autoportret cu palimpsest, Bucuresti, Editura Eminescu, p. 51. 176 ***, Academia Română, Dicționarul general al literaturii române. M/N, Coordonator general: Eugen Simion. București, Editura Univers Enciclopedic, 2004, p. 289. 177Ibidem, p. 289. 178Ibidem, p. 291 179Ibidem, p. 289. 180 ***, Academia Română, Dicționarul general al literaturii

[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858

Junimea, 2000, p. 29-41. (Eminesciana. Serie nouă; 1) SOROHAN, Elvira. Singurătatea scriitorului: Geo Dumitrescu, Urmuz, Creangă, Cantemir. Iași: Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza", 2004, 238 p. (Biblioteca de istorie literară; 8) SOROHAN, Elvira. G. Călinescu în autoportret: câteva lecturi în palimpsest. Iași: Timpul, 2007, 234 p. (Critică și eseu) SOROHAN, Elvira. Teatrul politic în Istoria ieroglifică și modernitatea romanului. În: Bogdan Crețu (coord.). Dimitrie Cantemir: perspective interdisciplinare. Iași: Institutul European, 2012, p. 115-132. SOROHAN, Elvira. Salon literar cu prozatori contemporani români

[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
Sorohan. Iași: Universitatea "Al.I. Cuza", 2002, 206 f. PATRAȘ, Antonio. Ion D. Sîrbu, un artist al lucidității: teză de doctorat / Conducător științific: Prof. univ. dr. Elvira Sorohan. Iași: Universitatea "Al.I. Cuza", 2002, 333 f. MORAR, Ovidiu. Lecturi în palimpsest: Avatarurile suprarealismului românesc: teză de doctorat. Conducător științific: Prof. univ. dr. Elvira Sorohan. Iași: Universitatea "Al.I. Cuza", 2003, 279 f. PETRACHE, Gabriela. Forme și funcții ale grotescului în proza românească (sec. XVIII-XIX): teză de doctorat. Conducător științific: Prof. univ.

[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
A. Semnalare a apariției cărții: Elvira Sorohan. G. Călinescu în autoportet. Iași: Timpul, 2007. DRĂGHICI, Georgeta. În apărarea lui Călinescu? În: România literară, 41, 29 aug. 2008, nr. 34, p. 18. Elvira Sorohan. G. Călinescu în autoportret: câteva lecturi în palimpsest. Iași: Timpul, 2007. TERIAN, Andrei. Blestematul limbaj esopic. În: Cultura (București), 3, 31 ian. 2008, nr. 4, p. 10. Elvira Sorohan. G. Călinescu în autoportret: câteva lecturi în palimpsest. Iași: Timpul, 2007. MUNTEANU, Ștefan. Elvira Sorohan despre kantianismul lui Eminescu

[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
p. 18. Elvira Sorohan. G. Călinescu în autoportret: câteva lecturi în palimpsest. Iași: Timpul, 2007. TERIAN, Andrei. Blestematul limbaj esopic. În: Cultura (București), 3, 31 ian. 2008, nr. 4, p. 10. Elvira Sorohan. G. Călinescu în autoportret: câteva lecturi în palimpsest. Iași: Timpul, 2007. MUNTEANU, Ștefan. Elvira Sorohan despre kantianismul lui Eminescu (I). În: Ateneu (Bacău), 48, nov.-dec. 2011, nr. 11-12, p. 4. Elvira Sorohan. Eminescu și Kant sau marea revelație. În: Caietele de la Putna, nr. 3, 2010. MUNTEANU, Ștefan

[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
panoramă istorică, aprofundări punctuale, alegeri și distincții stilistice, își vădesc acum eficacitatea, pe de o parte, în captarea "vocii" singulare a textelor, iar de alta, ca performanță a privirii critice cu deosebire pătrunzătoare, în descoperirea urmelor realității românești din stratigrafia palimpsestului scriptural. O prioritară autoexigență, recunoscută însă ca atare abia spre final, în contextul discuției despre Începuturile poeziei culte, dar sesizabilă peste tot în carte, reclamă "situarea în interiorul epocii" și ea vizează datoria luminării "existenței valorii în raport cu stilul cultural al timpului

[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
precizează o dată mai mult în considerațiile privind literatura română ca "fenomen unitar și de evidentă, semnificativă continuitate internă". Seria narativă a cronicarilor, cu surse în povestirea populară, "va atrage entuziasmul creator de istorie al romanticilor. Urmele ei se descoperă, în palimpsest, până în secolul nostru, în înțelepciunea inițiată a literaturii lui Sadoveanu". Un întreg secol, al XVII-lea, ca "timp al maturizării și diversificării culturii românești", lasă depoziții distincte pentru destinul nostru spiritual, care "se pot citi, în palimpsest, în orice carte

[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
se descoperă, în palimpsest, până în secolul nostru, în înțelepciunea inițiată a literaturii lui Sadoveanu". Un întreg secol, al XVII-lea, ca "timp al maturizării și diversificării culturii românești", lasă depoziții distincte pentru destinul nostru spiritual, care "se pot citi, în palimpsest, în orice carte de istorie a culturii sau literaturii române". Drept reminiscențe din lectura Divanului sunt interpretate câteva versuri ale Glossei lui Eminescu; în Viața lumii, pe lângă amprente din Ovidiu și Horațiu, e reliefat un vers anunțându-l pe Goga

[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
Elvirei Sorohan, demers în care aplombul argumentației își păstrează, în turul de forță al speculației, prospețimea. Așa, în Singurătatea scriitorului (Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza", 2004), ca și în alte contribuții importante pe care ea le-a semnat. Lecturile "în palimpsest" (expresie predilectă), cu priza lor ageră la text (și la subtext), stau mai întotdeauna sub incitația unor pariuri dificile. Elvira Sorohan e atrasă de scrierile cu mai multe nivele, foind de conotații, cu un limbaj care, supus interpretărilor subtile, promite

[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
criticul și istoricul literar le supune înviorătorului tratament. Astfel se întâmplă în Cantemir în Cartea hieroglifelor, Introducere în opera lui Ion Budai-Deleanu, Miron Costin. Permanențe ale mentalității românești, Introducere în istoria literaturii române, G. Călinescu în autoportret. Câteva lecturi în palimpsest. Ca și în Singurătatea scriitorului. Cantemir, Creangă, Urmuz, Geo Dumitrescu. În fond, singurătatea scriitorului ce înseamnă dacă nu originalitatea lui, cât mai apropiată de absolut? Pentru a o demonstra, Elvira Sorohan, cu o detentă în teoretic, nu lasă nimic deoparte

[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
I. D. Sîrbu sau suferința spiritului captiv (Editura Junimea, Iași, 1999), Naratori și modelare umană în medievalitatea românească (în colab., Editura Junimea, Iași, 2000), Singurătatea scriitorului (Editura Universității "Al. I. Cuza", Iași, 2004), G. Călinescu în autoportret. Câteva lecturi în palimpsest (Editura Timpul, Iași, 2007), Salon literar cu prozatori contemporani români și străini (Concert de închidere) (Editura Junimea, Iași, 2014). Listă completată de numeroasele ediții critice însoțite de prefețe sau postfețe erudite: Vasile Alecsandri, Drame (Editura Minerva, București, 1980), Constantin Negruzzi

[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
numeroase afinități descoperite deopotrivă în ordinea propriu-zis estetică și în cea biografică o reprezintă de altfel cel mai bine și pe Elvira Sorohan. Cantemir în cartea hieroglifelor sau cel din Singurătatea scriitorului și G. Călinescu în autoportret. Câteva lecturi în palimpsest conțin suficiente chei de înțelegere a profilului omului real, cel din spatele numelui de pe copertă. Un om în al cărui cod existențial primează sobrietatea și demnitatea, probitatea și fidelitatea, față de propriile valori și față de cei care le respectă. Descoperind toate aceste

[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
socială" (p. 13). G Călinescu... "După ce ai încheiat un interesat, și nu o dată încântat exercițiu de lectură pe paginile publicisticii călinesciene, constați că în transparența lor, indiferent de conținut, descoperi peste tot detalii de autoportret interior. E o lectură în palimpsest, de pertinență psihologică, la care te obligă umbra autorului insinuată sub mantia unui dublu sau proiectată direct. Direct sau nu, autoportretele au întotdeauna un caracter defensiv. Ascetul de bibliotecă, hipersensibil, nu este un egolatru, sau cel puțin neagă că ar

[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
imaginație" (p. 82); "O lectură activă e obligată să traducă mesajul cifrat, rezultat din parabola ce reduce fenomenul la esență" (p. 99); Este o autoexplicație nuanțată, pentru cine vrea s-o citească adânc și corect" (p. 128); Lectura răbdătoare, în palimpsest, sporește valoarea romanului ca operă a fanteziei, incitată numai de un pretext documentar" (p. 223). Aceste valori, norme și principii pot oricând constitui puncte de reper pentru un "îndreptar" al bunei lecturi, înțelese ca o activitate imaginativă și rațională, empatică

[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
înțelegere de care s-ar părea că autorul însuși are nevoie, reprezintă o parte esențială a jocului critic, împlinitor atât pentru cititorul-critic, cât și pentru scriitor, uniți, într-un plan ideal, printr-o "mintească osie". În acest sens, lectura în palimpsest se transformă într-un remediu pentru singurătatea scriitorului. Excelența caracterului (elogiu Doamnei Elvira Sorohan) Dan Gabriel Onțeluș Comunitatea intelectuală, în general și aceea românească, în particular suferă incurabil, se pare, de o formă pernicioasă de autism spiritual. Autosuficiența, amnezia anomică

[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
ei de maică îndurerată, iar faptul că nu este lăsată să reușească este expresia credinței în incompatibilitatea Maicii Domnului cu Moartea. Bogdan Neagotă vorbea cu îndreptățire despre "imensa putere absorbantă a religiozității populare, porozitatea arhetipală/cognitivă și structura ei de palimpsest".33 Maica Domnului în Rai. În dreapta, tâlharul cel bun. (Biserica Sfântul Nicolae, Budești-Josani, Maramureș. Foto A.C., 2010) Vasile Voiculescu: spații pragmatico-discursive Stelian Dumistrăcel "Domnilor, dacă n-aș fi ajuns medic, cred că aș fi fost preot" (Confesiuni) 0.1. O

[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
Ipostaze...), Introducere în istoria literaturii române, ediția a II-a, Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza", Iași, 1998, (de acum, Introducere...), Singurătatea scriitorului, Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza", Iași, 2004, (de acum, Singurătatea...) și G. Călinescu în autoportret. Câteva lecturi în palimpsest, Editura Timpul, Iași, 2007 (de acum, G. Călinescu...). 2 Ghilimele marchează faptul că nu ne referim la metodă ca la un instrument prealabil elaborat ca model teoretic autonom prin filtrul căruia să fie trecute operele particulare, ci ca la un

[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650

este aceea că "spiritul postmodern stă ghemuit înăuntrul marelui corp al modernismului"185, care se va nuanța și mai mult într-o propunere "polifonică", de coexistență a celor două curente, într-o perspectivă care are ca bază imaginea istoriei ca palimpsest: "modernismul și postmodernismul nu sunt separate de o Cortină de Fier sau de Zidul Chinezesc; istoria este un palimpsest, iar cultura este permeabilă la timpul trecut, prezent și viitor. Cred că toți suntem puțin victorieni, moderni și postmoderni în același

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru (2010) [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
mult într-o propunere "polifonică", de coexistență a celor două curente, într-o perspectivă care are ca bază imaginea istoriei ca palimpsest: "modernismul și postmodernismul nu sunt separate de o Cortină de Fier sau de Zidul Chinezesc; istoria este un palimpsest, iar cultura este permeabilă la timpul trecut, prezent și viitor. Cred că toți suntem puțin victorieni, moderni și postmoderni în același timp. Iar un autor poate să scrie în întreaga lui viață atât o operă modernă, cât și una postmodernă

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru (2010) [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
modernul este încapsulat în condiția postmodernă și în anumite moduri îl prefigurează, totuși relaționarea lor nu este univocă; ea pare a fi de consecință, dependență, dar în același timp și de autonomie, iar dacă istoria culturală este privită ca un palimpsest, dialogul perpetuu dintre vechi și nou este unul deja presupus. În aceeași măsură este implicită și rescrierea istoriei culturale însăși, cu diversele contaminări voluntare sau involuntare dintre multiplele curente și idei, astfel încât perioadele sau curentele "pure" par a nu exista

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru (2010) [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
autorul postmodern într-un bricoleur. Din moment ce trecutul poate fi ipostaziat sub forma unui text, se poate înțelege un eveniment sau istoria însăși prin intermediul colajului, alcătuit din fragmente de texte sau fapte potrivite în mod corespunzător. Procedeul caleidoscopului sau cel al palimpsestului se regăsesc în straturile scriiturii actuale pentru a stimula receptorul la o recontextualizare perpetuă. Alături de acestea, hipertextul (o scriere în spații cu multiple posibilități) se poate înscrie ca o altă valență a scriiturii postmoderne. Aceste proceduri pot fi ușor detectate

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru (2010) [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
Derrida, mitologia albă păstrează ideea că metaforele au plecat de la o serie de sensuri "primitive", "proprii", care s-au estompat sau uitat o dată cu utilizarea lor în discursul filosofic, uzura devenind structura însăși a metaforelor. Mitologia albă se apropie astfel de palimpsest, încorporând în sine însăși o istorie fascinantă a primelor sensuri care au produs-o și care, atenționează Derrida, este încă activă. 234 Jacques Derrida, "La Mythologie blanche. La métaphore dans le texte philosophique", p. 261. Richard Rorty interpretează acest pasaj

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru (2010) [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]