KorAP: Find »[drukola/base=palisadă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...12 13 14 15 >

351 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573

Acum înțelegeau că inamicul purta acea bătălie cu o hotărâre și o perseverență egale cu ale lor, astfel că îi înțelegeau, ca războinici, pe emisari. În chip ciudat, simțeau chiar și un fel de compasiune pentru ei. După ce trecură de palisadă și de poarta castelului, Kanbei și fiul său ajunseră rapid la poarta principală, unde Goto și trupele sale alese pe sprânceană îi așteptau, cu o indiferență solemnă. „Acum îmi dau seama cum a fost apărat castelul de acești oameni,“ își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
munte, nu-i așa? Să vă traversez? îi oferi Mori spatele său. Kanbei se lăsă dus în cârcă peste pârâu. Încotro se îndreptau? Cei doi vasali încă n-aveau habar. Cu câteva ore în urmă, văzuseră un războinic coborând dinspre palisada de la poale, pentru a-i da lui Kanbei ceva ce părea o scrisoare, iar, peste scurt timp, fuseseră chemați, pe neașteptate, să-l însoțească pe Kanbei la picioarele muntelui, dar mai mult nu li se spusese. După ce merseseră ceva, Kuriyama

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
poale v-a invitat astă seară? — Ce? Credeai că am fost poftiți la masă? chicoti Kanbei. Cât crezi că durează Anul Nou? Până și ceremoniile de ceai ale Seniorului Hideyoshi s-au sfârșit. — Bine, dar atunci, unde ne ducem? — La palisada de lângă râul Miki. — Palisada de la râu? Dar e un loc periculos! Sigur că este periculos. Însă și inamicul îl consideră periculos. Exact acolo se întâlnesc cele două tabere. — N-ar trebui să aducem mai mulți oameni? — Nu, nu. Nici inamicul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
astă seară? — Ce? Credeai că am fost poftiți la masă? chicoti Kanbei. Cât crezi că durează Anul Nou? Până și ceremoniile de ceai ale Seniorului Hideyoshi s-au sfârșit. — Bine, dar atunci, unde ne ducem? — La palisada de lângă râul Miki. — Palisada de la râu? Dar e un loc periculos! Sigur că este periculos. Însă și inamicul îl consideră periculos. Exact acolo se întâlnesc cele două tabere. — N-ar trebui să aducem mai mulți oameni? — Nu, nu. Nici inamicul nu vine cu o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
lesne se putea închipui, valoarea războinicilor din Kai încă nu scăzuse. De la începutul Lunii a Doua până la începutul celei de-a Treia, zidurile de piatră ale Castelului Takato fură scăldate în sângele armatelor atacatoare și apărătoare. După ce răzbiră prin primele palisade, care se înălțau la cincizeci de metri de șanț, trupele atacante umplură șanțul cu pietre, tufișuri, copaci și pământ. Apoi, îl traversară foarte repede, până la baza zidurilor de piatră. — Haideți! strigau oamenii de pe meterezele de lut și zidurile de pământ

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
și unu de oameni - cei patruzeci și unu de samurai rămași cu Katsuyori și fiul său, soția lui Katsuyori și doamnele ei din suită. În zilele precedente, se adăpostiseră într-un loc numit Hirayashiki și chiar duraseră un fel de palisadă. Dar, când auziră vestea, cu toții știură că le sunase ceasul și se grăbiră să se pregătească pentru moarte. Printre ei, soția lui Katsuyori stătea așezată ca și cum încă s-ar mai fi aflat în conacul ei din citadela interioară. Cu fața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Munților Kibi, unde soarele apunea roșu. Din acel punct, n-aveau să mai întâlnească decât inamici. Nu mai era primăvara pe care o lăsaseră în Okayama. Câmpiile și satele erau pustii. Un călăreț plecă în galop din linia întâi, spre palisada ce înconjura Castelul Takamatsu și așteptă instrucțiuni. Într-un târziu, Kanbei și Hikoemon fură introduși prin palisadă și escortați până la poarta castelului. Takamatsu era un exemplu tipic de castel clădit pe câmpie. De ambele laturi ale drumului ce ducea spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
mai era primăvara pe care o lăsaseră în Okayama. Câmpiile și satele erau pustii. Un călăreț plecă în galop din linia întâi, spre palisada ce înconjura Castelul Takamatsu și așteptă instrucțiuni. Într-un târziu, Kanbei și Hikoemon fură introduși prin palisadă și escortați până la poarta castelului. Takamatsu era un exemplu tipic de castel clădit pe câmpie. De ambele laturi ale drumului ce ducea spre poarta principală se aflau orezării și plantații. Taluzurile și zidurile exterioare de piatră se înălțau în mijlocul orezăriilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
puteai crede că, peste noapte, avea să răsară un șir de fortărețe. Dar munca de construcție nu mergea chiar atât de ușor. Un singur fort necesita turn de veghe și cazărmi, precum și metereze și șanțuri de apărare. Fură clădite trei palisade de lemn, în timp ce chiar deasupra drumului pe care cel mai probabil avea să se îndrepte inamicul spre atac, fură înghesuite stânci enorme și copaci. Regiunea dintre Muntele Higashino și Muntele Dangi, care cel mai probabil avea să fie folosită drept

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
care cel mai probabil avea să se îndrepte inamicul spre atac, fură înghesuite stânci enorme și copaci. Regiunea dintre Muntele Higashino și Muntele Dangi, care cel mai probabil avea să fie folosită drept câmp de luptă, era străbătută de o palisadă și o tranșee. Numai excavațiile pentru aceasta din urmă erau uriașe, dar munca fu gata în doar douăzeci de zile. Femeile și copiii participau, și ei, la lucrări. Membrii clanului Shibata făceau raiduri de noapte și recurgeau la șicane meschine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
DE CEAI Omul arăta ca un călugăr rătăcitor, dar avea pasul unui războinic. În acel moment, urca pe drumul Shufukuji. Unde mergi? strigă străjerul clanului Shibata. Eu sunt, răspunse preotul, dându-și pe spate gluga călugărească. Santinelele făcură semn spre palisada dinapoia lor. La poarta de lemn stătea încă un grup de oameni. Călugărul se apropie de ofițer și-i spuse câteva cuvinte. Un scurt răstimp, păru să domnească o oarecare confuzie, dar apoi ofițerul aduse el însuși un cal și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
seniorului său. Yasumasa studie, un timp, plicul. Da, este fără îndoială scrisul lui Shogen, dar e adresată fratelui meu. Vino cu mine. Mergem chiar acum la fratele meu și anunțăm tabăra principală de la Muntele Nakao. Seniorul și vasalul ieșiră prin palisadă și urcară spre piscul Muntelui Yukiichi. Poziționarea oamenilor și a cailor, porțile palisadei și cazărmile deveneau tot mai strânse și mai controlate, pe măsură ce se apropiau de vârf. În sfârșit, apăru în zare cetatea, care arăta ca un castel, și putură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Shogen, dar e adresată fratelui meu. Vino cu mine. Mergem chiar acum la fratele meu și anunțăm tabăra principală de la Muntele Nakao. Seniorul și vasalul ieșiră prin palisadă și urcară spre piscul Muntelui Yukiichi. Poziționarea oamenilor și a cailor, porțile palisadei și cazărmile deveneau tot mai strânse și mai controlate, pe măsură ce se apropiau de vârf. În sfârșit, apăru în zare cetatea, care arăta ca un castel, și putură observa nenumărate corturi răspândite pe culme. — Spune-i fratelui meu că am venit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
două leghe, de-a lungul lanțului muntos. Verdeața primăvăratică a munților umplea ochii războinicilor și, în timp ce-și îndemna calul înainte, până și Genba fu cuprins de o stare poetică. Tabăra principală de la Muntele Nakao era înconjurată de câteva palisade. De fiecare dată când Genba se apropia de câte o poartă, nu făcea decât să-și spună numele și să treacă, privind gărzile de sus, din șa. Dar, tocmai când se pregătea să intre pe poarta fortăreței principale, comandantul gărzii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
fortăreață. * * * A douăsprezecea zi din lună, miezul nopții. Focurile de tabără ardeau mocnit și, în tabăra alpină învăluită în cețuri, nu se auzea decât foșnetul brazilor. Deschideți poarta! strigă cineva cu glas scăzut, bătând, repetat, în poarta de lemn a palisadei. Micul fort de la Motoyama fusese înainte cartierul general al lui Shogen, dar Hideyoshi îl înlocuise pe acesta cu Kimura Hayato. — Cine e? întrebă santinela, privind printre lemnele palisadei. Afară, în întuneric, stătea o siluetă solitară. — Cheamă-l pe Comandantul Osaki

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
strigă cineva cu glas scăzut, bătând, repetat, în poarta de lemn a palisadei. Micul fort de la Motoyama fusese înainte cartierul general al lui Shogen, dar Hideyoshi îl înlocuise pe acesta cu Kimura Hayato. — Cine e? întrebă santinela, privind printre lemnele palisadei. Afară, în întuneric, stătea o siluetă solitară. — Cheamă-l pe Comandantul Osaki, îi ceru necunoscutul. — Mai întâi spune-mi cine ești și de unde vii. Un moment, omul de-afară nu răspunse. Cădea o ploaie cețoasă, iar cerul avea culoarea cernelii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
spune-mi cine ești și de unde vii. Un moment, omul de-afară nu răspunse. Cădea o ploaie cețoasă, iar cerul avea culoarea cernelii de India. — Pe-asta nu ți-o pot spune. Trebuie să vorbesc cu Osaki Uemon, aici, la palisadă. Spune-i doar atât. — Prieten sau dușman? — Prieten, bineînțeles! Crezi că un inamic ar fi putut ajunge atât de ușor tocmai până aici? Chiar atât de neatenți sunt străjerii voștri? Dacă era vreun complot inamic, aș mai bătea acum în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
importanță. — Nu mi-l poți spune mie, ca să-i transmit mesajul? — Nu, trebuie să vorbesc cu el personal. În semn de bună credință, vi le încredințez pe acestea, spuse Nomura, scoțându-și săbiile și dându-i-le lui Osaki, prin palisadă. Osaki își dădu seama că Nomura era sincer și deschise poarta, după care, îl conduse la comandamentul lui Hayato. Era o tabără de război și nu exista nici o diferență între măsurile de securitate din timpul zilei sau nopții. Locul unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
se frecau unii de alții, luptând să ajungă în frunte, iar companiile de lăncieri năvăleau înainte unele după altele, în învălmășeala lucirilor de lănci. Se auzeau deja împușcături, lănci și săbii lungi fulgerau în lumina dimineții, iar, din regiunea primei palisade de pe Muntele Oiwa, se auzea un sunet straniu. Cât de adânci erau visurile stăruitoare ale scurtei nopți de vară! Pantele Muntelui Oiwa, apărate de Nakagaba Sebei, și Muntele Iwasaki, ocupat de Takayama Ukon - centrul fortificațiilor lui Hideyoshi - erau încătușate în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
asupra lor. Săbii lungi începură să se năpustească peste coifurile soldaților lui Hideyoshi, lănci le străpungeau piepturile, iar trupurile lor măcelărite cădeau peste tot. — Nimeni să nu fie prea nerăbdător să moară! strigă deodată Shosuke, în timp ce se retrăgea în interiorul unei palisade. În timp ce stindardul de comandant îl urma, oamenii rămași făcură același lucru. — Se spune că legătura ficărui deget în parte nu e la fel de puternică precum lovitura unui singur pumn. Dacă mica noastră forță se împrăștie, efectele ei vor fi slăbite. Rămâneți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
își instală tabăra pe Muntele Ashiba și puse să se împresureze castelul atât de strâns, încât nici un strop de apă nu s-ar fi putut infiltra afară. De cum termină, unitatea lui Kyutaro primi sarcina de a sparge o porțiune a palisadei. Apoi, Genba și Katsutoshi fură conduși până în apropierea zidurilor castelului. Bătând toba de atac, soldații începură să asalteze urechile lui Katsuie, care se afla în castel. Dacă ai vreun ultim cuvânt de spus fiului tău vitreg și lui Genba, fă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
de suflete, inclusiv necombatanți. În plus, Genba și Katsutoshi fuseseră prinși vii de inamic și nici chiar Katsuie nu-și putea alunga gândul că-i sosise sfârșitul. Tobele de atac ale armate inamice nu mai conteneau. Pe la căderea nopții, toate palisadele înconjurătoare fuseseră sparte și întreaga zonă era plină de trupele lui Hideyoshi, până la vreo treizeci-patruzeci de metri distanță de zidurile castelului propriu-zis. Cu toate acestea, în castel, situația rămânea calmă. După un timp, tobele dușmane încetară; se apropia noaptea și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
nu se afla pe teren înălțat, ca aceea a inamicului de la Muntele Komaki, dar Hideyoshi folosise pădurile, câmpiile și râurile din vecinătate spre a obține avantaje maxime, iar poziția armate sale era înconjurată pe două leghe pătrate cu tranșee și palisade. Ca măsură suplimentară de prevedere, incinta capelei din sat fusese aranjată astfel încât să pară că acolo locuia Hideyoshi. Din punctul de vedere al lui Ieyasu, locul unde se afla Hideyoshi era neclar. Ar fi putut să fie ori în tabăra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
mii de oameni se împărți în șaisprezece unități și porni spre răsărit. Bătând tobele și scoțând strigăte de război, o avangardă condusă de Sakai Tadatsugu și Ii Hyobu a provocă în repetate rânduri ca și cum ar fi spus: „Ieși afară, Hideyoshi!“ Palisadele cu șanțuri erau apărate de Hori Kyutaro și Gamo Ujisato. Privind spre zgomotoasele trupe inamice, Kyutaro scrâșnea din dinți. După Nagakute, inamicul răspândise zvonuri că soldații lui Hideyoshi se temeau de războinicii clanului Tokugawa. Dar Hideyoshi dăduse clar de înțeles

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201

Fă-o. Ia, ține niște bani... Am încercat să încasez un cec azi-dimineață. Totul a fost ca într-un vis, unul frumos, până în ultima clipă: după care am fost refuzat de gagica din fund, o singură strângere de mână peste palisada de lemn. Mi-am percheziționat ogeacul. Mă așteptam să dau peste lire foșnitoare în vechii pantaloni de tenis, peste hârtii de cinci în buzunarul blugilor, peste decari sub saltea, peste hârtii de douăzeci în borcanele de pe rafturi. N-am găsit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]