613 matches
-
judecăți mai echilibrate, elogiul poeziei eminesciene, rostit în 1889, fiind o astfel de excepție. Poet el însuși, profesează o artă a durității, susținută de vâna satirică, pamfletară a temperamentului. Preferința pentru „o poezie neagră”, „de granit”, „mișcată de teroare și palpitând de ură” (Viersul), aplecarea spre viziunea grotescă și invectiva nestăpânită, fulminantă (Complotul bubei, Odă la ciocoi) îl plasează într-o familie căreia îi aparțin Heliade, Al. Macedonski, Tudor Arghezi ș.a. Târziu, vitalității fruste, deseori prolixă și necenzurată, inflamată retoric, îi
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
marea mi-a dat senzația verticalei. E un mediu abstract. Singurul peisaj abstract.” Volumul de poezie Cifrul pierdut (1996) îmbină, într-un registru muzical, întoarcerea într-un timp imemorial și „religia iubirii”: „În parfumul lichid de iasomie / Căzută în verdele palpitând - o albină a rămas vie // Oh, soarele printre perdele curgând / Pe albina cea vie! // Spre grâul învins tremură macul / La tandra atingere moare / Sperând că-i ucis de albină cu acul // Oh, cum stă în moarte, visând răcoare / Toropit de
JELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287671_a_289000]
-
rubine, 1904, Poemele visului, 1906, Harpegii, 1907, Crini albi și roșii, 1917, Mozaic bizantin, 1918, Versuri, 1921). Poza pe care o cultivă multă vreme „harpistul” este aceea a unui trubadur nefericit, care își înstrunează, iar și iar, „liedul” afectuos, serenada palpitând de implorări, trista romanță, sub ferestrele „domniței” din impenetrabilul castel medieval. E un veac galant, de imagini vaporoase, în care marchize, prințese, cavaleri se înfiripă în diafane fulgurații. Și, brusc, din această lume de grații un salt în antica eră
KARNABATT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
dezbaterilor ideologice, gândirea postmodernă a înghițit și ultima șopârlă anticapitalistă ce mai supraviețuia în anii ’90; noii saurieni nu se mai izvodesc din bărbile lui Marx, Engels și Lenin, ci din fruntea de gorgonă a lui Bill Gates, sub care palpită un creier prometeic. 15.3.3. McCarthy și imposibilitatea curriculumului multiculturaltc "15.3.3. McCarthy și imposibilitatea curriculumului multicultural" Pe harta „imperială” a gândirii postmoderniste există și regiuni promițătoare de la care se speră mai mult decât se poate obține. Este
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Imobil arde focul/ Cel invincibil// Singura mișcare/ Sunt marile păsări/ Născute din alb orbitor/ Și din multă grație.../ Extaz înflorit/ Din supremă lumină” (Soarele). Ca la Lucian Blaga, văzduhul se populează de păsări și de zboruri diafane, de îngeri care palpită în eter, de luceferi hieratici, sub un cer tainic, scăldat de iubire. Erosul, dominant în poemele de-acum, se înfățișează sub varii motive incantatorii, într-un metaforism concentrat până la esență. Solaritatea registrului liric, neexcluzând dialogul cu nocturnul, este tulburată de
OANCEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288499_a_289828]
-
formei, P. este un îndemânatec meșteșugar al versului cizelat cu migală, ca în lirica parnasiană din care și-a făcut un model. Dincolo de trufașa profesiune de credință („Pe vecinicia prinsă într-un vers,/ Trufaș am pus sigiliul meu de aur”), palpită în stanțele din volumul Sigilii de aur (1916) un „cald fior”, tremură o „lacrimă”, tresaltă porniri de „voluptate”. Iubirea îi inspiră trubadurului reverii de „cioplitor de stele”, îi dăruiește „fiorul unei clipe” de vrajă în plimbările sub „clar de lună
PAVELESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288737_a_290066]
-
așezat într-o ambarcațiune ușoară ca o luntre de mesteacăn, parcă amestecîndu-te cu valurile înseși, care torc aidoma unor pisici lipite de copastie - în asemenea momente de dulce reverie, privind pielea superbă și lucioasă a oceanului, uiți că sub ea palpită o inimă de tigru și nu vrei să-ți aduci aminte că această laba catifelată ascunde o gheară nemiloasă. în aceste momente, tolănit în ambarcațiunea lui, călătorul încearcă un soi de încredere filială față de mare, în care vede o prelungire
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
asta e destul pentru un muritor! A gîndi e o îndrăzneală! Doar Dumnezeu are dreptul și privilegiul acesta. A gîndi este sau ar trebui să fie o îndeletnicire liniștitoare, făcută la rece, iar sărmanele noastre inimi și bietele noastre minți palpită prea mult ca să fie-n stare de așa ceva. Și totuși, am avut uneori impresia că mintea mi-e foarte calmă - de un calm înghețat: bătrînul meu craniu troznește ca o sticlă al cărei lichid se preface-n gheață și-o
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
descentrat, decerebrat, devitalizat (cu ironia lui devastatoare, Jim Thompson botează cu numele Central City localitatea din romanul The Killer Inside Me - evident, din Texas!). Doar forțele maligne - asasinii, contrabandiștii, patronii de bordeluri, escrocii - posedă suficientă energie pentru a face să palpite viața în aceste veritabile sicrie de dimensiuni înfricoșătoare. Lupta lui Marlowe cu imensa caracatiță e, de fapt, o luptă cu spiritul metropolei moderne. Raymond Chandler și-a însușit, desigur, teoriile privind malignitatea marilor conurbații ivite în a doua parte a
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
bun nu se însoară niciodată”, afirmase cu câțiva ani înainte scriitorul. Să înțelegem de aici că Philip Marlowe nu a fost un detectiv suficient de bun? Se prea poate. Dar el e cu siguranță unul dintre acele personaje în care palpită tensiunea, frustrarea, orgoliul, disperarea, singurătatea, nevroza și tragedia unei lumi întregi - de atunci, de acum și, dacă se pot face previziuni în spațiul din ce în ce mai rarefiat al literaturii, câtă vreme vom mai crede în valorile demodate ale onoarei, binelui, frumosului și
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
grenade. Când se trezeau, dezlipindu-și pulpanele mantalelor de pământul înghețat, întorceau obrazul spre răsăritul luminii, în speranța ivirii soarelui. Moscova, tot mai apropiată, se afla undeva în vălul acela de frig, o ghiceau aidoma unui ghem de vene golașe, care palpitau sub vântul câmpiei înghețate. I se întâmpla să-și spună că văzuse tot ce se putea vedea în legătură cu moartea, că nici un corp strivit, sfârtecat, făcut bucăți nu-l mai putea surprinde prin fantezia mutilărilor. Cu toate astea, moartea rămânea uimitoare
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
mult decât Descartes. „Nu este atât de altruist și de generos interesul nostru pentru Galileo cum ne-am putea imagina la început. În străfundul civilizației contemporane, care se individualizează dintre toate civilizațiile prin știința exactă a naturii și tehnica științifică, palpită figura lui Galileo. Tocmai de aceea este un ingredient al vieții noastre, și nu unul oarecare, lui revenindu-i misteriosul rol de inițiator”. O carte importantă pentru istoricul societății moderne este Filosofia Renașterii a lui P.P. Negulescu. O aducem în
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
aplecat și am expirat În nasul ei. ― E bine, a spus ea hotărâtă. OK. Acum putem să mergem la petrecere. Până atunci nu mai fusesem la petreceri. Mi-era milă de părinți. Pe când ne strecuram prin mulțime În casa care palpita, mă Îngrozeam de distrugerile aflate În plină desfășurare. Scrum de țigară căzut pe tapiseria Pierre Deux. Cutii de bere se vărsau pe covoarele de familie. În bibliotecă am văzut doi băieți care, râzând, urinau Într-un trofeu de tenis. Majoritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
o misterioasă atracție. Orizontul exact, ca și cum ar fi tras cu compasul și părând înalt ca o coamă de deal pe care alunecă vapoarele, te cuprinde prin eterna lui fixitate. Și totuși dedesubtul lui apele foșnesc din aripi de valuri sau palpită domol, iar pe deasupra, norii aleargă suri, în caiere destrămate sau înfloresc vertical în uriașe buchete de crini și liliac. Două lumi în veșnică mișcare, despărțite prin linia neîndurată a infinitului. Și cortegiu de imagini și de sunete se desfășoară din
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
în cultura și mentalitatea românească, este tradus în mai multe limbi, ba încă aud că intelectualii evrei vor să fie ales la conducerea Federației Comunităților Evreiești din România! Dincolo de acestea toate, l-am văzut cu plăcere (și, desigur, auto... înduioșare) palpitând ca acum treizeci de ani la un concert Phoenix cu țăndărică și trupa lui de dubași, după cum n-am uitat că tot Andrei Oișteanu autorul Arhivarului de aici! era cel care semna în 1980 în România literară un tulburător reportaj
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
plec la Paris! Scopul copilăriei mele se realiza. Aveam să străbat în fine eu însumi toate ungherele prin care mă orientam cu ușurință cu mintea și unde plasasem numai cu imaginația sute de romane a căror acțiune se petrecea acolo. Palpitând de bucurie, studiam, alături de Irina, ghidurile, hărțile, cărțile explicative. O purtam cu mine prin magazine, pe la legații, pe la birouri de bilete de tren, perorîndu-mi toate planurile. Ziua plecării sosi, și mă conduse la gară. Trenul mai avea 20 de minute
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
moșie veneau la porunca lui, fete sau neveste, fără împotrivire, ca și cum ai găsi nerod să te împotrivești unui cataclism. Le ținea câteva zile la dânsul, apoi le da drumul. Cine le cunoștea mai dinainte nu le mai recunoștea. Trupurile lor palpitând de tinerețe, sânii puternici, coapsele vânjoase, râsul sănătos, toate dispăreau. Ca niște umbre împovărate, mute, gălbui, își vedeau de treabă, parcă boierul le-ar fi stors în câteva clipe toată pofta de viață. Le furase fără milă și tinerețea, și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mare, ritmul temelor imită valurile și printre note se profilează luna. Reluat la București, desigur că-și va pierde farmecul, și voi constata chiar că e mediocru. Cu Ioana alături, se desfășurau împrejurul nostru miracole, și, în același timp, simțeam palpitând în noi tot ce a fost, tot ce va fi. Dar uneori luam și pe Hacik, și atunci lăsam patefonul acasă. În inimă i se chinuiau toate dorurile, și de pe arcușul lui acceptam toate romanțele. Așa, la lumina lunii, misterios
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
-mi schimb poziția, căci mi-e milă să-l trezesc din somnul lui dulce de înger transformat în pisic. Oricât l-aș mângâia, niciodată nu se plictisește. Dacă mă opresc, întinde capul spre mine ca să-l mângâi mai departe și palpită întreg de voluptate când mâna mea se prelinge de la cap, de-a lungul șirei spinării. Cred că, indiferent de unele trăsături comune, fiecare pisică își are caracterul ei, care evoluează și el. Totul este să o privești mereu cu atenție
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
sorții. 20 Cântecul îndepărtat al unui cocoș îl află pe Aulus Sebastianus deja treaz și gata pentru ziua cea nouă și încărcată care îl aștepta. în lumina palidă a unei lumânări de seu, care, de pe masă, părea să facă să palpite cărămizile vechi ale micii săli a garnizoanei, Vitalius îi lega deja armura din piele, ușoară și potrivită pentru călătorie. Dincolo de ușa veche, întredeschisă, veneau vocile scăzute și pașii grei, grăbiți, ai soldaților din garda sa; din curte răsună vocea puternică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pe capul blond. începea așadar bătălia. Pentru el, nu era, cu siguranță prima, dar, după toate probabilitățile, avea să fie cea din urmă. Cu toate acestea, nu simțea nimic altceva decât voința de a se înfrunta cu ceilalți ce-i palpita în suflet. De când ajunsese în Sapaudia, în fiecare zi îl încercase frustrarea, umilința de a nu putea fi de ajutor burgunzilor în lupta pe viață și pe moarte pe care, credincioși alianței cu Roma, o duceau împotriva dușmanului lor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
așteptare, am putea să mâncăm ceva. Se aranjară la umbra unui pâlc de carpeni, lăsând caii să pască. în așteptarea întoarcerii lui Divicone, ronțăiră niște galete, ciupind și câteva îmbucături de carne uscată. în jurul lor liniștea era totală, dar câmpul palpita de viață. Prezența lor acolo făcuse să tacă păsările din copaci, însă tăunii zumzăiau îndârjiți în jurul cailor, corbii se roteau croncănind deasupra unui lan de grâu din apropiere, iar cohorte de furnici mari și înfometate apăruseră de nicăieri printre pietre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
așezate în mijlocul unui câmp înverzit, presărat cu campanule și margarete - situat exact în centrul marelui parc de la villa Patriniani. în picioare, în fața altarului de sacrificiu, cu un văl pe cap, Hippolita fixa gânditoare mielul spintecat, în ale cărui măruntaie încă palpitând, haruspice-le cerceta cu o înțelepciune străveche. Observând mișcările picioarelor lui și zvâcnirile bruște ale capului, induse de gesturile bătrânului, aproape că ajunsese să se întrebe dacă mai era sau nu viață în micul animal, din ai cărui ochi, de acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
i se alăturară toți oaspeții, în afară de Lucius Placidius, care, răpus de vin, sforăia pe canapeaua sa. Servitorii casei și muzicanții, cu instrumentele în mână, se apropiară și ei, cu pas șovăielnic. Nu se vedea nimic altceva decât acea strălucire ce palpita roșiatic, însă prin aerul serii venea în valuri ecoul unui vacarm confuz, îndepărtat. Dinspre poarta principală răsunară strigăte și imediat clopotul de alarmă porni să bată cu putere. — Satul! spuse Emerentianus întorcându-se spre Cilonus. Pare a fi un incendiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de aici de pe ziduri, reușea să identifice santinelele, vigilente și nemișcate, ba chiar să intuiască, în siluetele ce se mișcau într-o parte și în alta, cu pasul mic și grăbit, concubinele căpeteniei hune. Liniștea din zona aceea, în jurul căreia palpita și se vânzolea monstruoasa armată, putea fi asemănată cu liniștea dintr-un ochi de ciclon. Făcând un semn din cap către spectacolul grandios și neliniștitor pe care-l aveau în față, Sangiban spuse sumbru: — Câțiva oameni de-ai mei au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]