628 matches
-
laț până la urmă, îi strigă. - Taci din gură. - N-am de gând să tac. O să asculți tot ce am de spus. Horacio avansă către ea, cu brațul întins. Gușa imensă ce-i acoperea gâtul devenise purpurie și se tot umfla palpitând. - Pleacă, zise, adăugând cu voce răgușită: Pleacă. Du-te naibii o dată. Urmă o tăcere prelungă, de așteptare. Horacio stătea nemișcat, cu brațul încă întins spre ea. Respira cu dificultate și o privea ostil. Ea nu părea să dea vreo atenție
JULIÁN RÍOS - Cortegiul umbrelor () [Corola-journal/Journalistic/4411_a_5736]
-
un "bacovianism industrial". Regăsim recuzita binecunoscută adaptată doar unui timp evoluat, căci lumea a rămas în esență neschimbată: "Perversitatea plumbului secret/ dorit în fiecare dimineață/ vertebrele pe care le devoră/ incandescența dinților iubirii/ leșinul neuronilor pe stradă/ micronul de otravă palpitând/ în centrul fiecărei inimi" (Plumbul secret) sau "noiembrie peisaj industrial/ culoarea galbenă a feței/ Se scurge murdară în praf/ Sub muzica motoarelor și ploi acide/ picioare și mâini/ membre de scrum alergând /.../ somnul acestui anotimp/ șterge orașul desenat în cretă
Poezia și compoziția chimică a vieții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15962_a_17287]
-
pe privitor. Se poate întâmpla și când privitorul este copleșit de frumusețea unui cadru natural. E ca un fel de șoc. Atunci când a vizitat Florența, în 1817, Stendhal a declarat că aproape a leșinat de încântare. Inima începe să-ți palpite necontrolat. Amețești. Atunci când privești o operă de artă magistrală, uiți cum te cheamă, uiți până și unde te afli. Se poate lăsa cu depresie sau sfârșeală. Amnezie. Panică. Atac de inimă. Colaps.
Ce a făcut un tânăr într-o galerie de artă. Paznicii l-au luat pe sus! by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/62402_a_63727]
-
unde preoții au intonat rugăciunea cea mai frumoasă pe care am auzit-o vreodată, rugându-se pentru sufletele eterne ale scriitorilor răposați. Izul de pucioasă al Mării Negre aproape de picioarele mele după o pădurice de mesteceni. Prezența a ceva viu, care palpită, presărat cu luminile nopții: deschideai fereastra și o adiere prelungă, fierbinte, cu murmure de oameni în ea, asemănători cu minuscule animale emoționate. Un poet din Azerbaidjan s-a ridicat de la masă, a început să cânte și atâta bucurie, atâta suferință
Va fi viață înainte de moarte? by Ion Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/12223_a_13548]
-
dragoste fără sorți de împlinire, întinsă pe parcursul unui sfert de secol, alcătuită din gesturi, vorbe atent cenzurate. Mi-a reamintit romanele scurte ale lui Knut Hamsun (Pan, Victoria), cu tăceri prelungi, cu pădurile nordice și atmosfera solemnă. Inima acestei povestiri palpită într-o mise-en-abîme de o frumusețe subtilă și discretă, iar circularitatea îi marchează rotunjimea și densitatea. Mi-a sugerat izbitor lumina și natura nordică, ca și femeile și bărbații din filmele lui Ingmar Bergman. Micile ritualuri, obișnuințele de o viață
Puncte cardinale by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/11467_a_12792]
-
au fost îngropați alături de soțiile lor, cine se apropie din umbră, cine vrea să ne ia în stăpânire: „În mine a început să se strecoare senzația stranie că nu sînt singur. Simțeam că în întuneric ceva însuflețit, viu începe să palpite, să ia naștere. Senzație vagă, dar reală... combinată cu sentimentul tot mai puternic că trecutul se întoarce”. Aproape te sufoci când „vasta cameră a regelui s-a umplut de ființe nevăzute, spirite ce păzeau venerabilul monument. Te așteptai ca dintr-
O noapte în Marea Piramidă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2567_a_3892]
-
e eficace. Pe Leporello, Ionel Pantea (cunoscutul nostru muzician) îl joacă și îl cîntă cu pofta nesățioasă a teatralității. Trubadurul lui Schubert, Schumann și Brahms se simte transportat din intimitatea liedului pe o altfel de scenă unde o lume vie palpită. Reacționează vertiginos. Și la el în mână sunt firele jocului și le ține cu aplombul jucătorului raisonneur, dilematic dar niciodată naiv, șmecher și pragmatic. Îi place și nu-i place riscul. Servitorul lui Don Giovanni este servitorul lui Mozart. Cea
Wagner și Mozart la Opera din Budapesta by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/12164_a_13489]
-
la începutul lunii decembrie; la fiecare dintre edițiile succesive, ca și la aceasta, a IX-a, se cântă și o muzică funebră, "Recviemul" de Mozart sau alte opere menite a comemora seara în care pulsul geniului a încetat să mai palpite. De astă dată, fantastica "Muzică funebră francmasonică". Ceea ce este încă mai special în aceste festivaluri de iarnă se află, de fiecare dată, în ineditul ofertei muzicale: audiție și cercetare muzicologică. Teme nu inventate ci aduse în lumina care descoperă subiecte
Destine incomparabile by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17379_a_18704]
-
pe haine. În al doilea rînd, ea funcționează în cu totul alți parametri decît aborigenii tipici, probabil în virtutea unei programări abisale și irevocabile, și crede, așa, de una singură, că lumea se coagulează în jurul unor principii, că în măruntaiele ei palpită încă, abia ascuns privirilor vulgare, un inalterabil zăcămînt paradisiac, gata oricînd să reinstaureze în fapt ordinea și frumusețea dintîi. În al treilea rînd, ea este convinsă că oamenii sunt cu totul altceva decît simple carcase ambulante, că ei au neliniști
Paula Ribariu, între Nazca și Baikonur by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11240_a_12565]
-
Nicolae Manolescu indică exact caracterul compozit al romanului, care drenează parcă la un loc toate abilitățile autorului. Jurnal, memorii, articole de ziar, eseu, corespondență, toate sunt imbricate cumva în Logica, dar nici una nu e suverană. Suveran e doar stilul, care palpită sub fiecare rând, fie el scris în deceniul al șaselea sau al nouălea. De altfel, frecventele interludii puse, aici, sub foarte sobrul titlu de Bibliografie, nu păcătuiesc prin nimic. Fără a fi, ele însele, niște capodopere, nuvelele de tinerețe transplantate
Stilul e omul. Stilul e totul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3459_a_4784]
-
să le reediteze. E împotriva închistărilor și stereotipurilor critice atât în literatură, cât și în arta filmului. Riscurile criticii hedoniste și relativismul axiologic sunt evidențiate de eseist. Cum va constata și Lucian Raicu, "omul-text de o extraordinară însuflețire a inteligenței palpită în fiecare frază și în fiecare întorsătură de frază: umanitatea și calitatea intelectuală a prezenței lui N. Steinhardt se percep împreună, ca și cum n-ar fi vorba, ca la alții, de realități distincte, de virtuți (totuși) diferite, de valori deosebite"5
O carte unică by Maria Cogălniceanu () [Corola-journal/Journalistic/7083_a_8408]
-
în același timp, nimic. Merge în toate direcțiile posibile. Nu-l pot controla. Nu mai merge. Este de parcă.... Nu înseamnă nimic. Totul pare pierdut. Pierdut pe niciunde. Nu se mai poate continua așa. Este prea mult. /.../ Înnebunește o întreagă lume. Palpită. Strănută. Scuipă. Ejaculează. Uneori chiar râde de noi. De parcă ... Ar putea continua așa mult timp. Ar fi groaznic. Poate pentru totdeauna. Ar putea ... da, ar putea ..." (The Shoechou Manifestation, 1996) Totuși, procesul constant de repetare a evenimentelor trăite este pentru
Cum să vorbești despre ceea ce nu poți să vorbești? by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/6720_a_8045]
-
misele ticluite de corifeii școlilor franco-flamande ori acele creații solidare sintaxelor eterofone, care evită tranșarea categorică a nodurilor și ventrelor sonore, a monovocalității și plurivocalității, cazurile lui Enescu și Stefan Niculescu fiind exemplare. Dar virgula ne atenționează și că muzica palpită, că are o inimă ce bate aidoma unui ceas al vremurilor și care separă globulele sangvine într-o urnă sacră plină până sus de taine. 12. O muzică pusă între ghilimele este fie manieristă, fără personalitate, fie compilată sau chiar
... și punctuație by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12117_a_13442]
-
cu mobilierul masiv din casele de altădată, o combinație de lemn, aerisit cu geamuri mari, generoase de cristal. Se creează, astfel, un soi de mister, de amorțeală animată doar de încurcături, firești după atîta petrecanie, de dorințe și senzualități ce palpită într-o lascivitate ușor ostenită. Purcărete mută complet accentele, interesul și miza. Povestea fraților Sebastian și Olivia, confuzia sexelor și identităților, firească într-o asemenea mahmureală, devine secundară aici. Fascinantă este pentru regizor viermuiala din casa Oliviei, raporturile de aici
În căutarea timpului pierdut by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12987_a_14312]
-
vreo batjocură, vreo luare peste picior, vreo trufie neroadă. Dacă le-ai spune că tu, nu pe ritualuri pui accentul, ca ortodox și ca fiu al naturii, și că te poți închina, la nevoie, și unui plop tremurător, în care palpită tot Cosmosul, nu s-ar încrunta, te-ar privi cu prietenie. Spun aceasta, gândindu-mă la titlul dat în batjocură, în dispreț în derâdere... Manolescu teolog... articolului prea sfinției sale ironice, ce-l iscălea; ...care ironie, de la cele mai fine până la
Ecou îndărăt by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11301_a_12626]
-
bun adunat în intonațiile actorilor, în concentrarea atentă din privirea regizorilor, veghind din colțul spațiului de joc, în tăcerea respectuoasă a publicului tânăr, în felul cum își înțelege misiunea Marcel Iureș: în serile de "lectură" de la Teatrul Act viața a palpitat înfiorată în vecinătatea talentului. Întreruperea temporară a curentului Deși se vorbește mereu despre moarte - despre sinucideri și execuții - și spectatorilor li se arată practic aproape toate instrumentele violenței - de la somnifere și cuțite la altele mai sofisticate - piesa lui Radu Macrinici
Un loc curat by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/15277_a_16602]
-
-i ținută și stil. The House of Sleep (Casa somnului, 1997, a cărui versiune românească va apărea în curînd la Ed. Polirom) este romanul prin care Coe face pasul din categoria consacraților în grupul select al maeștrilor. în paginile lui palpită patru destine întrepătrunse și două perioade care nu pot și nu vor să se delimiteze. Ideea e incitantă, exploatarea ei - fără cusur. O universitate este transformată peste ani într-o clinică pentru insomniaci, ai cărei pacienți sau medici sînt studenții
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]
-
și de a încerca reconstituirea întregului pornind de la cîteva oscioare. Că o compensație regizorala a materialului documentar redus, Radu Gabrea a imaginat inserții de "docudramă" în documentarul clasic, momente în care istoria, pînă atunci redusă la informația rece, începe să palpite cu inima ficțiunii: umbrele trecutului mort intra în cadru, cu fetele lor, cu mersul lor, cu hainele lor, cu bagajele lor, ca niște personaje în căutarea unui Sens... Aici descoperi și frumusețea filmului - căruia, în altă ordine de idei, de
DESTINUL "STRUMATIC" by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16513_a_17838]
-
captivează în pagini ale romantismului târziu sau verismului, în Mefistofele (Boito) sau La Wally (Catalani), Adriana Lecouvreur (Cilea) sau I Pagliacci (Leoncavallo), în puccinienele Manon Lescaut, Turandot (rolul Liù) sau Madam Butterfly. Însoțind personajele liricii italiene, Carmen, eroina lui Bizet, palpită de senzualitate în Habanera, Chimène din Le Cid (Massenet) bulversează prin tragism în aria Pleurez mes yeux, în timp ce Rosalinde ( Die Fledermaus de Johann Strauss) cântă ceardașul Klänge der Heimat cu autentică pulsație ritmică și nerv. Toată această adâncă implicare, evidentă
“Mariana Nicolesco în România” by Costin Popa () [Corola-journal/Journalistic/13909_a_15234]
-
optzeci ai veacului trecut, la TNB a sosit trupa maghiară a Teatrului din Tg. Mureș, cu spectacolul regizat de Victor Ioan Frunză după piesa Cruciada Copiilor, de Lucian Blaga. A fost cu adevărat un mare eveniment, din păcate singular: sala palpita de emoție artistică, spectatorii și-au scos căștile de pe urechi și, în pofida oricăror bariere lingvistice, vibrau la unison cu actorii de pe scenă. Atunci, în comuniunea spirituală creată, este sigur că spiritul lui Blaga "vedea aevea" Rîpa Roșie... Blaga-Rîpa Roșie - un
Puncte de vedere - Lucian Blaga și o biată sală de Sport... by Lidia Lazu () [Corola-journal/Imaginative/10352_a_11677]
-
vișini a fost vîndută. Gaev - Radu Penciulescu a rămas suspendat în legendă și se mișcă firesc în prezent. Modern în arta să și conservator în viață. Nu s-a săturat nicicînd să sondeze lumea miraculoasă a teatrului, a timpului ce palpita lîngă el, cu el. Gaev e tot timpul lîngă noi. Chestiunea este să știi să-l vezi în norul de fum parfumat al pipei lui. Alătur acestei confesiuni un fragment din textul meu, publicat în volumul Maeștri ai teatrului românesc
Eu sînt Gaev! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17895_a_19220]
-
pipăi luciul de la sine declină iubirea cum ziua-n octombrie celălalt se mărturisește cu-atîta indiferență ca și cum ar vorbi despre tine vinul are gustul unor zicale timpul trece prin timp cum curentul electric. Asculți vezi Asculți vezi acoperi descoperi frumusețile ce palpită la gîtul tău cum o venă umpli șoseta cu bluesuri te descurci cu picturile oare ce se-ntîmplă-n prezent cu prezentul însuși un violoncel e necăjit ca o morsă la țărmul mării mîine nu mai contează spaima părului face deliciul flăcării
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/10040_a_11365]
-
fără cuvinte strivește-mi buzele scrie. Incizie Depinzi de doza zilnică sau de sentimentul că ți-ai făcut bine treaba și faci zilnic aceleași drumuri, deși te-ai săturat de toate astea - ori poate că ai ales o viață dură, palpitând subteran degeaba simți că nu mai poți să schimbi nimic și că totul ar fi doar o altă trădare cu fiecare decizie pe care o iei te prinzi mai rău în dezordinea tragică a orașului în care soarele nu se
Circul domestic by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/11341_a_12666]
-
să nu fie sărbătoare/ să nu crească dintr-o dată rîul/ și focul să nu răbufnească// mă ascund/ lipit cu spatele la bronzul zgrunțuros/ cu ochii țintă la limba care atîrnă imobilă și ucigătoare// în clopotul cel mare e negură/ dar simt cum palpită o singurătate mai groaznică decît a mea// aburi se ridică din mine și se condensează pe limba de bronz/ o umezesc și o sărează/ iar ea începe să se miște încet/ ca un mort înviat de ploaieť. Nimic în plus
Robert cuceritorul by Vasile Popovici () [Corola-journal/Imaginative/10099_a_11424]
-
al zorilor Când inima, Da, inima, Strălucește mai tare Decât o mie de sori. Ce vedeți voi cu... - Trebuie să îmi răspunzi M-a rugat înecatul privindu-mă fix, Înțepenindu-și privirea de sticlă În pieptul meu Chiar acolo unde palpita vie Constelația inimii. - Trebuie să îmi răspunzi M-a rugat înecatul Țintuindu-mă cu globii săi oculari De cristal de rocă. Care este rostul Ochilor voștri larg deschiși, Al orbitelor voastre Ca niște cristelnițe. Ce vedeți voi cu ele? M-
Poezii by Silvia Chițimia () [Corola-journal/Imaginative/14567_a_15892]