349 matches
-
cu relația România-NATO, el ar fi trebuit să-și dea demisia de onoare și să nu mai reprezinte, în nici un fel, Parlamentul care a girat-o. Ca de obicei, însă, el este și profitor, și disident, și înalt oficial, și pamfletar anonim. Trage toate beneficiile, cu aerul că e un perpetuu martir pentru cauza Țării. Dar nu se văd deloc chinurile lui, presiunile inimaginabile la care este supus, pătimirile unui om drept, pentru care adevărul există. Se vede un personaj rubicond
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
lui Hristos. Documentele confirmă că la „Joile literare”, urmate de conferințele în zilele de duminică după-amiaza, între organizatori și participanți era foarte multă lume, printre care: arhimandrit Haralambie Vasilachi, profesorii Alexandru Mironescu și Anton Dumitriu, dr. Vasile Voiculescu, poetul și pamfletarul Sandu Tudor, arhimandrit Benedict Ghiuș, fratele Andrei Scrima, profesorii teologi Ioan G. Savin, pr. Dumitru Stăniloaie, generalul prozator Constantin Manolache, mitropolitul Tit Simedrea. Treceau pragul mânăstirii și participau la întâlnirile culturale din incintă așa zisul „Cerc al ieșenilor” : profesorul universitar
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
la Biblioteca Patriarhiei, el va fi vizitat aproape zilnic de Vasile Voiculescu sau îl va vizita el însuși în locuința din strada dr. Staicovici nr.34, însoțit uneori și de părintele său spiritual, Părintele Daniel, fost Sandu Tudor. Poet, gazetar, pamfletar, teolog, călugăr, preot, duhovnic, isihast și martir, părintele și creatorul „Rugului Aprins”, apare incomod și surprinzător mai în toate deciziile lui - inclusiv aceea de a-și fi vândut întreaga avere înainte de a se călugări. Ca și atunci când, înainte de a
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
risum teneatis - un plagiat. Lungi extrase din ambele opere, publicate În coloane paralele, justificau, În opinia sa, insolita acuzație. Dar ea a căzut În gol; nici cititorii nu au luat-o În seamă, nici Paladión nu a catadicsit să răspundă. Pamfletarul, de al cărui nume nu vreau să Îmi aduc aminte, și-a Înțeles greșeala pe loc și s-a condamnat la tăcere perpetuă. Frapanta-i orbire critică este acum evidentă! Perioada 1911-1919 corespunde deja fecundității aproape supraumane: Într-o năvalnică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pasiune! Nu există cititori mai atenți decât victimele unui pamflet. Uneori au și o reacție. Poate chiar a minții... Se stabilește deci un început de dialog. Mai mult! Victimele își pun întrebări: cum să-i vină de hac blestematului de pamfletar, cum să-l stârpească de pe fața pământului? Ori măcar să-i facă un proces... Victimele cad așadar pe gânduri. Iar dacă sunt victime sus-puse și deci obișnuite mai mult să vorbească, să dea ordine decât să gândească, iată că li se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
cu Wells - cu Shaw și la oameni precum Marx, Jean Jacques Rousseau, Marat, Saint-Just, oratori, scriitori excepționali, pornind În viață fără capital În afara capitalului mintal și ajungând să aibă o influență imensă. Și la toți ceilalți, avocați mărunți, cititori, fanfaroni, pamfletari, oameni de știință amatori, boemi, libretiști, ghicitori, șarlatani, paria, bufoni. Un avocat de provincie nebun care a cerut capul regelui și l-a și căpătat. În numele poporului. Sau Marx, un student, un tip de la Universitate, scriind cărți care cuceresc lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Demetrius (1904) este un cuplaj insolit între tinerii macedonskieni de la Liga ortodoxă și „proletariatul intelectual” de orientare socialistă, consituind totodată embrionul din care se va naște, peste cîțiva ani, Viața socială (1910), condusă de Arghezi și N.D. Cocea. Temutul, vitriolantul pamfletar, condamnat în 1907 ca instigator al răscoalelor țărănești, participant la mitingurile muncitorești din Parisul începutului de secol (unde îi cunoaște pe Auguste Rodin și Anatole France), va iniția ulterior cotidianul Rampa (1911, orientat către problemele teatrale și artistice) și săptămînalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
al „simbolismului în derivă”: „Fantezie plastică a rebours, deplină libertate în asocieri și combinații metaforice, spirit parodic susținut de ironie și vădind intuiții surprinzătoare pentru acel moment (pe care l-am numi al simbolismului în derivă), în fine, virtuți de pamfletar liric de mare rafinament (...) în evidențierea punctelor nevralgice ale unui anume tip de discurs (pe care îl denunță, dar de care nu se poate detașa, afectiv, decît în măsura în care-și minează propriul edificiu” (Leon Baconsky, „Micile publicații simboliste ale momentului 1912
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
exercită asupra unor critici sămănătoriști din provincie (sînt vizați în special cei din Craiova, de la revistele Ramuri sau Drum drept). Multe dintre textele critice ale foarte tînărului comentator indică o prefigurare a stilului pamfletar al avangardiștilor (forjat la școala unor pamfletari precum Arghezi și N.D. Cocea). Însă tabletele grupate sub titlul ireverențios „Flocăieli“ îl au ca victimă, între alții, pe dogmaticul postjunimist Mihail Dragomirescu, directorul Convorbirilor critice, apostrofat cu insolență vulgară: „Opaițul Sămănătorului s-a stins de mult. Mai pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nu se ferește să vadă în Arghezi „cel mai mare poet de la Eminescu”, reluînd spusele lui F. Aderca din 1926 („Un nou Eminescu“, în Viața literară, I, nr. 28, 20 noiembrie) și completîndu-le pe cele ale lui Ion Călugăru despre „pamfletarul” Arghezi („Între anticlericalism și ortodoxie“, în Integral, nr. 3, 1 mai 1925). Este pentru prima dată cînd un critic modern important face o asemenea evaluare, în acord cu entuziasmele admiratorilor (printre ei: N.D. Cocea, B. Fundoianu, Vinea însuși); primită cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pornind de la asemănările tipologice dintre pamfletele în proză ale „clasicului” Paul-Louis Courier și cele „în versuri” ale lui Baudelaire, Lettres d’Italie propune o grațioasă, caustică disertație în marginea tradiției europene a pamfletului (de fapt - o definire în oglindă a pamfletarului Arghezi), cu o concluzie foarte pe placul revistei: „Războiul avu măcar atîta bun efect: a minat cariera volumului și farsei și a scos la drum și la lumină coeficientul și energia: acul și trăznetul, forțe rezumative - pamfletul!”. Același Arghezi este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
romanul Tic-Tac al lui Ion Vinea (devenit, la apariția în volum, „Paradisul suspinelor“), primul capitol („Vine domnița!...“) din romanul Excelența Sa I.H.H. Pantelimon dintr-un roman „blasfemiatoriu” al lui N.D. Cocea (însoțit de o notă despre reținerea manuscrisului de către guvernul ostil pamfletarului...), reproducerea declarației din 27 ianuarie 1925 a grupului suprarealist francez, versurile lui Tristan Tzara (Port, în limba franceză), în fine - un articol urmuzian al lui Jacques G. Costin despre muzică și literatură („Criza sacîzului“). Informațiile cu privire la domeniul artelor decorative sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Cheia viselor“ (nr. 82), superior-ironicul „Despre Amor“ (nr. 83), „Idealul extern (fantezie diplomatică)“ (nr. 83), dar și reminiscențele constructiviste din „Interiorul nou (atelierul lui Maxy)“ (nr. 78) sau „credo“-urile poetice despre estetica pamfletului, asumat drept „lirism contondent” („Pamflet și pamfletari“, nr. 85), stau alături de articole „politice” („Sinucigașii în viața publică“, nr. 88) - e drept, puține la număr. Între timp, Vinea se apropiase de Partidul Național Țărănesc (pe atunci formațiune de centru-stînga, principal adversar al liberalilor) și colabora cu articole politice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
timpuri și spații, aluziile culturale grotești, cu denudări stridente ale convenției literare („Astfel a fost ucis bătrînul Hamlet de soția care i-a distilat esența de năpîrcă în tubul acustic”, „Atît de intensă și de strindbergiană e reciproca noastră aversiune”, „pamfletarul Arghezi surîdea cîinește”), calambururile („Pe iubita mea o cheamă Aliluia. Pe tatăl ei l-a chemat Ali, deși era turc, iar pe mama ei, Luia. (...) Numele acesta e comod căci își găsește aplicația în toate împrejurările”) și celelalte ingrediente sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
al acelui lord North, și el un dandy uneori, care ațipea de dispreț pe banca sa de ministru la cele mai virulente atacuri ale oratorilor din Opoziție. North i-a făcut avere lui W. Brummell, bărbat foarte disciplinat și activ. Pamfletarii care strigau Împotriva corupției (sperând În taină să-i corupă cineva) l-au numit pe lordul North ,,zeul lefurilor” (the God of Emoluments). Dar trebuie spus și că, plătindu-l pe Brummell, Îi răsplătea astfel serviciile. După căderea ministrului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
părul încărunțit, cu obrazul ars de soarele Africii, cu o lumină stranie în ochi, care, în amurgul zilei de 14 ianuarie 1903, la înmormîntarea caricaturistului Bordello Pinheiro - omul care zdruncinase prin desenele lui monarhia mai mult decât o făcuseră toți pamfletarii și poeții laolaltă - își deschide loc prin mulțime și întreabă dacă poate vorbi. Era fostul student în medicină, Antonio José de Almeida, care, după ce făcuse cele trei luni de închisoare în 1890, plecase în Africa, așteptîndu-și cu încredere ceasul. Acolo
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și se continuă la lumina făcliilor. Apar, apoi, martirii revoluției. Toți se bătuseră la "Rotondă", toți complotaseră, toți fuseseră persecutați - și toți cereau acum, în ziua biruinții, posturi și măriri. Sunt trimiși în străinătate - miniștri și însărcinați cu afaceri - gazetarii, pamfletarii și scriitorii revoluționari; Joîo Chagas la Paris, Guerra Junqueiro la Berna, Bernardino Machado la Rio de Janeiro, și alții. Dar sunt ceilalți, miile de martiri, care-și cer recompensa. "Zi și noapte ministerele sunt tixite de pretendenți care-și povestesc
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
prin convingerile lor republicane și căzuți în dizgrație după revenirea Medicilor. 15 Machiavel, Oeuvres completes, Paris, 1831, l, p. 405 16 Idem, p. 266 17 Machiavcl, Oeuvres politiques, ed.cit, p. 431 * Mare admirator al gînditorului florentin, Richelieu îi cere pamfletarului Louis Machon să redacteze o Apologie pour Machiavel, dar care nu s-a tipărit niciodată. ** Despre regina Cristina se spune că a fost un personaj machiavelic în istoria Suediei. Dacă notele ei demonstrează o inteligență excepțională și sinceritate, rămîne de
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
tabletă (din "Adevărul"), Arghezi își muiase condeiul nu-n oficiala "limonadă roz", ci-n gazul cu pricina. A scos la iveală "tinichelele" păzite zile-n șir. Lucru' dracului, tinichelele au zornăit de s-au auzit pîn' la Groza. Ceasul rău. Pamfletarul a fost amuțit. Și-i mai transmisese lui A. Toma că volumul (în piele de căprioară, pe hîrtie cretată) îi pare o batistă cu muci uscați. "Coane Victorache, rîdea Iordan de tata se ironizau civilizat, cordial, cu afecțiune; mi-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
la ascensiunea socialismului, a acelor forțe populare a căror evoluție a urmărit-o cu îngrijorare, a căror putere mereu mai mare a denunțat-o în mod repetat. În persoana lui Le Bon reînvie parcă ilustra tradiție a savanților amatori și pamfletari reprezentați prin figuri proeminente de felul lui Mirabeau, Mesmer ori Saint-Simon. El continuă tradiția, dar în sînul unui mediu frămîntat de schimbări rapide. Acest medic de provincie, mic de statură, iubitor de trai îndestulat, a abandonat repede practica medicinei pentru
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Geanoglu, I. C. Fundescu, au publicat puțin, revista fiind scrisă aproape în întregime de redactor. Caricaturile sunt făcute până în 1861 de H. Trenk. Orășanu a întrebuințat o sumedenie de pseudonime, între care Nicor, Netto, Odobașa, Iago. Înzestrarea lui de ziarist și pamfletar dă nota dominantă a periodicului. Autor de comentarii politice pătrunzătoare, făcute cu patimă și cu o agitație a spiritului care de multe ori îl avantajează, el era întotdeauna în miezul evenimentelor și, chiar dacă sensul lor îi scapă nu o dată (mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288429_a_289758]
-
va scrie și Tudor Arghezi - „a împins (și la noi - n. m.) lumea într-o singură parte” și a făcut din „beția cîștigului mare, unică problemă și unică însuflețire”.9) în creștere rapidă, egoismul burghez - ne spune în felul său pamfletarul - a denaturat mentalitatea tradițională. „Poporul (adică elementul țărănesc - n. m.) s-a infectat de pehlivănia zeflemistă a elementului orășenesc”, luat ca model, constatau Petre Pandrea și Mihai Ralea.10) Legenda pozitivă a epocii interbelice, de perioadă fericită, e - trebuie să
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
din putere ținta tuturor ambițiilor. Noi am transformat în arene statele unde se dezvoltă tulburările. Încă puțin timp și dezordinile, bancrutele se vor ivi peste tot. Flecarii neobosiți au transformat ședințele parlamentare, adunările administrative în lupte de vorbărie. Jurnaliști îndrăzneți, pamfletari fără rușine atacă în toate zilele personalul administrativ. Abuzurile puterii vor pregăti în cele din urmă prăbușirea tuturor instituțiilor și totul va fi răsturnat sub loviturile mulțimii, devenită nebună. Popoarele sunt înlănțuite la muncă grea mai tare decât le înlănțuiau
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
Casă a Scânteii, este locul simbolic al acestei generații spontanee - și rezistent vreme de cel puțin un lustru la profesionalizarea precedată de formare riguroasă, a mobilizat mii și mii de „știriști” improvizați, consacrând „baroni de presă” cu trecut tulbure și pamfletari de o virulență suburbană, „deontologi” de ocazie și editorialiști egolatri, „analiști” semidocți și „comentatori” agramați. Din acest grup agitat, pestriț și ars de febra rostirii publice, s-au desprins, în ciuda dificultăților - controlul politico-mafiot al hârtiei și spațiului tipografic la început
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
vizită a umbrei [s.n.]. Între bine și rău, între vulgar și nobil, există hotare perfect dense. Transsubstanțierea prin artă a acestor specii de vis necontrolat, de crepuscul de Ev. Pentru prefacere trebuie mâinile înflorite de la Cană. Mâini de olar sau pamfletar întuneca lucrul mântuit 3. Improvizația a lui Roderick Usher, ilustrează, până la un punct, poezia de inspirație, al cărui model suprem rămâne aiodos-ul homeric. Ion Barbu însuși vedea în actul de creație poetica un arc peste timp, o reîntoarcere la "faptul
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]