6,167 matches
-
noastră de nemărginire. Voim ceva nou, voim să ieșim din mărginire. Dar noul în care intrăm e din alt punct de vedere înrudit cu starea în care am fost. Binele, iubirea, e mereu nou și mereu același. E un nou paradox: schimbarea și stăruința. Omul e mereu nou și mereu același în înaintarea vieții lui, mai ales când înaintează în cele bune. Numai cel rău e monoton, sau în el monotonia copleșește noutatea”<footnote Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, nota explicativă, nr.
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
creatură finită Îl întâlnește pe Dumnezeu Cel veșnic. Sfântul Grigorie prezintă o schiță succintă a acestei ontologii a dorinței în omilia a VI-a a operei In Canticum canticorum. Pentru Sfântul Grigorie, a fi uman înseamnă a fi înrădăcinat în paradox. A fi uman este a fi finit și, în același timp, a participa la Transcendent. Aceasta pune bazele ființei umane ca un tip de paradox, „o stază avântată”, „o odihnă etern mișcătoare”<footnote A se vedea J. Warren Smith, Passion
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
operei In Canticum canticorum. Pentru Sfântul Grigorie, a fi uman înseamnă a fi înrădăcinat în paradox. A fi uman este a fi finit și, în același timp, a participa la Transcendent. Aceasta pune bazele ființei umane ca un tip de paradox, „o stază avântată”, „o odihnă etern mișcătoare”<footnote A se vedea J. Warren Smith, Passion and Paradise: Human and Divine Emotion in the Thought of Gregory of Nyssa, New York: Herder & Herder, 2004, p. 214-216. footnote>. Sfântul Grigorie extrage implicațiile pentru
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
D. Stăniloae, nota 57 la Despre fericiri, în PSB, vol. 29, p. 356. footnote>. S-a pus și se pune întrebarea: nu reprezintă o dezamăgire să nu-ți atingi niciodată scopul, să „te afli mereu pe drum”? Vedem aici un paradox, dar unul fidel experienței spirituale. Fiecare împărtășire este o împărtășire reală, și putem să ne simțim realizați sau împliniți; și totuși, nu ne putem opri. Există atât satisfacție, cât și dorință din ce în ce mai mare. Când Moise a cerut să-L vadă
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
explică mai întâi că cererea sa a fost (într-un sens) satisfăcută și totuși Moise a fost adus la disperare pentru că i s-a spus că ceea ce a cerut este imposibil vieții umane. Mai îndrăzneț încă, dumnezeiescul Grigorie rezolvă ulterior paradoxul satisfacției și dorinței printr-un alt paradox: „Vocea divină a satisfăcut ce i s-a cerut prin ceea ce a fost refuzat”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, De vita Moysis, II, P. G. XLIV, col. 404A. footnote>. Lui Moise i s-
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
fost (într-un sens) satisfăcută și totuși Moise a fost adus la disperare pentru că i s-a spus că ceea ce a cerut este imposibil vieții umane. Mai îndrăzneț încă, dumnezeiescul Grigorie rezolvă ulterior paradoxul satisfacției și dorinței printr-un alt paradox: „Vocea divină a satisfăcut ce i s-a cerut prin ceea ce a fost refuzat”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, De vita Moysis, II, P. G. XLIV, col. 404A. footnote>. Lui Moise i s-a permis să-L vadă pe Dumnezeu
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
divin, pierzându-și propria putere de a vedea doar pentru a se bucura de un mod mai măreț de a percepe prezența lui Dumnezeu. Deci, pe de o parte, Dumnezeu satisface sufletul. Dar eshatologia Sfântului Grigorie este rezumată într-un paradox, acela că satisfacția noastră nu va fi niciodată satisfăcută. După cum declară în De vita Moysis: „Aceasta este vederea adevărată a lui Dumnezeu: să nu fii niciodată satisfăcut în dorința de a-L vedea”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, Viața lui
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
Aceasta este vederea adevărată a lui Dumnezeu: să nu fii niciodată satisfăcut în dorința de a-L vedea”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, Viața lui Moise, II. 239; cf. Kathryn Rombs, op. cit., p. 292. footnote>. Fără aspectul negativ al acestui paradox, faptul că vom tânji etern spre ceva ce nu putem poseda deplin nu ar constitui un paradox. Ar mai putea exista o posibilă întrebare referitor la acest subiect: această dorință etern nesatisfăcută nu ascunde sub forma nemărturisită a unei nostalgii
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
vedea”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, Viața lui Moise, II. 239; cf. Kathryn Rombs, op. cit., p. 292. footnote>. Fără aspectul negativ al acestui paradox, faptul că vom tânji etern spre ceva ce nu putem poseda deplin nu ar constitui un paradox. Ar mai putea exista o posibilă întrebare referitor la acest subiect: această dorință etern nesatisfăcută nu ascunde sub forma nemărturisită a unei nostalgii crescânde, disperarea unei conștiințe care refuză de a mărturisi eșecul ei? Se știe că, în unirea cu
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
este pentru prima dată cînd faci cunoștință cu personajul lui Beckett. Chiar așa și este, în fond. Pentru că de fiecare dată este altfel atunci cînd harul își vîră coada năstrușnică. Este atîta măsura în cuvîntul rostit, în rotirea ochilor, în paradoxuri, în regret și în expansiuni, în tristeți și în bucurii, în ordine și în haos, încît Winnie poate să se intersecteze cu durerea mea, cu uimirea mea, cu strada mea, cu ființa mea și măruntaiele mele. Un emoționant elogiu adus
Șoaptele măștilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10023_a_11348]
-
adîncime, nu trebuie să ne împiedice a-l reduce atîta cît putem." O astfel de reducere pe potriva putinței omenești seamănă mai curînd cu o reducție asimptotică, năzuind către o țintă pe care care nu o vom atinge niciodată. De aici paradoxul pe care Petru Vaida îl surprinde în estetica lui Vianu: esteticianul român, susținînd mereu natura rațională a artei, a fost silit să conceadă că nu totulp este rațional în ea. Pentru aceeași iraționalitate a artei pledează una din laturile cele
Aporiile rațiunii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10104_a_11429]
-
care a schițat conceptul muzicii postmoderne "<footnote "Et la musique... existe-t-il une musique postmoderne? Certains pensent que oui" și "Utilizant le terme «post avant-garde», David Cope fut un des premiers à esquisser un concept de musique postmoderne", Friedemann Sallis, Le paradoxe postmoderne et l'oeuvre tardive de Luigi Nono, în: Circuit: musiques contemporaines, vol. 11, nr. 1, 2000, pag. 71. În a patra trimitere de la pagina 71 autorul articolului prezintă o listă cu lucrări în care este implicată această accepțiune: D.
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
meta-istorică la toată istoria artei (și, în special, a muzicii) stilistice (postmodernismul muzical). Această imagine explică și în egală măsură justifica acea ambiguitate și confuzie care domină scrierile teoretice referitoare la postmodernismul muzical, divergență de opinii, conflictul interpretărilor și preponderenta paradoxului într-un context definibil că unul de-doxificator, deoarece fenomenul unei meta-referențialități, generalizată în imaginea unei intertextualități globalizante, amplifica exponențial complexitatea și, în același timp, insolitul situației nu atât în cazul practicilor componistice, cât în ceea ce privește încadrarea acestora în imaginea unei istorii
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
parte din lumea literară drept cel mai important romancier român în viață. Decizia sa de a se dedica necondiționat bibliotecii publice, în detrimentul unei construcții scriitoricești (aflate la jumătate) care i-a certificat deja posteritatea, ar putea părea un soi de paradox din categoria gesturi eroice, însă pentru domnia sa lucrurile sunt simple: fără cititori, la ce bun cărțile? Astăzi, adică în 2003, B.J.T. are peste 800 000 de documente (cărți, periodice etc.) și 30 000 de cititori înscriși. Mandatul Banciu înseamnă cele
Agenda2003-37-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281464_a_282793]
-
viața fiecărui om este unică și irepetabilă, și nu poate fi evaluată... în nici o monedă. Dar sănătatea costă, are un preț, costul asistenței medicale se află într-o continuă creștere. Nu doar economiștii, ci și medicii resimt ceea ce se numește „paradoxul sănătății“: cu cât aceasta se ameliorează, ca urmare a succeselor științei medicale și progresului tehnic, cu atât costul ocrotirii și promovării sănătății crește. Un transplant medular de genul celui reușit la Timișoara costă în străinătate între 70 000 și 100
Agenda2004-8-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282084_a_283413]
-
franceză, în 1980. Cu toate că avea în buzunar aceste diplome de prestigiu, nu a fost primit la catedră, deoarece avea în cazier acel stigmat de dușman al poporului, formulare specifică vremii. A trebuit să lucreze ca salahor, ca travailleur necalificat. Un paradox greu de explicat, de factorii decizionali ai timpului. Solicitările sale de a pleca din țara sârmelor ghimpate, pentru a-și îngriji sănătatea, au fost respinse de fiecare dată. Abia în mai 1980 i se aprobă părăsirea definitivă a perimetrului natal
Tableta expirată. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_209]
-
cu 24 de luni termenul de domiciliu obligatoriu în Bărăgan, timp în care urma să fie supravegheat în continuare de informatorii colonelului Mihai Nedelcu. Exemplele sunt multe, spațiul editorial este redus. în prezent s-a retras în patriarhala așezare, Câmpina. Paradoxurile letale s-au petrecut în spațiul carpatin, în care, călăii purtau în mână toporul plin cu sângele opozanților, strigând cu multă isterie că, omul este cel mai prețios capital. România era condusă de dictatura proletară la volanul ipocriziei avutului obștesc
Tableta expirată. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_209]
-
informaticii. Iar dacă există oameni de știință în slujba teroriștilor, nu e nici o dificultate ca tineri „frustrați de posibilitățile de angajare din România să-și manifeste «ta-lentele» on line prin hacking“, scrie „Australian IT“, preluat de http: //romanians-de. org. Un paradox... În graba de a intra în Uniunea Europeană, România se luptă din răsputeri să se alinieze aquis-ului comunitar, astfel că, în clipa de față, a ajuns să fie una dintre țările cu cea mai modernă legislație împotriva infracționalității electronice din lume
Agenda2004-16-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282305_a_283634]
-
se dă în spectacol, își regizează teatral efectele, luînd întotdeauna în răspăr adevărurile universale, sentimentul comun admis și - aparent - indiscutabil. Povestirea Cinci pîni, de obicei neglijată, vine din același tipar spiritual ca Moș Ion Roată și Unirea. De data asta, paradoxul pus în scenă e aritmetic. Doi tovarăși de drum întîlnesc un al treilea călător, cu care împart ce au de mîncat și care, spre a le mulțumi, le lasă cinci lei. Or, primul avusese două pîini, celălalt, trei - ceea ce, în
Moș Ion Creangă Coțcariul by Mihai Vornicu () [Corola-journal/Journalistic/2815_a_4140]
-
matematică și economie, precum „logica neutrosofică“, „mulțime neutrosofică“, „probabilitate neutrosofică“, „statistica neutrosofică“. Avangardistul „Paradoxismul“, îmi scria Florentin, „este o mișcare internațională de avangardă în literatură, artă, filosofie, chiar și știință, bazată pe folosirea excesivă de antiteze, antinomii, contradicții, oximorone, parabole, paradoxuri în creație, urmărind lărgirea sferei artistice prin elemente neartistice și prin experimente contradictorii, în special creație în contra-timp, contra-sens. Paradoxismul a pornit ca un protest antitotalitar împotriva unei societăți închise, România anilor 1980, unde întreaga cultură era manipulată de un
Agenda2004-3-04-b () [Corola-journal/Journalistic/281944_a_283273]
-
Îndoctrinat/I se bagă-n cap de mic/ Că el n-are cap. Paradoxalul Smarandache Florentin s-a făcut cunoscut în domeniul teoriei analitice a numerelor cu noțiuni care-i poartă numele, și anume: Funcții Smarandache, Secvențe Smarandache, Constante Smarandache, Paradoxuri Smarandache, acestea fiind incluse și în „CRC Concise Encyclopedia of Mathematics“ (1998) tipărită în America, datorită cărora s-a bucurat de o anumită popularitate internațională, deoarece matematicieni români, dar și străini din S.U.A. , Canada, Japonia, Brazilia, Franța, China, Bangladesh, Italia
Agenda2004-3-04-b () [Corola-journal/Journalistic/281944_a_283273]
-
români ajunși pe Planeta Roșie. Albumul de benzi desenate, primul de acest fel cu subiect SF din România, a apărut la sfârșitul anului 1972, la Editura Sport-Turism din București. În perioada sa timișoreană a colaborat la ilustrarea primului fanzin SF „Paradox“, editat de Casa de Cultură a Studenților. Totodată, a publicat prima sa carte de colorat pentru copii, tot cu tematică SF, respectiv „Vreau să fiu cosmonaut“, realizată după un scenariu al unui alt membru al Cenaclului SF „H. G. Wells
Agenda2004-13-04-d () [Corola-journal/Journalistic/282226_a_283555]
-
rea. Bănuiala pe care poeta a verificat-o în timp este că criticii folosesc o carte ca pretext pentru a-și etala idei ce nu au nici o legătură cu cartea, motiv pentru care lectura cronicilor literare e pierdere de vreme. Paradoxul bizar al poetei e că notorietatea nu-i este de ordin intelectual, ci de natură spirituală. Dacă ar fi fost de ordin intelectual aș fi căinat-o ca pe o ființă al cărei rang se va ciobi sub trecerea anilor
Puterea indirectă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2812_a_4137]
-
PachiaTatomirescu (2003, p. 298 sq.), «Paradoxismul desem nează [...] curentul literar fundamentat de generația Labiș-Stănescu-Sorescu, imediat după resurecția modernistă ce a culminat cu „marea explozie lirică“ din 1964-1965, curent (pe care și-l revendică și Florentin Smarandache) apărut ca reacție la paradoxurile sociale din România regimurilor de tip totalitarist-comunist, ca reacție la limitele tragic existențiale ale ens-ului din a doua jumătate a secolului al XX-lea, sau ca reacție la reificarea ființei umane și, deopotrivă, împotriva literaturii șablonarde, aservită dictaturii, împotriva „filosofiei
Elegii paradoxiste. In: Editura Destine Literare by Theodor Codreanu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_205]
-
împotriva curentelor literare / filosofice anterioare, „realismul socialist“ / „umanismul socialist“ (aflate în slujba făuririi unui homo sovieticus român), dar și ca reacție la „nihilistele“ curente de avangardă, estetica paradoxismului promovând principiile gândirii paradoxiste: (1) conjugarea - la moduri lirice, epice, dramatice - a paradoxurilor existențiale ale secolului; (2) dinamitarea miturilor fundamentale [...]» (cf.: Paradoxismul - le Paradoxisme - Paradoxism, postfață la Fulgerul sferic / Éclair sphérique, 1999, Fragmente din scrisoarea-răspuns a unui poet dacoromân către domnul Cantemir sau Enciclopedicus - ianuarie 1985 etc.). Opțiunile „programatice“ pentru paradoxism se remarcă
Elegii paradoxiste. In: Editura Destine Literare by Theodor Codreanu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_205]