502 matches
-
sfâșietor, o obscură pedeapsă"118, o îndeletnicire ce nu lasă loc răgazului și clipelor de pace sufletească, de acord cu crezul sau: "scriitorul are un singur angajament: cel față de adevăr 119. În ficțiune, eroul sau este, fără îndoială, Don Quijote. Am parafrază spunând că Don Quijote este Sábato însuși, pentru care, deși e îngrozitor să-ți dai seama de acest lucru, "viața se scrie pe maculator și nu mai putem să o trecem pe curat"120. La decernarea premiului Menéndez Pelayo, se spune
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
ca loc de răscruce, de întâlnire (de receptare și de inserție totodată) cu ansamblul social-istoric al umanității. De fapt, nu este vorba decât de un nume nou pentru binecunoscutele și foarte tradiționalele "influențe" (plagiate, citate, reminiscențe, aluzii, imitații, parodii, pastișe, parafraze, pe scurt întreaga sferă a "literaturii făcute cu literatură"). Aceeași Mărie cu altă pălărie. (Hăulică: 1981, 20)51 (Marino: 1998, 97) Pentru Michael Riffaterre 52, intertextul se referă la "unul sau mai multe texte pe care cititorul trebuie să le
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
acum sa reinvesteasca fragmentele culturale cu sens, potrivit sensibilității sale. El respinge mimesis-ul, preferând jocul cu limbajul și colajul de sintagme, de teme sau de motive din epocile literare apuse. Citatul ironic, jocul cu modelele prestigioase, parodierea modelelor, diagul intertextual, parafraza, indică presiunea livrescului asupra existenței. Granițele culturale, limitele genurilor și ale speciilor literare se anulează, literatura fiind înscenată, în mod ludic, fără tragism și fără inocență. Fragmentele, sintagmele, laitmotivele, atitudinile din texte venerate sunt, reasamblate și puse într-o noua
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
sunt, reasamblate și puse într-o noua lume"77. Alături de aceste trăsături ale literaturii postmoderniste, mai menționăm: desolemnizarea discursului, valorificarea prozaismului, cuprinderea diversității realului, refuzul stilului înalt, ermetic și impersonal, valorificarea creativă și recuperatoare a stilurilor poetice consacrate, prin ironie, parafrază și parodie, practicarea unei poetici a concretului și a banalului, receptivitatea față de livresc, în forma intertextualității, a metatextualității și a transtextualității 78. Matei Călinescu 79 introduce postmodernismul prin menționarea unei suite de etape care îi preced și care sunt prezentate
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
acum să reinvestească fragmentele culturale cu sens, potrivit sensibilității sale. El respinge mimesis-ul, preferând jocul cu limbajul și colajul de sintagme, de teme sau de motive din epocile literare apuse. Citatul ironic, jocul cu modelele prestigioase, parodierea modelelor, dialogul intertextual, parafraza, indică presiunea livrescului asupra existenței. Granițele culturale, limitele genurilor și ale speciilor literare se anulează, literatura fiind înscenată, în mod ludic, fără tragism și fără inocență. Fragmentele, sintagmele, laitmotivele, atitudinile din texte venerate sunt reasamblate și puse într-o nouă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
-n murii unui templu/ Pe când viața-mi trece și turmele îmi dorm". Fiind o contemporană desăvârșită, creațiile Anei Blandiana se caracterizează, prin sinceritate și rafinament, construindu-și propria reacție, în fața lumii: una esențialmente culturală, livrescă, a citatului intertextual și a parafrazei, încorporând, în propriul text, fragmente de text și experiențe ale altora, și ale sieși, recunoscându-le și numindu-le explicit"161. Cel mai recent volum de poezie al autoarei, Patria mea A4, apărut în anul 2010, este cel care devine
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ne depăși pericolul dispariției ca specie, spre care ne Îndeamnă propria necumpătare. Dimpotrivă, astăzi, mai mult ca oricând, posibilele conflicte care să pună În pericol, global, omenirea sunt generate de faliile Între religii și culturi. Mai degrabă am putea subscrie parafrazei propusă de Gilles Lipovetsky În „Amurgul datoriei” după care „Secolul XXI va fi moral sau nu va mai fi deloc”. Într- adevăr, acest Început de mileniu se confruntă cu probleme deosebit de grave ce nu par să-și găsească rezolvarea fără
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
113: "ca în trei luminoase și neprăvuite oglinde, precum a trupului, așe a sufletului stat și podoabă îți, privind, socotește, și ceva dintr-acestea lipsă iar grozav văzând, tocmește și cum să cade frumos orânduiește și împodobește." 76 Citatele și parafrazele legate de alegoria scrierea-luptă sunt preluate din D. Cantemir, Hronicul..., pp.6-7. 77 Evanghelie învățătoare, Govora, 1642, a lui Udriște Năsturel în BRV I. 78 Împreună cu dreapta socotință, discernământul "cu socotințî și cu semuiria sufletéscî", după cum cheamă la lectură Udriște
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
care, în speță, înseamnă că persoanele și obiectele redate cu fidelitate, așa cum sunt în natură, să apară într-o conexiune care este imposibilă în realitatea "normală", de zi cu zi"12. La Max Klinger în seria de zece gravuri intitulată Parafrază la găsirea unei mănuși (1881), elementul anecdotic, cu parfumul onestității sentimentale recuperabil din pretextul facil, găsirea unei mănuși pierdute, servește ca rampă de lansare pentru o ficțiune elaborată prin care obiectul-fetiș este redimensionat la scara unei imaginații debordante, pe măsura
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de sinteză ține și de eclectismul stilistic, dar și de alegerea de către pictor a două citate din Oda bucuriei a lui Schiller pentru ultimul panel al Frizei. În opinia lui Peter Vergo "pare plauzibil să interpretezi întreaga lucrare ca o parafrază vizuală a ideilor și emoțiilor exprimate la final, prin partea corală a Simfoniei a IX a lui Beethoven, în care compozitorul folosește cuvintele poemului lui Schiller"400. Mai mult chiar, Klimt pare să fi încercat să obțină un "acord simfonic
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de insolitarea lor în decoruri de o frumusețe stranie, cu care aceste figuri sibilinice intră în rezonanță. Avem aici dimensiunea simbolistă a picturii lui Loghi, și chiar dacă termenul nu-i este familiar criticii, putem observa că el este circumscris în parafraza interpretativă și prin comparația potrivită cu maeștri ai artei simboliste (și decadente) europene. Dacă acceptăm definiția laxă a simbolimsului diseminat în mai multe specii, definiție pe care o utilizează Paul Constantin în Arta 1900 în România, găsim o încadrare pentru
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
prin [P8'], este ca și cum am identifica semantismul din [P8'] cu cel din [P8] și am afirma că identificarea se realizează. Nu este vorba doar despre o simplă identificare metalingvistică (din tipul "X" este "Y"): într-adevăr, emfaza gramaticală consolidează marcarea parafrazei. De fapt, prin prezentarea celor două cărți ar trebui remarcată o nouă parafrază ironică în [P8']. Cele două situații de parafrază sînt concomitente și pot fi citite ca atare: "Avantajul unei mari colecții este că aprofundează chestiunea colțului mic și
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
și am afirma că identificarea se realizează. Nu este vorba doar despre o simplă identificare metalingvistică (din tipul "X" este "Y"): într-adevăr, emfaza gramaticală consolidează marcarea parafrazei. De fapt, prin prezentarea celor două cărți ar trebui remarcată o nouă parafrază ironică în [P8']. Cele două situații de parafrază sînt concomitente și pot fi citite ca atare: "Avantajul unei mari colecții este că aprofundează chestiunea colțului mic și a foii de hîrtie". Semnificația activității de parafrazare se regăsește și în explicația
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
este vorba doar despre o simplă identificare metalingvistică (din tipul "X" este "Y"): într-adevăr, emfaza gramaticală consolidează marcarea parafrazei. De fapt, prin prezentarea celor două cărți ar trebui remarcată o nouă parafrază ironică în [P8']. Cele două situații de parafrază sînt concomitente și pot fi citite ca atare: "Avantajul unei mari colecții este că aprofundează chestiunea colțului mic și a foii de hîrtie". Semnificația activității de parafrazare se regăsește și în explicația pe care o dă [P8]: oare care este
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
Revue européenne des sciences sociales (1981) care a cuprins contribuțiile importante ale lui J.-B. Grize ("Logica naturală și explicația"), Marie-Jeanne Borel ("A arăta motivele. Un gen de discurs, explicația"), ca și, între alții, Joëlle Chesny-Kohler, despre aspectele explicative ale parafrazei și Denis Miéville, despre discursul didactic în matematică. Vom cita și articolele acestora din urmă: "Aspecte ale discursului explicativ" (Chesny-Kohler 1983) și "Explicația în argumentație, abordare semiologică" (Borel 1981b). În afara Școlii de semiologie de la Neuchâtel și a cercetărilor finale (Hempel
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
încearcă să rezolve tensiunea specifică oricărei forme de textualitate: tensiunea dintre continuitate-repetiție, pe de o parte, și progresia, pe de altă parte. B. Combettes rezumă acest fenomen de textualitate generală în acești termeni: Absența aportului de informație ar genera o parafrază perpetuă; absența punctelor de ancorare care fac trimitere la ceva "deja-spus" ar conduce la o suită de fraze care, pe termen mai mult sau mai puțin lung, nu ar avea nici o legătură între ele" (1986, p. 69). Această tensiune constitutivă
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
animat de dispoziții dintre cele mai împăciuitoare, mai generoase, decis să astupe prăpastia pe care o săpase. Nimeni nu părea mai potrivit decât el să conducă treburile obștești. Adresa adunării, ca răspuns la discursul tronului, nu fu decât o lungă parafrază a cuvintelor princiare. Ea se încheia astfel: "Fie ca Dumnezeu să binecuvânteze ziua națională de 24 ianuarie 1862; fie ca Dumnezeu să facă din această zi o sursă de iubire, de pace și de fericire pentru patria română. Fie ca
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
ci numai o parte a textului sau un anumit aspect. Pentru a evita complicații inutile, sugerez folosirea termenului de "text-oglindă" pentru mise en abyme. Indicații pentru cititor Cînd fabula primară și fabula în ramă pot fi parafrazate astfel încît ambele parafraze să aibă unul sau mai multe elemente în comun, subtextul este un semn al textului primar. Locul textului înrămat textul-oglindă în textul primar determină funcția sa pentru cititor. Cînd textul-oglindă se află aproape de început, cititorul poate, pe baza textului-oglindă, să
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
fabulei este atunci în mare măsură cunoscut, funcția textului-oglindă nu mai este predicția, ci retrospecția. O simplă repetiție a fabulei primare într-un text-oglindă nu ar fi atît de interesant. Funcția sa este mai ales de a-i spori semnificația. Parafraza textului primar și a celui înrămat pe care am făcut-o pentru a deduce asemănarea va avea o semnificație mai generală. Acest sens mai general un om întotdeauna pierde în fața birocrației sau, și mai abstract, "nimeni nu-și poate învinge
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
această situație se află periochae la Titus Livius. CÎnd s-a conservat și textul de bază, excerptele pot fi uneori utile, dacă sînt extrase dintr-o recensio mai bună. Pentru Caracterele lui Teofrast, excerptele transmise sînt folositoare În stabilirea textului. Parafraza (id est redarea În proză a unui text În versuri) furnizează de asemenea mărturii de tradiție indirectă. De pildă, din opera lui Babrius, s-au păs trat fabule atît pe cale directă (În versuri), cît și indirect, În proză. Parafraza e
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
textului. Parafraza (id est redarea În proză a unui text În versuri) furnizează de asemenea mărturii de tradiție indirectă. De pildă, din opera lui Babrius, s-au păs trat fabule atît pe cale directă (În versuri), cît și indirect, În proză. Parafraza e În mod evident mai tîrzie, dar se poate dovedi folositoare pentru stabilirea textului originar În versuri. Lykofron (poet grec din secolul al II-lea Î.H.) a scris, probabil, o tragedie intitulată Alexandra sau Casandra, plină de profeții și
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
pentru stabilirea textului originar În versuri. Lykofron (poet grec din secolul al II-lea Î.H.) a scris, probabil, o tragedie intitulată Alexandra sau Casandra, plină de profeții și, În consecință, mai degrabă obscură. S-a păstrat numai printr-o parafrază tîrzie (de pe la 1000 d.H.), compusă de Învățatul bizantin Ioannes Tzetzes. Imitațiile, În măsura În care pot fi identificate, furnizează informații despre textul originar. Un pasaj din Istoria animalelor, tratatul de zoologie al lui Aristotel, a fost folosit de Pliniu cel Bătrîn În Naturalis
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
o înțelegere a teologiei negative care a radicalizat Și a depășit neoplatonismul”<footnote J. Hochstaffl, Negative Theologie ..., p. 117-149. footnote>. În lucrarea sa principală asupra apofatismului, De vita Moysis, Sfântul Grigorie de Nyssa scrie: „Dacă cineva cere o explicație, o parafrază conceptuală Și o expunere a naturii divine, noi nu vom nega că nu înțelegem nimic dintr-o astfel de Știință. Numai aceasta mărturisim, că, corespunzător naturii sale, nu este posibil de a atinge nelimitatul prin gândirea compusă în cuvinte”<footnote
Locul Sfântului Grigorie de Nyssa în tradiȚia apofatică. In: Adversus haereses by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/153_a_172]
-
Ostkirchen, München-Basel, 1971, 281; cf. L. Thunberg, Microcosmos and Mediator. The Theological Anthropology of Maximos the Confessor (Lund: Gleerup, 1965), 433. footnote>. În lucrarea sa principală asupra apofatismului, De vita Moysis, Sfântul Grigorie scrie: „Dacă cineva cere o explicație, o parafrază conceptuală și o expunere a naturii divine, noi nu vom nega că nu înțelegem nimic dintr-o astfel de știință. Numai aceasta mărturisim, că, corespunzător naturii sale, nu este posibil de a atinge nelimitatul prin gândirea compusă în cuvinte”<footnote
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
Mistică, traducere, introducere și note de Pr. Dumitru Stăniloae, în Opere complete, Editura Paideia, București, 1996, p. 248. footnote>. În lucrarea sa principală asupra apofatismului, De vita Moysis, Sfântul Grigorie de Nyssa scrie că, dacă cineva cere o explicație, o parafrază conceptuală și o expunere a naturii divine, noi nu vom nega că nu înțelegem nimic dintr-o astfel de știință. Numai aceasta mărturisim, că, corespunzător naturii sale, nu este posibil de a atinge nelimitatul prin gândirea compusă în cuvinte<footnote
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]