641 matches
-
rostind: Foarte bine, Hasan se va instala În divan. Întreaga cancelarie va fi la ordinele sale. Nimeni nu va intra fără Îngăduința lui. Și peste patruzeci de zile voi hotărî. XIV Imediat, Întregul imperiu e cuprins de agitație, administrația e paralizată, se raportează mișcări de trupe, se vorbește de un război civil. Nizam, se spune, a Împărțit arme În unele cartiere din Isfahan. În bazar, marfa a fost pusă la adăpost. Porțile principalelor piețe, mai ales cele ale giuvaergiilor, sunt Închise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Eu nu le-am pus niciodată nimic în palmă, banii îmi trebuiau pentru soldați de jucărie, americani, tancuri și artilerie. În general, țiganii erau sănătoși. Însă când se așezau le cerșit, uitau asta. Atunci își pierdeau vederea, aveau o mână paralizată sau un picior mai puțin. Oamenii le dădeau câteodată ceva, după care înjurau că le-au dat. Pe urmă înjurau lifturile, pe urmă trenurile. Țiganii sunt oameni mândri. N-ai voie să le spui niciodată țigani. La Veneția, în schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
s-au aprins obrajii. Mi-am târât ghipsul în urma lor. În sufragerie, ciocolata trecea din mână în mână. Unchiul strângea cu amândouă mâinile cutia de bere. Cu una singură n-ar fi putut s-o țină. Una îi era aproape paralizată, cealaltă tremura. „Vino încoace, fiule, vino încoace!” i-a strigat el lui Sorin. „Uită-te ce minunăție e cutia asta. Fratele meu mi-a arătat cum se desface. Mie nu mi-ar fi trecut niciodată prin cap. Vino încoace, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
lor; câteodată unchiul dădea drumul unui râgâit; alteori se frecau cu cremă de plajă, atunci păreau că se mângâie unii pe alții. Unchiul și mătușa veneau adesea cu noi. Unchiul avea obrajii roșii de la problema lui cu alcoolul, o mână paralizată și vorbea în limba mongolilor. Oricum, de multe ori noi nu pricepeam nimic și se pare că nici înainte de problema aceea nu se pricepea mai nimic, însă măcar el putea să repete. O problemă cu alcoolul nu era la fel de simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
seară cu aceeași fată și te înroșești până la urechi de atâta privit. Privirile pe care i le aruncam eu Arianei se prelingeau în jos, ca înghețata topită pe cămașa cu mâneci scurte a unchiului meu, când o ținea cu mâna paralizată. Mătușa îl ștergea cu o cârpă udă și cu mișcări grăbite. „Nu e el de vină”, spunea ea, „căci de obicei cu mâna beteagă ține doar păhărelele de rachiu. Acelea nu se topesc.” Privirile mele erau calde și se strecurau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
mult de la directorul general al televiziunii, Dacă e așa, mă simt depășit, domnule prim-ministru, Sigur că nu sunteți, dar acum sunteți buimăcit de răspundere, Și dumneavoastră nu sunteți buimăcit, Și eu sunt, dar, În cazul meu, buimăcit nu Înseamnă paralizat, Ce bine pentru țară, Mulțumesc Încă o dată, noi n-am vorbit mult unul cu altul, În general vorbesc despre televiziune cu ministrul de resort, dar cred că a sosit momentul să fac din dumneavoastră o figură națională, Acum nu vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
momente, ca de niște fragmente încețoșate, dintr-o copilărie de mult uitată, fără sens, aproape, fără a mai ține minte motivul pentru care le-ar fi fost atât de dragi. În timp ce mă aflu departe de el, departe de picioarele lui paralizate, departe de ochii lui închiși, care m-au tot văzut de când aveam numai doisprezece ani, departe de întreaga lui existență unică, ce mă înconjura mult mai strâns decât propria mea existență, cu o clipă înainte de a-mi veni rândul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
bilețel nu o așteaptă pe masă, nici o farfurie de mâncare în frigider, iar eu o urmăresc calmă, să vedem ce faci acum, copila mea răsfățată. Ce se petrece cu mine, dintr-odată parcă am devenit de piatră, el are picioarele paralizate, iar mie mi-a paralizat sufletul, iată-l și pe el trezindu-se, gura lui se deschide într-un căscat, cât este ceasul, întreabă el, încercând să se concentreze asupra ceasului de la mână, ce o fi cu Noga, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ciopârțise fericirea cu amenințările sale, și pentru că moartea urcase la ferestrele noastre, se instalase în dulapurile noastre, cred că trebuie să fac acest lucru în schimb, să mă las inundată de compasiune, încerc să mi-o imaginez pe Noga zăcând paralizată în pat, prizonieră a unei boli misterioase. Nu, nu compasiune stârnește în mine această imagine, ci teamă, privirile îmi fug deja la ceas, astăzi se întoarce devreme, nu este bine să îl vadă aici pe Udi și să își dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mi-a pus-o pe sânii ei, niște sâni frumos croiți, n-am ce zice. M-au trecut fiori când i-am atins. Nu știam ce să mai fac și tot repetam „nu, nu, nu“, ca o proastă. Eram ca paralizată, nu mă puteam mișca. Pe fata aceea din liceu am reușit să o resping, dar acum eram neputincioasă. Trupul nu mă mai asculta, pur și simplu. Mi-a luat și cealaltă mână cu mâna ei stângă, mi-a pus-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
parte de pe față cu mâna. —Rebecca, îmi cer scuze, n-aș fi spus pentru nimic în lume așa ceva, dacă n-aș fi presupus... Nu-i nimic, încerc eu să articulez, dar e greu să vorbesc, pentru că fața mea e încleștată, paralizată și fac un efort uriaș să-mi mișc buzele. —Doamne!... Îmi pare atât de rău!... Să nu mă urăști! — Nu, încerc eu s-o liniștesc. E bine. E foarte bine. M-ai făcut să mă trezesc la realitate. Mă gândesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
un corp bine legat și împachetat într-un pulovăr maron, plus pantaloni gri cu genunchi. Aparențele indică sau un muncitor la salubrizare sau un nebun pedofil. Vorbește continuu și graseiat, ochii lui mari și cenușii mă fixează demențial. Mă simt paralizat. E șarpele Ka, care îmi cântă Trust in meee! Trust in meee! Sunt invitat până la Casa de Oaspeți a Universității. Pitonul spune că e profesor la Sorbona, că are trei doctorate și că a revenit în România să-și prezinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
să plece de la masă și căzu pe spate. Ochii i se plimbau prin orbite și din gât țâșni un strigăt pătrunzător care îi îngheță pe toți. Urletul se repercuta pe panourile popotei, sfredeli urechile echipajului perplex. ― Cămașa lui... murmură Ripley, paralizată ca și Kane, dar din motive diferite. Arăta cu degetul spre pieptul ofițerului. Pe tunica lui Kane apăruse o pată de sânge. Se întinse rapid, se lărgi, deveni un gâlgâit de sânge în mijlocul pântecului. Răzbiră atunci zgomote de sfâșiere, smulgere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
de sânge acopereau mâncarea, podeaua, corpul sfârtecat al lui Kane. ― Nu! Nu! Nu!... repeta Lambert, cu privirea dementă fixată pe colegul ei hăcuit, pradă isteriei. ― Ce-a fost? murmură Brett, acuzând șocul acestei tragedii. Dar ce-a fost asta? Îngrețoșat, paralizat, Parker nu făcu nici un gest de compătimire când Ripley se întoarse cu spatele pentru a voma. ― Chestia aia a crescut în el de la început și nici nu și-a dat seama! ― A fost folosit ca incubator, pur și simplu, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
aceste cuvinte, cu fata scăldată în lacrimi.) Repunem "autodocul" în funcțiune și... Nu putut spune mai mult din cauza emoției care o gâtuia. Își aminti analogia pe care o făcuse Ash între creatură și un păianjen. Oul crescând în vintrele păianjenului paralizat, conștient de ceea ce se întîmplă... Reuși ca prin minune să-și alunge acest oribil gând. ― Ce pot face? ― Să mă omori, zise aceeași voce agonizantă. Își privi deznădăjduită vechiul ei coleg, căpitanul ei. Acesta își coborî pleoapele. Buzele-i tremurară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
și, cu obrazul lipit de geam, privește cum soarele apune peste casele roze și gălbui. Se întoarce cu fața spre dormitorul roșu ca sângele și se ghemuiește, din nou sub cearceaful ud. Când visez, ceva se apropie de corpul meu paralizat, îmi ia capul în palme și mușcă din el ca dintr-un fruct translucid. Deschid ochii, dar nu îndrăznesc să fac nici o mișcare. Sar brusc din pat și mă duc la fereastră. Privesc afară: tot cerul e numai stele. Și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
voie să te adăpostești în scările blocurilor sau să sari gardul în curtea morii. Vrăjitroaca ne vâna prin gropile urât mirositoare și, când reușea să-l atingă pe vreunul cu bățul, scotea un răcnet teribil. Victima trebuia să rămână ca paralizată. Vrăjitroaca îl târa de mână până la cuib, unde îi căra în cap un număr convenit de "castane" și, astfel botezat, cel prins devenea și el vrăjitroacă, își lua o mască și urmărirea continua. Pe înserate, când deasupra turnurilor uriașe ale
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu formele sale de relief, craterele și seismele sale. Stau cocoțat pe raftul cel mai de sus al bibliotecii, frecîndu-mi burta de: Muzeul negru al lui Mandiargues. Îmi agit stângaci lăbuțele, care-mi ajung până la lustră, îmi văd victima înțepată, paralizată, deja incapabilă de orice rezistență. Totuși vie, cu memoria întreagă, gelatinoasă, numai bună să fie ingerată. La sfârșitul nopții, din această femeie care acum are fața contractată de plăcere (sau paralizată de suferință?) va mai rămâne doar o carapace uscată
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
adus aminte de ce mi-am spus la un moment dat, când, turburat de credința și nădejdea lui Zamfira, l-am implorat: "Bless our hearts, Ivan! Save our souls!..." Mi-am spus: dacă ar fi adevărat, dacă Ivan, așa cum este el, paralizat, aproape mut, trăgând să moară într-o margine de drum, dacă Ivan ne poată mântui cu adevărat, atunci ascunde un mister impenetrabil și cutremurător, căci, într-un anumit fel, incomprehensibl minții mele, el prezintă, sau exprimă, pe Dumnezeul necunoscut, agnostos
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
n-a găsit nimeni vreo explicație plauzibilă, nici aici, nici în străinătate. Așa cum a căzut trăsnetul, ar fi trebuit să fii ucis pe loc, sau să mori asfixiat în zece, cincisprezece minute, sau, în cel mai bun caz, să rămâi paralizat, mut sau orb... Enigmele care ne confruntă în cazul dumitale se înmulțesc pe zi ce trece. Nu știm încă datorită cărui reflex n-ai putut deschide gura douăzeci și trei de zile și a trebuit să fii alimentat artificial. Este
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
p-asta d-a fugit cu el ! — Aaa, nu ! Larisa a rămas în continuare cu soțul ei în Elveția, ceea ce știu din scrisorile pe care le-a mai primit mama ei. Puține. Mama Larisei a mai trăit aproape un an, paralizată și într-o mizerie neagră... Ivona se ridică de pe scaun și, păstrându-și țigara în colțul gurii, se apropie de bufet și potrivește ceasul vechi, care a rămas iar în urmă... — Și madam Margot ? — Margot ? Câteva luni, poate și mai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
atmosfera nenorocită din casa lor, și-apoi George care-i încurcat cu femeia aia! Eu cred că Stella are nevoie de un răgaz în care să poată judeca lucrurile limpede. Se găsește încă sub stare de șoc, e ca și paralizată. — Stella paralizată? Nici vorbă! Brian o admira pe Stella. — Știi că de atunci, din prima zi, George nu a mai venit s-o vadă. — George e diabolic, ca și Alex. I se pare, probabil, de bun-gust să nu se arate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
din casa lor, și-apoi George care-i încurcat cu femeia aia! Eu cred că Stella are nevoie de un răgaz în care să poată judeca lucrurile limpede. Se găsește încă sub stare de șoc, e ca și paralizată. — Stella paralizată? Nici vorbă! Brian o admira pe Stella. — Știi că de atunci, din prima zi, George nu a mai venit s-o vadă. — George e diabolic, ca și Alex. I se pare, probabil, de bun-gust să nu se arate, și după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Rozanov lumea să fie iar lume. În timp ce John Robert Rozanov își digera mânia pe patul lui din Hare Lane 16, Tom McCaffrey se perpelea pe patul său din Travancore Avenue. Ca și John Robert, Tom se simțea întemnițat, torturat și paralizat. Nu putea pleca din Ennistone, așa ceva era cu neputință. Îi scrisese o scrisoare profesorului său, anunțându-l că e bolnav. Și era într-adevăr bolnav, avea o răceală cumplită, cu febră. (Își spunea: „Asta-i răceala lui Bobbie Benning. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Hawking a obținut un succes cu lucrări de popularizare a științei , în care el discută teoriile sale proprii și ale cosmologiei, în general; Hawking suferă de o boală care a progresat de-a lungul anilor. El este aproape în întregime paralizat și comunică prin intermediul unui dispozitiv de discurs generatoare . El s-a căsătorit de două ori și are trei copii.
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93043]