767 matches
-
de transport și mijloace de luptă separatiștilor din RMN. Chiar și unii soldați ai Armatei Roșii s-au intrat în Armata Transnistriei. Conflictul a degenerat ajungându-se la sfârșitul anului 1991 și începutul anului 1992 la violente lupte între trupele paramilitare din Transnistria și forțele de poliție din Republica Moldova. La data de 19 august 1991, ca urmare a puciului de la Moscova, guvernul RSSMN a proclamat starea de urgență la Tiraspol și Tighina. Gardiștii nistreni patrulează prin orașe, iar drumurile sunt blocate
Igor Smirnov () [Corola-website/Science/298621_a_299950]
-
de Statele Unite ale Americii și instaurea dictaturii militare a lui Suharto, masacrele împotriva comuniștilor activi, simpatizanților, etnicilor chinezi, și celor bănuiți a fi comuniști au atins cote abominabile. Regimul militar a angajat bande de mici ”gangsteri” locali constituite în grupuri paramilitare să comită o bună parte dintre masacre. În Indonezia au avut loc alegeri democratice începând cu 1999, după ce președintele Suharto a fost nevoit, în 1998, să renunțe la putere, în urma unor demonstrații de stradă de amploare, care au pus capăt
Criminalii sunt eroi - The Act of Killing () [Corola-website/Science/295643_a_296972]
-
de stradă de amploare, care au pus capăt regimului militar. Cu toate acestea, până în prezent nu s-a constituit nicio comisie de anchetă a masacrului din 1965-66. În The Act of Killing, 3 dintre cei mai importanți membri ai mișcării paramilitare din Indonezia devin protagoniștii unui film despre istoria crimelor comise împotriva comuniștilor, transformate într-un teatru al ororii, cu accente de telenovelă odioasă. Se machiază, se costumează, vizitează locurile unde au ucis odinioară cu arma lor preferată - sârma înfășurată în jurul
Criminalii sunt eroi - The Act of Killing () [Corola-website/Science/295643_a_296972]
-
mie”. În The Act of Killing, regizorul Joshua Oppenheimer face din istorie o poveste în care crima ajunge să nu mai poată fi suportată până la capăt nici măcar de către cei care au comis-o. Re-înscenând ritualul torturii, Anwar Congo, lider al paramilitarilor locali, care recunoaște că a ucis ”peste o mie de oameni”, le cere camarazilor lui de crime să se oprească. Filmul nu tolerează tortura completă. Ulterior, același Anwar Congo își cheamă nepoții să privească la tv scena în care e
Criminalii sunt eroi - The Act of Killing () [Corola-website/Science/295643_a_296972]
-
(n. 16 decembrie 1900 - d. 18 noiembrie 1957) a fost un funcționar public german și primul șef al poliției secrete naziste, al Gestapoului, în perioada 1933 - 1934. Gradul său paramilitar în cadrul celei mai temute organizații a celui de-al Treilea Reich era cel de "SS -Oberführer". Diels a fost unul din protejații lui Hermann Göring. Diels a prezentat o declarație la procesul de la Nuerenberg , dar a fost de asemenea solicitat
Rudolf Diels () [Corola-website/Science/333694_a_335023]
-
organizate producția agricolă și chiar cea industrială în sprijinul locuitorilor și a trupelor de partizani. La începutul conflictului, partizanii aveau efective relativ reduse, erau slab înarmate și fără infrastructură. Dar ei aveau două avantaje majore împotriva oricărei formațiuni militare sau paramilitare din fosta iugoslavia: primul ar fi acela că în rândul lor lupta un grup de veterani ai războiului civil spaniol, mic, dar foarte experimentat, iar în al doilea rând, avantaj care a devenit evident în special în ultima parte a
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
războiului civil spaniol, mic, dar foarte experimentat, iar în al doilea rând, avantaj care a devenit evident în special în ultima parte a războiului, mișcarea partizanilor era formată pe baze ideologice, nu pe cel etnice. Spre deosebire de luptătorii din alte formațiuni paramilitare, veteranii Brigăzilor Internaționale cunoșteau tehnicile moderne de luptă, deprinse în Spania. Datorită faptului că partizanii erau uniți de aceeasi ideologie, ei așteptau aproape același nivel de sprijin popular în toate colțurile țării, spre deosebire de alte formațiuni paramilitare, care erau limitate în
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
luptătorii din alte formațiuni paramilitare, veteranii Brigăzilor Internaționale cunoșteau tehnicile moderne de luptă, deprinse în Spania. Datorită faptului că partizanii erau uniți de aceeasi ideologie, ei așteptau aproape același nivel de sprijin popular în toate colțurile țării, spre deosebire de alte formațiuni paramilitare, care erau limitate în acțiunile lor doar la teritoriile locuite de croați sau sârbi. Această deosebire fundamentală le-a permis partizanilor să-și completeze efectivele cu numeroși recruți din toate colțurile țării. Puterile Axei erau conștiente de amenințarea reprezentată de
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
fost constituit, în 1930, armata luând poziție față de agitația politică. Noua generație de cadre militare era sedusă de național-socialism în timp ce ofițerii în vârstă erau conservatori și monarhiști. În 1932, după instaurarea regimului nazist, se alătură Fuhrerului. Au apărut și grupări paramilitare precum Căștile de Oțel (1918) ce numără 500 000 de membri, Secțiile de Asalt ce cuprindea 300 000 de membri național-socialiști în 1932, Frontul de Fier cu trupe de șoc antifasciste organizate de socialiști (1930) și Frontul Roșu cu trupe
Istoria Germaniei () [Corola-website/Science/300128_a_301457]
-
precum Căștile de Oțel (1918) ce numără 500 000 de membri, Secțiile de Asalt ce cuprindea 300 000 de membri național-socialiști în 1932, Frontul de Fier cu trupe de șoc antifasciste organizate de socialiști (1930) și Frontul Roșu cu trupe paramilitare comuniste cu peste 100 000 de membri, fiind interzis în 1929. Deși dreapta are câștiguri electorale, mișcările extremiste iau amploare. Se formează guverne de coaliție pentru că nici un partid nu obținea majoritate în Reichstag. În 1919-1923 este Coaliția Weimar la guvernare
Istoria Germaniei () [Corola-website/Science/300128_a_301457]
-
lovi de o rezistență deosebită orașele Kandahar, Ghazni iar la 8 iulie 1839 intră în Kabul. La 23 noiembrie 1840 se predă regele afgan Dost Mohammed, el va fi trimis în exil. In anii următori apar conflicte interne între grupări paramilitare afgane și trupele engleze, ele vor fi agravate de ridicarea impozitului. Garnizoana engleză suferă pierderi și începe să piardă controlul asupra regiunii Kabul unde va crește numărul revoltelor. La data de 6 ianuarie 1842 începe retragerea cu pierderi însemnate a
Războaiele Anglo-Afgane () [Corola-website/Science/314121_a_315450]
-
arabe în Ierusalim sunt susținute,în afară de Liga Arabă, și de Conferințele statelor islamice care au numit un Comitet al Ierusalimului prezidat de regele Marocului. Conducători musulmani extremiști din regiune, ca de pildă fostul dictator al Irakului, Saddam Hussein, și organizații paramilitare fanatice ca Al-Qaida au lansat apeluri pentru recucerirea Ierusalimului din mâinile „necredincioșilor” uneori și ca pretext sau lozincă de luptă pentru inițiative militare sau teroriste având cu obiective diferite sau cu mult mai largi. În prezent orașul are o populație
Ierusalim () [Corola-website/Science/297829_a_299158]
-
neoficial cu germanii în Epir. În același timp, EAM a devenit ținta principală a germanilor și colaboratorilor lor. Noul guvern al lui Ioannis Rallis, dominat de vechii politicieni conservatori, beneficiind de colaborarea autorităților germane, a înființat „batalionele de securitate”, formațiuni paramilitare destinate exclusiv luptei anticomuniste. Alte grupuri mici anticomuniste, precum organizația monarhistă „X” au primit fonduri și arme. A izbucnit un război civil sub supravegherea germanilor. În octombrie 1943, ELAS a atacat EDES. Acest conflic a continuat până în februarie 1944, când
Rezistența greacă () [Corola-website/Science/310720_a_312049]
-
violența, îndreptate mai ales împotriva socialiștilor. Acestia sunt fasciștii care au câștigat suporteri profitând de insecuritatea clasei mijlocii și de teama industriașilor de eventualitatea unei revolutii bolșevice în Italia. Mussolini ajunge în fruntea acestei mișcări, care era dotată cu trupe paramilitare, "Cămășile negre". Premierul Giolitti, venit la putere din nou, pentru a menține ordinea și stabilitatea politică, este nevoit să penduleze între cele două extreme, fasciștii și socialiștii. Fascistul Mussolini este ales de Camera Deputaților. În ceea ce privește stânga, Partidul Comunist Italian, se
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
Operațiunea Colibri", a avut loc în Germania între 30 iunie și 2 iulie 1934, când regimul nazist a executat cel puțin 85 de oameni din motive politice. Majoritatea celor uciși erau membri ai „Batalioanelor de asalt” (SA) (în ), o organizație paramilitară nazistă. Adolf Hitler a acționat împotriva SA și împotriva liderului său, Ernst Röhm, deoarece vedea în independența SA și în apetitul membrilor acesteia pentru violențe de stradă o amenințare directă asupra puterii sale. De asemenea, Hitler a dorit să prevină
Noaptea cuțitelor lungi () [Corola-website/Science/309657_a_310986]
-
Cel puțin 85 de oameni au murit în timpul epurării, deși numărul morților ar putea fi de ordinul sutelor, și peste o mie de presupuși adversari au fost arestați. Majoritatea omorurilor au fost comise de "Schutzstaffel" (SS), o altă organizație nazistă paramilitară de elită, și de către Gestapo, poliția secretă politică a regimului. Epurarea SA-ului a întărit și a consolidat susținerea armatei pentru Hitler. De asemenea, a furnizat o mantie de legalitate pentru regimul nazist, întrucât tribunalele germane și guvernul acestei țări
Noaptea cuțitelor lungi () [Corola-website/Science/309657_a_310986]
-
lui Hitler de a lărgi armata, de a reinstitui serviciul militar obligatoriu, și de a purta o politică externă agresivă, armata a continuat să-și conserve independența în primii ani ai regimului nazist. Până la un punct, "Sturmabteilung" (SA), o organizație paramilitară nazistă, a rămas oarecum autonomă în cadrul partidului. În anii 1920 și 1930, SA a funcționat ca o miliție pe care Hitler o folosea pentru a-și intimida rivalii și a perturba întâlnirile partidelor politice rivale, mai ales cele ale social-democraților
Noaptea cuțitelor lungi () [Corola-website/Science/309657_a_310986]
-
(acronim ebraic pentru denumirea Lohamey Herut Israel - Luptătorii pentru Libertatea Israelului, în ebraică:לוחמי חירות ישראל sau לח"י ) a fost un grup mic paramilitar radical care a luat ființă în rândurile evreilor din Palestina în septembrie 1940 detașându-se în anii 1939-1941 din organizația sionistă revizionistă mai mare „Etzel” sau „Irgun” (Irgun Tzvaí Leumí, adică „Organizația Militară Națională”). Motivul sciziunii a fost împotrivirea membrilor
Lehi () [Corola-website/Science/336100_a_337429]
-
cazacilor și cecenilor aflați sub comanda lui să înainteze către Petrograd, (folosindu-se și de ajutorul unor specialiști și echipamente britanice). Kerenski, nefiind sigur de loialitatea față de guvern a generalilor săi, a apelat la ajutorul bolșevicilor și a formațiilor lor paramilitare, Gărzile Roșii. Populația capitalei a mobilizat unități ale milițiilor muncitorilor industriali și a voluntarilor din rândul cetățenilor de rând, care s-au organizat pentru respingerea unui asediu al soldaților conduși de Kornilov. Multe dintre aceste miliții fuseseră formate cu ajutorul și
Afacerea Kornilov () [Corola-website/Science/303371_a_304700]
-
veche: "Гоце Дѣлчевъ"; n. 1872- d. 1903) a fost o figură revoluționară importantă în Macedonia și Tracia aflate sub dominație otomană la începutul secolului al XX-lea. A fost unul din conducătorii a ceea ce astăzi este denumit (ORIM), o organizație paramilitară activă în teritoriile otomane din Balcani, la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Născut la Kilkis, pe atunci în al Imperiului Otoman, a fost inspirat în tinerețe de idealurile unor revoluționari ca Vasil Levski și
Goțe Delcev () [Corola-website/Science/335690_a_337019]
-
de Apărare a Teritoriului (TO) au fost o parte separată a forțelor armate ale fostei Republici Socialiste Federative Iugoslavia. Forțele de Apărare au acționat ca Gărzi Patriotice, corespunzând în mare ca rol unei forțe militare de rezervă sau unor forțe paramilitare guvernamentale oficiale. Fiecare stat constitutent al Iugoslaviei deținea propriile formațiuni militare de Apărare a Teritoriului, în vreme ce armata regulată a întregii federații era Armata Populară Iugoslavă ("Jugoslovenska Narodna Armija" - JNA), care își menținea și ea propriile forțe de rezervă. Iugoslavia era
Forțele de Apărare a Teritoriului (Iugoslavia) () [Corola-website/Science/322386_a_323715]
-
aceste „armate” separate ar putea ajunge să se opună Armatei Populare Iugoslave. Aceste preocupări au devenit realitate în timpul destrămării Iugoslaviei și al Războaielor iugoslave, când forțele TO din unele republici constituente au schimbat tabăra și s-au transformat în unități paramilitare separatiste. Aceste foste forțe TO, împreună cu dezertori din Armata Populară Iugoslavă și voluntari, au contribuit la fondarea armatelor statelor independente și celorlalte entități politice înființate după destrămarea Iugoslaviei, incluzând armatele Bosniei și Herțegovinei, Croației, Macedoniei, Muntenegrului, Serbiei și Sloveniei.
Forțele de Apărare a Teritoriului (Iugoslavia) () [Corola-website/Science/322386_a_323715]
-
fără a fi menționate acolo. Luptătorul anticomunist care avea lăzi cu arme la moșie este Jean Semaca, fratele anticarului Constantin Semaca. Acesta are relații cu militarii din Comisia Aliată de Control și pregătește o lovitură de stat cu ajutorul unei grupări paramilitare. Printre argații săi se află și Ilie Oarcă, fratele lui Ștefan Oarcă (din "Cu mîinile curate"), fostul coleg de celulă și colaborator al lui Roman. Acesta fusese ucis însă în primul film și nu mai putea apărea aici așa că s-
Ultimul cartuș () [Corola-website/Science/312634_a_313963]
-
presiunea Uniunii Sovietice și a Statelor Unite, în urma misiunii mediatorului ONU,Lester Pearson, iar administrația militară egipteană în Gaza a fost restabilită. În cursul anilor populația palestiniană, în care ponderea refugiaților din 1948-1949 a devenit covârșitoare, s-a organizat în mișcări paramilitare și de teroare ca Fatah, Frontul Popular de Eliberare a Palestinei și altele, al căror obiectiv declarat era lupta pentru eliminarea Israelului și reîntoarcerea refugiaților în locurile de origine din restul Palestinei. O parte din populația arabă palestiniană a fost
Conflictul dintre Israel și Fâșia Gaza () [Corola-website/Science/327723_a_329052]
-
familiei Wittelsbach, în 1918, este proclamată republica Bavaria ("Freistaat Bayern"). În primăvara lui 1919 Bavaria, mai precis capitala München, a fost pentru puține zile „republică sovietică”. Încercarea forțelor comuniste a fost zădărnicită de guvernarea centrală (federală) social-democrată cu ajutorul unor trupe paramilitare formate din foști combatanți pe front și în mare măsură de orientare ultraconservatoare sau naționalistă. Patru ani mai târziu, în 1923, în capitala Bavariei a avut loc o nouă tentativă de puci, așa-zisul puci al berii, prin care forțe
Bavaria () [Corola-website/Science/297272_a_298601]