1,962 matches
-
sens să te mai gândești. Iisus n-o să se mai întoarcă pe pământ; am avut șansa noastră și, din nefericire, nu am profitat de ea, Parcă mașina lângă Consulatul Britanic, observând în treacăt că Range Rover-ul alb al Excelenței Sale era parcat în fața ușii. Cele mai multe din mașinile diplomaților mergeau la service-urile mari, cu echipamentul lor avansat de stabilire a diagnosticului și cu notele lor de plată pe măsură, dar Excelența Sa insista ca mașina lui să fie verificată la domnul J.L.B. Matekoni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
și ei. VĂ ROG SCĂPAȚI CUMVA DE RÎNDUL ĂSTA DE PUNCTE ORIUNDE APARE! - Eliberează, mă, ăla cu Dacia roșie, drumul... strigă în megafon un polițai. Nu aveți voie să opriți... Dubița, pleacă mai repede! Taxiul galben, n-ai voie să parchezi aici... Espero alb, n-ai voie să oprești aici... Nu mai urcă nici un tramvai dup-ăsta, s-a-nțeles? Muncitorii au adus buteliile cu gaz, unul răstoarnă căruciorul. „Ce faci, împiedicatule?” Le-au conectat, balonul albastru cu galben începe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
când mi-or tăia cei de la Renel lumina...”. - Fii atent la intersecție, vine Matizul ăla! - Cretinule! scoate capul pe geam. Eu aveam prioritate! Cine ți-a mai dat și ție carnet? Na de-aici... Am intrat în cartierul de blocuri, parcăm undeva pe o străduță. De ani de zile n-am pus piciorul în zonă și adunătura asta de cutii de chibrituri îmi strânge stomacul. În fața scărilor murdare, lumea mănâncă semințe, sunt movilițe de coji, joacă barbut. Câte-un bătrân pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
voi muri dacă n-o iau pe următoarea ieșire pe autostradă, dacă nu cotesc la dreapta pe Northwest Gower, dacă nu merg cale de doișpe cvartale și nu intru în parcarea Camerei de Urgență a Spitalului Memorial La Paloma. Am parcat. Mi-am luat cheile și poșeta și-am mers pe jos. Ușile de sticlă s-au deschis înainte să-mi pot vedea reflexia în ele. Mulțimea dinăuntru, toți oamenii cu picioare rupte și copii gata să se sufoce, s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
acum la Acul Spațial, zice Seth, au toți linte pusă la înmuiat acasă și toți se plimbă printre ruinele viitorului așa cum făceau barbarii când au descoperit ruinele grecești și și-au spus că trebuie să le fi construit Dumnezeu. Seth parchează sub unul dintre cele trei mari picioare de oțel ale Acului Spațial. Coborâm și înălțăm privirea spre picioarele care susțin Acul Spațial, restaurantul de jos, restaurantul de sus care se rotește, apoi puntea de observație din vârf. Apoi stelele. Sari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
să suflu-n lumânări. Casa, sofaua maronie din living și balansoarele, totul e neschimbat, cu excepția faptului că tata a pus X-uri mari din bandă izolatoare pe interiorul tuturor geamurilor. Mașina mamei nu e pe aleea din fața casei, unde o parchează de obicei. Mașina e încuiată în garaj. E-un zăvor mare pe ușa din față care mi se pare că nu fusese înainte. Pe poarta principală e-un anunț mare cu „Câine rău“ și altul mai mic care informează despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
panică, împingându-mă cu tot corpul într-o parte și închizând orice aș fi deschis. — E din cauza luminii puternice dinăuntru, zice. Actele de violență antigay au crescut cu sută la sută în ultimii cinci ani. Tata ajunge acasă și-și parchează mașina la jumătate de cvartal distanță. Cheile lui zornăie în noul zăvor din exterior în vreme ce mama împietrește în ușa bucătăriei, ținându-mă în spatele ei. Cheile se opresc și tata ciocănește, trei pocnete rapide, apoi două rare. — Ăsta-i ciocănitul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
atinge părul! Surorile Rhea au făcut o căruță de bani. Numai jachetuța bolero a lui Katty Kathy, cos jachetuța în Cambogia cu zece cenți și-o vând aici, în America, cu șaisprezece dolari. Și oamenii o cumpără. Sari la mine parcând Fiatul cu portbagajul lui plin cu încărcătura mea drăgăstoasă pe o stradă laterală, și eu mergând pe jos pe Broadway spre portarul de la Hotelul Congress. Sunt o femeie cu o jumătate de față sosind la un hotel de lux, unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
bine decât înainte, și-l am pe Manus Kelley cu mine și el încă mă iubește și spune că te urăște și c-o să depună mărturie împotriva ta la tribunal că ești o târâtură. Semnat, Eu Sari pe marginea Oceanului Pacific, parcați lângă trotuarul din fața haciendei spaniole CASĂ DE VÂNZARE. Denver ne zice, mie și lui Brandy, să mergem la etaj în vreme ce el îl ține ocupat pe agentul imobiliar. Dormitorul principal va avea cea mai bună priveliște, așa-l vom putea găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
în fața oglinzii și zice: — Crezi că-mi mai trebuie o felie? Să fie detectiv însemna să se fâțâie prin jur pe vreme frumoasă, în sandale și-n slipul lui roșu, norocos, în vreme ce doi bărbați în civil așteptau într-o mașină parcată în apropiere ca cineva să muște momeala. Asta se-ntâmpla mai des decât v-ați putea închipui. Manus era omul-campanie pentru curățarea lui Washington Park. Nu avusese niciodată așa succes ca polițist de rând și-n felul ăsta nu trăgea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Sfântul Mel. Și, în timp ce taică-su mijește ochii la geamurile opace ale autocarului, — Sfântul protector al Rușinii și Furiei, spune Fără-Mațe. Dup-aia, în fiecare zi, turul include „Altarul Sfântului Mel și al Sfintei Betty”. Sfânta Betty, protectoarea Umilinței Publice. Parcând în fața apartamentului de bloc al surorii sale, Sfântul Fără-Mațe le arată unul dintre etajele superioare. Acolo sus e altarul Sfintei Wendy. „Protectoarea Avorturilor Terapeutice”. Parcând în fața propriului său apartament, le spune pasagerilor: — Acolo e altarul Sfântului Fără-Mațe, iar Sfântul însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
zi, turul include „Altarul Sfântului Mel și al Sfintei Betty”. Sfânta Betty, protectoarea Umilinței Publice. Parcând în fața apartamentului de bloc al surorii sale, Sfântul Fără-Mațe le arată unul dintre etajele superioare. Acolo sus e altarul Sfintei Wendy. „Protectoarea Avorturilor Terapeutice”. Parcând în fața propriului său apartament, le spune pasagerilor: — Acolo e altarul Sfântului Fără-Mațe, iar Sfântul însuși, cu umerii lui de porumbel, cu buzele ca de cauciuc și cu tricoul prea larg se reflectă, și mai micuț, în oglinda retrovizoare. Sfântul protector
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Calomniei Într-o zi, câinele meu mănâncă nu știu ce gunoi învelit într-o folie de aluminiu, și trebuie să i se facă radiografii de vreo mie de parali. Curtea din spatele blocului meu e plină de gunoaie și sticle sparte. Unde-și parchează oamenii mașinile, băltoace de antigel abia așteaptă să otrăvească vreo pisică ori vreun câine. Chiar așa chel cum e, veterinarul parcă mi-ar fi vechi prieten. Parc-ar fi unul dintre băieții cu care am crescut. Are un zâmbet pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
nu-i răspundă la flirt. N-au cum să nu-l placă puțintel, cu țeasta lui pătată și acoperită de șapca inversată, cu căștile în urechi, ascultând heavy metal atât de tare încât se aude și în încăpere. Pe hol, parcat în scaunul lui cu rotile, domnul Whittier ridică mâna cu palma în sus și zice: — Bate palma... Și toate voluntarele bat palma când trec pe lângă el. Așa da. Așa ar vrea îngerițele să fie la nouăzeci de ani: încă vitale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
paharul și zice: — Dalai Lama... În noaptea aia, Webber i-a luat numele și telefonul fetei din Missoula, Montana. Când a venit timpul să-și scrie cu toții testamentele, Webber i-a lăsat fetei tot ce avea pe lume, inclusiv Mustangul parcat în șopronul părinților lui, setul lui de unelte Craftsman, și paisprezece poșete Coach cu pantofi și toalete asortate. În noaptea aia, după ce a plătit cincizeci de dolari ca să-l bată măr pe Webber, fata se uită la el, la ochiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de musafiri, zarva glasurilor de copii, pe care ea nu-i avea, îi oferea o dulce mângâiere. Văduvă, singură de dimineață până în seară, sosirea gălăgioasă a oaspeților aducea în viața și casa femeii mult râvnita vânzoleală. Obosiți, copiii și-au parcat bicicletele lângă prispă și-au strigat în cor: Mâncare! Bica și Aneta, sosite cu mașina de dimineață, au dat fuga în bucătărie. Tănțica a scos masa afară, a gătit-o cu fața de masă cea nouă, a scos "argintăria" din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
se scurgea Între două maluri Înalte de mâl. Stinge farurile, Johan, stinge-le iute! Mercedesul Înainta agale, fără zgomot, abia dacă se auzea mur murul motorului. La umbra adâncă a arborilor-de-ploaie se mișcau cîteva umbre. De a lungul drumului erau parcate mașini, dar era greu de spus dacă se afla cineva În ele. Ia uitați-vă la păpușica aia, a zis Bob și a scos capul pe fereastră. Fetele au ieșit din Întuneric. Una câte una sau la braț, În pereche
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și li s-a făcut loc. Un chinez bătrân și cocârjat și-a făcut apariția În grabă și a dezlegat funia dintre stâlpi. S-ar fi zis că-i atârnă Între mâini un piton mort. I-a ghidat până ce au parcat chiar lângă treptele cinematografului. Bună seara,Tuan, bună seara, domnișoară Farah, i-a salutat În vre me ce urcau scările. Ați venit pentru spectacolul de la miezul nopții? Bună seara, Seng, a răspuns Farah. Ce-ți mai face nepotul? Trebuie că
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
O motoretă culcată pe o parte În mijlocul drumului, cu roțile strivite și răsucite. Mai fusese pe-aici. A Înțeles că se duceau acasă la Zubaidah. Au trecut prin porțile mari de fier forjat, ornamentate cu tușe de vopsea aurie. Au parcat lângă o mașină sport pe care Adam n-a recunoscut-o. Casa i-a părut Încă și mai mare decât Își amintea. Vernisul ușilor de lemn negru de la intrare reflecta lumina farurilor mașinii. — Margaret, slavă Domnului că ați ajuns, a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
spulbera... Câtă amărăciune se așternuse apoi după ora aceea de taină... Ceru un ceai, îl sorbi încetișor, aparent absentă, fără să știe prea bine ce face, ceru și pricomigdale... de fapt se uita pe fereastră, voia să-l vadă venind, parcând cu siguranță mașina lângă bordura trotuarului, coborând degajat, trântind portiera. Pentru o clipă privirea lui va cerne mulțimea de pe trotuare, pe urmă va porni către ușa ceainăriei. Poala hainei va flutura în mers. Mai târziu, după ce ajunsese la jumătatea ceștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
tine, de la o scară alăturată ieșea o bătrână, Avea un chip suferind, pășea încet, tremura. O conducea un bărbat cu o înfățișare oarecare, o ținea de braț și pășea încetișor pe lângă ea, se îndreptau către o mașină cu portiera deschisă, parcată lângă trotuar. Era duioșie în gesturile bărbatului, atâta delicată grijă. Într-o parte tivul rochiei era întors în sus, se vedea dantela furoului. El observă și se aplecă să-i așeze rochia. Câtă afecțiune! În mașină era o femeie, privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
evada din moleșeală. Tânjea după o asemenea tandrețe. Atâta tot. Ajunse în fața blocului. Ridică ochii către fereastra bătrânei, sigur, era la postul de pază bătrâna, nemișcată, consternată, figura ei o făcu să întoarcă privirea înapoi. Mașina lui Ovidiu era acolo, parcată lângă bordură, în vechiul ei loc. De altfel observă la geamurile ei o lumină pală. Ovidiu nu-i predase cheia apartamentului. Deși divorțul se terminase de patru luni, între ei nu se discutase încă problema partajului. Ovidiu nu-și luase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
După ce termină un capitol, lăsă cartea cu copertele în sus pe măsuță și se duse din nou la fereastră. Mașina plecase și ea exclamă, ca și cum ar fi fost ceva deosebit: În sfârșit, a plecat. Stătuse chiar pe locul unde-și parca Ovidiu mașina. Se gândi să se îmbăieze sau să facă o plimbare. Își puse fierul de călcat în priză. Afară era frumos, putea îmbrăca fusta albă. Oprită în fața ferestrei, observă aceeași mașină, reapărută din senin. Era și bărbatul înăuntru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să rateze din pricina unei legături sentimentale, își sacrificase cei mai frumoși ani din viață. Larisa îi spusese într-o seară, la munte, pe terasa unei vile: Știu totul despre voi, Ovidiu, absolut totul. E inutil să negi. Știu unde-ți parchezi mașina când te duci la ea, știu unde ții cheia de la apartamentul ei, tot, tot, tot. Fii atent numai, să nu întinzi prea mult coarda. Habar nu am cât timp sunt dispusă să închid ochii. La început am crezut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
degeaba. Sabina nu o Înghițea. O snoabă, zicea ea. Nu știam ce să spun. Klaus nu mă scăpă din priviri. Îi părea rău după Werner și că trebuia să meargă fără mine. Am ieșit În stradă. Mașina lui Klaus era parcată În Piața Fânului. Un VW 1300. Cadou de la rudele lui din Germania. Pe bancheta din spate erau două sacoșe. Câte una pentru fiecare. Mai voluminoasă parcă a Violetei. Cortul și sacii de dormit erau În portbagaj. Imaginea lor Îmi dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]