830 matches
-
doar că se citea cu ușurință amarul din sufletul său, din întreaga sa ființă; în atitudine, în voce și felul de a vorbi, în privirile, când sfredelitoare și când cenușii, încărcate de tristețea covârșitoare ce parcă-i încovoia umerii sub pardesiul descheiat și pălăria neagră neatent așezată peste părul ce mai scăpa rebel pe sub ea. Am trecut podul, am mers încet pe străduțele ce urcau ușor către Lipscani și ne-am îndreptat către Piața Universității. Am traversat pe partea Teatrului Național
CUTREMUR (4 MARTIE 1977) ÎN AMINTIRI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377722_a_379051]
-
lângă câteva suluri de hârtie fină (cum nu prea am văzut prin magazine) și un dulăpior suspendat. O oglindă veche, atârnată deasupra chiuvetei, nu avea altceva ce să înfățișeze ochiului celui care o privea cercetând încăperea... Ea și-a dat pardesiul jos, l-a atârnat în cuier și a scos din dulapul masiv un pled pe care și l-a pus pe umeri. Am observat că tremura ușor. - Dacă-mi spui ce și de unde, găsesc eu și prepar un ceai fierbinte
CUTREMUR (4 MARTIE 1977) ÎN AMINTIRI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377722_a_379051]
-
arcuite elegant. Mâinile fine și îngrijite strângeau pledul la pieptul pe care-l văzusem liber sub puloverul de mohair și pe care-l apreciasem ca fiind surprinzător de bine conturat și ridicat. Trupul, așa cum reușisem să observ atunci când a dezbrăcat pardesiul, era drept, suplu, cu mijloc de invidiat pentru vârsta ce am precizat-o. Mersul și ținuta, în general, dacă nu plângea și se tânguia, erau deosebit de elegante. M-am asigurat că doarme, am tras reșoul din priză, de teamă să
CUTREMUR (4 MARTIE 1977) ÎN AMINTIRI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377722_a_379051]
-
înfățișări îi corespunde pălăriuța cu boruri mici, mici, nu ca cele burgheze, făloase, pălăriuța ștabului din mașina neagră antiglonț, dar și a șoferului. A șoferului dar și a întregii garnituri, de sus, de la C.C., pînă la portarul fabricii de cherestea. Pardesiul? Paltonul? Da. Dar sobre, tovarăși, nu cu guler burjuiesc, de vizon, ci cu reverașe cuminți, demne, urmașe ale tunicilor leniniste. Elegante, nu? Regele Mihai, adolescentul în uniforma comandantului armatei române, își inspecta frontul, pilotîndu-și singur avionul. Ce vedetă a Hollywood-ului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
El, care nu ieșise nici pînă la Vaslui. O văd, prima dată, pe Lăpușneanu, de parcă e una din cele Cinci femei pe stradă ale îndepărtatului Kirchner (1880-1938): siluetă efilată, basc gri închis, nereușind însă să-i liniștească explozia părului albastru-de-negru, pardesiu negru, lung, tendoane rasate, de iapă de curse, geantă neagră, pe umăr, mănuși negre, mers tipic de top-model. Dar și... și... țigară lungă-lungă între degetele lungi-lungi. Neaprinsă. Spectacol stradal. O revăd, întîmplător, după cîteva zile, pe bulevardul Carol: aceeași țigară
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în gînd să-l joace pe Gaittany al lui Călinescu, acesta și nu altul ar fi personajul: vine la vernisaje cu bune minute înaintea speech-urilor, și asta, pentru a-și face, degajat, numărul de insolit fashion. Ca și Gaittany: pardesiu gri închis, pălărie de fetru negru, fular alb lucitor, pantaloni vag dungați, aproape negri, pantofi de un negru mat. Parcurge solemn tablourile, făcîndu-și vînt cu pliantul sălii. Gaittany în picioare. Galanteria lui verbală se declanșează imediat după clipa inaugurală, pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
l-am cumpărat de la un vechi atelier meșteșugăresc de pe o străduță lăturalnică din Paris. Perfect. Deschid larg ușa de la intrare, Îmi trîntesc un zîmbet radios, cît toată fața - și Încremenesc. Nu sînt cei de la Vogue. E Luke. E Îmbrăcat În pardesiu, are În mînă valijoara de voiaj și arată ca și cum nu s-ar fi bărbierit azi-dimineață. — Ce-i prostia asta? zice fără nici un preambul, arătîndu-mi scrisoarea. Mă uit la el siderată. Nu e În regulă. Trebuia să se afle la turnul
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
experiențele senzoriale”, Einstein scria că „nu avem de-a face aici cu o relație cum este cea dintre supă și carnea din care este preparată, ci mai degrabă de una de felul celei ce există între numărul de la garderobă și pardesiu”19. O asemenea relație de corespondență și coordonare este însă pe deplin suficientă pentru a explica posibilitatea de a supune enunțuri generale, formulate în termenii anumitor concepte, controlului acelor propoziții care ne informează asupra unor experiențe particulare. Marile contururi ale
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
locurile inundate, fete ce chicoteau. Ploaia răpăia violent pe acoperișul mașinii și capota de pânză groasă începu să lase apă. La picioare mi se adună o băltoacă. Era o toamnă prea timpurie pentru o astfel de ploaie. Mi-am îmbrăcat pardesiul și am apucat-o grăbit spre primul drugstore, de unde mi-am cumpărat o sticlă de whisky. Întors în mașină, am băut destul ca să mă încălzesc și să-mi ațâț curiozitatea. Depășisem timpul de parcare, dar polițiștii erau prea ocupați cu
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
să cimenteze o prietenie adevărată. Totul decurge în această notă cvasiidilică, până în momentul când Terry apare, în zori de zi, la ușa lui Marlowe - „Stătea în prag, arătând de parcă n-ar fi dormit de o săptămână. Avea pe el un pardesiu ușor, cu gulerul ridicat, și parcă tremura” - și-i cere să-l ducă la Tijuana, pentru a prinde avionul de zece și un sfert. Drama lui Marlowe e alimentată de convingerea că Terry Lennox - omul capabil să cucerească pe oricine
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
cursul psihoterapiilor, subiect pentru abordarea căruia Vaillant (1993) propune o serie de direcții interesante. Cum trebuie procedat în cazul unei persoane care utilizează mecanisme de apărare neadaptate? În fața acestei probleme, Vaillant începe prin a evoca parabola cu vântul, soarele și pardesiul. Se spune că vântul și soarele se tot certau, fiecare spunând că el este mai puternic, când, deodată, văzură un bărbat în pardesiu. Ei se lăudară atunci că vor izbuti să-l facă pe bărbat să-și scoată pardesiul. Vântul
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
mecanisme de apărare neadaptate? În fața acestei probleme, Vaillant începe prin a evoca parabola cu vântul, soarele și pardesiul. Se spune că vântul și soarele se tot certau, fiecare spunând că el este mai puternic, când, deodată, văzură un bărbat în pardesiu. Ei se lăudară atunci că vor izbuti să-l facă pe bărbat să-și scoată pardesiul. Vântul făcu prima încercare, dar, cu cât sufla mai puternic, cu atât bărbatul se înfășura mai tare în pardesiu. Atunci când vântul se dădu bătut
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
și pardesiul. Se spune că vântul și soarele se tot certau, fiecare spunând că el este mai puternic, când, deodată, văzură un bărbat în pardesiu. Ei se lăudară atunci că vor izbuti să-l facă pe bărbat să-și scoată pardesiul. Vântul făcu prima încercare, dar, cu cât sufla mai puternic, cu atât bărbatul se înfășura mai tare în pardesiu. Atunci când vântul se dădu bătut, soarele se ivi din spatele unui nor și începu săstrălucească, încălzind spinarea omului, care, cât ai clipi
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
deodată, văzură un bărbat în pardesiu. Ei se lăudară atunci că vor izbuti să-l facă pe bărbat să-și scoată pardesiul. Vântul făcu prima încercare, dar, cu cât sufla mai puternic, cu atât bărbatul se înfășura mai tare în pardesiu. Atunci când vântul se dădu bătut, soarele se ivi din spatele unui nor și începu săstrălucească, încălzind spinarea omului, care, cât ai clipi, își scoase pardesiul și-l puse deoparte. Pentru a reveni la chestiunea de la care am pornit, morala acestei parabole
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
prima încercare, dar, cu cât sufla mai puternic, cu atât bărbatul se înfășura mai tare în pardesiu. Atunci când vântul se dădu bătut, soarele se ivi din spatele unui nor și începu săstrălucească, încălzind spinarea omului, care, cât ai clipi, își scoase pardesiul și-l puse deoparte. Pentru a reveni la chestiunea de la care am pornit, morala acestei parabole este că modalitatea cea mai bună de a înlătura apărările este de a inspira încredere utilizatorului pentru a le putea aborda astfel în mod
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
unei vechi ferme, aveam impresia că trăiesc într-o obscură viață de după viață. VI Îmi făurisem în minte imaginea orașului în care locuia Vinner, pornind de la materialul înnegrit și umed al primăverii pariziene. El însuși îmi apărea îmbrăcat într-un pardesiu, cu chipul încețoșat din pricina ploii și a neîncrederii. Eram istovit de nopțile de nesomn, de așteptarea primei întâlniri, nu mă gândisem la soarele din Golful Mexic. La aterizare, lumina și vântul cald au pătruns în orașul acela închipuit, acum eu
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
din pricina ploii și a neîncrederii. Eram istovit de nopțile de nesomn, de așteptarea primei întâlniri, nu mă gândisem la soarele din Golful Mexic. La aterizare, lumina și vântul cald au pătruns în orașul acela închipuit, acum eu eram omul cu pardesiu închis la culoare. Mergând spre Destin, pe litoral, simțeam atmosfera aceea foarte deosebită, nepăsătoare și nervoasă totodată, a orașelor meridionale care se pregătesc pentru sezonul vacanțelor. Se ghicea din zgomotul cu care un muncitor scotea dintr-o magazie niște saltele
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Familie. La Început Desdemona refuzase să meargă. Era Împotriva teatrului În general, În special a vodevilului, dar În cele din urmă, incapabilă să reziste temei elene, Își pusese o pereche nouă de ciorapi de mătase, o rochie neagră și un pardesiu și o pornise cu restul lumii, mai Întâi pe trotuar și apoi În Packardul cel Înspăimântător. Când se ridicase cortina la Teatrul de Familie, rudele mele se așteptaseră să vadă Întreaga poveste. Cum Minos, regele Cretei, refuzase să-i sacrifice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Tot ce vrem e pentru cină, ă? Așa lucrați voi aici. — Pot să vă dau șuncă cu ou, bacon cu ou, ficat... — Mie dă-mi șuncă cu ou, spuse bărbatul căruia celălalt Îi spusese Al. Purta o gambetă și un pardesiu negru cu două rânduri de nasturi. Avea fața mică și albă și buzele strânse. La gât avea un fular de mătase și purta mănuși. — Mie dă-mi ouă cu bacon, spuse celălalt. Era cam de aceeași statură cu Al. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și buzele strânse. La gât avea un fular de mătase și purta mănuși. — Mie dă-mi ouă cu bacon, spuse celălalt. Era cam de aceeași statură cu Al. Nu semănau la față, dar erau Îmbrăcați ca doi gemeni. Amândoi purtau pardesiurile alea cam strâmte. Stăteau aplecați În față, cu coatele pe tejghea. De băut ce-aveți? — Bere argintie, bevo, bere de ghimbir. Da, dar vreau să zic, ceva de băut, ce-aveți? — Doar ce v-am spus. — E tare de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
asta, spuse Al. E de mântuială. Și tu vorbești prea mult. — Of, și ce căcat? Tre’ să ne mai și distrăm. Da’ vorbești prea mult, oricum, spuse Al ieșind din bucătărie. Țeava retezată a puștii Îi umfla ușor sub talie pardesiul prea strâmt. Își netezi haina cu mâinile Înmănușate. — Numai bine, șmechere, Îi spuse lui George. Că tare mult noroc mai ai. — Asta așa e, spuse Max. Ar trebui să joci la curse, istețule. Apoi cei doi ieșiră. George Îi urmări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Numai bine, șmechere, Îi spuse lui George. Că tare mult noroc mai ai. — Asta așa e, spuse Max. Ar trebui să joci la curse, istețule. Apoi cei doi ieșiră. George Îi urmări prin vitrină cum traversară, trecând pe sub felinar. Cu pardesiurile alea strâmte și cu pălăriile tari păreau un cuplu de cabaret. Trecând prin ușa batantă, George se-ntoarse În bucătărie și-i dezlegă pe Nick și pe bucătar. — Eu nu mai am chef de d-astea, spuse Sam, bucătarul. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de ce, doar nu i-am făcut nimic! Dar n-o las eu așa! - zise și ieși din nou în căutarea lui George, care se retrăsese în compartimentul de alături unde mai erau câțiva amici de-ai noștri, acoperit de un pardesiu. Dându-și seama că nu putea sta așa ascuns ore întregi și cum doamna Mia nu părea în nici un caz să renunțe, se întoarse în compartiment. - De ce ai fugit de mine? Unde te-ai ascuns? - îl și luă la chestionat
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
decât mine! Amor care idealizează, care face scumpă pe ființa iubită, care lasă o melancolie intensă la despărțire!... Și aceasta din cea mai îndepărtată copilărie!) Dar la Mărășești, în gară, mă aștepta mătușă-mea, care avea o pălărie frumoasă, un pardesiu de voiaj, o geantă în mână și care mă luă cu ea până la Putna Sacă, într-un vagon de clasa I cu catifea roșie. Mi s-a părut că încep o viață de marchiz și de milionar. La Putna Sacă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
când protesta că nu-i copil. După asigurările mele că o să mă țin de cuvânt, "pe cât posibil", s-a îmbunat, apoi a consultat "steaua nebună", care trecuse de plopul al treilea, a pus la îndoială corectitudinea astrului, mi-a adus pardesiul, mi-a dat pălăria și bastonul, m-a însoțit până la poartă, mi-a întins mâna să i-o sărut, mi-a cerut făgăduiala că am să mă culc imediat, mi-a acordat o amânare de o oră, a admonestat încă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]