344 matches
-
Barbu rămîne o atitudine de vis și extaz firească la un fervent al infrarealității. Pe 15 octombrie 1927, tot în "Viața literară", într-un dialog cu F. Aderca, la periodizarea primilor săi zece ani literari pe care i-o propune: parnasian, antonpanesc, expresionist și "șaradist", vine cu cîteva obiecții. Parnasianismul său nu era unul în continuitate cu Grecia decorativă a lui Hérédia sau Leconte de Lisle: "Helada la care aderasem acum zece ani era Helada lui Nietzsche: Elanul, cutreierînd dinamic ființele
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
uneia singure din aceste operații. Figurația e mai abstractă decît intuiția simbolica și mai naivă ca alegoria. A o confunda cu alegoria e o eroare sistematică, din acelea care altădată făceau pe domnul Lovinescu să ia poezia intelectualistă ca poezie parnasiană. Procedeul figurației (Pastel pustiu, Priveliște) așa de frecvent în Philippide, se acopere de precedentul indiscutabil al lui Novalis". Este emoționantă și în totul admirabilă atitudinea față de un alt poet, contemporan lui, atitudine atît de rar întîlnită în mohorîtele noastre zile
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
să ne gîndim (critica s-a gîndit de mult!) la Eminescu și Macedonski. Acel "parfum de roze și ambrozie" sau valurile de aur, mărgăritare, purpură, roze și diamant, revărsate din cerul zilei de amarant (comentate de I. Negoițescu) anticipează pe parnasienii, estetiștii, coloriștii noștri". Poemele sale sudice sînt un adevărat serai poetic - cum metaforic le definește eseistul. La Bolintineanu, în poemele sale descoperim un întreg inventar al pietrelor prețioase. Iubitor al sudului și al mărilor ce scaldă Florile Bosforului este și
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
închide într-o zonă a tainei și a visului, în care se perindă avatarurile unui trecut aristocratic și sumbru („E mult de-atunci; în vremuri luptat-am pentru cruce,/ Un templier cu fruntea scăldată în lumină”). Bun cunoscător al poeziei parnasiene și simboliste, aflat sub amenințarea unei necruțătoare boli, O. dă, în „estampele” în care își transformă poezia, peisaje interioare în felul celor din G. Rodenbach. Scenerie gotică, imagini heraldice, aluzii hermetice („Pe masă-n roase pagini «Cornelius Agripa»”) intră în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288590_a_289919]
-
bibliografice: Mihail Dragomirescu, Gh. Orleanu, „Calendar literar și artistic pe 1909 al revistei «Biblioteca românească enciclopedică Socec»”, 168-169; Iorga, Oameni, I, 442-444; Emil Gârleanu, Priveliști din țară, București, 1915, 67-70; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., III, 154-155; Din poezia noastră parnasiană, îngr. N. Davidescu, București, 1943, 89-90; Ciopraga, Lit. rom., 360-361; Micu, Început, 428-429; Antologia poeziei simboliste românești, îngr. și pref. Lidia Bote, București, 1972, 113-114; Climat poetic simbolist, îngr. Mircea Scarlat, București, 1987, 125-126; Emil Gârleanu și contemporanii săi, îngr
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288590_a_289919]
-
și voci din medii culturale diferite, chiar divergente. Un scriitor își poate oricînd apropria un gen literar al lumii la care aderă, cum a fost cazul, spre exemplu, al Elenei Văcărescu / Hélène Vacaresco și a poeziei sale cu adînci influențe parnasiene, sau al lui Cioran, în adoptarea formelor scurte, aforistice, sau al lui Eliade, cu povestirile sale existențialiste gidiene etc. Dar astăzi, producția romanescă se înscrie tot mai mult în ceea ce se numește deja "tradiția francofonă" și putem vorbi despre o
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
umor, dar liberă și pură precum cugetul savantului care, în ciuda tentațiilor și presiunilor, a reușit mereu să evite scufundarea în mizeria politicii, urmîndu-și pînă la capăt vocația de cercetător. Deville izbutește să-și transmită convingerile personale, anume că pasteurienii și parnasienii au fost ultimii eroi francezi, revoluționari pozitivi care au schimbat fața Franței și a lumii privind drept înainte și călcînd în picioare bătrînii demoni ai Europei. Prin pana sa reînvie o epocă fericită, de fapt călare pe secolele 19 și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
aburi de pucioasă, Să surpe în prăpăstii o stâncă scorburoasă, Să zbiere pe ea ursul de groază spăimântat. Poetul dezvăluie o artă decorativă de sursă hugoliană în tablouri amănunțite, sclipitor arheologice, vrednice de un Th. Gautier și pe care un parnasian le-ar fi aprobat din toată inima, dovadă această viziune exotică: Sub șase stâlpi granitici și-un roșu văl de lână Pe el cu animale cusute tot de mână, Măreț era drapat Un pat de abanosuri, ascuns în bumbac moale
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ca într-o Halimà (coarne lucrate în pietre nestemate, lâna - șire de mărgăritare și beteli), Ana-Flori e o asiatică cu brațele pline de scule. O legendă ne poartă chiar în India, văzută cu un exact simț al locului, Baronzi fiind parnasian fără să știe (de lucrurile indice avea însă cunoștință): Și zicând aceasta el luă cu sine O juncană, un taur, doi albi elefanți, O măsură plină de rododafine, Două porumbițe, două căprioare, Din Iran o urnă de mirositoare Ș-alte
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
în brațe pe d-o parte, Iar pe de alta draga mea; Ne atingeam la vârf de deget... Copacu-atît de gros era... Se pot urmări la Teleor numeroase intuiții, poezia creionată pe sentimentul plictisului provincial, parodia cu umor plastic, tabloul parnasian și "tradiționalismul" în felul înțeles mai târziu de Mateiu I. Caragiale și chiar de I. Pillat: Cu antereu-n flori, pe scaun șeade, Cu briciu-i de mărgean Bărbierbașa În brîu-i roș lucește călimara; Îi mângâie bărbia costelivă; Obrajii-i dogorăsc
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
un animal, un sinistru - animal... Din tălpi până-n gânduri, întreg, put egal; Dar o să fiu vărsat la gunoi în curând. ION AL.-GEORGE Clasicismul lui Ion Al.-George este arheologic. Poetul evocă trecutul daco-roman, restabilind până și litera latină (procedeul, parnasian, era și al lui Vasile Pîrvan). De fapt poetul minulescianizează, înlocuind Ecbatana cu Roma și hieratismul asiro-babilonean cu antichități romane (S. P. Q. R., castre, aqvile, lyre, kratere). GEORGE MURNU Adevăratul clasicist este macedoneanul George Murnu. Apariția Iliadei în românește
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ar afla o sută de mii de cadavre de cai intrate în descompunere"), sunt imagini afară din comun. Cartea Oltului face monografia unui râu uriaș himeric în stil cam bombastic. ION BARBU Ion Barbu a început prin poezii de stil parnasian, glorificând dionisiac marile forțe geologice, lava, munții, banchizele, natura inertă: De-a lungul nepăsării acestei reci naturi, Spre nevăzutul unde arpegii de fanfare Desfac în flori sonore o limpede chemare Vom merge în armură de fier, întinși și duri. După
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
toată viața care doare așa, zi cu zi pe întinderea stepelor, între arborii neajunși la cer, între apele ce-și pasc soarta pe câmp și între frunzele care se dau în vânt. MATEIU I. CARAGIALE În poezii de o factură parnasiană savantă, Mateiu I. Caragiale, fiul dramaturgului (1885-1936), își căuta înfrigurat strămoșii pe care îi credea aristocrați. Vedea pe fanariotul indolent și mândru de spița lui, sau mai departe pe barbarul fără nume alergând pe câmpiile acestui pămînt: Sunt seri, spre
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
va să se arate, Adusă-n blăni de șuie sălbăticiuni roșcate. EUGEN JEBELEANU ȘI ALȚI POEȚI Eugen Jebeleanu, care voia în poezie "puritățile din ape și din cer", "incendii" "în diamant", barbiza excesiv, dând indicații de facultate poetică în descrierea parnasiană a unei cești: Văd timp de bătălii. Leat mediu. Cu alții-n fier și-n gânduri grave, Dădu și prințul un asediu. Pe undeva, prin mlaștini slave. Acum scrie o poezie (Elegii și alte poeme, Cântecele regilor de jos) cu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
să ne gîndim (critica s-a gîndit de mult!) la Eminescu și Macedonski. Acel „parfum de roze și ambrozie”, sau valurile de aur, mărgăritare, purpură, roze și diamant, revărsate din cerul zilei de amarant (comentate de I. Negoițescu) anticipează pe parnasienii, estetiștii, coloriștii noștri. Selectate, curățite de praful unui retorism insuportabil (căci, ignorînd Retorica, Bolintineanu este, poate, poetul cel mai retoric din secolul al XIX-lea!), imaginile lasă să se Întrevadă un mod particular de a privi și de a asculta
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
o intuiție) specială are Bolintineanu, Întîi, pentru elementele ei prețioase. G. Călinescu și, după el, mulți critici (demonstrația cea mai amplă o face I. Negoițescu) au dovedit că autorul Macedonelor precede, prin gustul pentru pietrele rare, pe Macedonski și pe parnasienii noștri. Pietrele sînt, negreșit, decorative, smălțuiesc versul, dar gustul ornamentației (foarte pronunțat la Bolintineanu) traduce și un simț mai adînc al materiei În formele ei pure. Între ele, rubinul, diamantul, porfirul sînt cele mai răspîndite. Vin, apoi, ivoriul, aurul, cristalul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
o cale de acces spre un univers exotic. Poezia se deschide, atunci, spre Bosforul În care se leagănă molatic delfinii, spre Veneția cu decorurile fastuoase și senzuale. Poezia Îmbrățișează și legendele iberice, un Pastel chinezesc și un poem În stil parnasian (Mandarinul) evocă eleganța și smalțurile Extremului Orient. Proza (Călătorie În Africa) relatează despre o lume total inedită pentru cititorul român. CÎteva imagini, golite de materie, trec și În poezie. Reveria le purifică și abstractizează. Obiectul poetic romantic se manifestă cu
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
crede, dimpotrivă, că Alecsandri a inaugurat tehnica impresionistă În lirică: „primul exponent al impresionismului european În poezie, stil identificat ca atare sub specia instantaneului sugestiv, alcătuit din trăsături libere, «dezlegateă una de alta”**. Punctul de plecare ar fi, Întîi, poezia parnasiană, pe care Alecsandri o relativizează, o „depietrifică” prin imagini discontinue și, În al doilea rînd, arta orientului extrem, redescoperită de către Europa occidentală la mijlocul secolului trecut. Din tehnica stampei, Alecsandri a luat, zice Edgar Papu, procedeul paralelismului sau al reverberației (răsfrîngerea
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
trebuie să fii grand clerc în literatura mondială ca să găsești ce influențe s-au exercitat asupra lor. Și, dacă la Delavrancea se poate spune în chip vag: realismul francez; la Caragiale, cu privire la Năpasta și Făclia de Paști: Dostoievski; La Vlahuță: parnasienii și... Eminescu! - ce se poate spune cu privire la dl Sadoveanu, adică la scriitorul tip din ultima epocă literară? Al cărei literaturi străine e ucenic d-sa? Este drept că proza (Delavrancea, Caragiale) e mai ferită de influențe străine decât poezia și
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Țincu, V.A. Urechia, Gr. H. Grandea, Th. D. Speranția, M. Gaster, E. Lovinescu, T.T. Burada, Șt. St. Tuțescu, cât și numeroase traduceri (poezii, teatru, romane, nuvele, schițe) din literatura universală, din autori al căror registru cuprinde poezia romantică și parnasiană, proza realistă și naturalistă, de anticipație și istorică, fantastică și satirică ori teatrul de idei ibsenian. C.A.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288281_a_289610]
-
și totodată terminus. Astfel că cele două variante de analiză și interpretare trebuie creditate alternativ, urmărind mai întâi evoluția liricii lui B. până la punctul culminant reprezentat de Joc secund, și reproiectând apoi, prin interpretarea acestuia, lumini asupra traseului parcurs. Formal parnasiene, primele poeme (considerate, retrospectiv, simple „exerciții de digitație pentru poeziile de mai târziu”) acoperă de fapt cu perfecțiunea rece, austeră și convențională a modelului o energie - uneori chiar o înflăcărare - aproape romantică. Cultul formei e păstrat, ca la Hérédia, Leconte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
modelului o energie - uneori chiar o înflăcărare - aproape romantică. Cultul formei e păstrat, ca la Hérédia, Leconte de Lisle ori Macedonski în ultima sa perioadă de creație, lirismul însă nu mai poate să-și păstreze maxima obiectivare impusă de estetica parnasiană. Helada „academică” și „decorativă” e înlocuită prin Helada lui Nietzsche, a elanului „cutreierând dinamic ființele” și „ridicând extatic un cer platonician”. Distanțarea însăși lasă loc apropierii, până la limita contopirii contrariilor, altfel spus, până la sinteza, pe spirala spiritului, dintre teză și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
mai mereu remarcabile, captarea și „fixarea” energetismului fluid și arzător în plasa rece, „indiferentă”, strict instrumentală, a unei prozodii regulate. „Spasm încremenit”, așadar, inclusiv cu ajutorul dat de forma fixă, perfect cizelată, a strofelor. Elementele nu sunt decorative, ca la adevărații parnasieni: materialul folosit de poet este el însuși o lavă care s-a răcit și a devenit materie verbală, dobândind formele reliefului pe care îl „umple” („Te-năbușai în pâcla încinsei atmosfere, / O, tu, noian de lavă ce-aveai să fii pământul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
opțiune este susținută și de trăsăturile ce țin de profilul său individual: elevație, austeritate. Afirmația este valabilă și pentru domeniul poeziei, cu o corecție însă: D. vizează o arhitectură răsturnată, reliefarea, căutarea intimității. Demersul poetic parcurge drumul de la expresia glacială parnasiană a începuturilor la descoperirea unei sensibilități frământate, de tip expresionist. Motivele constante (cetatea, statuia, norii, marea, visul) punctează starea de ascunsă conflictualitate dintre curgere, sfâșiere lăuntrică și dorința de geometrie raționalistă. Și volumele târzii, Cronică (1993; Premiul Filialei Timișoara a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286834_a_288163]
-
1925 își reia studiile la Facultatea de Drept din Pavia (Italia), devenind doctor în drept cu teza La psicanalisi giudiziaria (1928). Elev și proaspăt student, frecventează cenaclul lovinescian și își face debutul în 1921, la ,,Sburătorul”, cu versuri în maniera parnasiana, de înrâurire barbiana. E. Lovinescu îi propune să semneze Mihail Cosma, pseudonim pe care îl va adopta și folosi încă un timp și după plecarea definitivă la Paris, în 1928. Prieten cu Ilarie Voronca (acesta era căsătorit cu sora lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289644_a_290973]