828 matches
-
rapid cu destinația București...! Privesc cu nostalgie la tren. Au trecut aproape doi ani de zile...! Doi ani de abstinență, ce mă face să-mi pierd controlul puterii de abținere...! Oare prietena mea, se mai gândește la mine...? București...! Ce parodie...! Desigur, neprevăzutul, dorește cu tot dinadinsul să-mi pună la Încercare puterea voinței...! Inima imi pulsa sângele Înfierbântat, iar gândirea o luase razna...! Tentația era dincolo de puterea voinței dar, eram hotărât să resping momeala...! Am Întors capul privind În altă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Ochii aud întunericul, Auzul ucide moartea, Periculos, perifericul Își scrie cărțile, Cartea. Plictisul, verde parfum Naște monștri de cârpă, Doar Bergerac face-un drum Spre Lună să nu se surpe. Simplu, fals suicid Trece prin gând și se stinge, Noi parodiem neiubind Viața, prinosul de sânge. A obosi trăind? O întrebare, Un glonț în ochiul stâng și strâmb, Care pe care. Aș vrea să mă scufund în somn, Ca un Titanic noaptea, ca un om. Un chip prea alb, ușoare mâini
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Scoatem pe Brâncuși, pe Iorga, pe Enescu la vânzare, În diasporă-i trimitem pe Cioran, pe Eliade Și ne mulțumim cu genii ce-au ieșit din mascarade! Toate-acestea se întâmplă pentru că-i demo prostie, Bișnițarii vin să facă din cultură parodie! Iar acel stăpân de haite, aciuat la Cotroceni, Râde de se prăpădește la al proștilor refren! Astă viperă cu coarne, râgâind a băutură, Evadată din epave, are gust pentru cultură?! Șleahta lui de iguane, de hiene și varani Își petrece
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
delir. În scurta pauză ce urmă masacrului, câțiva îngrijitori curățară arena de bucățile de carne împrăștiate pe nisip și luară cadavrele. Alții aduseră nisip proaspăt. Își făcură apariția paegnares, care, dând dovadă uneori de mai multă abilitate chiar decât gladiatorii, parodiau cele mai faimoase lupte ce avuseseră loc în ultima vreme, stârnind hohotele de râs ale publicului. Un rețiar aruncă plasa spre un secutor cu un coif uriaș, care-i făcea capul să pară mult mai mare decât trupul. În ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
text al adevărului. Un text mincinos, pentru că-i făcut din frânturi, din petice, cu multe goluri și semne de întrebare. Un text al altei minciuni. Un text construit fără har, fără umor, fără talent, fără conștiință. Un text paralel vieții, parodiind-o, în cel mai bun caz. Atunci, despărțindu-mă de Vichi, am făcut-o tot din acest sentiment de frică și repulsie față de textul minciunii. Mi-a prezentat într-o bună zi un unchi de-al ei care prin ’37-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
comedii se ascunde o tragedie”<footnote Titu Maiorescu, Comediile d-lui Caragiale (1885), în Critice, București, E.P.L., 1966, p. 419. footnote>. Pateticul nu este ocolit de creatorul comediilor, ci este conținut în chiar miezul intrigilor. În O noapte furtunoasă sunt parodiate două „tragedii” principale: cea a lui Jupân Dumitrache, atins la „onoarea lui de familist” și cea a amanților certați. În plan secundar, și Zița are o tragedie, nenorocul: „fir-ar al drcului de viață și afurisită! Că m-a făcut
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
observă că „în piesele lui Caragiale avem de-a face cu un joc care sfârșește numai pentru a reîncepe”<footnote B. Elvin, op. cit., p. 5. footnote>. Într-un joc mecanic, ființe complet „despersonalizate” prin caracterul mimat al acțiunilor și sentimentelor parodiază existența. Acordând interes formelor „primitive” de teatru, pantomimei, marionetelor, comediei dell’arte și șotiei, circului, farsei populare, Caragiale ne prezintă imaginea unei lumi menținând sub travestiuri și „despersonalizări” impresia că viața se desfășoară într-un circuit închis și fără perspective
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
a urâtului”. Bizarul reunește “din capriciu” ceea ce ar trebui să apară diferențiat și desparte ceea ce ar trebui să fie unit. Acest joc al întâmplătorului și al arbitrarului reprezintă un aspect important în producerea comicului, întrucât acestea au capacitatea de a parodia, “prin lipsa de măsură subiectivă, urâțenia întâmplării nefaste și a arbitrarului său. Întâmplătorul și arbitrarul se înalță de la urât la trasfigurarea comică prin bizar și baroc, prin burlesc și grotesc”. Fiecare dintre aceste forme păstrează o proporție considerabilă de urâțenie
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
el necunoscut, sau de către cine rămâne el necunoscut, atunci vă voi spune și eu de ce cred că mă cheamă Popescu. Cu bine, Zare INVESTIGAȚII Nu cred că prin cuvinte se poate spune adevărul. Prin cuvinte, cel mult, minciuna poate fi parodiată și demascată. E. Imperii de cenușă, revoluții de fum B. este un sat aproape neștiut, numele lui nu se leagă de nici un eveniment memorabil, de nici un drum Între două orașe mari și bine cunoscute, de nici o formă de relief neobișnuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
lui Loftis. Claire oftă. — Haide, Ted! Strategia așteaptă. Ieșiră afară. Danny se gândi că s-ar putea să fie urmăriți, așa că o conduse pe Claire la mașina lui. Ea întrebă: — Și unde ai vrea să elaborăm strategia? - aluzia ei, ce parodia drăgălășenia lui Loftis. Danny deschise portiera din dreapta și îi veni o idee: să se ducă în ghetoul negrilor, însoțit de coloratura protectoare a companiei unei femei. Trecuseră aproape două săptămâni de când trecuse pe acolo în interes de serviciu, așa că, probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
că s-a jucat citindu-le. Că, atât unul, cât și celălalt sunt persoane serioase, cu preocupări nobile și grave, cu surâsul Înghețat undeva departe, În nici un caz la vedere. Autorul va spune că ar fi fost mai simplu să parodieze romanul de capă și spadă, fiindcă, nu-i așa, orice gen care a cunoscut cândva gloria a devenit acum desuet. Problema sa ar fi aceea că literatura română n-a prea excelat În ilustrarea acestui curent al literaturii populare, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
să se sperie, să se predea... Oricât ar părea de frivolă brambureala recepționerului Vancea, un fel de trivializare a bramburelii profesorului Vancea, era destul să urmărești în jur proliferarea înlocuitorilor, într-o lume de înlocuitori, ca să descoperi că Tolea se parodiază pe sine, nu pe alții. După ce a fost pedepsit și se află sub ochiul mărit al urmăritorilor, n-ar mai fi drept de vorbit despre frivolitate. Deși până și acest termen își câștigă, într-o lume a seriozității opresive și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să pătrundă primul în arcasalvatoare. Recepționistul Anatol Dominic Vancea Voinov rămase singur, din nou, vinovat de deprimare și vinovat de neîncrederea față de interlocutorii zilelor și nopților sale. Femeia reapăru, însă, în reveriile sale nocturne. Râdea, plângea, necheza, reabilita terapia bunului-plac, parodia plăcerea, grimasa libertății. Se lăsase ademenit. Somnambulul! Noaptea rece, lucidă, morții absenți, ca și vii, situarea în eternitate, de unde totul se vedea perfect, parcă nu se vedea nimic. Femeia reapărea, conștiincioasă, se reinventa, imediată și fictivă, deopotrivă. O revedea, uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
alerga, alții au rămas în urmă ! Orișice caracter solemn a încetat ! Regele Ferdinand, având nervii sensibili ce se știu, arăta foarte nemulțumit. Întrebarea mea era dacă astfel de lucruri pot fi întâmplătoare. De ce un asemenea ton mieros ce pare să parodieze politețea ? îl oprești cu un gest plictisit și doar un neatent ar putea să nu înțeleagă ceea ce spune de fapt vocea ta morocănoasă : — Cum n am fost la Curtea-de-Argeș... răspunde morocănos Profesorul Mironescu, ridicând mâinile în aer a neputință. Adică
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pronunțe cu voce tare. — Caracterul implacabil al căsniciei. Chicoti. Vechiul lor eufemism, cules dintr-o saga clasică de familie din care-și citeau cu voce tare unul altuia în facultate. Mai târziu, după Jess, se amuzau reciproc spunându-i sexualitate. Parodie de jargon clinic. Preludiul: Ești în dispoziția necesară pentru sexualitate? Și după: A fost o sexualitate de cel mai înalt nivel. Neuropsihologie - versiunea pentru acasă. În noaptea aceea, privirea ei îl găsi printre cutele cearșafurilor, amuzată la culme de animăluțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
misa lua titlul de la antifona omonimă din latină) sau dintr-un cântec profan (titlul, în limba populară, provenea de la cântecul omonim), sau era invenția autorului (titlul provenea de la denumirea notelor). Tehnica cea mai răspândită era aceea a imitației contrapunctice. Misa parodie, în schimb, dezvoltă în partida din superius (sopran), parafrazându-l, un motiv luat dintr-un motet sau dintr-un alt cântec, pe care îl imită în toate celelalte voci. Atunci când, pe lângă cele cinci fragmente din Ordinarium, autorul compunea în formă
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
DAVID Cap. 16, par. 9. Plaglit din tratatul An Enquiry Concerning Human Understanding. IBSEN, HENRIK Cartea 3 și 4. Datorează mult piesei în versuri Peer Gynt, care prezintă un joc subtil între un univers mic-burghez și zonele supranaturale care îl parodiază și-l critică. îVezi și KAFKA) IMPERIAL GAZETTEER OF SCOTLAND, 1871 Cap. 25, par. 1. Nu este un Plaglit precum pare. Unifică extrase din Monkland Canal și Monkland and Kirkintilloch Railway, care îl precede. JOYCE, JAMES Cap. 22, par. 5
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
1984. PENG, LI Cartea 3 și 4. Acestea datorează mult romanul clasic, eclectic și comic Monkey, transpus pentru prima oară în engleză de Arthur Waley, care prezintă un joc între un pelerinaj pămîntean și lumile demonice și paradisiace care îl parodiază. îVezi și KAFKA). PLATH, SYLVIA Cap. 10, par. 10. „Mă voi înălța cu păru-n flăcări și-i voi mînca pe bărbați ca pe aer“ este un Plaglin al ultimelor două versuri din Lady Lazarus, cu „în flăcări“ substituit lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dând lovituri obscene de fiară triumfătoare cu pubisul În cutia aceea, ca să simuleze aventurile corpurilor cerești În locuința Decanilor și să priceapă ultimele secrete ale marii ci instaurații și secretul Însuși al Noii Atlantide, el a numit-o Gottlieb’s, parodiind limba sacră a Manifestelor atribuite lui Andreae... Ah! exclam eu (s’écria-t-il), de-acum cu conștiința lucidă, dar prea târziu și În van, În timp ce inima Îmi pulsează vizibil sub dantelele corsetului: iată de ce m-a prădat de trompetă, de amuletă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
rar, să ne restituie manuscrisele pe care le respinsese și să dispară În fundul coridorului. În realitate, nu voiam să asculte ce vorbeam. Dacă ne-ar fi Întrebat cineva de ce, am fi spus de rușine, sau din delicatețe, dat fiind că parodiam tot timpul niște metafizici În care el, Într-un fel, credea. De fapt, o făceam din neîncredere, ne lăsam cuprinși Încet-Încet de atitudinea firească de discreție a celui care știe că posedă un secret și, pe nesimțite, Începeam să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Agliè schimbase tonul. Pentru prima oară În viața lui Îl vedeam poruncitor, sacerdotal, excesiv. Vorbea de parcă ar fi fost Îmbrăcat Într-una din mantiile egiptene ale amicilor lui. Mi-am dat seama că tonul lui era fals, părea că-i parodiază pe cei cărora el le acordase din belșug Întotdeauna indulgenta-i compătimire. Dar, În același timp, vorbea destul de prins de rolul acela inedit al lui. Din cine știe ce calcul - pentru că nu putea să fie din instinct - el se pregătea să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ironia bonomă a naratorului, pline de trucuri metatextuale: Un om prevenit face cît doi. Studiu și introducere la genuul propriu, Bîrna și paiul. Proiect de roman pentru sfîrșitul săptămînii engleze, Model benevol (dedicat Miliței Petrașcu). „Discurs pentru îmbunătățirea rasei cailor“ parodiază discursul academic, făcînd o incursiune în istoria culturală a cabalinelor (cu o concluzie „nietzscheană” privind necesitatea fabricării „supercalului”), iar „Dărîmarea Cartaginei“ se joacă, aiuritor, cu convențiile romanului sentimental (pe fată o chema Cartagina...”). În fine, capitolul De viris ilustribus aplică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
este subliniat prin interpolarea în text a unor secvențe (anti)poetice în versuri, figuri geometrice, simboluri matematice, desene, reclame, scheme, jocuri tipografice, caligrame, concretisme etc. Senzația este una de materie textuală ductilă, infinit modelabilă, deschisă tuturor combinațiilor și metamorfozelor. Sînt parodiate mecanic și deconstruite elementele „autenticiste”, inserturile epistolare, de jurnal intim sau reportaj. Caracterul „magic” al metamorfozelor nelimitate se asociază, prin urmare, cu caracterul „mecanic” (așa-numitele personaje și universuri mecanomorfe, artefacturile comic-absurde sau grotești, manechinele, marionetele schimonosite etc.), oferind o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
tot ce va urma, eternizînd întîmplările înfățișate și imprimînd autosacramentalului valorea de parabolă”. Un zugrav evreu, sclav în Babilon, vorbește despre exploatarea capitalistă, personajele alegorice (Rațiunea, Spiritul, Nebunia) îi citează pe Aristot, Averoes și Cusanus, rimele fiecărui vers final sînt parodiate buf de spiritele răului, mulțimea e figurată de pitici și marionete, se fac aluzii ironice la Cristofor Columb și la revoluții pe fundal modern etc. Recitativul Philoctéte, reluare în manieră gidiană după Sofocle, compus în românește în 1918 și finalizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a „cultului personajului” trecut prin extravaganța esteticii dandy, manifestele avangardiste vădesc o „conștiință a jocului” și apelează la o „gestică de comedie, uneori elegant-rostandiană, alteori burlescă”. Cu măști de clovn pe texte, autorii joacă de fapt comedia „proclamației către popor”, parodiind stilul zgomotos al reclamei comerciale sau de circ. Însă nu numai manifestele sînt „teatralizante”, ci, la limită, întreaga noastră producție radical-avangardistă din anii ’20: revista 75 HP, ca și unele numere speciale din revistele unu și Alge, este concepută histrionic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]