1,340 matches
-
O calfă trece peste șine, / privind la domnul fotograf, / în timp ce timpul umblă-n sine /ca,-n gol, un disc de fonograf. // (...)”. Iluzoriu, inconsistent, nediferențiat, manierist și fascinant prin chiar mecanica internă a textului, universul poetic caragialian e reconstituit, în registru parodic și ludic într-un poem intitulat sugestiv Mica publicitate: „Pierdut cățel geam tren răspunde nume/ Bùbico zahăr place (pedigri)./ Uitat hotel Mizil servietă gri./ Domn bine caut scoate seara lume.// Odăi 3 închiriez + antreluță./ Pierdut ieri dimineață brilănțel./ Văzut hengheri
Livrescul în stare pură by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4349_a_5674]
-
ridicarea ceții, în brațele Diavolului. Duetele, de factură neoclasico-modernă, dintre Tânăr și Diavol și dintre Tânăr și Cherubin, sunt cele mai consistente și împlinite părți coregrafice, celelalte personaje - soldați, doamne și domni nobili - ocupând un loc secund și fiind tratate parodic. Ultima parte a cercetării, nelimpezită până la capăt, a vizat ini- țialele și coroana regală de pe talpa sigiliului. Cu ajutorul unei foste colege din Studioul Floriei Capsali, căreia îi mulțumim și prin aceste rânduri, doamna Miona Vladuta- Kirițescu, stabilită în Germania, m-
Sigiliul lui Paolo Taglioni - O piesă prețioasă păstrată la București by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5773_a_7098]
-
e inceptivă - ficțiunea recuză orice relație a sa cu realitatea concretă, își ajunge sieși, locuiește un spațiu construit anume și mobilat pe măsură. O balansare inspirată între inceptiv și exceptiv la Nichita Danilov, cel din Ambasadorul invizibil. Interceptivii lucrează declarat parodic, ironic, parabolic; nu ignoră regulile altora, ci le interceptează și le exploatează pe cont propriu cu o vervă molipsitoare și cu o mică vână tragică, dezîncântată, în fundal - sunt postmodernii, intertextualiștii, fragmentaliștii. Polifonia existențială/ scripturală îi excită și joacă dezinvolt
Forme „ceptive“ ale prozei contemporane by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5780_a_7105]
-
tomul V, Litera L, liluzulă, 2008), uzul adverbial al cuvântului liniștit este ilustrat de numeroase citate, în care domină prin frecvență asocierea cu verbul a dormi. Această asociere - destul de stabilă - a căpătat în ultimii ani o nouă valoare ironică și parodică, datorită unui slogan publicitar: „Dormi liniștit când FNI lucrează pentru tine!”. În lumina faptelor, somnul liniștit al păgubiților Fondului Național de Investiții a căpătat valențe involuntar comice, iar asigurarea publicitară a fost recitită în cheie de-a dreptul cinică. Nu
Liniștit by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5560_a_6885]
-
cuprind deja judecăți de valoare negative („campania uluitor de retardată... al cărei slogan era întrebarea «tu cu cine faci banking?»”, optimvs.wordpress.com), reluări polemice („Angajații BCR către șeful lor: cu noi faci banking!”, capitalul.ro, 25.02.2011) sau parodice („am impresia că știu eu... din câte țin minte făceam banking în școala generală cu traforaj, cuișoare, super glue, fierăstrău și bormașină” (simonatache.ro). Criticile, justificate, detectează inadecvarea stilistică și presupoziția ideologică a formulei: „sună de parcă ar fi o activitate
A face banking... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5683_a_7008]
-
cunoaște scindarea, rapelul nostalgic sau sentimentul acut al derizoriului și al iluziilor pierdute. Filmul lui Victor Dragomir, Strung love, reflectă o altă modalitate de a memorializa, nu cu mijloacele documentarului sau ale experienței trăite sau ale alegoriei sau distopiei, ci parodic, unde referentul este la rândul său eluziv, pe de o parte filme ale unei generații, gen Declarație de dragoste (1985) sau Liceenii (1987) lui Nicolae Corjos, pe de altă parte filmele americane cu un alt tip de optimiste calificări și
Filmul de piatră (ediția a II-a, 6-9 ianuarie, Piatra Neamț) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5834_a_7159]
-
tânărului. Kitschul filmelor pentru tineret din anii ’80 care îngemănau dragostea cu o etică a muncii cu manivela și menghina este aici recalibrat, devenind o sursă excelentă de expresivitate comică. De altfel, comicul joacă un rol esențial în aceste contrapuneri parodice, un exercițiu de delimitare față de clișeu, și deopotrivă un mod de a opera inteligent, ludic cu convențiile. Înainte de a-și pune o amprentă definitorie, de a crea un univers filmic care le este propriu, tinerii regizori observă articulațiile și deconstruiesc
Filmul de piatră (ediția a II-a, 6-9 ianuarie, Piatra Neamț) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5834_a_7159]
-
reasamblează ironic. Această (re)descoperire pe cont propriu a resorturilor cinematografiei pe care o realizează fiecare nouă generație este ceea ce conferă prospețime acestui festival. Înrudit cu gagul și filmat inteligent este filmul lui Tedy Necula, Dinte condamnat, așa cum o parafrază parodică atât la producțiile Gore cât și la stereotipurile pompieristice de promovare este și Ochiul păpușii cu toate supralicitările hâtre ale regizorilor Bogdan și Doru Drăgoi. Am putut vedea și un alt love story în cheie parodică, filmul Luizei Pârvu, Vera
Filmul de piatră (ediția a II-a, 6-9 ianuarie, Piatra Neamț) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5834_a_7159]
-
condamnat, așa cum o parafrază parodică atât la producțiile Gore cât și la stereotipurile pompieristice de promovare este și Ochiul păpușii cu toate supralicitările hâtre ale regizorilor Bogdan și Doru Drăgoi. Am putut vedea și un alt love story în cheie parodică, filmul Luizei Pârvu, Vera vs Ursul de bibliotecă, însă și aici eroina, o micuță Amélie Poulain, împărtășește gestualitatea frenetică și ingenuitatea însiropată a eroinelor filmului mut. Filmul de animație, pe lângă comicul intens, aduce cu sine și un alt limbaj filmic
Filmul de piatră (ediția a II-a, 6-9 ianuarie, Piatra Neamț) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5834_a_7159]
-
catedra de literatură franceză, nu are rost să ne întrebăm. Nu e nimeni. Și, de la un punct încolo, și dac-ar fi, n-ar avea nici o importanță. Pentru că Nepotul lui Dracula nu o alegorie sadică. Nici, până la capăt, un roman parodic. Codurile de care acesta se folosește, răstălmăcindu-le, sunt atât de diverse încât exclud automat raportarea la un model unic. (Ceea ce ar fi, ca procedeu, perfect exsanguu și, în consecință, inadecvat unei cărți în care sângele țâșnește de peste tot.) De
Gentlemen’s agreement by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4502_a_5827]
-
în exact același ton ca în restul romanului.) Dragolea trăiește, într-o stare incertă, o sumă de întâmplări carnavalești, când nu de-a dreptul kitsch, combinând și redimensionând șocurile emoționale de peste zi. (Abia acum putem vorbi fără rezerve despre atitudine parodică.) Aceste episoade sunt dispuse cu consecvență la finalul fiecărui capitol. Prin felul cum e amorsat, mai mult decât prin ceea ce povestește (un ritual de înscăunare medieval, desfășurat după tipicul onorurilor universitare), ultimul dintre ele ridică ironia la puterea a doua
Gentlemen’s agreement by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4502_a_5827]
-
rigoare, cîteva testimonii valoroase și cu virtuți literare în cazurile unor N. D. Cocea, Geo Bogza sau Zaharia Stancu, mai puțin scrierile picarescului, dar superficialului Mircea Damian, fără a uita importanța documentară a consemnărilor lui Slavici sau cele două romane „parodice” (ratate, dar simptomatice) despre detenția legionară ale lui Dragoș Protopopescu (Fortul 13, Tigrii). Printre exemplele minore adiacente apar și „curiozități” pitorești, cum ar fi interlopul constănțean Paul Cialîc, care și-a descoperit fiorul poetic în închisoare și ale cărui versuri
Literatura română și închisoarea by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3445_a_4770]
-
o a doua viață, în care întreaga umanitate lua parte... Pe lângă cultul serios exista și cultul comic, care lua în râs și în batjocură divinitatea râsul ritual, miturile serioase coexistau cu miturile comice și injurioase, iar eroii - cu dublurile lor parodice.” Carnavalul instituie „legile libertății”, are caracter universal și întruchipează ideea înnoirii universale, oferind „cealaltă față a lumii”, care cultivă „râsul pur satiric”. Exegeta se minunează de această descoperire, convergentă cu a sa și pe care o tatonase și ea, à
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]
-
dos/ Toate merg cu capu-n jos...” Subcapitolul Universalitatea expresiei artistice, din VI. Izvoarele râsului în opera lui Creangă, se datorează tocmai acestei confruntări cu o carte ce vine să rezolve, prin argumente de arheologie a mentalității populare, ecuația narativității parodice, „năzdrăvane”, cu gustul fabulosului vesel și a reveriei absurde. În privința homerismului la Creangă, autoarea monografiei îl concepe „nu în sensul dimensiunilor eroice ale vechilor greci sau ale unora din personajele lui Dante, ca Ferinata degli Uberti. Gigantismul „coblizanilor” e de
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]
-
va propune, el, o cheie de lectură pentru Mortido, romanul într-adevăr complicat al lui O. Nimigean. N-a fost cazul. În afara câtorva citate scoase en vedette și a câtorva considerații colocviale despre postmodernism (înțeles reducționist, doar în latura lui parodică), cronica nu face decât să gloseze pe marginea unui ipotetic conflict generaționist. Nu știu câtă acoperire are o atare descriere (cu atât mai mult cu cât e posibil ca ea să se întemeieze pe o prejudecată a criticului însuși față de proza unor
Abăza dezlănțuit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3668_a_4993]
-
timpului erau, firește, cele de dragoste. Numele celor mai mulți poeți amatori, autori ai textelor, s-au pierdut. Câteva din creațiile lor au supraviețuit în colecția bănățeană. Lirica nu excelează în profunzime a sentimentului sau în forța pasiunii. Unele texte par azi parodice; ar fi confortant să știm că erau percepute astfel și atunci: "Ah ce frumuseață,/ Ce chip plăcut,/ în vis ieri noapte/ Eu am văzut:/ Chip de copilă,/ Ochi îngerești,/ Era blondină,/ Ca s-o iubești./.../ Așa ferice/ Nicicând eram,/ Ca
60 de cântece românești by Constantin Eretescu () [Corola-journal/Memoirs/7712_a_9037]
-
trebuia să confirme maturitatea artistică a unui prozator cu priză bună la public și critică. Numai că Amorțire dezamăgește. O palidă evoluție, subiecte tocite, numeroase locuri comune și, ce e mai grav, idei reșapate, imposibil de recondiționat, chiar în cheie parodică. Prins prea mult în lumea scenariilor de film și televiziune, discursul lui nu a câștigat mai nimic în greutate. Ba dimpotrivă: viziuni suspendate, fundături laborioase, ori, atunci când se deschid perspective, ele se împotmolesc în tezisme latente și clișee dintre cele
Stand by by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3557_a_4882]
-
Se întâmplă așa pentru că istoria și lecțiile ei par simple colecții de curiozități. Nimic nu anunță, de fapt, adevăratul neant. Lui Dan Stanca această hermeneutică îi reușește de minune: liturgicul care duce spre neant transformă decorul contemporan într-o scenă parodică, unde nu se poate reface nicidecum un adevăr. Doar se justifică o nouă apocalipsă. Cunoscută. Un roman viu și o lecție ingenioasă despre recitire.
Reluarea neantului by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3740_a_5065]
-
la p. 48 exercițiul acesta de prestidigitație se desfășoară cu maximă transparență); „Moima”, care apare pretutindeni în acest volum, ca entitate terifiantă, dar imprecisă somatic, trimite, lexicografic, către două posibile sensuri regionale și învechite: cel de „maimuță” (emblemă a spiritului parodic, în definitiv) și cel de „umflătură”, nocivă aceasta, cu rezonanțe maligne, întocmai discursului fals profetic, întotdeauna verbios și ornat, pe care Conkan îl denunță; în sfârșit, referințele culturale (Rimbaud, Pound, Ginsberg, Bukowski, Eminescu chiar, într-un prim vers al unui
Doi insurgenți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3782_a_5107]
-
vocea securistului din notele informative. Alături de Emil Faure și Ion Scutelnicu apare Mihaela Gârneață - „Ella”, fiica unui nomenclaturist, iubita celui dintâi și soția, în postcomunism, a torționarului - devenit proprietar și muzeograf-șef la „Muzeul Comunismului”. Motivul triunghiului amoros este deconstruit parodic de narator, cu ușoare urme moraliste. Răul persistă și prosperă pe seama victimelor, transformate în martiri de istoria falsificată comercial. Cătălin Mihuleac insistă pe spațiul carceral redimensionat suprarealist. Blocul disidenților este o închisoare gândită de „stiliștii spaimei”, iar tortura justifică „cea
Umorul deriziunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3789_a_5114]
-
psihologie este câștigul acestui prozator talentat. După atâtea cărți gravitând în sisteme asemănătoare, puțini se așteptau ca Mihuleac să se reinventeze. A doua scenă o reprezintă zborul Ellei spre apartamentul iubitului. Aglomerând panici sociale cu reacții mistice, Cătălin Mihuleac descrie parodic spectacolul deriziunii creștine. Imaginarul cinematografic al scriitorului reușește să păstreze teroarea în plan secund. Dincolo de sincopele construcției, Aventurile unui gentleman bolșevic este remarcabil prin felul cum radiografiază triumful și decăderea unei lumi caricaturale, în care orice început este dinainte condamnat
Umorul deriziunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3789_a_5114]
-
confesiuni patafizice. Ambiția lui Nimigean mi se pare mai mult decât o provocare. Crimele lui Abăza, urmărite minuțios de indivizi și euri stranii, definesc, minuțios, o poetică a patafizicului. Destul de puțin cunoscut la noi, Alfred Jarry a creat o realitate parodică și ludică dincolo de metafizică. El consideră patafizica știința soluțiilor imaginare, a lumilor paralele, cea mai pură dintre discipline. Patafizica „acordă simbolic lineamentelor proprietățile obiectelor descrise prin virtualitatea lor”. Patafizica este o filosofie asurdistă, idealistă dincolo de absurdul însuși, deoarece presupune că
Un roman patafizic by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3652_a_4977]
-
lamelele de cenuși ne evaporăm nebăgând de seamă, ne dezintegrăm fără urmă sau, dimpotrivă, ne concentrăm într-un punct de-o orbitoare incandescență”. Dacă Baudrillard preferă să ghideze teoria patafizică spre o sobrietate lucidă, patafizica în genere jonglează cu artificii parodice, tocmai pentru că povara simbolică e mult prea mare. De aici căderea în absurd, o soluție a depășirii stării de inutilitate a scrisului. A cuvântului. Uciderea lui Maximilian deconspiră exact teoria, vădit deconstructivistă. Iraționalul absurdist se scaldă la Nimigean în apele
Un roman patafizic by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3652_a_4977]
-
orice intenție de pastișare a modelelor”, impresia de noutate și de prospețime fiind evidentă în registre net individualizate. Astfel, „Nichita Stănescu revoluționează radical limbajul, configurând un imaginar, de o expresivitate singulară, al corporalității abstractului și inefabilului”. Marin Sorescu este un parodic și un ironic. Nicolae Prelipceanu va evolua „în trena ironismului lui Sorescu și Geo Dumitrescu”. Un alt moment de impact e marcat de Leonid Dimov, Daniel Turcea, Vintilă Ivănceanu, cu onirismul înțeles ca „metodă estetică” lucidă (Marin Mincu), diferită de
Antologie de poezie română contemporană în limba spaniolă Miniaturas de tiempos venideros by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3147_a_4472]
-
Pe loc, toate visele i s-au spulberat ca niște bule de săpun“. Jocul sadic continuă până la revenirea editorului, ogarul nefăcând intrusului nici o concesie și mârâindu-l necruțător chiar și atunci când gândurile acestuia nu sunt flatante pentru stăpânul casei. Intențiile parodice sunt de altfel evidente de la bun început, lumea lui Anton Șleahtițchi e una caricaturizată, cu un ingredient esențial: o anecdotică a cotidianului, a existenței tumultuoase a grupului de prieteni (Anton află ulterior că Lora, acum logodnica lui Martin, americanul căruia
Un basarabean în România by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3109_a_4434]