2,639 matches
-
sînt parodii, cel puțin eu nu le citesc astfel. Sigur că a aduce un personaj vechi în actualitate te trimite cu gîndul în primul rînd la intenția parodică. Tonul lejer și desele alunecări comice intertextuale ale limbajului cer încă o dată: parodie. Este și parodie felul în care tratează Horia Gârbea personajele dramatice și este, fără îndoială, multă ironie, dar eu văd intrările acestora în scenă ca pe un fapt fantastic, nu ca pe o clovnerie trivială. Nu atît năstrușnicia întîlnirii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
procedeu recurent în teatrul românesc. Pe scenă, intertextualitatea dramaturgică, de tipul celei cultivate de Horia Gârbea, bănuiesc că ar limita contrastele de neevitat ale montării la exigențele unui desen în contururi realiste, aspirînd la unitatea semnificativă a relațiilor. Cît despre parodie, Stăpînul tăcerii din volumul Doamna Bovary... este o mică bijuterie. Intertextul evoluează plan, numai la nivelul limbajului și limbii personajelor și actualizează cu savoare o epopee politică, la cel mai înalt nivel, în Egipetul antic. "Să nu credeți însă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
măsură ca și noi, prostiile, ambițiile și trivialitățile lor, încît, înlocuindu-le cu altele, mai proaspete, nu se schimbă mare lucru", spune Horia Gârbea. Riscul de a cădea în vulgar este mare și, oricum, și-l asumă orice autor de parodii. Voluptatea replicii, armonicele colocviale bogate, calitatea contrastelor, surpriza scurtcircuitelor intertextuale (Eminescu, Shakespeare, Caragiale, Delavrancea etc.) sînt, însă, atribute ale scriiturii, deasupra cărora distingem vocația excepțională de dramaturg (comediant -) comediograf al lui Horia Gârbea. Stăpînul tăcerii este Thot, slujitor înțelept al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
comerciale americane gen thriller și horror. Basmul i-a cucerit pe toți:”Harry Potter” și „Stăpânul inelelor”. De la filmul „Basic instinct” a căzut perdeaua pudorii.Acum nu există film fără clipe de iubire. Rețetele de succes au învins la Hollywood. Parodiile cu Mel Brooks ,George Segal sau Leslie Nielsen au readus zâmbetul pe buze. Un Mister Bean,un Benny Hill sau un Steve Martin în „Sergentul Bilko” au relansat umorul. Li s-a alăturat Charlie Sheen cu cele două serii din
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
Renart”, din Franța secolelor XII și XIII, și dramatizat de Constantin Dicu. Reprezentația aduce, în fața publicului spectator, povestea unei trupe de artiști care reimaginează aventurile istețului vulpoi medieval, jucându-se de-a teatrul în teatru. Îmbinând, într-o manieră ludică, parodiile muzicale și fabulele moralizatoare, "Renart Vulpoiul" se dorește a fi un spectacol distractiv, pentru copii și părinți deopotrivă, o întâlnire neconvențională cu teatrul, la granița dintre scenă și regatul animalelor. Regia: Constantin Dicu; Scenografia: Vladimir Turturică; Asistent scenografie: Anca Pâslaru
Începe cea de-a 49-a stagiune pentru Teatrul Ion Creangă by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/72188_a_73513]
-
admirația prizonierilor. Un altul, ostaș simplu, îi oferă țigări, iar într-o gară, poate chiar în Sofia, o distinsă și frumoasă femeie, întâlnind privirile probabil mai deosebite ale soldatului care publicase două volume de versuri (Balade vesele și triste și Parodii originale) cu puțin înainte de a cădea în captivitate, îi zâmbește, iar acesta va purta icoana zâmbetului, ca o expresie a feminității și a civilizației. în lagărele de la poalele Rodopilor, pe valea Strumei (iată și sursa pseudonimului), G.Topîrceanu se împrietenește
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
circula cu eticheta ironic-subversivă a originii prezidențiale. Desigur, nu era nici pe departe cea mai frapantă dintre particularitățile lingvistice din discursul fostului conducător comunist. Alte forme atrăgeau atenția mult mai tare, motiv pentru care erau folosite în bancuri și în parodii orale, atunci cînd era nevoie să se imite felul de a vorbi al dictatorului, într-un mod lesne de recunoscut. În discursurile lui Ceaușescu, însoțite de gesturi divergente, defazate, pe fundalul unei rostiri destul de împiedicate și cu o pronunție particulară
"Prin abstract" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9796_a_11121]
-
o catastrofă/ și m-am trezit din nou pe-aceeași stîncă// Pe care mă găseam în prima strofă." Potrivită, oricînd, pentru o lume lenevind la soare și, vorba lui Eminescu, "arsă de clipele/ stării pe loc", e-o strofă din parodia "originală" după Viața la țară a lui Depărățeanu: "Cînd se ia cîte-o măsură,/ Lumea-njură/ Pe agentul sanitar/ și-l întreabă fără noimă:/ - Ce-ai cu noi, mă?/ Pentru ce să dăm cu var?...". Sau trecerea bucolică a unei cete
Un poet sub frunze moarte by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9792_a_11117]
-
Mai rămân și alți parametri, inefabili, care trebuie puși în acțiune. Alegerea convenabilă a textului relaxat, locurile în care se operează substituirile, termenii noi care se introduc sunt tot atâtea surse de surpriză. Ne aflăm în fața unei noi ipostaze a parodiei, descoperim funcția ei explicativă și creaoare. De multe ori, Sorescu se prevalează de termeni de o mare generalitate, dar cu o capacitate sinonimică relativ redusă, cum ar fi, în poezia Am legat...: ochi, păsări, frunze, nori, verde, cântec, tristețe, iubire
Zile Marin Sorescu by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/9860_a_11185]
-
voi/ Alburilor/ Zac infernuri pămîntene/ Aș fi/ Cum niciodată n-a fost/ Pe lume/ Omul" (Alb). Datorită energiei fruste pe care o pune în pagină, Ion Petrovai e moralmente cel mai "vechi" dintre poeții aci comentați. * Aparent o specie minoră, parodia e în realitate o probă dificilă atît a recepției textelor poetice ilustrînd diverse registre, cît și a scriiturii proprii. Parodistul își asumă modelele printr-un dublu proces, al asimilării și al "refuzului", al apropierii și al distanțării contopite în același
Poeţi din Nord (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9903_a_11228]
-
al "refuzului", al apropierii și al distanțării contopite în același act expresiv. L-am putea asemui cu un clovn care, în ciuda indisciplinei sale hazlii, trebuie să posede o dotare multiplă, de actor, mim, acrobat, muzician, om de spirit etc. Facilitatea parodiei e iluzorie, în condițiile în care i se cere să dispună de tehnicile pe care își îngăduie a le lua în derîdere și pe deasupra să aducă fantasma identității lor estetice în cheie burlescă. Cu atari considerații întîmpinăm masivul volum de
Poeţi din Nord (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9903_a_11228]
-
e iluzorie, în condițiile în care i se cere să dispună de tehnicile pe care își îngăduie a le lua în derîdere și pe deasupra să aducă fantasma identității lor estetice în cheie burlescă. Cu atari considerații întîmpinăm masivul volum de parodii al lui Lucian Perța, Apelul de seară (aluzie la caracterul crepuscular, alexandrin al actului parodic) subintitulat O panaramă a poeziei românești de la origini pînă în prezent (element ce subliniază caracterul sistematic al întreprinderii). Cu toate acestea aproape nimic pedant nu
Poeţi din Nord (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9903_a_11228]
-
din mîini ulciorul ca și-n copilărie.// M-a speriat aicea, țin minte, într-un an,/ Un șoricel obraznic venit de prin grădină.../ Sînt toate neschimbate în limpedea lumină,/ Doar șoarecele-i mare, acum e șobolan". De unde rezultă că autorul parodiilor se identifică cu "ma-terialul clientului", pe care nu-l decolorează și nu-l sfîșie, mulțumindu-se a-i acorda, cu foarfeca bunei dispoziții, forme fanteziste. Așa procedează, între foarte numeroși alții, cu M. Ivănescu: "Tocmai mă întorceam de la o ședință
Poeţi din Nord (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9903_a_11228]
-
iritată. Se zvonea că Buoso a lăsat banii unei mînăstiri. Imaginația scenografei Lia Manțoc nu este îngrădită de culoarea negru. Costumele, pălăriile - mirobolante, cu un comentariu ludic extraordinar, machiajul investesc, ab initio, actorii cu anumite stări, cu o multiplicare a parodiei, a comicului de zile mari. Rudele defilează cu oale enorme, cu cratițe, cu sticle de băutură. Vin la priveghi, nu-i așa? Ce urmează pe scenă este halucinant. Trebuie neapărat văzut. Un prolog decupat dintr-un film de Fellini. Abia
O mio babbino caro by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8991_a_10316]
-
atinge literatura adevărată. Nuvelele încadrate în același jurnal de călătorie (Matteo Cipriani și Friedrich Staaps), dincolo de faptul că nu se detașează încă de corpul Escursiunilor..., sunt scrise într-un stil de romanticitate atît de țipătoare, încît par pur și simplu parodii ale prozei romantice. Din păcate, nu erau parodii, Filimon se lua în serios și eșua programat. în fine, Nenorocirile unui slujnicar - altă încercare a lui Filimon de a deveni prozator propriu-zis - consemnează alt eșec. S-ar fi zis că succesivele
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
de călătorie (Matteo Cipriani și Friedrich Staaps), dincolo de faptul că nu se detașează încă de corpul Escursiunilor..., sunt scrise într-un stil de romanticitate atît de țipătoare, încît par pur și simplu parodii ale prozei romantice. Din păcate, nu erau parodii, Filimon se lua în serios și eșua programat. în fine, Nenorocirile unui slujnicar - altă încercare a lui Filimon de a deveni prozator propriu-zis - consemnează alt eșec. S-ar fi zis că succesivele tentative ale funcționarului public Nae Philomonescu (așa se
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
al filmului. Regizorul, cred eu, joacă bine cartea acestei ambiguități, dacă se ia prea în serios filmul devine un remarcabil film de categoria B putîndu-se lua la întrecere cu vandammismele clasice, dacă nu se ia deloc în serios alunecă spre parodie și Scarry Movie. Michael Davis II se află pe muchie de cuțit în scene precum cea pe care am menționat-o, și nu este singura. O bună parte din peliculă îți face impresia că te afli la un meci de
Pistoliada: foc cu foc by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9146_a_10471]
-
Dragostei... chiar trece, în Statele Unite, drept un mare poet sau dacă e privit mai degrabă ca un autor monocord de versuri directe, scuturate de metastaticele maladii ale metaforei, ca un one-note Johnny înlănțuit de alcool. Nu întâmplător o foarte amuzantă parodie (datorată lui Anselm Hollo) preia toate capetele de rând - cam aceleași adesea - bukowskiene. Presimt, în schimb, câteva atuuri românești, cu deosebire milenariste, care-l vor transforma rapid într-o vedetă autohtonă: originea germană și emigrarea timpurie dintr-o Mitteleuropă atât
Treizeci de ani de agonie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9304_a_10629]
-
exclusul face drumul întors de la violența gratuită pe care ne-o oferă aproape orice joc pe computer spre altceva, poate o nouă viață, o nouă dimensiune pe care jocul și creatorul lui nu a prevăzut-o. Harald Schleicher realizează o parodie din colaje a clișeelor machiste, romantice sau eroice din istoria filmului, de fapt, un portret arcimboldesc al cinematografiei pe o temă dată. A Man's Got to do What a Man's Got to Do (Bărbatul trebuie să fie bărbat
Anonimul român între Dunăre și Mare (II) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9316_a_10641]
-
genul de critică disimulată a consumerismului exacerbat și a reflexelor mentalitare care decurg de aici ca și în American Beauty a lui Sam Mendes. Există și momente similare gag-urilor din comediile pionierilor cinematografului, dar filmul nu cade niciodată în parodiile nefericite după superpoducții, gen Scarry movie. Astfel, pentru că nu are timp să completeze toate formularele cerute de o asistentă care devine isterică în momentul în care i se pun mai multe întrebări, familia își recuperează pe geamul de la morgă cadavrul
Micuța rază de soare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9410_a_10735]
-
noi la aserțiunea călinesciană din Istoria literaturii..., nu însă pentru a o respinge, precum predecesorii noștri, întrucît falsitatea ei este evidentă. Paul Sterian nu era evreu și nimic din poezia lui de pînă atunci nu justifica încadrarea ei în compartimentul parodiei. (De prisos să mai spunem că nici un critic nu a mai semnalat nici cel mai mic indiciu în acest sens.) Nici "malițiozitatea" nu-și găsea acoperire în fapte. Injustă, fraza este, pe de altă parte, dintre cele ce debușează ușor
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
speranță și neîncrederii. Pasiunea locală pentru moartea "caprei vecinului", bogatul arsenal de pedepse inclus în înjurăturile românești sunt adevărate mine pentru cărbunele caricaturistului (iar ilustrațiile cărții, semnate de Iulian Frățilă, folosesc același cărbune). Câteva trăsături - și se conturează caractere inconfundabile, parodii de pomină. Nu e țintit doar comicul propriu-zis, există o vizibilă dimensiune polemică, e limpede dorința de "ruptură" cu un anumit tip de literatură resimțită ca depășită. Și totuși, "lombrozianul" mereu gata să "ucidă" e un timid sentimental, cum prea
Un liric satiric by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9548_a_10873]
-
în care amalgamează urme sau amprente ale imaginarului din Kafka (alienarea și absurdul existenței), Sábato (asociația surdo-muților e o alegorie transparentă a societății totalitare, ca și organizația orbilor din romanul scriitorului argentinian), Bacovia (nervii de primăvară, abandonul în deriziune), Caragiale (parodia scrisorii pierdute și a făcliilor de Paști). Disperarea ascunsă a bufonului ne semnalează discret marea farsă a dictaturii comuniste. Romanul Plicul negru e cartea care l-a determinat pe Norman Manea să se elibereze de regimul comunist din România. Efortul
Disperarea clovnului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9566_a_10891]
-
maniera ipocrită de pozițiile la care a ajuns în carieră, Pițu atrage atenția că ele "nu mă dezamparează, nu mă debusolează, nu-mi disipează modestia", nici nu-i sting "setea ca libido sciendi". Dintr-un asemenea amestec de gravitate și parodie rezultă o senzație de "eseism libertar", de viață irepresibilă a paginii doldora de insolit, de savanterii luate peste picior, de "conversiuni ale contrariilor" care ne duc gîndul la Pseudokinegeticos-ul lui Odobescu, la Nu-ul lui Eugen Ionescu. Grație gustului "nebunesc
Magister Casvaneus by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9565_a_10890]
-
demiurgic e printre noi, e un constructor jovial al textului, fragmentat în piese de puzzle. Și-a abandonat transcendența din romanul realist sau doric (în termenii aceluiași critic). Reflecțiile despre roman ocupă o mare parte din ecranul narațiunii. Livrescul, ironia, parodia, ludicul, artificiul decid într-un roman prin excelență autoreflexiv. Radu Petrescu, Costache Olăreanu și Mircea Horia Simionescu, protagoniștii Școlii de la Târgoviște, împreună cu afinii lor, vor scrie nenumărate astfel de texte (romane, jurnale, proze scurte, călătorii fanteziste, dicționare fictive). Romanul Nesfârșitele
Jocul cu ficțiunea by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9586_a_10911]