674 matches
-
ideii că iubirea trupească nu este un „păcat”. Amazoană fără gingășie, Adelina rămâne un personaj confuz într-un roman minor. Nici Dezmoșteniții (1935) nu are alt merit decât acela al priorității tematicii (lumea infirmilor). Predilecția pentru situații-limită ajunge aici la paroxism și generează pagini tipice de melodramă. Moara Roșie (1939) este o frescă a satului bănățean dinainte și de după Unirea din 1918. Paginile despre revolta locuitorilor din Moara Roșie și înăbușirea ei, precum și acelea despre mașinațiunile politicienilor după Unire au rigoarea
ATANASIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285483_a_286812]
-
fluxul epic. Într-o tehnică adecvată genului scurt, intrarea în narație se face abrupt, faptele se succed cronologic, iar relatarea (adesea confesiune) se încheie odată cu stingerea conflictului urmărit. În schița Pe scară și în nuvela Din pricina dragostei, patima ajunsă la paroxism și teama de demascare constituie cauze ale unor crime. Personajul Barbu Ogriziș din nuvela În urma banchetului, cuprins de o ură nestăpânită, îl pândește fără încetare pe vărul său înstărit, până când, umilit de mărinimia acestuia, se sinucide. Obsesia inculcată personajelor pare
BALTAG-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285590_a_286919]
-
continuu în teritoriul anatomic al nervului C2, cu punct de plecare din regiunea retromastoidiană și cu o extindere spre calota craniană, ajungând până în regiunea temporală, uneori până în regiunea frontală. În teritoriile vizate, se semnalează o durere violentă, sub formă de paroxisme cu caracter de junghi, uneori pulsații care pot dura câteva secunde sau minute. Paroxismul cedează sau se atenuează adesea la compresiunea punctului de emergență al nervului Arnold. Nevralgia poate avea cauze nedeterminate sau unele modificări la nivelul coloanei cervicale sau
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
și cu o extindere spre calota craniană, ajungând până în regiunea temporală, uneori până în regiunea frontală. În teritoriile vizate, se semnalează o durere violentă, sub formă de paroxisme cu caracter de junghi, uneori pulsații care pot dura câteva secunde sau minute. Paroxismul cedează sau se atenuează adesea la compresiunea punctului de emergență al nervului Arnold. Nevralgia poate avea cauze nedeterminate sau unele modificări la nivelul coloanei cervicale sau la nivelul joncțiunii atlanto-occipitală. b) Paralizia plexului brahial - afecțiunile plexului se împart în două
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
unele zone. Mișcarea acului se face în zone de hipostezie spre zona sănătoasă (Constantinovici, Adam, 1997). SPASM (< fr. spasme, cf. gr. spasmos - contracție) - Contracție involuntară, bruscă, puternică și repetitivă a unui mușchi sau grup de mușchi, ce poate ajunge până la paroxism, având consecințe inconstante pentru funcțiile de bază ale organismului, pentru comportament, dar și pentru orientarea psihică. Spasmul poate apărea ca o consecință a unei boli generalizate, cum este cazul în paralizia spastică. Spasmul carpopedal afectează mușchii mâinilor și picioarelor, fiind
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
își împreunează palmele și declară ritos: — Mirodeniile și aromaticele sunt forța motrice a negoțului în Marea Exterioară, iar Golful Arabic e ca o pâlnie prin care se scurg bunurile aduse din Est spre imperiu. Interesul lui Asinius Gallus ajunge la paroxism: — Afacerea este deci rentabilă? întreabă entuziasmat. — Foarte! Punctează, ritmându-și cuvintele cu palma: — Piperul și ghimbirul cresc acolo în sălbăticie, pe când aici dai pe ele greutatea lor în aur și argint. Gallus ascultă cu atenție. — Corăbiile noastre pleacă spre est
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Când pasiunea ei începe să scadă, ea îți spune că prin prezența ta necontenită riști s-o îndepărtezi din cauza oboselii. Un cortegiu mortuar, agonia unui vecin de peste sală exasperează pasiunea a doi amanți, pentru că imaginile care evocă distrugerea vieții provoacă paroxismul instinctului creator. Ceea ce provoacă amorul unui bărbat e temperamentul femeii. Iar știința ne spune că temperamentul este fizionomia sensibilității organelor vieții vegetative. Dacă facem abstracție de punctul de vedere moral, ipocrizia bine reușită și bine susținută este victoria omului asupra
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
masă la noi. O surpriză, pregătită de mine (și-mi arătă palmele roze ridicate într-o clipă de fulger), după ultima ediție a ilustrului tratat La bonne cuisinière1. Ținuta de... promenadă, pentru după masă, să ascultăm greierii și cosașii! Criză. Paroxismul crizei. Simptomele nu lasă nici o îndoială: o lovitură ca de pumn în inimă când apare. Paralizia inteligenței când mă atinge din nebăgare de seamă. Senzația căldurii ei fizice de la distanță. Nevoia inexorabilă, care îmi oprimă respirația, de pulsația vieții ei
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
C-tin Ciopraga identifică romanul cu "analiza crizei sentimentale a unui cvadragenar de o luciditate extremă". Mihai Drăgan se menține în cadrul aceleiași situări, punctând însă patetic și inexact: "Adela este o dramă a îndoielii, complicată printr-o analiză adesea până la paroxism" (G. Ibrăileanu, Albatros, 1971, p. 189). Generalitatea, proprie oricărei definiții, o regăsim și în remarca lui Nicolae Manolescu: "Adela este, în definitiv, romanul unui bărbat care se autoanalizează în vreme ce observă comportamentul femeii iubite" (Arca lui Noe, II, p. 135). Opinie
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
fisării, alăturării selective a unor planuri așa de variate indică o imaginație ideologică, nu una epică propriu-zisă. Prozatorul procedează contiguu, demersul său este unul al contiguității. Aici însă, "scena" se constituie în jurul nucleului, stabilit ca un fel de titlu: "Criză. Paroxismul crizei..." (p. 136). Se simte efortul inteligenței de a descoperi argumente pentru demonstrație. Aprofundarea, ca în orice eseu, se desfășoară în amploare, nu în adâncime. Profunzimea eseului constă în varietate și ingeniozitate, în strângerea sub aceeași tutelă emblematică a situațiilor
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
făcut mama fără noroc!”, iar Rică e pus într-o postură tragică de îndârjirea urmăritorilor. Până și Spiridon are drama lui: amenințarea cu bătaia, care planează în permanență deasupra-i. În Conu Leonida față cu reacțiunea spaima bătrânilor „asediați” atinge paroxismul. Zoe din O scrisoare pierdută folosește în exces metoda dramatizării suferinței, provocată de șantajul cu scrisoarea. Cațavencu are și el momentul lui de „tragedie”, atunci când este înfrânt. În D-ale carnavalului, Crăcănel și Mița sunt victimele „traducerii”. Dramaturgul convertește tot
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
adversarul. A doua săgeată porni și păru a-și atinge ținta, dar, fulgerător, Amir se lipi de coama calului, lăsând săgeata să treacă pe deasupra lui. Trei săgeți. Caii alergau deja nebunește, ridicând cu copitele bucăți mari de zăpadă. Tensiunea atingea paroxismul. Apărătorii se strânseseră unii În alții, Încercând să nu piardă nici un gest al luptătorilor, căci totul se putea petrece Într-o fracțiune de secundă. Curajul căpeteniei mongole li se părea tuturor o superbă nebunie. Trei săgeți. Una din ele putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
se intensifica. Am crezut că n-o să se sfârșească niciodată. Mi-am spus că mai aștept încă cinci secunde. Dar dacă până atunci doctorul nu termina, eram ferm hotărâtă să-l oblig să înceteze. în clipa în care durerea atinsese paroxismul, doctorul s-a oprit. Dar până atunci îmi dădusem deja seama că eram mult prea lașă ca să mai accept și alte intervenții și că preferam să mă lupt cu durerea. Totuși, când tocmai mă hotărâsem să-l împing și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mai iubești? De ce? De ce?“ sau „Îmi e atât de dor de tine, aș face orice ca să te întorci la mine“, te salvezi. Deci, la mine, cam despre asta este vorba. Îți permiți să pierzi controlul asupra situației, atunci când tensiunea atinge paroxismul, și apoi îți dovedești ție însuți că, la urma urmei, îl deții încă. E ca și cum ai fi pe punctul de a te sinucide, și apoi te salvezi singur în ultima clipă. O, Doamne, iertați-mă, sună a boală mintală, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
-a (Internațională ce reprezenta, în fond, interesele politicii externe sovietice), își însușise tezele acesteia cu privire la România - „stat multinațional” și a aplicării lozincei „autodeterminării până la despărțirea de stat”. Anul 1924 ocupă un loc aparte în istoria relațiilor sovieto-române, marcând „un adevărat paroxism al poftei sovietice de a anexa Basarabia”. Între 24 martie și 2 aprilie, s-au desfășurat la Viena lucrările Conferinței româno-sovietice vizând reglementarea raporturilor dintre cele două state. Această Conferință, care a servit sovieticilor numai pentru a repune în circuit
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
și hîrtia igienică. Dimineața, la deșteptare, bocancii mei nu mai sînt În rastelul de la intrarea În dormitor. Mărimea 45, sînt o marfă rară, am bănuiala că tot el mi i-a furat cîndva În timpul nopții, așa cum părea cuprins de un paroxism maniacal. Caporalii se miră, deși toată lumea știe că o astfel de captură se schimbă În mod curent pe un kil de țuică la ciobanii care Își pasc animalele În jurul unității. Și, pentru că În magazia de echipament a unității nu se
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
folosindu-se de „elemente decăzute“ locale. Discursul lui furios În Ședința Comitetului Politic Executiv e memorabil, le cere oamenilor săi să- și asume responsabilitatea, nu Înțelege de ce nu s-a folosit deja armamentul În fața dușmanilor socialismului, Într-un moment de paroxism Își amenință slugile politice cu plutonul de execuție. Vinovații sînt spășiți, umili, promit că-i va fi respectată voința. Ceea ce Înseamnă că România se află În stare de război. În timp ce membrii politici din primul cerc al puterii sosesc pe rînd
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
să vorbească, dar își întindea spre Tom brațele, ca și cum îi implora ajutorul. Iar el se gândea: „E atât de tânără, atât de tânără!“. Se deșteptase după miezul nopții, cu sufletul răvășit, și până dimineața se zvârcolise în pat, într-un paroxism de tristețe, remușcare, resentimente și frică. Resentimentul, frizând aproape furia constituia elementul cel mai demonic din boala mentală a lui Tom. Era atât de neobișnuit, atât de nefiresc pentru el să se simtă „furios“ pe cineva. Acum era supărat foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ridicase, o întinsese și o citise din nou. Adevărul este, gândi el, că-l făcuse pe John Robert să-și piardă controlul; măcar pentru un moment, ocupase în întregime mintea filozofului, excluzând orice alt gând. Aceasta constituia, fără îndoială, un paroxism cât se poate de semnificativ. Firește, era o scrisoare absurdă, pe care, foarte curând, John Robert avea să o regrete. Ce-ar fi fost să-i răspundă apăsând pe această pedală? „Dragul meu John Robert, sunt convins că îți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Șoarecele de Bibliotecă și acolo auzise despre moartea lui William Eastcote. Și i se păruse că și acesta e un semn, anume că Bill Șopârla își oferise viața lui, ca un inocent substitut pentru viața lui George. Iubirea își atinsese paroxismul și murise în pace. George pornise mai departe. Mergea, respira adânc și simțea înălțându-se în el calda lumină radioasă pe care Tom McCaffrey i-o deslușise, cu atâta uimire, pe față. — Ce-i scrisoarea asta? întrebă Diane. Și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ne desub-juga de logica lui "a trebui să fie", care, după Max Weber, este caracteristica esențială a moralei universaliste; integrarea complexității umane și eliberarea de sub dominația teoriilor emancipării (ideologii puternice, zeificate în secolul al XIX-lea), care au împins până la paroxism idealul Binelui ca ultimă realizare a unui individ împlinit într-o societate perfectă; a accepta trăirea conflictuală a unui echilibru social susținut nu pe "Unul" supraordonat, ci pe înțelegerea ființei umane ca reunire de umor, umilitate, dar și de humus
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
într-un fel enigmatice, desigur, subliniind că suntem prinși într-o rețea simbolică în care fiecare joacă un rol. Lume non-eludată, non-elucidată în totalitate. Existență acceptată chiar în dimensiunile ei pe care morala poate să le respingă. "Situațiile-limită" trimit, în paroxism, la o etică a situației. Și aici regăsim primatul existenței în aspectul ei haotic, non-asigurat, marcat de risc. Nu mântuirea îndepărtată și individuală, aceea a tensiunii "cristo-teologice", ci salutarul colectiv grație și prin intermediul acestui pericol continuu care este existența umană
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
bandă îngrijorătoare o comunitate sudată, la bine și la rău, capabilă de solidaritățile cele mai surprinzătoare și de generozități nu mai puțin reale în "irealismul" stării lor mereu în mișcare. Și când acești noi barbari se aglutinează în adunări rituale, paroxismul este atins. Și totuși, acest exemplu, ca atâtea altele pe care ni le furnizează viața cotidiană, nu poate decât să ne incite la a gândi că dincolo de substanțialismul liniștitor cu care suntem obișnuiți, în anomie se exprimă de asemenea o
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
diversele dresaje ale modernității nu au reușit să le elimine constituie teatralitatea cotidiană. Străzile megalopolisurilor postmoderne, unde se exprimă fantezia dezlănțuită a triburilor urbane, sunt în această privință instructive. Păr multicolor, ținute pestrițe, piercings și tatuaje diverse, găsim acolo, la paroxism, ceea ce va servi ulterior ca material pentru creațiile de modă, pentru prêt-à-porter și pentru diversele obișnuințe cotidiene. Mai mult sau mai puțin, în monotonia vieții de toate zilele sau în exacerbarea efervescențelor festive se afișează forța amorală a unei naturi
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
morala rațională, bineînțeles, le condamnă 87. Promiscuitatea sexuală, stăpânirea comună a tuturor bunurilor, respingerea unei lumi comerciale, repulsia față de bani vor fi marile caracteristici ale Bisericii invizibile, ale societății celor puri pe care a vrut să o organizeze orașul Muntzer. Paroxismul acțiunilor lor a suscitat represiunea "războiului țăranilor", dar, ca întotdeauna, caricatura ne poate ajuta să înțelegem excitațiile, efervescențele, practicile alternative care parcurg, în profunzime, modurile de a fi și de a gândi postmoderne. În fenomenele istorice despre care tocmai a
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]