1,218 matches
-
în personalism procustian; criza absenței identității se agravează și culminează prin "conștiința" pierderii identității; adus în fața acestui adevăr, antieroul află că la capătul pierderii identității s-a identificat cu neantul: el este nimeni! De aici încolo autoiluzionarea cunoaște un "acces" paroxistic, ultima încercare de asalt utopic se adresează irealității! ca orbul care pășește pe treapta următoare, imaginară și inexistentă, a unei scări care calcă deasupra neantului. Prin acest ultim act aberativ dovada instaurării dincolo de haos a totalei dezagregări inexistența devine moarte
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
a pierderii identității și ea se agravează pe măsură ce eroul capătă conștiința acestei pierderi. Cînd această devenire conștientă atinge punctul culminant și antieroul realizează că el este, de fapt, Nimeni, catastrofa intră în ordinea firească a lucrurilor. Autoiluzionarea cunoscuse un acces paroxistic, dar asta nu face decît să-l împingă pe antierou spre moartea finală care de fapt este anticipată pas cu pas de moartea morală progresivă. Am citit și alte piese ale lui Const. Popa, aflate deocamdată în mape. Mi-a
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
D’Annunzio, autor disputat de curente literare și de ideologii, cu o biografie tumultuoasă, spasmodică. Nietzscheean impenitent, D’Annunzio pare a avea, la prima vedere, destul de puțin dintr-un adevărat dandy. Nimic mai ostil dandy-lor decât vitalismul nestăvilit, pasionalitatea, senzualitatea paroxistică. Și totuși, cine Îi reconstituie biografia nu poate uita câteva episoade excentrice dintr-o tinerețe italo-pariziană, după cum nu poate să nu remarce modul cu totul ieșit din comun În care D’Annunzio trăiește retras În castelul de la Vittoriale, pe malul
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
ostentative a lui Vaché: Cravan, „dandy-ul dadaist absolut”, fondatorul, În 1912, al revistei Maintenant, de o agresivitate ieșită din comun. Fabian Avenarius Lloyd, englezul care, instalat la Paris, semnează Arthur Cravan, și-a consumat cei 33 de ani (1887-1920) paroxistic. Anarhist convins, el trece prin primul război mondial ca o cometă, Încălcând granițe cu pașapoarte false, dând lovituri de maestru, cu arma În mână (mai toate aceste fapte de vitejie fiind, spun biografii săi, pure mistificări) sau provocându-l pe
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Natură paradoxală, aristocrat cu nostalgii revoluționare și revoltat tânjind după ordinea monarhiei, catolic fervent, dar ispitit de tenebrele infernului, timid, delicat și, deopotrivă, de un orgoliu satanic, trăind, după propriile-i mărturisiri, asemenea salamandrei, „În plin foc”, cu o intensitate paroxistică, dorind să fie „și Byron, și Brummell În același timp”, Barbey are toate calitățile pentru a-l „prinde” ca nimeni altul În pagină pe regele dandy-lor. Dacă ar fi să le dăm crezare celor care l-au cunoscut, el face
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
și Raymond Poggenburg, dandysmul acestui „poet blestemat” este, Întâi de toate, o formă de sfidare: a propriei familii, a Parisului Îmburghezit, a lumii artistice sufocate de mediocritate. La 23 de ani, În 1844, după o copilărie și o adolescență trăite paroxistic, În nesupunere și continuă revoltă, după Îndelungi perioade solitare, după o incredibilă fugă din Mările Sudului, după câteva amoruri Întâmplătoare care-i vor ruina sănătatea, după ce-și Întâlnește iubirea, el intră În cele din urmă pe scena pariziană ca
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
de măreție, cu un corp uriaș, cu o operă gigantică? Și totuși, Honoré de Balzac, stins, ca și contele d’Orsay, la doar 51 de ani, epuizat de miile de pagini, devorat de grandioasele proiecte și de o viață trăită paroxistic, stă la loc de cinste În acest catalog al dandy-lor. Oricât ar părea de ciudat, el se lasă Împins aici nu doar pentru că a compus un Tratat de viață elegantă, nici pentru că este părintele unor celebre personaje dandy (În Fata
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
mențină distanța dintre mulțime și vedetă, fie cu vremea nefavorabilă, fie cu obstacolele naturale (garduri, ziduri, copaci), fie cu ceilalți fani. Tensiunea inerentă acestor confruntări se dezamorsa de Îndată ce obiectul cultului Își făcea apariția; energiile acumulate se descătușează acum În forme paroxistice. ș...ț Identificarea se realizează prin mimetismul exterior (magie prin analogie) și prin atingerea sau dobândirea de obiecte-fetiș (magie prin contact). Obstacolele fizice sau umane sunt considerate ca atacabile, deoarece idolul nu apare În ipostaze transfigurate, nu oficiază, ci Împarte
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
neașteptate, curioase sunt consecința unor împrejurări care pun nervii unor inși hiperreactivi la grea încercare. În vreme de război istorisește un caz de demență, scrânteala cârciumarului Stavrache fiind pricinuită de o anxietate prelungită în care se insinuează frica. Frica îngrozitoare, paroxistică frânge ușor fragilul echilibru nervos al hangiului Leiba Zibal, echilibru și așa avariat de boală, de traumele suferite începând din copilărie (O făclie de Paște). Nici măruntul funcționar Lefter Popescu nu suportă șocul pe care i-l provoacă mai întâi
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
înșelătoare în realismul lor cu tentă burlescă ori grotescă) o imagine percutantă a golului din om: „Îmi caut leacul/ Și la Dumnezeu și la Dracul.” Ordine și sens sunt suspendate. Candoarea e mincinoasă (Pui de găi..., Lache), jocul devine agresivitate paroxistică (Sici, bei, La popice), mizeria biologică e copleșitoare (Cina, Ion Ion). Sânge, foame, ațâțare (Streche, Rada, Tinca). Instinctele arată disperarea lipsei de ființă. Moartea, despuiată de suferință, de speranța redempțiunii se reduce la recea numărătoare a cadavrelor (Dimineață, Morții). Închisoarea
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
ca un “sentiment de constricție în regiunea epigastrică cu dificultatea de a respira și mare tristețe”. Au fost delimitate cel puțin două categorii de manifestări de tip anxios (DSM-V-R), cele persistente, durabile, alcătuind starea de anxietate generalizată și exacerbările anxioase, paroxistice, denumite atacuri de panică. Starea de anxietate generalizată cuprinde mai multe categorii de manifestări psihice, vegetative și psihomotorii. Starea de anxietate este exprimată printr-o mimică oarecum caracteristică, o stare de tensiune resimțită și fizic, incapacitate de relaxare, instabilitate, ușoare
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
pentru că, dintre cei implicați în instituțiile de învățământ de la noi, puțini văd dimensiunea sociologică a educației și pentru că individualismul și evitarea responsabilității sociale, materializate în formule de genul „eu îmi fac treaba, alții să se ocupe de asta”, ating cote paroxistice. Dacă problemele individualismului sau ale implicării civice nu se pot rezolva foarte ușor, cea a culturii sociologice în sistemul de învățământ este soluționabilă fără cheltuieli prea mari, oricum ridicole în comparație cu efectele sociale imaginabile. Cifrele brute, reflectând ponderea activităților din educație
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
atenua Încordările de peste zi și de a limpezi gândirea: „Sara te culci plângând, și dimineața te scoli râzând”.) Se Îmbolnăvește Îngrijindu-se. (Este una din situațiile care demonstrează faptul că „extremele se ating”: orice stare psihică ajunsă la un nivel paroxistic de trăire atrage după un timp, În mod inevitabil, un moment de sațietate, generator de insatisfacție, de neplăcere. Drogatul, de exemplu, Își supralicitează, prin mărirea continuă a dozei, stările iluzorii de fericire, dar după Încetarea efectului drogului va trebui să
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
pentru că este o facilitate „induse” și impusă, derivând din faptul că toleranța puterii se referă doar la exigența sexuală exprimată de conformismul majorității. Protejează numai cuplul (desigur, nu doar cel matrimonial); și astfel, perechea a ajuns să devină o condiție paroxistică, în loc să devină semn de libertate și fericire (așa cum era în speranțele democratice). În al doilea rând, tot ceea ce este „diferit” sexual este, în schimb, ignorat și respins. Și aceasta cu o violență asemănătoare doar aceleia naziste din lagăre (desigur, nimeni
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
este un om modern, la fel ca și cel care nu bea Petrus sau Cynar. Apoi, impune o precocitate ce provoacă nevroze. Băieței și fetițe abia ajunși la pubertate - în spațiul obligatoriu al permisivității care face ca normalitatea să devină paroxistică - au o experiență a sexului care îi eliberează de orice tensiune tocmai în domeniul sexualității, iar în celelalte domenii, de orice posibilitate de sublimare. S-ar spune că societățile represive (după cum spunea un ridicol slogan fascist) aveau nevoie de soldați
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
râca împotriva cenaclului și a lui E. Lovinescu, pe care îl va și ataca sfidător, atrăgându-și sancțiunea maestrului. De prin 1933 M. se eclipsează din peisajul cultural al Bucureștilor. A suportat și o serie de internări, tensiunea nefirească, aproape paroxistică, în care se silea să își țină intelectul, biciuit spre performanțe de neatins, frângându-i echilibrul nervos. Mintea aceasta „excepțională” (Mircea Vulcănescu) clachează și, în jurul lui, treptat, se așterne tăcerea. Ani de zile după aceea, acest fruntaș al generației sale
MATEESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288061_a_289390]
-
Dacă nu a fost generat de societatea românească, atunci comunismul nu a fost nici o necesitate istorică, în sensul determinismului hegelian, ori a celui marxist. Dar societatea românească s-a metamorfozat treptat, oferind utopiei comuniste mediul prielnic dezvoltării sale, până la stadiul paroxistic. Evoluția lentă a procesului de modernizare pe verticală a societății românești; opoziția, vehementă adesea, față de prețul plătit pentru acest proces, care avea să antreneze un spectru social destul de larg; efectele contradictorii ale capitalismului în plan social-economic; cultura politică paseistă, cea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
vinovat, prin aceasta, pentru refugiul în infinite prudențe ori în interstițiu. Acest fapt contrastează cu abordarea sistematică a viciilor congenitale și intratabile ale utopiei comuniste din opera lui Michnik și Havel. Așa se face că național-comunismul, care a atins nivelul paroxistic în România și Coreea de Nord, nu a întâmpinat în interior nici o rezistență critică majoră. Dimpotrivă, complicitatea intelectualilor cu acest regim a contribuit decisiv la subminarea proiectelor alternative posibile ale societății civile. Cu puține excepții, intelighenția românească s-a adaptat și integrat
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
presa vremii, dintre care unul e scris cu mult spirit și vervă: Curierul Iașilor, 10 februarie 1860, apărut în „Steaua Dunării” și semnat Civis Bahluensis. În timpul mișcării de la 1848, K. a scris și două pamflete împotriva domnitorului, impresionante prin acumularea paroxistică a invectivelor (Noul Acatist al marelui voievod Mihail Grigoriu, 1848) și prin subtilitatea ironiei (Carte a fostului rege Ludwig Filip către încă fiindul domn Mihail Sturdza). Discursurile lui K., exclusiv politice, dezvăluie mari însușiri literare: construcția savantă, rigoarea argumentării, un
KOGALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287719_a_289048]
-
au fost mai multe decât eșantioanele de libertate democratică: lucrul acesta trebuie să dea de gândit. La nivel social, și acum trăim Într-un mediu cu propensiuni dictatoriale: oamenii visează „mâna de fier” care să facă ordine și se bucură paroxistic atunci când mai cade - foarte rar, din păcate - câte-un cap de sus. Nostalgia parului totemic, din vremea lui Țepeș, e foarte puternică și azi. Și ar mai fi ceva, legat de obediență. Amintea Marius de situația spirituală românească În comparație cu țările
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
părăsit în epoca tao./ [...] La întretăierea drumurilor comerciale/ memoria scapă esențialul, ca într-un fel/ de uriașă măcelărie unde mirosurile/ se destind și pe cer e numai fum” (Pumaho). În schimb, elegiile dezvăluie o visceralizare a angoasei, care atinge tonuri paroxistice; într-o sintaxă sacadată, pe un timbru exasperant, care conjugă expresionismul negru cu imagistica litografiilor medievale, revolta scoate la iveală resorturi spasmatice ale ființei: „O, vinovăția și spaima/ în fața adevărurilor sugrumate!/ Cine va depune mărturie/ pentru crimele făcute împotriva noastră
MARIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288028_a_289357]
-
erotice), ci, dimpotrivă, ca unul devastator, care anulează identitatea insului, condamnându-l la solitudine. Imaginea supertehnicizată, la nivel planetar, a megapolisului sfârșitului de veac agresează individul până la anihilare. Sensibilitatea poetului („simt totul distinct, excitant, dureros”) - „ultrarealistă” (Marian Papahagi) - înregistrează tensiuni paroxistice, notația expresionistă atinge apogeul: „Se învârtesc rotative, mii de ziare, cuvinte / Cad în rigole, ca grindina, ca fructele putrede / Mari reflectoare, tobe, acrobați, saltimbanci cu zâmbetul calp / Ziua curge frenetic, gureșă cu paiete, cu zale, cu explozii de-o clipă
SANDRU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289462_a_290791]
-
Grosses Theater din Berlin în stagiunea 1924-1925), mult prețuită de Mihail Sorbul, Victor Eftimiu, Camil Petrescu și Liviu Rebreanu, se impune și astăzi grație modernității construcției și personajelor, anticipând plăsmuirile expresioniste: Bolnavul, Femeia, Bătrâna, întrupări de idei și de trăiri paroxistice și extatice. Protagoniștii sunt bântuiți de fantasme, așteptări terorizante, torturante neliniști și apariții. S. anticipează astfel câte ceva din misterele și dramele lui Lucian Blaga și ale lui Adrian Maniu. Mai puțin structurate, Călătorii (apărută în 1916 în „Rampa nouă ilustrată
SAULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289513_a_290842]
-
J. Favez-Boutonier). Există mai multe tipuri de angoasă: a) angoasa patologică sau nevroza de angoasă este o stare nevrotică la care recunoaștem următoarele: o stare de anxietate cronică, constituțională, specifică personalităților anxioase; crize de angoasă acută, sub formă de episoade paroxistice survenind pe un fond de „angoasă flotantă”; D. Klein distinge două tipuri de anxietate patologică: tulburarea de panică, o tulburare mentală și emoțională cu apariție inopinată; atacurile de panică, reprezentate prin episoade repetate de crize de panică; b) anxietatea cronică
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
Minkowski notează existența unei stări morale cu aspect particular, pe care a numit-o „anestezie afectivă”, manifestată prin incapacitatea individului de a mai percepe emoțional-afectiv situațiile vieții, de care acesta este perfect conștient. Targowla descrie un sindrom de hipermnezie emoțională paroxistică tardivă la vechii prizonieri sau persoanele deportate. Sănătatea mintală la persoanele din mediul penitenciar. Tulburările psihice în mediul penitenciar au fost semnalate de multă vreme de specialiști (Baillarger, Delbruck, Kraepelin, Bonhoffer, Costedoat, Heuyer și Fouquet), care au arătat că ele
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]