339 matches
-
nevoie de limbaj pentru a se propaga, perpetua și a deveni astfel o putere universal valabilă. Vom aborda operațional conceptul de ideologie ca desemnând ansamblul de idei, concepții și reprezentări caracteristice intereselor unui grup sau clase, ca exprimând o gândire partizană, colectivă, disimulată și pusă în serviciul unei puteri. (cf. Tim O’Sullivan, 2001: 164 și Sălăvăstru, 1999:66- 67). Scopul principal a unui astfel de grup, constituit în jurul unor interese mai mult sau mai puțin precizate, este acela de a
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
2003. Repere bibliografice: Mircea Iorgulescu, „Cronici literare”, RL, 1971, 18; Virgil Ardeleanu, „Cronici literare”, F, 1971, 12; Constantin, Prozatori-critici, 84-87; Cristea, Un an, 289-291; Ungheanu, Arhipelag, 379-381; Iorgulescu, Scriitori, 345-348; George Arion, Lectură adecvată, FLC, 1979, 1; Dana Dumitriu, Moderația partizană, RL, 1979, 6; Voicu Bugariu, Viziune critică unitară, LCF, 1979, 44; Grigurcu, Critici, 367-372; Martin, Paranteze, 163-165; Mircea Iorgulescu, „Jurnal de lectură”, RL, 1983, 50; Grigurcu, Între critici, 236-241; Corina Popescu, „Interviuri din tranziție”, RITL, 1997, 1-2; Popa, Ist. lit.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289872_a_291201]
-
prestația guvernelor naționale, decât la adevăratele probleme locale, ceea ce de fapt ar trebui să fie. În altă ordine de idei, aceste alegeri sunt alegeri "de rangul al doilea". Acest lucru este legat de importanța crescândă a partidelor politice, adică natura partizană din ce în ce mai intensă a alegerilor locale. Dar, din nou, acest fenomen este afectat de dimensiunea municipalității sau de natura departamentului (rurală sau urbană). Alegerile municipale În primul rând există o diferență între municipalitățile foarte mici, care în cea mai mare parte
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
sistemul cumulului de funcții menționat mai sus, aproximativ trei pătrimi dintre deputații Adunării Naționale sunt și primari. În momentul în care legatura directă dintre primar și cetățenii locali este distrusă, cum se întâmplă în orașele mari și foarte mari, politica partizană și ideologică devine mai importantă 47. Pe de altă parte, deci și în orașele mari și foarte mari, primarul poate fi o figură dominantă și poate ocupa această poziție pentru perioade lungi de timp. Un exemplu clasic de deputat-primar (député-maire
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
fiecăreia dintre aceste dispuneri opozitive i se poate atașa, în subtext, o opoziție dominantă, între două tipuri de limbaj: "pe de o parte, limbajul care reflectă sau raportează cu exactitate în legătură cu faptele nedisimulate de nici un plan sau dorință personale sau partizane; iar pe de altă parte, limbajul care este infectat de planuri și dorințe partizane și tocmai din acest motiv colorează și distorsionează faptele pe care și le propune să le reflecte"227. În mod evident, primul tip de limbaj este
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
cînd regele Franței decide să îi elimine pentru a-și salva coroana: el pune gărzile să îl asasineze pe ducele de Guise la 23 decembrie 1588 și pe cardinalul de Lorena în ziua următoare. Această crimă dublă dezlănțuie întreaga Franță partizană a Ligii contra regelui. La Paris, Comitetul celor 16, format din partizani extremiști ai Ligii, aproape cu toții oameni ai legii, avocați sau procuri în parlament, îi încredințează ducelui de Mayenne locotenența generală a regatului, în timp ce Sorbona îi dezleagă pe supuși
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
puternică funcție critică și autocritică și este orientată înspre extinderea cunoașterii în general, în timp ce o contra-idee renunță la funcția sa critică înlocuind-o cu una politică și reduce cunoașterea pentru a exalta militantismul și acțiunea politică imediată. Contra-ideea leninistă este partizană și exclude comunicarea socială și realitățile empirice 5 pentru a își menține puritatea revoluționară și forța de acțiune. Dar toate ideile trebuie, așa cum a argumentat Antonio Gramsci, "socializate critic" (Gramsci: 1969, 23) deoarece sunt, în definitiv, social construite. Leninismul se
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Codul Civil Napoleon a fost opera unor magistrați realiști, preocupați să stabilească norme juridice clare, practice și nu să edifice o construcție savantă, teoretică, exigențele practice prevalând asupra tentațiilor dogmatice. În plus, a fost o operă înțeleaptă, moderată și nu partizană. Ocupându-se de fazele activității de pregătire și elaborare a unui cod, autorul Ilarie Mrejeru 51 amintește, după inventarierea riguroasă a tuturor actelor normative din domeniul care constituie obiect de reglementare al viitorului cod, o altă operațiune pe care o
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
interesele particulare, ci se construiește prin considerarea și armonizarea acestora. Teza argumentată în această lucrare este că sociologia, ca răspuns la diversitatea internă a societății actuale, tinde să se dezvolte în două maniere distincte, dar complementare: ca o sociologie angajată (partizană) și ca o sociologie echidistantă. Sociologia angajată. Fiecare parte componentă a societății, clasă, grup social sau subsistem, tinde să devină conștientă de poziția sa în cadrul organizării sociale, să-și identifice și să-și promoveze propriile interese. Marx a adus argumente
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Înaceastă ipostază, sociologia încearcă să sprijine clasa sau grupul social în cauză să-și clarifice poziția în ansamblul organizării sociale, exigențele și interesele sale proprii în raport cu celelalte clase și grupuri, cu colectivitatea în ansamblul său: să devină deci o sociologie partizană. Angajarea are loc nu numai în perspectiva claselor și grupurilor sociale, dar și în aceea a diferitelor subsisteme ale societății. Sociologia industrială este interesată în explorarea condițiilor optime de desfășurare a activităților productive. Este firesc ca, din acest motiv, exigențele
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
mai clar, în ultimii ani, ideea că sindicatele trebuie să-și dezvolte propriile proiecte de cercetare științifică, orientate de la început spre elaborarea pe larg a punctului de vedere al clasei muncitoare, spre articularea soluțiilor care contravin acesteia. O asemenea angajare partizană a cercetării nu exclude dialogul, ci doar îi creează o bază mai temeinică, fiecare parte devenind mai conștientă de propriile sale interese. Ea nu exclude, de asemenea, nici cercetarea științifică comună și nici găsirea unor soluții mutual acceptabile. Poate însă
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
sociale particulare, opuse structural altor interese) și o ideologie obiectivă, științifică, nu mai puțin însă angajată, care promovează interese concordante cu cerințele dezvoltării întregii colectivități. Din perspectiva acestei distincții, putem să înțelegem cum este posibil ca o analiză sociologică angajată, partizană, ideologică deci prin însăși orientarea sa fundamentală, să nu fie neapărat mistificator-justificativă, apologetică; ea poate fi strict obiectivă, științifică. Distincția dintre o abordare sociologică angajată, științifică, obiectivă și una justificativ-mistificatoare este destul de dificil detrasat, dar absolut necesară. Ceea ce caracterizează o
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
al colectivității. Pe fondul unei asemenea opțiuni globale și ultime, sociologul poate să se angajeze în explorarea sistematică a intereselor unei grupări sociale sau a alteia, de a cerceta legitimitatea lor, efectele reciproce. O asemenea opțiune este și ea angajată, partizană, dar în sens democratic. Pentru desfășurarea eficientă a procesului democratic, bazat pe cooperare și acceptare reciprocă, părțile trebuie să devină conștiente nu numai de propriile lor interese, ci și de interesele celorlalte părți, de dinamica de ansamblu a procesului social
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
curând o asumare a spiritului acestora. Ușurința de a utiliza „materialul” biblic și recuzita din domeniu îl face pe autorul volumului Grădina lui Ion (2000) să proiecteze imagini sacrosancte peste o realitate comună și să evite turnurile livrești ori abordarea „partizană”. Așa se explică apariția tensiunii lirice la limita dintre carnal și spiritual, dintre păcat și mântuire, dintre tăgadă și ispășire, în timp ce viziunea (i)luminată are loc sub semnul crucificării și al resuscitării promise, însoțite de numeroasele semnificații pe care acestea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288820_a_290149]
-
care este central în mai multe dintre definițiile populismului în studiile consacrate Americii Latine (Roberts, 2006; Weyland, 2001). În timp ce recunoaștem unele legături logice cu anumite tipuri de mobilizare (conducerea carismatică, comunicarea directă între lider și mase, suspiciuni față de o organizare partizană puternică), încă nu suntem convinși cu privire la statutul exact al acestei relații. I-am încurajat pe autorii acestui volum să investigheze această relație în analizele lor empirice. Așa cum am afirmat și în altă parte (Mudde & Rovira, Kaltwasser, 2011), criticând definiția lui
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
aferent de partide politice, deranjând, întâi, consensul partizan privind multiculturalismul și drepturile femeilor și continuând cu temele mai generale ale sprijinului acordat statului social. De asemenea, fără discuție, Partidul Reformei a reușit să polarizeze spațiul politic canadian, injectând în competiția partizană un clivaj populist cu efecte de fragmentare. Procedând astfel, partidul a promovat o abordare plebiscitară a guvernanței, care a accelerat declinul legitimității instituțiilor reprezentative și a dus o adevărată campanie pentru "îngustarea spațiului democratic" în anumite modalități care au fost
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
mai puțin nedreptățit de rezultatele oficiale ale prezidențialelor din 1988 decît López Obrador în 2006 (având chiar mai multe motive), acesta a ales să nu amplifice conflictul postelectoral. Desigur, se poate spune că López Obrador a beneficiat de o structură partizană mult mai bine organizată față de dezordonata alianță de partide a lui Cárdenas în 1988, că a avut de înfruntat un guvern federal mult mai tolerant (PAN) față de Cárdenas care a trebuit să se lupte cu PRI și că deținea controlul
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
întrebarea: ce ați face dacă astăzi ar avea loc alegeri, 66% dintre cei care se așteptau la nereguli electorale au declarat că hotărât că nu vor vota, rata de boicotare electorală fiind mai mare în rândul celor fără o identitate partizană. Chiar dacă în rândul celor afiliați politic perredistas erau cei mai susceptibil să absenteze de la vot, totuși cea mai mare parte a acestora au declarat că intenționau să-și exercite drepturile electorale (Consulta Mitofsky, 2007). Datele statistice ENCUP din 2008 confirmă
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
într-o îmbunătățire a calității democrației în timpul președintelui Calderón, însă erau mai puțin înclinați decât aceștia să considere că alegerile au fost corecte sau să așeze Mexicul în rândul democrațiilor. Deoarece 30% dintre mexicani declară că nu au nicio simpatie partizană, suspiciunea pecare aceștia o arată față de instituțiile reprezintă chiar o problemă. Per total, doar 1 din 5 cetățeni (20%) aprecia că alegerile din 2009 vor fi corecte. Studiul ENCUP din 2008 a constat un nivel similar de neîncredere: 62% dintre
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
au întrecut pe cele create de alte guverne de stânga din America Latină și le-au depășit cu mult pe cele existente deja în Venezuela. Mai mult, această implicare la nivel local s-a transformat într-o chestiune și mai vădit partizană. După cum arată Handlin și Collier (2011), cetățenii venezueleni aveau o înclinație de patru ori mai mare de participare la întâlnirile partidului lui Chávez decât la întâlnirile organizate de toate celelalte partide la un loc și erau de aproape trei ori
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
astfel, izolat, chiar dacă nu este aseptizat sau sterilizat prin animarea unei coaliții sistemice. El constituie un risc ce poate fi administrat: integrarea viitoare a României în UE ar trebui să accentueze consensul de excludere garantată a PRM, ceea ce facilitează stabilizarea partizană și, mai general, politică. În această manieră, alegerile duc la coaliții cu parteneri limitați, cum este cazul noului guvernământ! Totuși, nu ar trebui să uităm că această stabilizare rămâne fragilă și precară. La nivelul partidelor, stabilizarea coincide cu construirea organizațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
arhat. El afirma că un arhat poate fi sedus în vis, că el mai este supus ignoranței și greșelilor, că poate progresa pe Cale cu ajutorul altuia și că poate dobândi concentrarea pronunțând anumite cuvinte. Foarte curând, comunitățile s-au divizat în partizane și adversare ale lui Mahădeva. Astfel, saṃgha se scindează între: adepții tezelor lui Mahădeva, care pretinzând că sunt mai numeroși au primit numele de Mahăsăṃghika, și oponenții lor, care reprezentând părerea celor vârstnici au fost numiți staviravădini (păli: theravădini). Aceștia
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
politic anumitor oameni care s-au distins prin ceva remarcabil) primesc o conotație negativă și întrețin conflictul social modern în momentul în care sunt conferite, în mod arbitrar, unei clientele social-politice, fără nicio relevanță cu meritele acesteia. Printr-o distribuție partizană a privilegiilor, o putere politică arbitrară și partizană nu poate institui în societate decât un regim ticăloșit, arbitrar și partizan; o luptă a diverselor categorii socio-profesionale pentru... privilegii. Cu excepția lui Jean-Paul Sartre, intelectualul care s-a pronunțat pentru eliminarea tuturor
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
ceva remarcabil) primesc o conotație negativă și întrețin conflictul social modern în momentul în care sunt conferite, în mod arbitrar, unei clientele social-politice, fără nicio relevanță cu meritele acesteia. Printr-o distribuție partizană a privilegiilor, o putere politică arbitrară și partizană nu poate institui în societate decât un regim ticăloșit, arbitrar și partizan; o luptă a diverselor categorii socio-profesionale pentru... privilegii. Cu excepția lui Jean-Paul Sartre, intelectualul care s-a pronunțat pentru eliminarea tuturor privilegiilor, gândirea socialistă occidentală nu a creat în
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
o evaluare a meritelor celor ce obțin privilegii! Meritocrația nu există decât în societățile liberalizate din Occident... Dacă în Evul Mediu privilegiile erau conferite pe baza unor distincții, în societatea modernă privilegiul politic este mai mult o formă arbitrară și partizană de instituire a puterii, mai ales în cadrul unor regimuri pseudodemocratice, unde puterea politică nu creează posibilități multiple de a alege, nu echilibrează raporturile de forțe, ci doar corupe și distruge potențialul uman. Principiul puterii, în forma lui occidentală, este profund
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]