4,933 matches
-
a depus plângerea la CCR în privința ordonanței de urgență adoptate de guvernul Ponta. Curtea Constituțională și Avocatul Poporului stau de-acum alături de alte instituții - am în vedere, în primul rând, Parlamentul și Președinția - pe care Ponta le tratează cu dispreț partizan, fiindcă în fruntea lor nu se află useliști”, susține Preda pe blog. În opinia sa, Ponta ar dovedi o agresivitate ”pe care nu a mai cunoscut-o România postcomunistă”. ”Niciunul dintre premierii de după 1989 nu s-a mai plasat într-
Cristian Preda: Ponta merită numele de ”micul Groza” () [Corola-journal/Journalistic/44657_a_45982]
-
respectivului „vânat” în 25 dec. 1989, iar cel de-al treilea „model” se va stinge înainte de a recăpăta permisul de port-armă (fusese un trăgător de elită, încât, pe când era hăituit de Securitate, l-a ispitit gândul să-i caute pe partizanii anticomuniști din Făgăraș). Alte două povestiri cuprinzând „realități” ușor de recunoscut (Munca face pe om! și Noroc, Pandelică!) au apărut deasemenea în volumul de proză citat, dar cu titlu schimbat (Note din stagiatură și Noroc, Turturică!) și cu obișnuitele „tăieri
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
scrisori (de dragoste!), direct pe adresa șefului. „Bune, bune și astea... pentru altă carte!” - și-a spus marele căutător de „material de viață”. A transcris ce i s-a părut mai interesant, a aruncat originalele, și tânăra muncitoare de la fabrica Partizanul roșu a devenit coautoare la o cărțulie de schițe și povestiri. Fata s-a supărat fiindcă a apărut în carte cu numele schimbat; nimeni din „secție” nu credea că ea ar fi putut scrie așa scrisori frumoase! Când nu a
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
-ul regatului. Această contradicție era unanim acceptată. Într-o zi, la Berlin, un distins om de stat, vorbindu-mi despre socialismul german, remarca faptul că, la efectuarea serviciului militar, compatrioții socialiști nu erau stânjeniți de opiniile lor antimilitariste, ale căror partizani se afișau, de altfel, în viața civilă. Întotdeauna m-am gândit, a adăugat el, că dl. Renan dacă s-ar fi născut în Germania, ar fi murit foarte probabil episcop sau chiar călugăr." Iată modalități de gândire care ar fi
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
putut spune nimic altceva pentru a face o onoare mai mare negociatorilor. În ochii lui, doar motivele legate de gloria "personală" pot conduce un om să sacrifice binele general intereselor partidului. Limbajul său este în mod evident cel al unui partizan descurajat. Mulți ani mai târziu, în 1685, Racine 26, care nu avea nimic din spiritul unui "frondeur", a spus, în răspunsul dat lui Thomas Corneille 27 atunci când acesta a fost primit la Academia Franceză: "Odinioară, Franța, care se lăsa foarte
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
el nu avea continuitate în proiecte și nici fermitate în execuție, calități care, deseori, "forțează" norocul. Bernis 54 și Choiseul au fost instrumentele apropierii de Austria, fapt care a condus la inversarea alianțelor. Bernis nu a fost, sub nicio formă, partizanul acestei politici. S-a supus hotărârilor, însă, chiar după primele eșecuri, a susținut pacea și a intrat în dizgrație. Mai târziu, i s-a oferit ambasada de la Roma, unde a rămas peste 20 de ani. Acolo, prestigiul său a crescut
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
unit cu aliații. Când Napoleon a fost înfrânt, el s-a plasat în fruntea reacțiunii din Europa. Astfel s-au organizat congrese, aproape anual, la Aix-la-Chapelle, la Laybach, la Troppau, la Verona; la acestea Sfânta Alianță dorea să distrugă speranțele partizanilor instituțiilor liberale și să intervină militar la Madrid și Neapole. În Germania, Metternich, care disprețuia Prusia, refuza să participe la reconstruirea Imperiului Germaniei, crezând că Austria va deține întotdeauna primul loc în Confederația Germanică. Scopul lui principal nu era Frankfurt
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
a căutat în permanență mituri, adică subiecte ușor recognoscibile, fără recursul la diferite detalii psihologice. În perioada în care se afirmă teatrul epic de factură brechtiană și teatrul absurd, pe care Sartre îl consideră prin excelență burghez, el se declară partizanul teatrul de situații, formulă adecvată genului de angajare susținută de autor, dar și întregului sistem filozofic existențialist. Interesant este că atunci când, în 1943, Gabriel Marcel a pus în circulație conceptul de „existențialism”, Sartre preciza că nu știe ce este acesta
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
mai liberale, mai deschise înnoirilor și chiar curentelor revoluționare în Franța, mai temperate în Germania. În aceste circumstanțe nu avem dar de ce ne mira, de exemplu, că într-o scrisoare către mitropolitul Veniamin, din 1837, poetul dar și marele boier, partizan al autocrației rusești Costache Conachi a putut preconiza ca în școlile publice românești literatura să fie predată în "limba acei nații la care civilizația se vede în moral și în fapte, iar nu în spulberul ideilor", adică - mai specifica el
Goethe și Schiller - ecouri românești în primele decenii ale sec. XIX by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8713_a_10038]
-
ci și de Théophile Gautier, Xavier de Maîstre, Alexandre Dumas pere ori Balzac, totul fără ostentație, cu naturalețea rezultată dintr-o lectură atentă. Neobișnuită a fost însă reacția acestui romantic profund față de limba română și de problemele ei. în loc să devină partizan al neologismului, zonă spre care l-ar fi îndrumat propria sa cultură, Russo s-a aflat mereu în căutarea fondului nostru ancestral, pe care era convins că nu-l poate găsi decît în folclor, după cum demonstra în Cugetări și în
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
nesigure, experiențe-limită dintr-un imediat foarte îndoielnic. O dată, însă, cu Cenotaful Ioanei Nicolaie, câteva dintre sursele esențiale atitudinii rezervate încep să mi se estompeze. Sunt curios în ce redută conjuncturală se vor refugia, acum, într-un gest perfect previzibil, militanții partizani ai "autenticismului". Și cum își vor delimita din nou, polemic și superficial, enclava. În ceea ce mă privește, fără a fi sedus de urmele pixului pe pagină, de eventuale și felurite formalisme cu poantă sau de curgerea treptată a rândurilor, mă
A muri mai departe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9833_a_11158]
-
este încă împărțită în privința legitimității USR". încă împărțită? Există cu adevărat două curente în Uniune, două fronturi de luptă, o dispută reală între cei care țin cu dinții de Uniune și cei care o vor lichidată? Nici vorbă de așa ceva. Partizanii desființării sunt câțiva tineri scriitori teribiliști, căutați cu lumânarea de Cotidianul pentru declarațiile lor stârnitoare de oarecare vâlvă. Când a inițiat mai demult tot un fel de analiză de caz, cu același obiect, Cotidianul a apelat la tânărul prozator de la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9885_a_11210]
-
fi adoptat legi anticomuniste, să iasă și mai viguros la atac. Suspendarea de către cei 322 de parlamentari a președintelui Băsescu este episodul de maximă acuitate a conflictului între cei care doresc o Românie democratică, cu proceduri și legi transparente, și partizanii escrocheriilor la scară națională, ai perpetuării practicilor comuniste. Atacurile împotriva lui Traian Băsescu au fost dublate, cu o securistică știință a dezinformării, de atacuri împotriva susținătorilor săi din rândul elitei intelectuale. De la învinuirea lui Gabriel Liiceanu c-ar fi plagiat
Un an de infamii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8954_a_10279]
-
circulă o populație frenetică. l Weimarezii încearcă, și reușesc, să facă din Goethe un titan, ceea ce și este. l Ca în fiecare primăvară, Plovdivul devine, pentru cîteva săptămîni, un epicentru al comerțului internațional. l Monumentul eroului necunoscut imortalizează numele unor partizani bulgari căzuți în lupta pentru eliberarea patriei. l Privit de jos, din oraș, Parthenonul pare o întruchipare aproape morganatică. l Cele două lăcașe ale Galeriei naționale de artă din Washington: clădirea vestică în stil clasic, rectangular, și cea estică în
PERLE... P@RLE... PERLE... by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8952_a_10277]
-
Simona Vasilache Sigur e că toate utopiile au un sfîrșit. Unele și-l găsesc prin simpla lor împlinire, micșorată mult față de ele, altele prin risipirea "partizanilor". Însă istoria, mare consumatoare de eșecuri, le face unora dintre iluzii favoarea de a le fixa într-un moment de glorie. Cum revistele literare sînt, și ele, niște utopii, în fond, ale convivialității și-ale renunțării la orgolii, situarea lor
O dedicație by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8974_a_10299]
-
pierdut cu totul luciditatea, n-ai cum să nu observi procesul de disoluție morală care pândește astăzi România. El pornește, desigur, de sus, de la o clasă politică incompetentă, coruptă și lipsită de bun-simț. Percepându-și ilegitimitatea - oricât s-ar revolta partizanii "votului pe listă", aceasta e forma cea mai sigură de a diminua încrederea cetățeanului în personajele care-l reprezintă politic -, guvernanții n-au curajul să treacă în mod radical la pansarea rănilor societății românești. Ei amână de la mandat la mandat
Vandalii din Balcani by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9044_a_10369]
-
care-l prețuiesc, Andrei Terian, a fost atât de încântat de aceste Lucrări în verde, încât a comparat cartea ("o epopee get-beget"), cu Levantul lui Mircea Cărtărescu. Greu de găsit o comparație mai neinspirată. Cu liminară sinceritate, cum cerea un partizan al autenticității, voi spune că această Pledoarie... îmi pare o tentativă disperată de autolegitimare. Fără vreun indiciu de talent, de inspirație, de creativitate, fără forță cognitivă, fără pregnanță expresivă, fără propulsie imaginativă, fără toate aceste imponderabile, desigur, vetuste, depășite, out-of-date
Pledoarie fără poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9051_a_10376]
-
ridică la nivelul lui Heidegger grație unei cercetări de o acuitate lipsită de indulgență. Ca să ajungi la o asemenea performață ți se cere un lucru pe cît de simplu pe atît de greu de realizat: să nu mai fi un partizan admirîndu-l în secret pe Heidegger, adică un adept care, sub pretext că îi analizează gîdnirea, îi ține de fapt partea. }i se cere așadar să fii un cercetător neîngăduitor. Rezultatul este o confruntare la propriu cu noțiunile lui Heidegger și
Spinul morții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9072_a_10397]
-
judece" (încetează). Această "rază lăuntrică" reprezintă pavăza cea mai de nădejde împotriva cruzimilor istorice, inclusiv a experienței totalitare care l-a marcat pe poet, fiu de deținut politic: "îți vin în gînd:/ Anotimpul cenușii,/ Sintagma lui noiembrie, desfigurată,/ Anii mitraliați, partizanii din munți,/ Aruncații în groapa comună/ Din Cimitirul săracilor.// }i-a măcinat destinul/ Apocalipsa bolșevică / Ciuma roșie;/ Replica ta este/ Un raft de metafore" (Raft). Dar lucrurile n-au mers pe o cale satisfăcătoare, ci "din absurd în absurd", întrucît
Candoare și caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9272_a_10597]
-
pe marginea acestui subiect par să cîștige pe an ce trece în profunzime și în întindere. Comunismul, în schimb, cu toate că s-a prăbușit foarte recent, beneficiază de o amnezie și o amnistie ce întrunesc consimțămîntul aproape unanim nu doar al partizanilor săi - căci încă mai are partizani -, ci și pe acela al dușmanilor săi celor mai înverșunați, ba chiar al victimelor sale. Nici unii și nici alții nu găsesc de cuviință să-l readucă în actualitate. Uneori coșciugul lui Dracula se întredeschide
Memoria selectivă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9325_a_10650]
-
cîștige pe an ce trece în profunzime și în întindere. Comunismul, în schimb, cu toate că s-a prăbușit foarte recent, beneficiază de o amnezie și o amnistie ce întrunesc consimțămîntul aproape unanim nu doar al partizanilor săi - căci încă mai are partizani -, ci și pe acela al dușmanilor săi celor mai înverșunați, ba chiar al victimelor sale. Nici unii și nici alții nu găsesc de cuviință să-l readucă în actualitate. Uneori coșciugul lui Dracula se întredeschide. Așa se face că, la sfîrșitul
Memoria selectivă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9325_a_10650]
-
în sudul Franței unde condusese mișcarea de rezistență contra nazismului și la această alianță a poetului cu războinicul mă gîndesc de cîte ori mă duc în casa lui pe care azi o locuiesc niște prieteni apropiați. Acolo s-a refugiat partizanul și tot acolo, în munți, l-a primit pe Heidegger în 1948: dincolo de ura între nații, gest de reconciliere între intelectuali înrudit cu acela al lui Vilar care a pus în scenă Prințul de Homburg a lui Kleist, la doar
Avignon, 60 de ani by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/9408_a_10733]
-
suplimentar într-o decizie luată de un individ sau de o comunitate locală. Chiar dacă la noi fenomenul "baronilor" a fost perceput ca rezultat al unei voințe a comunității, în realitate baronii n-aveau putere de decizie, ci doar o mimează partizan la scară mică, în beneficiu personal. Guvernele României și-au însușit puterea absolută și în cele mai neimportante decizii necesare la nivel local. O să dau un exemplu, ca să se știe la ce nivel de prostie au coborât guvernele țării noastre
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]
-
crescendo, astfel că, spre final, întreaga țară stătea cu ochii pe Iași. Ambasadele urmăreau cu interes această bătălie și erau curioase să vadă dacă se va crea o breșă în oceanul roșu, care era Moldova. Interesul cel mai vizibil și partizan a fost arătat de Renaud Vignal, ambasadorul Franței la București. De altfel, Domnia Sa mi-a acordat un sprijin consistent după victoria în alegeri, printr-un specialist, pentru a mă ajuta să pătrund în tainele administrației locale. Pe vremea aceea (1992
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]
-
numita <>; acest dramaturg de frapantă originalitate și-a ales subiectele pieselor din Biblie și din istoria Portugaliei - altă erezie scump plătită. în fine, ca unul dintre marii critici literari ai secolului XX (poate cel mai mare, s-a manifestat drept partizan ireductibil al esteticului și al primatului valorii asupra ideologiei". întrucît "a îndrăznit" să facă toate acestea într-o perioadă în care intelectualitatea portugheză era marcată de stînga politică, Régio a devenit un ostracizat. "N-ar fi exagerat să spunem că
Epistolar portughez (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9423_a_10748]