429 matches
-
care, de altfel, se întâlnește de mai multe ori. Unul scrie despre Leipzig, orașul de carton, celălalt despre o gospodărie de hârtie. Aici este și de căutat diferența fundamentală dintre cei doi. Dacă Mircea Horia Simionescu își asumă integral tehnica pastișei, a simulacrului, a ficționalizării totale, Tudor Octavian rămâne foarte aproape de verosimil, nu recunoaște construcția textuală împingând povestirile, dincolo de insolit, înspre satira socială cu pretențiile realismului. Dacă Mircea Horia Simionescu se joacă și inventează textul ingenios, scrisul arătându-se până la urmă
Indecența de a povesti by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12923_a_14248]
-
că tocmai prin examenul necomplexat al scrisului comandat politic, în numele așa-numitei estetici, esteticului i se acordă ce i se cuvine. Compromisurile posedă un spectru larg, intrînd într-însul și sumisiunea la formulele la un moment dat de succes, epigonismul, pastișa. Emisă într-o manieră de generalitate, opinia Doinei Cornea poate fi cu ușurință exemplificată cu ajutorul unor nume scriitoricești de notorietate: "Artiștii, scriitorii noștri sunt, în bună parte, numai meseriași, producători iscusiți de obiecte de artizanat artistic (poezie, proză), în care
Mărturiile Doinei Cornea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7177_a_8502]
-
ca agenda să i se încarce de șarje anticonservatoare." Să nu trecem neatenți peste încă una dintre intuițiile spectaculoase ale criticului: "Cu ani în urmă mi-am exprimat convingerea (o am și acum) că Mircea Cărtărescu are nu atât geniul pastișei, cum au spus unii răuvoitori, ci excelența sintetizatorului. Poate face la fel de bine nu doar poezie și proză de vârf, ci și teatru, eseu, critică și istorie literară, să traducă și să facă gazetărie de cea mai pură speță, fie pamflet
Întâmpinarea criticului by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9902_a_11227]
-
în care veți recunoaște multe și vechi poante. Succes! 1) Populație de hominizi dintre Asia și Australia, cunoscută și sub numele de homo piticonsiens, strămoși prin adopție ai unor parlamentari din sud-estul Europei. 2) C.Haralampy, Opere complete în limba pastișă, după nuvela (în original) de Mircea Eliade. 3) Navă, vehicul fluvial-maritim amintind vag de flota românească de la sfârșitul secolului XX, astăzi putând fi admirat doar sub formă de machetă la un muzeu din Constanța. 4) Homosexuali, părinții primilor copii care
Prima navă bordel din România by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12342_a_13667]
-
ÎN ȚARA ASTA! Nici măcar Mugur Ciuvică. În colecția "Dictatura veselă"; Mugur Ciuvică și Traian Băsescu, CALOMNIA LA SUD DE DUN|RE (povestiri SF); debut: Oana Petrovschi, MĂI, MUNTENE, MĂI, VECINE/ VINO SĂ TE PRINZI CU MINE!, dedicat antrenorului Octavian Belu (pastișă); CEI TREI CARE AU DERUTAT PD-ul, vol. antologic de Cozmin Gușă, Lavinia Șandru și Aurelian Pavelescu. Și ultima apariție editorială, anunțată la finele telejurnalelor: Ardelean anonim: AY, trăzni-m-ar, Noa, așă ne trebă!
Sonată tv pentru scumpiri, guvern și cimpoaie by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12015_a_13340]
-
eu-tu/ea. O altă schimbare, de data aceasta ținând de scriitură, este întoarcerea lui Mihai Ignat la metaforă și la un stil aproape retro, o mutare complicată întrucât instrumentarul iubirii a fost atât de explorat încât riscul redundanței, al pastișei este printre cele mai mari. Din această cauză, la tinerii poeți funcționează prejudecata că metafora s-a compromis definitiv, că e desuetă ș.cl, când, de fapt, ar trebui să vadă în asta o provocare cu atât mai mare cu
Noi poeme de dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13485_a_14810]
-
ales că, nefiind - la peste un veac de la apariția instituției scriitorului - un profesionist al scrisului, autorul nu e nici, ca atâția alții, un simplu veleitar. E mult dichis cultural în sinceritatea lui Florescu. Dacă, de pildă, titlul se vrea o pastișă inteligentă după De Quincey (Confesiunile unui opioman), începutul face cu ochiul în direcția lui Laurence Sterne (Viața și opiniunile lui Tristram Shandy, Gentleman): "Dimineața zilei de 8 mai era mohorâtă. Nori negri pluteau asupra Bucureștilor. Vâlvătaia războiului total cuprinsese aproape
La mica înțelegere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7614_a_8939]
-
în prealabil vată în urechi. NASONE: Mie mi-a plăcut prima mișcare: ai văzut ce sumbră, ce dramatică, ce titanică? BARB|-FALS|: Temele revin, în a patra, trans-fi-gu-ra-te! FRUMUȘELUL: Dar, în fond, cu ce seamănă? Nu e modern. E o pastișă după Beethoven. NASONE (trist și serios; nu e prost): Nu e o originalitate de suprafață, formală. E interioară: de-aia e mai greu de definit: cere descrierea întregii personalități a artistului. (...) Partea a patra e într-adevăr extatică, paradisiacă și
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări (II) by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8430_a_9755]
-
imprevizibilă, amestec de grotesc, perversitate și umor, o găselniță reușită a regizorului. Bobby Păunescu lucrează după rețetă și lucrează bine, însă tot de aici vine și defectul major al filmului și anume absența propriei sale amprente stilistice. Filmul este o pastișă perfectă, cu toate ingredientele minimaliste, apropiat de o altă peliculă, Cealaltă Irina (2009) al lui Andrei Gruzniczki. Ca și acesta este inspirat de o temă fierbinte aflată mult timp în centrul unei atenției publice pentru a se face din ea
Duios Francesca trecea... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6830_a_8155]
-
descrie/ cum e pe cale să le scrie/ într-un poem care transcrie,/ în șiruri paralele, ploaia,/ sau cum se așeza să ningă/ și fulgii ezitau în aer/ mai înainte să ne-atingă”. În volumul Caragialeta (2002), Șerban Foarță recompune, prin pastișe și parodii, lumea caragialiană în întregul manifestărilor ei senzoriale, într-un impuls hedonic și empatic clar, ilustrat de poemul La Dobrogeanu Gherea: „Cu ce rămîi din pulpa de vițel / pe care ai tranșat-o în folosul / clienților, și-ai aruncat
Livrescul în stare pură by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4349_a_5674]
-
chiar actul de numire primordială a lucrurilor. Etimologic vorbind, orice substantiv sau adjectiv s-au ivit dintr-o onomatopee, adică dintr-o botezare primitivă în cursul căreia subiectul, mimînd alura sonoră a obiectului, face corp comun cu el. Interjecția e pastișa fonetică a unui obiect în pielea căruia a intrat și subiectul. În limbaj noician, onomatopeea e holomerul (partea purtătoare de întreg) din care se va desprinde ulterior substantivul (subiectul) și verbul (predicatul). În schimb, articolul este iremediabil steril, neavînd virtuți
Onomatopee și holomer by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4334_a_5659]
-
de nu mai puțin de patru opinii, care de care mai incandescente, de la experimentații Vasile Leac și Vlad Moldovan până la nou-veniții Andrei Dósa și Alex Văsieș. Bogdan Coșa le răspunde, în schimb, în cuprinsul volumului, prin câte o dedicație sau pastișă, într-un frumos gest de reciprocitate inter-generaționistă. Spre surpriza cititorului, însă, punerea în mișcare a acestui featuring poetic nu asigură garanția calitativă a volumului. Căci, deși poetul n-o dă în bară flagrant, aproape nimic nu se reține din O
Poezia ergonomică by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3696_a_5021]
-
citește ziarul/ Parafrazez și eu ca să priceapă iapa/ Dacă scriu mai departe etcetera/ o să ziceți, desigur, că sunt evaziv,/ dar dracu știe cum să mai sucesc pastișa aia/ ca să n-o depisteze deștepții ăia/ care-și câștigă pâinea cu depistarea pastișelor?/ Mai bine-o las baltă și ascult BBC/ |știa mai spun câteodată/ și adevărul" (p. 230-231). E o dovadă că nu am ieșit (și nici nu cred că vom ieși vreodată) din era suspiciunii. Las pentru altă ocazie să glosez
Privighetori printre vrăbii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11367_a_12692]
-
a căzut în mână românul Combinația de Dan Sociu, apărut la Casa de Pariuri Literare, în 2012. Pe coperta, o cruce răsturnata în care e imprimat un fund uman. Desenul e intitulat, et pour căușe, „Sfanțul cur” și e o pastișa a Liviei Ștefan și Victor Jalba Șoimaru după Mân Ray. Românul a fost recomandat cu pasiune unui juriu de premii de către însuși cronicarul României literare, Cosmin Ciotloș. Bravo, băiete! Pe coperta a patra, e prezentat elogios de Coști Rogozanu. Din
Craii de Curtea-Nouă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3705_a_5030]
-
care abandonează. "Sunt pentru toate/ Obosit și plecat" e mărturisirea care termină Înviere. O mărturisire a răpusului pe cruce, ca și a fiecărui om, neașteptînd să se consoleze cu versul, ci doar să fie sincer în el. Vizită pare o pastișă după Bacovia, doar că melodicitatea ei trasă la față nu ajunge, nicidecum, țipăt pur de vioară rănită. E o tărăgănare, destul de fără simțămînt, a unor teme, grave, dar care nu ating, pe o muzică oarecare: " Acum cineva plânge un regret
Desen discret by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6904_a_8229]
-
catolică, la care putem adăuga - deși niciodată comentată în public de purtătorul său - conștiința unei parțiale origini iudaice. Rezultatul cel mai expresiv al acestei "evadări din sine" îl întrupează figura etniei britanice, una, desigur, artificială, a "palimpsestului identitar", pe direcția pastișei și a șarjei: Refugiul dureros în această identitate voit falsă funcționează la Ionesco drept un fel de exercițiu de asceză necesară «naturalizării» într-o altă țară, asemănătoare ascezei lingvistice pentru care se pronunță și Cioran, încă din primii lui ani
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14108_a_15433]
-
că teoria i-ar fi sufocat pofta polemică. Dovadă necruțarea cu care îi judecă pe doi din autorii aflați în vogă: Samuel Huntington și Francis Fukuyama. Primul este un epigon al lui Spengler (iar The Clash of Civilizations e o pastișă după Der Untergang des Abendlandes), un diletant care scoate naivități americane pe bandă rulantă, pretîndu-se la un fast-food de idei și făcînd un talmeș-balmeș din criteriile lingvistice, geografice, politice și religioase. Nici Fukuyama nu scapă de vituperările autorului: un politolog
Acvariul cu mentalități by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7884_a_9209]
-
autobiografică, și Le Siècle de Sartre de Bernard-Henri Lévy, care a făcut din el un frumos erou romanesc. În rest, Sartre este azi pe atât de ilizibil pe cât de modern este Camus. Piesele lui, precum Târfa respectuoasă, sunt de nejucat, pastișele după Heidegger n-au nici măcar parfumul unor cópii, ca să nu mai vorbim de romanele lui care provoacă, spre a rămâne politicos, efectul ceaiului de verbină. Astăzi tovarășa lui de viață, Simone de Beauvoir, care s-a străduit atâta să-i
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4941_a_6266]
-
într-o rochie închisă la culoare (fapt ce simbolizează caracterul dual al personajului), pe un fundal tenebros, alcătuit din nori negri, prevestitor parcă de moarte. Producătorii filmului Frida au mers cu un pas mai departe, înfățișînd-o pe afiș, într-o pastișă a celebrei picturi, pe Salma Hayek într-o rochie de un roșu strident (ca în Carmen de Bizet) ținînd de mînă o altă Salma Hayek îmbrăcată în costum bărbătesc (trimitere explicită la sexualitatea Fridei), fundalul tenebros fiind același din tabloul
Being Frida Kahlo by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10798_a_12123]
-
o mototolește și o aruncă în coșul de gunoi, nu înainte însă de a scutura toate literele din ea, murmurând în sinea sa: „Nu refuza ajutorul imbecililor. Pentru a rămâne sus îți trebuie unanimitate.” Maestrul se alintă, autoparodiindu- se până la pastișă. Actorul se multiplică. Și multiplicându-se, își bate joc, într-un fel cinic, pe cât de cinic, pe atât de elegant, de propria-i persoană, dar și de spectator... De aici și tot farmecul său. Spectatorul simte că actorul îl persiflează
Mălăele, omul orchestră by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2726_a_4051]
-
degrabă, decât pe mesaj, cu toate că o sforțare în acest sens există de fiecare dată. Poemele ei sunt, ca și la Brumaru, de pildă - cu care se aseamănă în metodă nu și în instrumentar, Caleașcă fiind cea mai apropiată, aproape o pastișă -, niște bocete, elegii, cântece sau descântece. Fiind o poezie a înscenării retorice, ineditul și savoarea versurilor vin din schimbarea permanentă a ipostazelor vocii lirice. Conița Lena performează, când cu gravitate, când cu nostalgie sau cu umor, atitudinile unei femei evlavioase
Femeia la 30 de ani by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11785_a_13110]
-
mai curând de Raza de cobalt (1979) a lui Dumitru Popescu însuși decât de producțiile descendenților săi de azi. Să mă fac înțeles: nu calitatea poemelor o pun în discuție, ci spiritul timpului lor, care nu se-apropie, nici măcar prin pastișă, de cel al poeziei (bună, rea, nu contează) din anul de grație 2013. Or, Artemis aparține, vrând-nevrând, generației mele, pe care, îmi place să cred, o „citesc” fără dificultăți. Mi-e greu să cred, pe urmă, că pentru unul ca
Zăpezile de-acum by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3110_a_4435]
-
dată de frumusețea exemplului. Ceea ce-i totuna cu a spune că mimetismul de cronicar cere o excelență stilistică la care râvnești prin chiar dorința de a scrie la fel ca autorul. O recenzie la o carte de Nietzsche este o pastișă în ale cărei rânduri te străduiești să imiți o strălucire verbală ieșită din comun. O cronică la Cioran este un prilej de a vedea cât de mult de poți plia pe matrița conciziei sale. Ceva asemănător se întâmplă cu Schopenhauer
Marele neconsolat by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6465_a_7790]
-
-o Cosmin Borza într-o cronică din „Cultura”: „Doar acolo - afirma criticul - poate fi întâlnit un apetit similar pentru registre și stiluri narative atât de arborescente și de rafinat manieriste, pentru înscenări ludice intertextuale, pentru deconspirări ale convențiilor ficționalității, pentru pastișe și parodii cât o proză scurtă, pentru «însemnări la firul ierbii» pe care se încastrează reflecții livrești ori inflexiuni poetice, pentru metanarațiuni istoriografice burlești, de nu chiar bufe, pentru «epicul ipotetic» și «fantezismul alegoric», pentru dislocări halucinante ale temporalității, spațialității
Literatura, suficientă sieși? by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/4852_a_6177]
-
noi valuri de bunuri arătând din ce în ce mai nou”; „coexistența unei serii întregi de forțe [socioculturale] distincte a căror eficacitate este discutabilă”; dispariția diferențierilor între aspirația estetică și locul comun sau între creație și reproducția mecanică; înlocuirea inovației stilistice cu „parodia ” sau pastișa, mediatizarea și politizarea fiecărui aspect al producției culturale, și apariția „unei noi culturi a imaginii și simulacrului”8. Dacă adaugăm la această listă subminarea simțului realității - deja compromis de propaganda comunistă dar în continuare diluat de „isteria producției și reproducției
Paradigme în culturile literare – postmodernism, postcomunism, postcolonialitate și translingvism – by Marcel Cornis-Pope () [Corola-journal/Journalistic/5440_a_6765]