2,223 matches
-
Mi-aduci acuzații grave, nefondate, ia vezi! Mi-am făcut datoria, să știi! Am întrebat-o ce anume a mai făcut; nu puteam ghici că, pe lîngă sonda nesterilă cu care și-a provocat sîngerarea, a mai luat și niște pastile care nu se vînd decît cu rețetă specială. Nu mă învăța tu să-mi fac meseria, clar? Și totuși, tu ai mai chiuretat-o pe Coca Muraru. Pentru cinci mii. Nu pentru cinci mii, ci pentru că mi-a cerut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de servire. Se uita ușor intrigat la clientul său. Bull nu părea genul care să aibă nevoie de sedative. Arăta mai degrabă ca un băiat bine făcut, plin de bonomie și care avea o relație apropiată cu alcoolul. Bull luase pastilele fără să se deranjeze să mai citească eticheta. Primise restul și chitanța. Farmacistul, conștient de efectul preparatelor sale, prin care acționa de la distanță asupra celor care-i călcau pragul, observase aerul de confuzie întipărit pe chipul lui Bull. Și avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pe care piciorul lui cărnos le făcuse pe tot timpul zilei deplasaseră întru câtva bandajul, iar senzația plăcută, răcoroasă, dată de apa distilată și vaselină se estompase, apoi devenise sâcâitoare. Bull își dădea seama că mai trebuie să ia o pastilă, dar nu reușea să se scoale din locul în care se afla: cu picioarele desfăcute, în fața ferestrei, privind la statuia cerbului ce străjuia intrarea în localul cu același nume. Oare să mă duc să beau ceva? se întrebase Bull. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
John. Era excesiv de grijuliu. În mod ciudat, și Bull era suspicios. — Ar fi trebuit să dai un telefon, se putea să nu fiu acasă. Păi, mă gândisem că probabil o să fii... Apoi avu o bănuială și continuă: Ai luat cumva pastilele acelea? Bull se lăsă cu greutate pe un fotoliu cu umplutură moale. O mână mare se ridicase la o sprânceană de culoarea ghimbirului — Am luat câteva de dimineață, dar am amețit de la ele, așa că n-am mai luat după aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Bull era plină de patos. Își strângea genunchii inocent, de parcă ar fi vrut să-și ascundă și mai bine comoara de ochii celorlalți. Alan știa că trebuie să-i spună pe loc despre ce e vorba. — John, ți-am dat pastilele acelea cu un scop. — Știu asta. — Nu, nu de aia. Ți le-am dat pentru că sunt de părere că ai nevoie de sedative. — Sedative? Pentru ce? — Pentru că leziunea din scobitura genunchiului tău nu e nici rană și nici arsură. Trăsăturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
acum, Matei. 6. Mărunțișuri, vechituri, oameni și omuleți Tare trebuie să se mai bucure Mateiul mic! Cred că mușcă dintr-o plăcintă cu mere, bea sirop, citește și recitește scrisoarea primită de la Mateiul mare, mănâncă pufarin cu pumnul, ronțăie o pastilă de mentosan, suge un drops și se gândește la lucrurile înșirate așa curios pe hârtie, cum n-a mai pomenit prin cărticelele lui. Nu mă îndoiesc că destinatarul cu zulufi se află în posesia textului pe care tocmai l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
le frânge inimile. Numai când mă gândesc cum crede Filip despre Mateiul mic, la începutul capitolului 6, că „mușcă dintr-o plăcintă cu mere, bea sirop, citește și recitește scrisoarea primită de la Mateiul mare, mănâncă pufarin cu pumnul, ronțăie o pastilă de mentosan, suge un drops și se gândește la lucrurile înșirate așa curios pe hârtie, cum n-a mai pomenit prin cărticelele lui“, și mă rușinez ca un țânc care-l descoperă pe Moș Crăciun în hornul casei. Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
fac să tremure, să geamă, să respire altfel, să vrea. - Tu sus, zic, ea fiind deja deasupra mea. - Prezervativ? întreabă. - N-am, mint eu. De fapt, am unul în portofel, dar nu vreau să-l folosesc. Nu vreau... Nu iei pastila aia? o întreb. - Ba da, dar... nu încheie propoziția. - Înțeleg, spun, dar, vezi tu, nu am cum să-ți dau vreo boală. Nu am de unde să am așa ceva. Este absolut imposibil. Ok? - Ok, zice, înțelegând ce se ascunde în spatele vorbelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
funia udă vreunul dintre amanții ei. Dup-aia să se trezească teafăr, întreg la cap și să-mi spună logaritmi și cum e curba lui Gauss... L-am tranchilizat o vreme, am băgat în el tratament după tratament, injecții și pastile, mai mult pentru că se plângeau asistentele că le-a rupt halatele de pe ele, că stă agățat de gratii și urlă cât de noaptea de lungă, „de ce mi-ați tăiat via din ținutul Efraim, de ce?”. S-a luat de femeia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
și să le aprindă... Ca fond muzical a fost imnul prelucrat manelistic. Mamă, ce mișto! Se-nvârtea prin fum și lătra sau guița. Din când în când se prefăcea că are crampe. Uhuuuuhuuu... Avea ceva în gură, un fel de pastilă care face bulbuci și, la urmă, i-a apărut o spumă verzuie care-i curgea pe barbă, pe piept... Îți dai seama c-au înnebunit, nu alta... -... a mai avut o instalație, intervine și Marietta, cu grijă să nu i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
BT. Măcar Vlad a avut bunul-simț să se sinucidă. Bun, nu cu sfoară legată de lustră, vene tăiate în cadă cu lama de ras, cap băgat în cuptor sau curea prinsă de balustrada balconului sau de calorifer, n-a înghițit pastile, dar tot sinucidere a fost. În doi ani, turnând în el toate spirturile posibile. - Mai am vreo cinci luni și gata! m-a anunțat într-o zi, când am trecut să-l văd pe la editură, în cămăruța lui amărâtă de sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ori Brandy ne arată și nouă pozele. Sari cu trei săptămâni în urmă, când eram într-o casă mare din Spokane, Washington. Eram într-un castel de granit de pe South Hill, cu Spokane lăbărțat sub geamurile de la baie. Eu scuturam pastile de Percodan din sticla lor maronie în buzunarul poșetei mele pentru Percodan. Brandy Alexander scotocea sub chiuveta din baie după o pilă de unghii când a găsit cartea asta. Acum toți ceilalți zei și toate celelalte zeițe au fost eclipsate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Dă-mi înțelegere. Flash. Chiar și după atâtea săptămâni pe drum cu mine, glorioșii și vulnerabilii ochi albaștri ai lui Seth încă nu vor să-i întâlnească pe ai mei. Noua lui introspecție nostalgică, pe asta n-o poate ignora. Pastilele au avut deja efecte secundare asupra ochilor săi, i-au adâncit curbura corneană, așa încât nu-și poate purta lentilele de contact fără să-i sară afară. Asta trebuie să fie din vina estrogenelor conjugate pe care le ia în fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
pentru Dumnezeu. Nu există Moș Crăciun. Sari la vânătoarea de medicamente din urmă cu trei săptămâni la Spokane, Washington, când Brandy Alexander a dat buzna în dormitorul principal și-a început să citească. Eu am luat treizeci și două de pastile de Nembutal. Treizeci și două de pastile de Nembutal au ajuns în poșeta mea. Eu nu mănânc marfa. Brandy încă mai citea. Am încercat toate rujurile pe dosul palmei, și Brandy era încă proptită pe-un catralion de pernuțe cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
la vânătoarea de medicamente din urmă cu trei săptămâni la Spokane, Washington, când Brandy Alexander a dat buzna în dormitorul principal și-a început să citească. Eu am luat treizeci și două de pastile de Nembutal. Treizeci și două de pastile de Nembutal au ajuns în poșeta mea. Eu nu mănânc marfa. Brandy încă mai citea. Am încercat toate rujurile pe dosul palmei, și Brandy era încă proptită pe-un catralion de pernuțe cu broderii în mijlocul unui pat cu apă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
buricul unui arătător și dă cu câteva pagini mai în față, la pagina două sute douăzeci și doi, Rona este din nou respinsă de șleampătul ei prieten cu care stă de unșpe ani. Tușea de săptămâni întregi, așa că ia pumni de pastile și e găsită muribundă și-n stare semicomatoasă. Până și șoferul... — Lăudat fie Domnul, zice Seth. Felurite plante indigene cresc exact acolo unde le tună. — Seth, dulceață, zice Brandy. Nu mă întrerupe. Buzele ei Plumbago zic: Până și șoferul de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
milion de alte mâini, ștergând vopseaua. În hainele sale, în locul platoșelor de mușchi duri care înainte mă scoteau din minți, acum grăsimea îi împinge cămașa peste curea. E din cauza Premarinului. Umbra sexy a bărbii sale de la ora cinci dispare din cauza pastilelor de Provera. Până și degetele i s-au umflat în jurul vechiului său inel de sportiv universitar. Fotograful din mintea mea zice: Dă-mi pace. Flash. Dă-mi libertate. Flash. Seth își urcă pe balustradă trupul care reține lichidele. Mocasinii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
mine moartă dincolo de ușa încuiată, Manus ar arde de viu. — Da, strigă Manus. O să fac orice. Doar, te rog, să nu mă lași să ard de viu sau să nu mă împuști. Orice, numai deschide ușa! Cu vârful sabotului, împing pastilele de Valium prin crăpătura de sub ușa dulapului. Cu pușca dinainte, descui ușa și mă dau în spate. În lumina focului de la etaj vezi cum casa se umple de fum. Manus se împleticește afară, cu ochii lui de-un albastru electric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
lui Brandy, bucățile reci de gresie dispuse sub formă de pește și așezate așa încât să se potrivească, coada unui pește între capetele altor doi pești, așa cum sunt puse în conservă unele sardine, cât e de lungă pardoseala băii. Arunc o pastilă de Valium între buzele Plumbago. — Ți-am povestit vreodată cum m-a alungat familia mea? zice Brandy după mica ei înghițitură albastră. Familia mea originală, vreau să zic. Familia mea naturală. Ți-am spus povestioara aia dezgustătoare? Îmi țin mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Eu încă șed pe capacul unei uriașe cochilii de melc din ceramică prins cu bolțuri în perete. Încercând s-o omor în felul meu de două parale. Părul arămiu al lui Brandy e între picioarele mele. Rujuri de buze și pastile de Demerol, farduri și pastile de Percocet-5, farduri de pleoape Aubergine Dreams și capsule de Nembutal sunt împrăștiate peste tot pe dulăpioarele aquamarin din jurul chiuvetei. Mâna mea, am ținut un pumn de Valium atât de mult că palma mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
unei uriașe cochilii de melc din ceramică prins cu bolțuri în perete. Încercând s-o omor în felul meu de două parale. Părul arămiu al lui Brandy e între picioarele mele. Rujuri de buze și pastile de Demerol, farduri și pastile de Percocet-5, farduri de pleoape Aubergine Dreams și capsule de Nembutal sunt împrăștiate peste tot pe dulăpioarele aquamarin din jurul chiuvetei. Mâna mea, am ținut un pumn de Valium atât de mult că palma mi-a devenit de-un albastru deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
de șervețelele murdare îndesate înăuntru. Își ridică valiza, care răpăie sonor ca floricelele într-un cuptor cu microunde. La fiecare treaptă valiza răpăie tare ca un foc de mitralieră îndepărtat, și domnișoara Hapciu își ridică privirea spre noi și spune: — Pastilele mele. Scutură puternic valiza și spune: Un stoc pe trei luni... De-aia era regula despre bagaje. Ca să încăpem toți. Singura regulă era un bagaj de persoană, dar domnul Whittier n-a spus cât de mare, sau ce fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
a autobuzului. Asta am adus pentru cele trei luni departe de lume. Agentul Ciripel, camera lui video. Sora Justițiară, bila de bowling. Lady Zdreanță, inelul cu diamant. De astea vom avea nevoie pentru a ne scrie povestirile. Domnișoara Hapciu, de pastilele și șervețelele ei. Sfântul Fără-Mațe, de snackurile lui. Contele Calomniei, de carnețelul și reportofonul lui. Bucătarul Asasin, de cuțitele lui. În lumina slabă din autobuz ne uităm cu toții pe furiș la domnul Whittier, organizatorul atelierului. Profesorul nostru. Sub cele câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
abdomenul plat cu mâinile. E o viață umană. Domnișoara Hapciu tuși în pumn. Își trase nasul, cu ochii exoftalmici și injectați în dosul lacrimilor, și spuse: E chiar viața mea în joc. Cu o mână vârâtă în buzunar, după următoarea pastilă. Și, desigur, domnul Whittier clătină din cap, nu. Stând acolo în scaunul lui de catifea albastră, cu holul căptușit cu aur și catifea în juru-i, domnul Whittier luă o lingură de ciorbă de midii dintr-o pungă de plastic Mylar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
prin parc, acolo unde nu te-ai duce niciodată noaptea. Când bei nu se poate să nu-ți placă faptul că fiecare înghițitură e o decizie irevocabilă. Te repezi cu capul înainte, ținând jocul sub control. E același lucru cu pastilele, sedative și analgezice, fiecare înghițitură e un prim pas hotărât într-o direcție oarecare. Inky spune: Noua intimitate e publică. Spune că dacă-ți iei o cameră în cel mai discret hotel - unul din locurile alea cu halate albe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]