733 matches
-
sale copile cu cel mai tânăr membru al familiei Medici, fiul lui Lorenzo, numit tot Giuliano. Dar Lisa, o adolescentă rebelă, departe a se supune interdicției paterne, întreține cu iubitul ei o corespondență amoroasă clandestină prin sclava sa, amintind de patetismul de bungust al unui Stendhal din Mânăstirea din Parma. Un coup de foudre platonic ce, așa cum vom vedea, devine destin. Va trebui să fie puternică și iscusită, va trebui, ca orice eroină de legendă, să pătimească sufletește și chiar fizic
Mona Lisa, fiica lui Leonardo? by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/3331_a_4656]
-
cărții nu are virulență, cum nici bestiile nu sunt inumane. Aceste trei trăsături - finețea limbii culte, unghiul de vedere al perspectivei păsării și firea sarcastică - fac din Pavlovici un observator al cărui intelect nu îngăduie paroxisme sufletești. Autorul nu suferă patetismele, efuziunile, tensiunile sau încordările pînă la limita colapsului. În schimb preferă poanta, surpriza caraghioasă, ridicolul situației. Într-un cuvînt, are predilecție pentru comedia de situații, nu pentru drama de caractere. Din acest motiv Pavlovici e un martor sulfuric, depunător de
Hiperbola cruzimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3347_a_4672]
-
însuși. Înainte de a-i judeca pe alții, Flaviu George Predescu se judecă pe sine, cu severitate și fără ipocrizie. Nu fără tristețe meditează asupra maladiilor epocii sale, asupra pericolelor pe care le aduce un climat al libertății nelimitate. Cu un patetism mereu supravegheat, cu o admirabilă rigoare speculativă, eseistul abordează o problematică vastă, nelimitânduse doar la enunțata, în subtitlul cărții, temă a iubirii. Vorbește despre dragoste și trădare, comunicare și solitudine, despre emoții și irațional, despre caracter și experiențe de viață
Un eseist neliniștit by Ion Cristofor () [Corola-journal/Journalistic/3030_a_4355]
-
istoriile și istorisirile marinarilor români. Și le-a scris; e opera întregii sale vieți. Termin de citit volumul al patrulea și ultimul (1356 pagini) al acestei ample opere cu titlul România marinară. E o istorie anecdotică, o epopee, dar fără patetism, o cronică, o operă memorialistică și o delectabilă colecție de povestiri marinărești. Ea va trebui într-o zi publicată. Numai astfel i se va face dreptate scriitorului Nicolae M. Balotă, care a cunoscut și el, ca și noi toți, vitregia
Din spuma mărilor... by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/15420_a_16745]
-
zare flamuri de pungi de plastic... cu fuioarele de legendă ieșind din vetrele pe care nouă sărăcie își fierbe în oală rădăcini de cuvinte ațoase "barza" "viezure" "mînz" în nopțile cînd o lună latină trece lin peste vîrfuri slave... cu patetismul politic ce sufla în cărbuni sub cazane de țuică și muta din loc munții prin cîrciumile murdare ale minerilor unde se recîștiga bătălii demult pierdute-n istorie cu fanfaronada geambașilor deveniți manageri ai fostelor izvoare carpatice din care azi curge
Poezii by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/16449_a_17774]
-
și sunt cele mai bune căi pentru a ieși din simplificările cunoscute și reducționismele atât de vehiculate. Literatura basarabeană este o parte însemnată din literatura română. Avem datoria să o cunoaștem în profunzime și o spun fără nici un fel de patetism. Ar fi o formă de onestitate și de reciprocitate a înțelegerii. Basarabia este o parte din noi înșine, ca români, oriunde ne-am afla.
Măr de ceartă la Chișinău by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11138_a_12463]
-
română, ceva despre care însă nu poți spune mare lucru. Memoriile lui Aleksandr Soljenițîn sînt un exemplu în această privință, impresia pe care o capeți fiind cea cu care rămîi după ce ai lăsat să vină peste tine un torent de patetism slav. Slojenițîn e inepuizabil și mereu neconvențional, de aici alura de luptător neconformist avînd talentul de a contraria și scandaliza pe toată lumea. Și dacă prima parte a memoriilor sale - cea cuprinzînd cei 56 de ani petrecuți în Rusia Sovietică - a
Invulnerabilul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10646_a_11971]
-
întreagă generație poetică se aliniază disciplinat în spatele acestei psihoze generalizate și anticalofilii ce riscă să dea în manierism. Versurile Elenei Vlădăreanu nu conțin nici o urmă de îndoială sau de reflexivitate. Ele au cadența marșului și zgomotul asurzitor al alămurilor. Un patetism viril, de pluton militar în mișcare, un militantism ce duce cu gîndul la generația Woodstock răzbate din toate încheieturile unui poem precum românia. fin de sičcle: ,(...) hotărîrea de a nu muri/de a rezista/ am luat-o și noi/ copiii
Viața în negru by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10734_a_12059]
-
lui Alexandru Lungu nu putem a nu reține cîteva evocări de scriitori surprinși ,pe viu", captivante în exactitatea lor ce nu exclude generozitatea, prin empatia lor ce nu exclude observația omului de formație științifică. Iată un Geo Bogza balansînd între patetism și răsfăț, între poetică și determinare clinică: ,El era puțin ipohondru, adică își exagera micile tulburări. îmi dădea, eu fiind medic, mai tot timpul tot felul de telefoane: "Lungule, ce să fac, zăpușala asta mi-a făcut creierul terci. Ești
Un poet în oglinda dialogului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10904_a_12229]
-
un demonism substanțial, personajul lui Alain Gavriluțiu vehiculează unul de operetă, mitraliind sensibilitățile cu gloanțe de cauciuc și exultând la fiecare pișcătură. Pledoaria lui pentru muzica bună, de exemplu, cu osândirea celor ce ascultă manele, prezintă toate notele ascuțite ale patetismului puberal: , Eu nu mă adresez vouă. Sunteți pierduți, iar timpul și resursele mele argumentative sunt limitate în fața reliefului impenetrabil de imbecilitate adunat în ADN-ul vostru care se răsucește de la naștere pe ritmuri orientale. Nu am puterea să îmi dezgolesc
Bestia de la Ploiești by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10984_a_12309]
-
domniei sale, nu e vorba doar de o competență livrescă, ci de o empatie spontană în virtutea căreia traducătorul lui Platon, Aristotel și Plotin scrie așa cum vorbește, cu o claritate și cu o frumusețe cuceritoare. Un singur lucru pare să-i lipsească: patetismul. Supunîndu-se exigenței de a-și sprijini ideile pe argumente și pe raționamente înlănțuite, Andrei Cornea este un scriitor care și-a reprimat patosul sub lespedea coercițiilor logice, singur semn al trepidației lăuntrice fiind numai ritmul viu al cuvintelor scrise. Andrei
În spiritul lui Platon by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10980_a_12305]
-
destinul unui singur artist, poate oferi surpriza voiajului penitent de la naturalism la Bizanț sau, invers, acela al coborîrii în lume după o acerbă probă a austerității. Ceea ce în zorii modernității românești era o încercare naivă, nu lipsită de un anumit patetism, de ieșire din constricția unor forțe adverse, a devenit acum, printr-un îndelung și complicat proces de conștientizare, o voluptate ușor perversă a înscenării, a recuperării, a reanimării într-o codificare ambiguă, pe jumătate pietistă, pe jumătate ireverențioasă. Dacă ar
Între Orient și Occident by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11057_a_12382]
-
veritabile filosofii social-politice, căci mai toate temele ce alcătuiesc nucleul propriu-zis al cărții - putere, democrație, libertate, egalitate, stat, națiune, economie, război, revoluție - ilustrează tocmai acest gen de filosofie. Ceea ce sare în primul rînd în ochi la lectura Filosofiei inegalității este patetismul. Berdiaev scrie patetic, cu o fervoare discursivă amintind de patosul predicii religioase, o fervoare ce parcă îl silește treptat, pe măsura scrierii paginilor, să-și întețească tot mai mult aplombul critic. Berdiaev este precum un retor care, cu cît scrie
Filosofia inegalității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10892_a_12217]
-
ori și de Virgil Ierunca, i-a atins pe toți de cîți e vorba în inventarul cu nume și fapte. Întîi, pe tinerii tinerei generații, cavaleri ai amăgirilor, aristocrați ai gusturilor bune și statornice. Cîte o frază, stoarsă de orice patetism și oprindu-și pentru sine doar o reținută, deplin filtrată, emoție, închide un fel de a fi: "Nu cunosc numele dumnezeului pe care și l-a ales Mircea Eliade ca să i se închine - din catalogul atîtor religii examinate de el
Popasuri. Zăbave by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10186_a_11511]
-
aproape de Caragiale, iar absolutul lui este un enorm parcurs printre relativități. El privește lumea secvențial, depășește etapă cu etapă stadiile ei diverse, pentru ca, finalmente, întregul să se articuleze caragialesc, prin logica lui internă, și nu eminescian, prin apriorismul proiectului. Față de patetismul existenței eminesciene, față de zbuciumul lui grav, de turbulențele și de dramele asumate fiziologic și moral în același timp, Brâncuși este un histrion, o fire hîtră și cîrcotașă, un primitiv de circumstanță și un contemporan eficient și lucid al timpului său
Caragiale și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10208_a_11533]
-
acumulează nevăzut substanțe nutritive pentru sensurile de la suprafață. Prozatorul lasă viața să curgă, cu toate curiozitățile ei, și nu este preocupat decât spre final de constituirea sensului. Nu e tezist, nu e explicit, nu e teoretizant, dar are momente de patetism pentru a-și susține interogațiile și descoperirile. Poveștile se multiplică faulknerian, ca și în romanele lui D. R. Popescu, însă fără a adopta calea unei proze de investigație și fără obsesia adevărului. Sorin Titel scrie o proză de reflecție melancolică
O narațiune rizomatică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10785_a_12110]
-
pe care aveam să le traversez le regret mai mult decât pierderea paginilor scrise în acea zi solemnă. Cu siguranță faptul că le-am pierdut dovedește că pe parcurs își pierduseră pentru mine importanța și poate chiar mă jenau prin patetismul lor. Nu mai țin minte decât că, printre multe alte lucruri, scrisesem un decalog pentru uzul meu exclusiv, din care îmi mai amintesc doar prima poruncă: „Să preferi o nefericire care dă roade unei fericiri care trece fără urmă“. Poate
Ușile date de perete by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/3069_a_4394]
-
versurile d-sale un nou mal du siècle. E o nepotrivire cu lumea, însă nu una grandios- rebelă ca-n romantism, ci apatică, jemanfiș istă, o sfidare moale, o lehamite disprețuitoare. Flegmatic, poetul fuge de abstracțiuni, de vorbele „mari”, de patetism, practicînd un soi de „întoarcere la natură” (realitate) de rang secund, într-un mediu urban care apare deconvenționalizat, depreciat printr-un soi de golănie vag intelectualizată, persiflatoare. E o saturație de viață înfățișată fără ocol, ca o miză de căpetenie
Un nou mal du siècle by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4099_a_5424]
-
n-o știa pe cealaltă cu Pe harfa răsturnată...! Drumul, vai, avea să se termine curând, nici din noapte nu mai rămăsese mare lucru, se auzeau deja cocoșii cântând. Ion și-a sfârșit cântecul în care punea o notă de patetism pe care n-o înțelegeam: și de-atunci/ Trec anii și crește urgia/ Furtunii pe marea ce saltă pe stânci/ Ca hora la Sfânta Maria. Abia mai târziu am aflat că prietenul care îl compusese murise în închisoare, tocmai din cauza
O proză de Bianca Balotă () [Corola-journal/Imaginative/13367_a_14692]
-
Inei Isbășescu) configurează și mediul voit „glamour“ al artistului ce se vrea legendă, și sala de servicii funerare al amărâtei, singura dispusă să mai creadă în el. Scenele muzicale sunt impregnate cu un umor infailibil, care, de altfel, salvează de patetism subiectul. În rolul artistului travestit și... fezandat, Ovidiu Ghiniță face una din creațiile memorabile ale carierei lui, de-o consistență aproape insuportabilă. Cinic și ingenuu deopotrivă, pervers și înduioșător în disperarea sa, Ragnar, personajul său, se împiedică doar în propria
Agenda2005-12-05-a () [Corola-journal/Journalistic/283495_a_284824]
-
înmormântările se remarcă în mod special nu pentru că ar fi un subiect spectaculos, ci pentru că sunt descrise cu un amestec de luciditate, smerenie, mirare și umor delicat la care nimeni nu s-a încumetat până acum. Tonul mișcător, dar fără patetism se potrivește ca o mănușă tragismului și implacabilului situației. Lui Blacker îi reușește fenomenalul șpagat între vesel și trist, performanța pe care poate doar înțelepciunea populară o poate egala: aceea de a zugrăvi neutru, dar absolut, cel mai captivant ceremonial
Drumul fermecător, cronică la cartea Along the Enchanted Way – A story of Love and Life in Romania, autor William Blacker [Corola-blog/BlogPost/92969_a_94261]
-
sau un proiect ratat al lui Dumnezeu. Fără rost, fără sens, fără dimensiunea metafizică pe care ne place să i-o atribuim. Dar dacă ele există, totuși? Dacă omul are și rost, și sens, și tangență cu absolutul? Iertați-mi patetismul ieftin, dar dacă dragostea există și ea, dincolo de mecanica deplorabilă a unor reacții chimice? Așa cum este el - nevolnic, meschin, Încărcat de atavisme, refractar la posibila-i măsură divină, indiferent că i-a fost dăruită ori și-a câștigat-o experimentând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
literar și metafizic. La nouă ani am scris poezii În limba maghiară: În una era vorba despre foame, alta era poezie de dragoste par excellence. Talentul narativ - de a Îmbina factologia cu legenda - l-am moștenit de la mama, de la tata patetismul și ironia. Pentru a motiva Înclinația mea spre literatură nu cred că rămîne lipsit de importanță faptul că tatăl meu a fost autorul Mersului internațional al trenurilor. Acest antecedent patern mă explică sub aspect cosmopolit și literar. Mama mea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
delirul suav, într-o regie destul de echilibrată, împletind referința cultural-geografică cu amânuntul biografic, după o logică cel puțin bizară, de realism autentic. Darian Marcoci are, indiscutabil, pregnanța imaginii, a metaforei, însă pierde ușor controlul analogiei, al asociației lirice. Amestecul de patetism și ironie fină, de elegie și sarcasm, de descripție și enumerare prozaică, de simboluri prețioase și detalii anodine denotă, în ciuda percepției proaspete, multă ușurință a versificării, în care descoperim un soi de naivitate: “ Au mărunțit zarzării neaua/ Și-au readus
DORUL CA SENTIMENT AL ADUCERILOR AMINTE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364022_a_365351]
-
capitolul cel mai vulnerabil al creației minulesciene, deși în timpul vieții piesele lui au făcut furori. Între 1921 și 1943 i se joacă unsprezece piese de teatru în București, Iași sau Craiova. Piesele lui sunt piese amoroase de triunghi garnisite cu patetism și grandilocventa. Opera lui care a trecut granița timpului a fost poeziea. El a reabilitat romanța sentimentală, gustata de contemporani dar și de cititorii de astăzi. Comentariile critice discern noutatea, alura șocantă a versului, ciudățeniile manieriste, pozele (Mihail Dragomirescu), Lovinescu
ION MINULESCU-POETUL CARE A REABILITAT ROMANŢA TRADIŢIONALĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362368_a_363697]