406 matches
-
răsturnate ca niște ogoare aburinde. Era ca și cum un nebun se apucase să șteargă tot verdele și cărămiziul din oraș. Undeva la intersecția dintre privire și-asfalt se formase o rană, un crater de tablă, gudron și neuroni, prin care istoria patina, cu tot cu mine. Orice nu-mi convenea se ducea prin pâlnie: prieteni, iubite, colegi, clădiri, amintiri. Ceaușescu începuse treaba; eu doar o continuam, turnând ani, stări și evenimente în gaura lui neagră. Mihnea avea dreptate: noi rămâneam aceiași, dar orașul își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Uneori, o și recunoșteam: minciunile perfecte sunt cele care spun adevărul. Mistificam tot ce-mi ieșea în cale, până începeam să fac parte din opera generală. Rescriam istoria literaturii. Magna Charta Robanorum. Dezechilibrele mele cerebrale creau echilibre în altă parte, patinând prin magma poveștilor. Îți trebuia o hartă specială, pentru-a găsi drumul printre atâtea variante. Din toată nebunia asta, nu lipseau victimele. Cineva trebuia să plătească oalele sparte. Interbelicii mă uluiseră întotdeauna, cu talentul și tupeul lor de-a te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
bine. Dar parcă aveam de-ales? „A patra casă, pe stânga. Aia cu gard verde.“ Nu se zărea nici casa, nici gardul, cu-atât mai puțin culoarea. Farurile orbecăiau prin apă și beznă. Drumul dispăruse, mașina se scufunda ușor, roțile patinau pe dedesubt. Puteam să fim și-n Techirghiol, nu era mare diferență. „Aici!“, a mârâit Mihnea, „Urc-o pe dâmbul ăsta!“ Am tras de volan și-am ieșit din apă cu roțile din față. Nu era bine: parcă simțeam cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
era frică să încerc, așa că am dat drumul la radio. Opelul s-a umplut de sunete de voci și instrumente. Nu reușeaml să-mi dau seama cine cântă, ascultam doar un fond sonor, un zgomot de bruiaj prin care îmi patinau gândurile. Am rămas așa până la unu fără cinci, fără să scoatem un cuvânt. Ne reprogramasem, fiecare se repliase în cubul lui de liniște și siguranță. Ne simțeam protejați, departe de orice intruziune. Era bine. Apoi Mihnea ne-a făcut un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
se transformau în niște hoteliere amorfe și plictisitoare, îmbrăcate aseptic, în craci tubulari, albi, de dispensar. Iarna, făceau zig-zaguri prin cameră în ciorapi flaușați, trași peste dresurile groase de flanelă și înghesuiți în sabotul spitalicesc, cu talpă de tanc. Ochiul patina pe materialul stufos: alb, negru, iar alb, acoperind toate formele și deteriorând plăcerea. În timp ce eu le cercetam în intimitatea laboratoarelor, eram la rândul meu urmărit. Un etaj mai sus, asistenții de la băi și nămoluri scoteau în pauze capul pe geam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
care sunau ca niște hidrocentrale, cu ferestrele care se deschideau invers, spre aerul gazos și prăfuit, cu oamenii de pe străzi mereu pregătiți să-ți tragă un pumn în gură. Nopțile se scufundau în dimineți interminabile, prin care gândurile începeau să patineze. Orașul pulsa grozav, schizofrenic; aș fi dat orice să-l șterg de pe fața pământului, după care să-i duc resturile la o expoziție internațională. Iubirea noastră față de el se transformase în ură, ca atunci când stai prea mult aproape de cineva. Bucureștiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
iar pe tavan, sub bolți și arcade, se mai zăreau încă urmele de sfinți. Caloriferele arătau ca un osuar. Dacă vroiai să sari pe geam, nimereai în scări metalice sau în trape întredeschise, care te aruncau la nivelele inferioare. Holurile patinau în ciment, ca ale noastre, și se terminau în ușițe joase și dosnice. Peste toate guverna o femeie înaltă, brunetă, îmbrăcată de sus până jos în negru, căreia studenții îi ziceau Komissăreasa. N-am amintit însă de celelalte găuri negre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
admis, cu jumătate de gură. Cât nu puteam eu să sufăr facultatea asta, tot mă apucau nervii când era devastată. Unde întorceai capul, găseai numai chiștoace, urme de tălpi pe pereți și statui ciobite sau împroșcate cu suc. La intrare, patinai pe rahații rămași din timpul nopții, de la cerșetori: unul după altul, ca mușuroaiele de cârtiță. Le-aș fi tăiat o mână vinovaților, ca-n Arabia Saudită. Doar cine nu-i văzuse pe Eminescu și Densusianu în hol nu știa despre ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
-ți găseai ceva de făcut; controalele, purcoiul de tocilare și-arhitectura florală a lui Mincu te scoteau din minți. Când toate fetele plecau la sport, pentru săritura la groapa cu nisip sau teribila partidă de oină, rămâneam cu Mihnea și patinam prin clasă sau în cabinetul de CSP, echipați cu papuci ca la muzeu. Ne declaram mereu scutiți, inapți, bolnavi, profesoara Begu (poreclită, inevitabil, Blegu) rămânea perplexă văzându-ne după ore cum jucam atacanți împotriva celor de la „Spiru“. Prin toamna lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de geamuri aburite zăream sforile brațului electric din primul vagon, balansându-se prin două găuri perforate în acoperiș. La fiecare oprire, sfoara cobora și se-oprea din mișcare, ca funia de la gâtul unui spânzurat. Duhnea a săpun și petrosin. Podelele patinau pe niște grătare lungi de lemn, înnegrite de timp și de sutele de mii de tălpi, iar scaunele fuseseră turnate în placaj tare, lăcuit, desprins, și iar lăcuit. Geamurile se țineau în nituri groase, de pe vremea războiului. Nu puteai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
prieteni, vecini, colegi, iubite, șefi, Anticari sau Editori), să nu fiu descoperit, utilizat și-apoi șters din memorie printr-o simplă apăsare de tastă sau atingere a privirilor. Făceam pe prostul, mimam copilăria (uneori și-adolescența, cu golănia ei cinică), patinând printre vârste. Corpul se pervertise, fusese cedat și anexat de mai multe ori, dar mintea rămânea în proprietatea mea: întreagă și divizată. Oricând aș fi fost identificat sau fixat, în orice clipă aș fi părăsit jocul sau mizat pe-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
milogească.“ „O pățiți, credeți-mă pe cuvânt! Nu mai apucați să ieșiți de-aici!“ „Nu, zău? Poate ne spui și de ce?“ „Apocalipsa!“, a bâiguit scriitorul. Parcă intrase în transă. „Ăsta a luat-o pe-arătură...“, s-a mirat Mihnea. „Îi patinează biscuiții...“ „Nimic nu mai poate fi oprit...“ Tonul suna ciudat, vocea distorsionată: când milă, când frică, apoi iar furie și siguranță. Ceva nu era în regulă. „Să-i dau una?“, s-a interesat Mihnea. „Mai lasă-l.“, l-am potolit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Cu momente de acalmie urmate de zbateri violente, cu gemetele și scâncelile cățelușei am parcurs cei aproape 80 km din care vreo 5-6 pe un drumeag prunduit de mântuială, pare-se cu fonduri europene, pe care roțile mașinii lunecau sau patinau haotic, provocându-mi un plus de emoții și dificultăți. După ce am oprit motorul la poarta mamei Miluța (așa îi spun consătenii), am făcut o cruce mare mulțumindu-i Proniei că am ajuns cu bine la destinație, apoi am trecut la
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
românească în imagini, unde autorii, referindu-se la natura moartă, afirmă că: “o concepe în spiritul lui Chardin, îngrămădind pe mese, într-o ostentativă dezordine, tot felul de obiecte vechi, pe care le descrie migălos, străduindu-se să le dea patina evocatoare” (V. Drăguț, V. Florea, D. Grigorescu, M. Mihalache, Pictura românească în imagini, ediția a II-a revăzută, Editura Meridiane, 1976, pag. 201). Cu siguranță Chardin a fost un excelent componist al spațiului fiecăruia dintre tablourile sale. Orice element de
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
cunoștea de pe vremea când exersa în timpul liber desenul. În dreapta, chenarul delimitează suprafața paginii cu textul în chirilică, referitor la slujba legată de momentul ilustrat alături. Nimic din toate aceste alăturări nu pare a fi întâmplător ci, dimpotrivă. Paginile ceaslovului sunt patinate și învechite cu alburi și griuri mâncate de vreme, contrastând cu batista care în părțile cu plină lumină albul se află la extremitatea optimă a purității sale, susținut prin pasta consistentă. Întreaga compoziție se încheie prin reprezentarea spătarului scaunului, format
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
culori,părțile corpului,forme geometrice,poziții spațiale,adunări și scăderi cu numere până la 10,adunări și scăderi cu zeci până la100,cantități, acțiuni).S-a rezolvat programul de masă,jocul cu copii,interacționează cu persoane diferite de cele cunoscute. C. patinează singură,fără însoțitor pe patinuar, se joacă cu copii în parc,joacă la masă cu alți copii jocuri de construcție sau puzzle. Face puzzle de 100240 de piese. Colorează în contur,desenează la cerere figurile geometrice, pom, casă, steag, scară
AUTISMUL ÎNTRE TEORIE ȘI PRACTICĂ by BURGHELEA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/345_a_870]
-
Radu e un puști înalt, cu ochelari, ochi căprui, sprâncene groase și un început de mustăcioară. La intrarea în încăpere, evită contactul vizual, dar îmi strânge mâna cu putere. "Sunt Radu Nedescu". Are 13 ani, ia premii la școală, schiază, patinează, citește și, pentru cine e dispus să-l asculte, vorbește mult, cu exemple și metafore. Parcă ar vrea să recupereze primii cinci ani din viață în care nu a spus absolut nimic, perioadă în care un haos numit autism îi
AUTISMUL ÎNTRE TEORIE ȘI PRACTICĂ by BURGHELEA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/345_a_870]
-
Dar la Vasile Popovici aceasta înseamnă ceva mai mult. El care datorită unei poliomielite e ținut, imobilizat încă din copilărie, trebuie să-și imagineze și viața și arta. El n-a dansat nicicând și nu s-a jucat, n-a patinat și nu s-a bătut cu bulgări de zăpadă, cum fac toți copiii. Dar își imaginează și pictează hore, scene de patinaj, tablouri ale bucuriei în mișcare. Dată fiind starea lui mai mult decât precară de sănătate, Vasile Popovici n-
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
modele interesante numindu-le ”flori de gheață,” De asemenea zăpada este și prietenul copiilor care nu mai contenesc, bucurându-se la săniuș, făcând oameni de zăpadă, castele, păsări albe sau chiar frecând obrajii colegilor de joacă înroșindu-i, schiază sau patinează, merg la munte. Bucuriile iernii le încântă inimile copiilor. Săniuța este una dintre cele mai mari bucurii ale copiilor. Copiii ies cu săniuța numai când ninsoarea și frigul se mai domolesc. Dar să nu uităm că zăpada nu este necesară
Povestiri despre anotimpuri by Papuc Elena, Drăgusanu Atena () [Corola-publishinghouse/Science/91583_a_92978]
-
Dar la Vasile Popovici aceasta înseamnă ceva mai mult. El care datorită unei poliomielite e ținut, imobilizat încă din copilărie, trebuie să-și imagineze și viața și arta. El n-a dansat nicicând și nu s-a jucat, n-a patinat și nu s-a bătut cu bulgări de zăpadă, cum fac toți copiii. Dar își imaginează și pictează hore, scene de patinaj, tablouri ale bucuriei în mișcare. Dată fiind starea lui mai mult decât precară de sănătate, Vasile Popovici n-
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
să explic care sunt caracteristicile materialelor folosite în tehnicile gravurii, pentru ca mai apoi o tehnică să poată fi recunoscută cu ușurință chiar dacă privitorul nu este de formație artist gravor. Exact cum un gips poleit cu foiță de aur și ulterior patinat poate de la distanță să devină o sculptură în bronz, o imprimare cu ajutorul unui computer pusă sub un geam poate fi cu ușurință o litografie. Un alt motiv pentru care se impune cunoașterea în profunzime a atributelor materialelor necesare în gravură
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
Românii cu haine noi călătoresc în mașini scumpe și sunt sigur că se uită cu scârbă la pasta aceasta umană, care se târăște cu sacoșe de unică folosință, gratuite, de pe la hipermarketuri, cu cojoace sau paltoane vechi de 20 de ani, patinând ca proasta pe gheața trotuarelor criminale. În mod sigur, în anotimpul hibernal, România este o țară și mai mizerabilă decât este ea în mod normal. Și mult mai scumpă (la buzunare). De aceea o urăsc constant și-mi pare puțin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
cu pricina pot fi monitorizate îndeajuns. Un astfel de individ simpatic foc (deși, în același timp, arțăgos) ne-a chestionat într-o zi, în tramvai, dacă am mai văzut rațe cu rotile, întrucât el zărea respectivele rațe de pe Someș ca patinând pe rotile. În rest, locuitorii zac în griul vieții lor plictisite și nu au ochi pentru ciudățenii, minuni, extravaganțe etc. În ce mă privește, am priceput chestiunea rațelor de pe Someș ca pe o ghicitoare nu foarte grea ori, și mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
scrierile lui Kundera ating "ethosul transmodernității" (vezi De ce Kundera nu e postmodernist). Cercetând zelos un copleșitor evantai problematic și având nevoie de un lector avizat, cartea lui Theodor Codreanu propune ipoteze îndrăznețe și conexiuni îmbietoare. Suspectat (de voci cârcotașe) că patinează, enunțiativ, la suprafața problemelor, că dezvoltă luxuriant un enciclopedism vagant, criticul de la Huși este, înainte de orice, un om foarte informat. Mai mult, s-ar putea nici să nu greșească, transmodernismul instituindu-se ca noua paradigmă culturală. O carte grea, așadar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
prin rulmenți și unsori, În mașinăriile voastre, căci e rea. Dar nu ungeți șinele tramvaiului, dimpotrivă presărați nisip; frecarea e, carevasăzică, bună. Și sunt convins că dacă ar dispare frecarea, bucuria din mașinării se va transforma În scârbă când veți patina pe asfalt În plină vară, altfel decât pe „rolele“ care se dau de-a dura pe Copou, din calea cărora fug mai abitir ca dracu’ de tămâie. Vă iert totuși subiectivismul: Într’o lume relativă, fără șanse de a defini
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]