1,557 matches
-
jumătate din carte e scrisă cu vocabule prinse în ghilimele, de unde și impresia de colaje supărătoare la care scriitorul ar fi putut să renunțe. În al doilea rînd, pradă pletorei verbale care îi caracterizează romanele-fluviu, Breban nu-și poate înfrîna patosul unor asociații de idei care nu au nici o legătură cu temele atinse. De aici impresia că autorul se dedă unor digresiuni inutile care acoperă spațiul degeaba. Prea multă zgură menită a umple cadrul unui eseu istoric. În fine, amintirile personale
Hybrisul românesc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5634_a_6959]
-
în care credea cu sinceritate și cu avînt, epigrama populară și cultă, noianul de amintiri, ca o apă de rouă a dimineților revărsate în zori la zaiafeturi, melodia zefirului și a lui Eol, șuieratul Crivățului neîndurător.“ (p. 211) Furat de patosul panegiric, Pandrea se desprinde de realitate, plutind în ritmul tropilor scandați, parcă de dragul lor. Verosimilitatea portretului e minimă, dar, puse în balanță cu explozia fascinantă a lexicului, accentele deplasate își pierd gravitatea. Autorul are geniul sentințelor scurte, puterea de a
Cititorul de dicționare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5649_a_6974]
-
cu fețe Sau pur și simplu pentru pronunție... Și azi m-oglindesc iar în ea, Cum eram la douzeci și șase de ani și n-o să mai fiu niciodată; Și mă surprind plîngînd la auzul acestor două voci pline de patos, A lui Jim Farr și a lui Țîțo Schipa, aducîndu-mi aminte Că la fel ca peștii lui Țoști, tot mai tînjesc după dragoste. Traducere din engleză de Aprilia Zank
Un poem de Alan Brownjohn () [Corola-journal/Journalistic/5491_a_6816]
-
e că, despre deosebire de accentul pe care apusenii îl pun pe persoană, japonezul respinge subiectul uman. Nu ce spune eul creator contează, ci ceea ce se spune prin el din matca impersonală a lumii. A doua deosebire e că, în contrast cu patosul retoric al europeanului, japonezul refuză discursul teoretic, la fel cum repudiază puterea lexicului de a surprinde adevărul. Pentru japonez, faconda inepuizabilă a apuseanului aduce cu imboldul sinucigaș de a se îneca în cuvinte. Adevărul nu se discută și nu poate
Țîrîitul insectelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3444_a_4769]
-
cînd vorbește de filosofia europeană, singurii gînditori vrednici de a fi luați în seamă sînt cei de la Cambridge, iar Bertrand Russell e decretat drept „cel mai mare filosof al secolului XX” (p. 181), exagerare pe care o punem în seama patosului retoric al autorului, nicidecum în contul intuițiilor lui speculative. Chiar și așa, o carte care te prinde prin fluență și poftă critică.
Dislocarea valorilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3461_a_4786]
-
permanentă actualizare a „vechiului” în interiorul unei meditații foarte personale despre melancolia trecerii. Discursul poetic elegiac, de o elevație impecabil strunită a dicțiunii, aparține unui autor îmbibat de cultură; subtilitatea reflecției și complexitatea viziunii nu exclud nici autenticitatea, nici intensitatea, chiar patosul disperat al vibrației subiective, de-a dreptul paroxistice la final - prin efect de acumulare - în rememorarea morții celor din jur: „dar cînd morții-n așteptare vorbesc despre adevărații morți/ce se-ntîmplă atunci?/ce să încep acum la un sfîrșit (doar
Poezia ca bio-Biblio-grafie by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3508_a_4833]
-
care-l integrează, criticii și teoreticienii generației ’80 îl vor introduce pe Ion Mureșan în tabloul și în constructul lor. Astfel, Radu G. Țeposu, în Istoria tragică & grotescă a întunecatului deceniu literar nouă (1993), îl include la secțiunea Criza interiorității. Patosul sarcastic și ironic, deschizînd capitolul chiar cu el. Ion Bogdan Lefter, în Flashback 1985: Începuturile „noii poezii” (2005), îl înscrie în direcția „orgolioșilor moraliști”, diferită de cea a „conceptualilor cristalini” și de cea a „volubililor prozaizanți”, aceasta din urmă mai
Tînărul Mureșan (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3509_a_4834]
-
mai tânăr, va constitui o turnură spre împlinirea ei ca poetă în acord cu tendințele din lirica modernă. A renunțat la scriitura așa numită poetică și a mers spre nuditatea diamantină a sensului. Are loc o schimbare radicală: un anumit patos al novicelui face loc unui nou limbaj, caracterizat prin claritate, muzicalitate, printr-o economie a vocabularului, doar cel din fondul principal de cuvinte, prin imagini-eveniment. Dialogul purtat cu Paul Celan, așa cum se întrevede din versurile sale acum, după 1957, nu
Rose Ausländer în „grădina visului fără somn“ by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/3817_a_5142]
-
structurâ anti-naționala care are nevoie de opoziția unor veritabili spartani. Confruntarea se amână. Noi ce am înțeles? Că Elena Udrea nu a câștigat șefia PDL, iar președintele a rostit un adio supărat, dând naștere unui nou vehicul. Ce straniu acest patos! Mi-l amintesc pe Traian Băsescu vorbind la Sulina (în septembrie 2011) despre două modele: Ronald Reagan și Margaret Thatcher. Acum, în aprilie 2013, s-a arătat disperat să impună un personaj fals, inautentic, venit din sistemul de aranjamente și
Neamțu, deprimat că Băsescu e locuit de două euri by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/37894_a_39219]
-
Se simte chemat de Dumnezeu să lucreze în ogorul Bisericii Sale ca un colaborator și trimis al Lui. Munca îi este totdeauna inspirată de sus și se săvârșește neîntrerupt ca o rugăciune, în duhul rugăciunii, cu inima înflăcărată și cu patos deosebit. Are conștiința clară, profundă, că nu-și aparține, că nu mai este al său, ci al lui Iisus Hristos. Sufletul curat al lui Hrisostom se oglindește în scrierile sale, în activitățile sale, peste tot, mărturisind o dragoste nețărmuită pentru
Sfântul Ioan Hrisostom - păstor de suflete. In: Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
el am avut acces la ceea ce dumneavoastră numiți, în chip potrivit, „farmecul inconfundabil al Văratecului”. „Farmec” este un cuvânt pe care-l găsesc și eu ca fiind potrivit, poate pentru că el surprinde ceva din starea pe care colegul meu, cu patos, o exprimă printr-un frumos amestec de naturalețe și încântare. Știu că atunci m-am gândit mai serios la felul în care ideea inconștientului colectiv din teoria blagiană poate primi exemplificări. Dar, cred că mult mai pregnantă a devenit această
Însemnări despre erudiția Maicii Iosefina Giosanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3094_a_4419]
-
devenire nelimitată. Petru Creția spunea odată că ,,gratuitatea este universalul, dar sub specia posibilului". Gîndirea etică - și nu numai etică - a lui Petru Creția se centrează, în scrierile din anii '70-'80, pe conceptul de libertate, afirmat cu un anumit patos, lesne de înțeles în împrejurările date. El definește libertatea ca alegere, ca proáiresis (,,alegere deliberată": termen aristotelic) sau ca eleuthría ton proairéseon (,,libertate de algere") și o opune tranșant necesității: ,,...Libertatea nu se poate defini ca atare decît afirmînd că
Petru Creția ca filosof by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/14876_a_16201]
-
de miracole strigând uneori: sunt poetă până la Dumnezeu alteori sfâșiindu-mi degetele pe fila înghețată locul e oricum o punte a săracilor iar dâra de sânge în zăpadă nu prevestește nimic Retuș Îndepărtează-te umezeala luminii alge adulmecă e un patos livid la țărm cu emoții nedefinite se întunecă mult prea devreme îți spui ziua e chiar o părere un fel de liant între poli nevăzuți subțiată de întrebări o navă rătăcitoare cum ar fi s-o înduplec să ardă în numele
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/15110_a_16435]
-
știe de ce toată noaptea am auzit câinii din Giurgiu lătrând a pagubă. COMUNISM Tocmai mă întorceam entuziast cu ghiozdanul doldora de broșuri cu copertele roșii de la orele de marxism-leninism. Timp de trei ore tovarășa profesoară ne-a explicat cu un patos molipsitor că Dumnezeu nu există că până acum nimeni nu l-a văzut că nici marii cosmonauți sovietici nu l-au zărit pe undeva prin spațiul cosmic. Ajuns acasă i-am comunicat vestea plin de entuziasm bunicului meu care se
Poezie by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/2728_a_4053]
-
un mod firesc de a fi pe coordonatele eleganței lăuntrice. Culorile preferate sunt auriul, movul, galbenul, albastrul, rozul, purpuriul, scânteieri, fugitive totuși pe nemișcarea albului fundamental, care transmută simpla viață în destin, suferința în rugăciune, privirea în vedere. Există un patos abstract, abia ghicit printre rânduri, care înalță alaiul de ,palide mici întâmplări" într-un rost senin, într-o basilică bine construită, de unde pasiunea pentru formele geometrice, cristaline: "Eram chiar acolo/ în locul unde cristalele serii/ în flăcări se sparg" (Amfiteatrul din
Caligrafie de iarnă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/11113_a_12438]
-
dacă zilele sale de glorie nu le-ar fi rămas încă unora proaspete în memorie, expresia chipului său ar părea o neînțeleasă hieroglifă a vremii în care trăiește ca străin și venetic. Epoca noastră cere mai mult; cere, dacă nu patos înalt, măcar patos rostit în gura mare; dacă nu speculație, măcar concluzie, dacă nu adevăr, măcar putere de convingere, dacă nu integritate, măcar asigurări că ar fi așa, dacă nu sentiment, măcar vorbe mari despre asta. ș...ț Nu îngăduie
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]
-
de glorie nu le-ar fi rămas încă unora proaspete în memorie, expresia chipului său ar părea o neînțeleasă hieroglifă a vremii în care trăiește ca străin și venetic. Epoca noastră cere mai mult; cere, dacă nu patos înalt, măcar patos rostit în gura mare; dacă nu speculație, măcar concluzie, dacă nu adevăr, măcar putere de convingere, dacă nu integritate, măcar asigurări că ar fi așa, dacă nu sentiment, măcar vorbe mari despre asta. ș...ț Nu îngăduie gurii să se
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]
-
mai naște un Manolescu, un Silvestru, un Iosif Sava, un Cioculescu, o Monica Lovinescu etc. - cultivîndu-se în plină libertate nostalgia monovalenței și a dictaturii, ce observăm acum? Că, de fapt, toată lumea dă în critici cu vorbe de toate culorile, cu patos, virulență, argumente și arme albe de toate calibrele. Cele mai diferite tipuri de personalitate, din cele mai varii structuri artistice, consună brusc și devastator în unghiul alergiei la critică. Fie că ne atacă diletantismul, impresionismul, foiletonismul, fariseismul, reducționismul, lipsa de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11176_a_12501]
-
probabil și sub influența echivalentului german) pe la începutul secolului al XIX-lea; prima atestare a cuvântului, după Dicționarul limbii române, este la Ion Heliade Rădulescu. Sensul de bază al termenului, în română (ca și în franceză) este pozitiv: "plin de patos, care emoționează, impresionează, înduioșează" (DEX); e drept că s-a dezvoltat și o accepție marcată mai curînd negativ: "plin de emfază, de afectare" (ibid.). Ideea de "înduioșare, emoție " e comună în toate limbile moderne în care există, pe cale cultă, urmașul
"...un penibil jalnic și patetic" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11211_a_12536]
-
Valeriu Gherghel are o blîndețe constituțională, iar părerile lui, cu toate că sînt răspicate și ferme, nu au asprimea unui spirit încrîncenat. Și chiar și atunci cînd se distanțează de opiniile unui Nicolae Manolescu, Mircea Mihăieș sau Emil Brumaru, o face fără patosul beligerant al celui care caută cu tot dinadinsul să-și impună punctul de vedere. Dimpotrivă, e multă serenitate în scrisul lui Valeriu Gherghel, un fel de delicatețe apriorică de care autorul nu se dezice nici măcar atunci cînd nu este de
Patima lecturii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10668_a_11993]
-
în cea de azi. Zece studii kantiene, iar acesta, la rîndul lui, răspunde prin alte obiecții obiecțiilor ce i-au fost aduse. Uimitor și încurajator totodată este că obiectul întregii dispute este... metafizica lui Kant. Încă e bine de vreme ce atîta patos polemic poate fi stîrnit de teme atît de desprinse de lumea noastră. Eugen Ciurtin și Cătălin Avramescu își încrucișează replicile în jurul cazului Mircea Eliade, iar criticul literar S. Damian scrie, cu un condei de veritabil scriitor, un eseu despre filozoful
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10693_a_12018]
-
ale Iluziei Vieții. 1083. Doar cel fără noroc poate spune că a avut noroc. 1084. Pacea este o îndoială acceptată de ambele părți. 1085. Lupta este o încercare de mântuire a păcatului propriei tale nașteri. 1086. Limba unei națiuni este patosul prin care sufletele acelei națiuni își strigă dorul, fericirea și disperarea în fața vieții. 1087. Sufletul este o fărâma din neputința Lui Dumnezeu. 1088. Durerea este oglindă prin care trebuie să ne vedem putință de a schimba ceva pe fata ridata
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
formidabil, în doar câteva luni de la apariție, este pe deplin motivat. Istoria lui Tony Judt nu este doar opera unui savant perfect echipat pentru a alcătui o mare sinteză, ci și un volum accesibil oricui. Scris cu un amestec de patos și rigoare, textul lui Tony Judt te cucerește de la prima la ultima propoziție.
Postwar (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10938_a_12263]
-
așa cum vorbește, cu o claritate și cu o frumusețe cuceritoare. Un singur lucru pare să-i lipsească: patetismul. Supunîndu-se exigenței de a-și sprijini ideile pe argumente și pe raționamente înlănțuite, Andrei Cornea este un scriitor care și-a reprimat patosul sub lespedea coercițiilor logice, singur semn al trepidației lăuntrice fiind numai ritmul viu al cuvintelor scrise. Andrei Cornea scrie cu ritm, cu vervă, și tocmai de aceea îl citești cu plăcere, lucru cu atît mai surprinzător cu cît proza lui
În spiritul lui Platon by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10980_a_12305]
-
a estului, prin care acesta a ajuns o etichetă spălăcită, ilizibilă pentru căutătorii adevărului, este cauzată de îndepărtarea oamenilor de divin: ei au maculat "oglinda văzătoare", prin ideologie, prin ură. Așa cum întunericul creează premisele căutării luminii, poeta se înverșunează, cu patos enorm, să reconstituie integralitatea, ca "martoră mută a acestei pierderi de armonie" (p. 94), să militeze pentru reconstituirea purității originare, să anihileze acel "dumnezeu toxic", fiindcă este "dedus", adică aproximat și fetișizat pe criterii egoiste, după cel autentic". Una din
între blândețe și rigoare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/10841_a_12166]