845 matches
-
Argumentele sf. Augustin referitoare la îndoială sunt premergatoare celor ale lui Descartes care scriind "dubito ergo cogito, cogito ergo sum" legitima, prin îndoială, certitudinea și eu-ul ca ființă cugetatoare. Certitudinea o constituie, în fond, ființa noastră cugetătoare. În privința ultimei patristici (a doua jumătate a secolului al V-lea - a doua jumătate a secolului al VIII-lea), aceasta a fost reprezentată de Nemesius, de Procopius (465-528), Enea, Zacharia (mort la 533) ultimii (sec. VI) trei făceau parte din școala sirienii din
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
pe la 754 când a fost condamnat la Constantinopol de un consiliu nu mai era în viață). Scriitorii latini Ioan Casian (7-435), Claudius Macuertus (7-474), Marcianus Capella (scria pe la 430), și Grigore cel Mare (540-604) au ilustrat, la rândul lor, ultima patristică. Se poate observa, și în această etapă, diferența substanțială dintre -"contribuția" Orientului și a Occidentului în elaborările doctrinale de care s-au slujit creștinismul și biserica creștină. Când creștinismul devine religie oficială (1a 356, prin decizie politică și juridică), patristica
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
patristică. Se poate observa, și în această etapă, diferența substanțială dintre -"contribuția" Orientului și a Occidentului în elaborările doctrinale de care s-au slujit creștinismul și biserica creștină. Când creștinismul devine religie oficială (1a 356, prin decizie politică și juridică), patristica se definește ca sprijin al oficialității bisericești și al puterii politice susținute de Biserica creștină. Faptul că patristica sfârșea în chip neplăcut, căzând în mistica pură, exprimă logica relațiilor ei cu rațiunea și filosofia.
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
doctrinale de care s-au slujit creștinismul și biserica creștină. Când creștinismul devine religie oficială (1a 356, prin decizie politică și juridică), patristica se definește ca sprijin al oficialității bisericești și al puterii politice susținute de Biserica creștină. Faptul că patristica sfârșea în chip neplăcut, căzând în mistica pură, exprimă logica relațiilor ei cu rațiunea și filosofia.
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
Sfântul Ioan este convins că atunci când ești rănit de dragoste, nu mai ții seamă de greutăți; înduri totul cu ușurință, oricât de multe ar fi 37 P. R. Coleman Norton, art. cit., p. 284. 38 Hubertus R. Drobner, Patrologia, Istituto Patristico Augustinianum, Roma, 2003, p. 442. 39 Diac. Ioan I. Ică jr., Arhiepiscopul și diaconița, în vol. Scrisori din exil, Edit. Deisis, Sibiu, 2003, p. 6. 10 primejdiile, oricât de mari ar fi greutățile; un singur lucru urmărești: să-ți împlinești
Nr. 1-6, ianuarie-iunie, 2008 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/124_a_100]
-
bolșevice, pleacă în exil împreună cu familia. El face parte din marea familie a "intelighenției" ruse, din care amintim nume precum Nikolai Berdiaev, Serghei Bulgakov, Vladimir Lossky, Alexander Schlemann, Vladimir Nabokov, Marină Țvetaeva etc. Din anul 1925, este numit profesor de patristica la Institutul de teologie ortodoxă „St.Serge” din Paris. În anul 1932 este hirotonit preot al Bisericii Ortodoxe din Paris. În această perioadă scrie o serie de lucrări în domeniul patristicii,precum și monumentala să opera "Căile Teologiei Ruse". Din anul
Gheorghe Florovski () [Corola-website/Science/309580_a_310909]
-
Țvetaeva etc. Din anul 1925, este numit profesor de patristica la Institutul de teologie ortodoxă „St.Serge” din Paris. În anul 1932 este hirotonit preot al Bisericii Ortodoxe din Paris. În această perioadă scrie o serie de lucrări în domeniul patristicii,precum și monumentala să opera "Căile Teologiei Ruse". Din anul 1949 se mută în Statele Unite, unde este numit Decan al Seminarului teologic ortodox "St.Vladimir." Devine doctor honoris causa al Universității Statului New York. În anul 1955 se retrage din funcția de
Gheorghe Florovski () [Corola-website/Science/309580_a_310909]
-
Metodologia cercetării teologice (2007-2008);Propedeutică teologică și filosofică (2007-2008); Idei și curente ale civilizației europene (2006-2007); Sociologia religiei (2006/2007); Vulgata. Interpretări de texte (2008-2000); Septuaginta. Interpretări de texte (2009-2010); Teologia suferinței ( 2002-2005;2009-2010); Poetică religioasă /secția Teologie litere (2007-2008); Patristică și filosofie (Master secția Teologie sistematică, 2009-2010); Teologie și știință (Master secția Teologie sistematică, 2009-2010); Teologie si filosofie (Master Teologie sistematica, 2010-216); seminar Istoria filosofiei (2000-2016); seminar Limba latină (2000-2016); seminar Limba greacă (2000-2016); seminar Teologie socială (2007/2008); istoria
Vasile Chira () [Corola-website/Science/312373_a_313702]
-
Prin Botez, se reface chipul lui Dumnezeu din om și se realizează asemănarea. Botezul nu ne oferă îndumnezeirea finală, ci ne deschide calea spre ea. Importanța vieții sacramentale în urcușul duhovnicesc al omului spre unirea cu Dumnezeu În întreaga literatură patristică se subliniază faptul că drumul despătimirii și al virtuților se parcurge cu Hristos și în Hristos, astfel că este imperios necesar să intrăm în relație cu El prin Sfintele Taine. Sfântul Grigorie de Nyssa abordează viața spirituală din două direcții
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/131_a_162]
-
Grigorie al Nyssei și, în general, a întregii literaturi patristice, toți oamenii sunt creați după chipul lui Dumnezeu, dar la asemănare ajung numai sfinții, cei care cooperează cu Dumnezeu, deci, asemănarea este rezultatul cooperării dintre chip și har. În gândirea patristică, chipul este asemănarea în potență, iar asemănarea este chipul împlinit. Prin termenul „chip” se arată ceea ce este omul de la creație, iar prin „asemănare” se arată ceea ce este omul în potență, ceea ce trebuie să devină. Omul este creat după chipul lui
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/131_a_162]
-
al lui Dumnezeu, un partener de comuniune, dar prin asemănare, Dumnezeu devine interior omului, sfințenia omului fiind astfel însăși prezența lui Dumnezeu în el. Asemănarea cu Dumnezeu înseamnă interiorizarea lui Dumnezeu prin Duhul Sfânt. Ființa umană este considerată, de către teologia patristică, a fi „chip și asemănare a lui Dumnezeu”<footnote John D. Zizioulas, Being As Communion, Darton, Longman and Todd, London, 1985, p. 50. footnote>. Aceste două fațete nu sunt total distincte. Asemănarea este stadiul final al îndumnezeirii, dar nu numai
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/131_a_162]
-
activeze în chip demn de numele de creștin”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, De perfectione, PG XLVI, col. 284A. footnote>. Diac. Dr. Liviu PETCU - Asistent cercetător științific, Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iași, Universitatea „Al. I. Cuza”. Email: patristica 10@yahoo.com
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/131_a_162]
-
Contra evreilor". Traducerile mai recente, bazându-se pe faptul că Sf. Ioan Gură de Aur își adresează predicile membrilor propriei sale parohii, care continuau să urmeze obiceiurile evreiești, preferă un titlu mai puțin controversabil: "Contra creștinilor iudaizanți". Potrivit unor erudiți patristici, în secolul al IV-lea, opunerea unui punct de vedere deosebit era exprimat într-un mod retoric, denumit „psogos” (insultă), ale căror convenții literare constituiau în defăimarea adversarului într-un mod înverșunat; astfel, acești erudiți consideră că a-l trata
Ioan Gură de Aur () [Corola-website/Science/302162_a_303491]
-
cuscrului său. Lightfoot vede confirmarea faptului într-un pasaj obscur din Talmud, care, așa cum îl citește el, se referă la "Maria, fata lui Eli"; totuși atât identitatea acestei Marii cât și modul de a citi nu sunt demonstrate. Dimpotrivă, tradiția patristică identifică pe tatăl Mariei drept Ioachim. S-a propus că "Eli" ar fi numele prescurtat al lui "Eliakim", pe care Vechiul Testament îl vede drept nume alternativ pentru Iehoiakim, de la care este numit Ioachim. Această teorie dă bine seama de divergențele
Genealogia lui Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/324859_a_326188]
-
Călcat, Franța (1998), și-a continuat formarea profesională la cursurile de Master organizate la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Albă Iulia (2003-2005), pe care le-a încheiat cu disertația: Teologia persoanei în gândirea părintelui Dumitru Stăniloae. O incursiune în teologia patristica și contemporană (Albă Iulia, 2005). A fost admis la cursurile doctorale de la Facultatea de Teologie „Andrei Șaguna”, Sibiu, specializarea Patrologie și Literatura Postpatristică, sub îndrumarea științifică a arhid. prof. univ. dr. Constantin Voicu (2001-2007). Studiile doctorale au fost continuate la
Ignatie Trif () [Corola-website/Science/328003_a_329332]
-
catedră Patrologie și Literatura Postpatristică; lector titular la catedră Patrologie și Literatura Postpatristică și Limba Elina (2008-2011) din cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă, Albă Iulia. Recalibrează viziunea și practica pedagogic-universitară prin inserții personale și calde în calitate de profesor și prieten nedisimulat al Patristicii și al studenților din Facultatea de Teologie din Albă Iulia. Studiile publicate și cercetările întreprinse de Preasfinția Să îl recomandă că pasionat al Teologiei patristice a secolului al XIV-lea, Teologiei persoanei - antecedente patristice și reverberații contemporane, Raportului dintre Teologie
Ignatie Trif () [Corola-website/Science/328003_a_329332]
-
rezumat al acestei lucrări, "Rationarium temporum", a fost tradus în franceză și engleză și a fost redescoperit în anul 1849. Lista completă a operelor sale umple douăzeci și cinci de coloane în enciclopedia lui Sommervogel: el a studiat cronologia, istoria, filosofia, polemică, patristica și istoria dogmelor. Prima ediție a operelor lui Synesius a apărut în 1612, îngrijita timp de zece ani la sfatul lui Casaubon ("Synesii episcopi Cyrenensis opera", ed. nouă, 1633); în 1613 și 1614 discursurile lui Themistius și Julian (ed. nouă
Denis Pétau () [Corola-website/Science/336689_a_338018]
-
călugărilor să citească zilnic Biblia și a îndemnat ca la începutul Postului Paștelui, fiecare călugăr să primească câte o carte. În perioadele mai târzii, monahii au fost folosiți pentru formarea administratorilor și a clerului. Gândirea creștină timpurie, în special perioada patristică, tinde să fie intuitivă și mistică și se bazează mai puțin pe rațiune și pe argumentul logic. Ea, de asemenea, pune mai mult accent pe unele doctrine platonice cu nuanță mistică, și mai puțin pe gândirea sistematică a lui Aristotel
Filosofie medievală () [Corola-website/Science/335003_a_336332]
-
cuvântătoare, nici la frica de chinurile veșnice 84. Așadar, dacă trupul e gras și tânăr sau plin de must, când e ațâțat de amintiri caută să împlinească cu patimă cele cuprinse în ele, fiind împins de poftă 85. În viziunea patristică, nu numai multa mâncare duce la curvie, ci și băutura folosită în mod necumpătat. Sfântul Apostol Pavel, când s-a adresat în scris credincioșilor din Efes, orașul unde s-a construit templul zeiței Artemis (Diana), renumit pentru orgiile sale, le-
Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
sau triviale 114, gândul pătimaș, neglijența rugăciunii, nepăzirea simțurilor, conversațiile prea intime cu femeile, ușurătatea în purtări, lipsa unei educații sănătoase, contactul cu cei stăpâniți de această patimă, împodobirea hainelor, parfumurile, dresurile și privirile cu iscodire. Dresurile sunt, în viziunea patristică, un alt mod de a atrage spre pofta trupească, ele constând în aranjarea părului, a bărbii, îngrijirea sprâncenelor și pudrarea feței în acest scop. Așa cum dreptul Lot se chinuia văzând faptele nelegiuite ale sodomenilor, tot la fel se zbuciumă oricine
Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
al II-lea după Hristos. Pentru că i-a cunoscut direct pe Apostoli ca ucenici ai Mesiei, daco-romanii au rămas profund devotați creștinismului ca o concepție religioasă cuprinzătoare. Bunăoară, teologii medievali târzii au valorizat mai puțin în spirit creștin Natura, în vreme ce patristica inițială a susținut că Natura, Cosmosul sunt tot creații ale lui Dumnezeu și participă din acest motiv la drama divină, așteptând, ca și omul, Învierea lui Hristos. Primăvara, de exemplu, în săptămâna Patimilor, românii serbează renașterea naturii vii și a
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
lumii și astfel să răspundă câtorva instanțe esențiale ale gândirii dialectice. Interpretarea are origini și în domeniul istoriei gândirii; e de ajuns să ne gândim la Despre interpretare a lui Aristotel, dar și mai înainte, la mitul platonic. În epoca patristică s-a dezvoltat ca tehnică a interpretării textelor sacre și a ajuns până la complexele teme teologice contemporane ca structură tipică a gândirii religioase. Semnele, referințele fenomenologice de interpretat au o dublă fațetă, din acest motiv gândirea hermeneutică interesează îndeaproape, în afară de
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
are un sens dinamic, activ, fără de care nu poate fi înțeleasă însăși slujirea Bisericii în lume. Sensul activ al credinței se exprimă și se realizează în slujirea comună a aproapelui pentru dobândirea virtuților creștine și a vieții veșnice. În literatura patristică, au fost dezvoltate diverse aspecte ale credinței. Precum se va vedea din paginile acestei cărți, unii autori patristici afirmă în mod limpede că credința și dragostea constituie cei doi poli ai vieții spirituale: începutul este credința, iar sfârșitul este dragostea
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
al credinței se exprimă și se realizează în slujirea comună a aproapelui pentru dobândirea virtuților creștine și a vieții veșnice. În literatura patristică, au fost dezvoltate diverse aspecte ale credinței. Precum se va vedea din paginile acestei cărți, unii autori patristici afirmă în mod limpede că credința și dragostea constituie cei doi poli ai vieții spirituale: începutul este credința, iar sfârșitul este dragostea, rodul credinței. Precum am subliniat și mai sus, credința are un caracter activ, un sens inerent de iubire
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
că credința și dragostea constituie cei doi poli ai vieții spirituale: începutul este credința, iar sfârșitul este dragostea, rodul credinței. Precum am subliniat și mai sus, credința are un caracter activ, un sens inerent de iubire și slujire. În literatura patristică, se subliniază raportul dintre credință și mărturisirea învățăturii propovăduită de Biserică, vorbind despre credința dogmatică, prin care se înțelege acceptarea personală de către credincioși, a Evangheliei lui Hristos, păstrată și învățată de Biserică. Aceasta înseamnă că credința nu este o simplă
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]