5,114 matches
-
momentan închis accesului public, care ar fi crescut costurile renovării cu 60%. La Grand Palais, Curtea de Conturi a constat de asemenea o creștere a costurilor de la 60 la 106 milioane de euro. E pusă în discuție și gestiunea. Un paznic de noapte lucrează o noapte din patru iar unul de zi petrece în muzeu mai puțin de 35 de ore, norma obligatorie, săptămânal. La noi, cum or fi stând lucrurile?
Criza și cultura () [Corola-journal/Journalistic/4234_a_5559]
-
om natten (Povestiri despre noapte), 1990 ; Frøken Smillas fornemmelse for sne (Cum simte domnișoara Smilla zăpada) 1992; De måske egnede (Cei poate potriviți), 1993; Kvinden og aben ( Femeia și maimuța), 1996; Den stille pige (Fata tăcută), 2006; Elefantpassernes børn (Copiii paznicilor de elefanți ), 2010. Cu Den stille pige (Fata tăcută, 2006), „thriller spiritual” apărut după o pauză de zece ani de la Femeia și maimuța, autorul reia tema transformării la alt nivel, al omului devenind zeu prin povestea clovnului care descifrează lumea
Peter Høeg () [Corola-journal/Journalistic/4250_a_5575]
-
ecran. Când ușa galeriei se crăpa și intrau oameni, o geană de lumină venea de dincolo, unde era adunată ceva lume, uitânduse la albume de artă și vederi. Filmul curgea fără dialog sau muzică, fără nici un fel de coloană sonoră. Paznicul muzeului stătea chiar lângă ușă, iar oamenii care plecau se uitau uneori la el, căutând contactul vizual, vreun semn de înțelegere care să le confirme buimăceala. Mai erau și alte galerii, etaje întregi, n-avea nici un sens să zăbovești într-
Don DeLillo Punctul Omega by Veronica D. Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/4273_a_5598]
-
folosind mâna stângă, mâna greșită, ca să se întindă după portiera mașinii și s-o deschidă. Dar putea oare numi mâna stângă mâna greșită? Fiindcă ce anume făcea ca partea aceasta a ecranului să fie mai puțin adevărată decât partea cealaltă? Paznicului i s-a alăturat un alt paznic și pentru o vreme au vorbit încet, în timp ce ușa automată se tot deschidea și intrau oameni, cu copii, fără, iar bărbatul s-a dus înapoi la locul lui de la perete, unde stătea acum
Don DeLillo Punctul Omega by Veronica D. Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/4273_a_5598]
-
întindă după portiera mașinii și s-o deschidă. Dar putea oare numi mâna stângă mâna greșită? Fiindcă ce anume făcea ca partea aceasta a ecranului să fie mai puțin adevărată decât partea cealaltă? Paznicului i s-a alăturat un alt paznic și pentru o vreme au vorbit încet, în timp ce ușa automată se tot deschidea și intrau oameni, cu copii, fără, iar bărbatul s-a dus înapoi la locul lui de la perete, unde stătea acum neclintit, privindu-l pe Anthony Perkins cum
Don DeLillo Punctul Omega by Veronica D. Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/4273_a_5598]
-
Trebuia să fie mut. Trebuia să angajeze individul într-o profunzime aflată dincolo de limitele presupunerilor obișnuite, de lucrurile pe care le intuiește, le bănuiește și le ia de-a gata. S-a întors la peretele din capătul nordic, trecând pe lângă paznicul de la ușă. Paznicul se afla aici, dar nu conta ca prezență în încăpere. Paznicul era aici pentru a fi nevăzut. Asta era meseria lui. Paznicul stătea cu fața spre marginea ecranului, dar nu se uita nicăieri, se uita la ce
Don DeLillo Punctul Omega by Veronica D. Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/4273_a_5598]
-
mut. Trebuia să angajeze individul într-o profunzime aflată dincolo de limitele presupunerilor obișnuite, de lucrurile pe care le intuiește, le bănuiește și le ia de-a gata. S-a întors la peretele din capătul nordic, trecând pe lângă paznicul de la ușă. Paznicul se afla aici, dar nu conta ca prezență în încăpere. Paznicul era aici pentru a fi nevăzut. Asta era meseria lui. Paznicul stătea cu fața spre marginea ecranului, dar nu se uita nicăieri, se uita la ce s-or uita
Don DeLillo Punctul Omega by Veronica D. Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/4273_a_5598]
-
presupunerilor obișnuite, de lucrurile pe care le intuiește, le bănuiește și le ia de-a gata. S-a întors la peretele din capătul nordic, trecând pe lângă paznicul de la ușă. Paznicul se afla aici, dar nu conta ca prezență în încăpere. Paznicul era aici pentru a fi nevăzut. Asta era meseria lui. Paznicul stătea cu fața spre marginea ecranului, dar nu se uita nicăieri, se uita la ce s-or uita paznicii din muzee într-o încăpere care e goală. Bărbatul de la
Don DeLillo Punctul Omega by Veronica D. Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/4273_a_5598]
-
le ia de-a gata. S-a întors la peretele din capătul nordic, trecând pe lângă paznicul de la ușă. Paznicul se afla aici, dar nu conta ca prezență în încăpere. Paznicul era aici pentru a fi nevăzut. Asta era meseria lui. Paznicul stătea cu fața spre marginea ecranului, dar nu se uita nicăieri, se uita la ce s-or uita paznicii din muzee într-o încăpere care e goală. Bărbatul de la perete se afla aici, dar poate că pentru paznic el nu
Don DeLillo Punctul Omega by Veronica D. Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/4273_a_5598]
-
se afla aici, dar nu conta ca prezență în încăpere. Paznicul era aici pentru a fi nevăzut. Asta era meseria lui. Paznicul stătea cu fața spre marginea ecranului, dar nu se uita nicăieri, se uita la ce s-or uita paznicii din muzee într-o încăpere care e goală. Bărbatul de la perete se afla aici, dar poate că pentru paznic el nu conta ca prezență mai mult decât conta prezența lui pentru bărbat. Bărbatul era aici de zile în șir, lungi
Don DeLillo Punctul Omega by Veronica D. Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/4273_a_5598]
-
meseria lui. Paznicul stătea cu fața spre marginea ecranului, dar nu se uita nicăieri, se uita la ce s-or uita paznicii din muzee într-o încăpere care e goală. Bărbatul de la perete se afla aici, dar poate că pentru paznic el nu conta ca prezență mai mult decât conta prezența lui pentru bărbat. Bărbatul era aici de zile în șir, lungi perioade din fiecare zi și, în tot cazul, acum era înapoi la perete, în întuneric, neclintit. A privit ochii
Don DeLillo Punctul Omega by Veronica D. Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/4273_a_5598]
-
și simplu se duceau spre ușă. Nu știa cum să interpreteze asta. A luat-o personal. Ușa înaltă s-a crăpat, pentru bărbatul cu baston mai întâi, după aceea pentru asistentul său. Au ieșit. De ce, se plictiseau? Au trecut de paznic și duși au fost. Trebuiau să gândească în cuvinte. Asta era problema lor. Acțiunea se derula prea încet pentru ca vocabularul lor despre film să se poată ajusta. Nu-și dădea seama dacă asta avea vreun sens. Ei nu puteau simți
Don DeLillo Punctul Omega by Veronica D. Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/4273_a_5598]
-
sănătatea sau dacă produsele făcute acolo le cumpăra cineva. Palatul administrativ avea două intrări. Una principală, folosită exclusiv de directorul general, și alta, pe o laterală, destinată celor câteva sute de funcționari. La aceasta din urmă, se aflau permanent un paznic și un ofițer de serviciu, a căror sarcină principală era să oprească legitimațiile celor întârziați. În rest, Dumnezeu știe ce făceau. Exact în momentul în care mașina de la municipiu opri, ușa principală se deschise larg, iar unul dintre directori ieși
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
mea. Ninge, iar mirosul îngrozitor de viu al tinerei bipede blonde mi-a rămas întipărit în minte. Mirosul morții, par să gândească fulgii care mi se topesc necontenit pe față. Alunec și cad de două ori până la poartă. În cabină, un paznic cu ochi mici și mototoliți se încălzește la un reșou și ascultă teatru radiofonic, pe undele lungi ale postului de radio Iași. — Bună seara, a fost adus cumva astă-seară un bărbat pe nume Rusu aici? La morgă? Ne privește cu
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Clipi mărunt, să se deprindă cu umbra, și-l văzu singur în toată hardughia, părând și mai goală acum, dimineața, în harababura, dezordinea și murdăria de peste noapte, de la închidere, cu urmele proaspete ale celor plecați, și mai singur, ca un paznic al singurătății oarbe și deznădăjduite. Ridică fața spre ea, și-atunci văzu cana de cafea de lângă el și ziarele, maldărul de hârtie foșnitoare care-i absorbea toată atenția. De obicei primea ziarele noaptea, nu aflase niciodată de unde și prin cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de exploatare la Of. Fălticeni și 48,2% cel operativ la oficiile comunale rurale(Anexa 4). La 15 februarie 1958, personalul administrativ era format din șef oficiuădiriginte), contabil șef, contabil principal, planificator principal, funcționar principal, șef raion presă și trei paznici(Anexa 5). Ca număr era același personal existent în anul 1948, la nivelul județului Baia. În noua schemă de organizare însă, nu sau mai regăsit funcțiile de subdiriginte, secretar, ajutor contabil, magaziner și arhivar. Într-un singur deceniu 1958-1968, numărul
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
angajaților care lucrau în schimburile de noapte. La oficiile PTTR au beneficiat de acest spor telefonistele, telegrafiștii, curierii telegrafici, șefii vagoanelor poștale, mânuitorii de valori si factorii poștali care lucrau pe vagoanele poștale. Din rândul personalului administrativ au beneficiat numai paznicii. Scopul sistemului premial a fost acela de creștere a cointeresării materiale a salariaților pentru realizarea și depășirea sarcinilor cantitative și calitative stabilite prin plan, dar și pentru economii de materiale, economii de forță de muncă și alte realizări deosebite. Fondul
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
pamfletar, la omul direct, la logica sa teribilă precum un cuțit. „Păcat că în minereul lui psihic, în care putea intra și umilitatea, au fost și unele pete, pe nedrept numite «demonisme»; în realitate, ceva de «apaș» brăilean.“ Cât despre paznicii filozofiei, ei sunt o subcategorie profesională recrutată dintre cei pe care Nae Ionescu îi numea „șmecherii“ și „proștii“ filozofiei. Cei dintâi, considerați și profitori ai filozofiei, sunt „filozofii care vor să dea mereu planuri pentru evoluția noastră; un fel de
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
s-a spus despre diferite probleme în alte părți; ei nu atacă o chestiune de fond, în miezul ei, ci informează asupra a ceea ce s-a realizat aiurea; nu vorbesc niciodată de, ci totdeauna despre; un fel de meseriași“. Așadar, paznicii filozofiei sunt acei profesioniști ai disciplinei care, neputând să facă filozofie, se mulțumesc doar să vorbească despre ea. Aducând-o la dimensiunile lor, ei exercită totodată un fel de poliție metafizică - cu funcție de intimidare, dacă nu chiar de boicot și
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
strângere de inimă, evitase cât putuse, de-a lungul vieții, contactul cu astfel de locuri, doar evenimentele din familie obligând-o să pășească pe aleile tăcute ale cimitirelor. - Bună dimineața, vă pot ajuta cu ceva? Tresări. Probabil părea debusolată, de vreme ce paznicul de la intrare o întâmpină cu o asemenea amabilitate. Nu putu să articuleze niciun cuvânt, arătându-i doar un nume scris pe spatele unei fotografii vechi. - Aveți un pic de mers, drept înainte până dați de capelă și apoi faceți în stânga
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
soarta omului nu se poate schimba. Două războaie mondiale, frați uciși, împușcați, copii rămași pe câmpurile de luptă. Avea slujba la boier. El știa copacii din pădure ca pe zilele lui și potecile ca pe ulițele satului, căci a fost paznic patruzeci de ani, luând parte la toate vânătorile pe care le organiza P.P. Carp pe moșia lui. De câteva ori Sava a fost conducătorul vânătorilor ce s-au desfășurat în zona pe care o păzea el. Sava știa ca nimeni
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
Aici se află un pârâu numit „Călina”, unde oameni satului au făcut o ezătură barînd pârâul pentru a se aduna apa. Iar pe șesul cu pricina au construit o casă în care locuia grădinarul șef, adică Tonu, care era și paznicul grădinii de legume. În iaz au pus pește, iar cât a fost iazul peștele a ajuns la lungimea de un metru de nu putea fi pescuit decât cu undița. Apa a acoperit tot felul de gropi și de copaci de
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
tot așa, dar nu ca cei de la poartă. Cociocoaia Zamfira era văduvă și făcea parte din neamul lui Ursache. Într-o seară a mers să ia un țol cu paie de la stogul boierului. Ajunsă la stog, a fost surprinsă de paznicul Jiba, care i-a propus să-și aleagă una din două variante: ori se culcă cu el ori o dă pe mâna boierului, că a prins-o la furat. Fiind văduvă, a ales să facă amor cu Jiba. Amorul a
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
liniștiți de parcă se întorceau de la o înmormântare. Astfel strănepoata babei a rămas să-și facă casă pe acel teren, pe care l-a cumpărat cu acte notariale. După câțiva ani, baba a fost luată de nepotul ei Arghiruț, care era paznic de noapte la azilul de bătrâni din Galata și aici a mai trăit baba până a împlinit vârsta de 94 ani. Poate trăia mai mult, dar nu se lăsa de vrăjile ei și se certa mereu cu alte babe din
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
primea un semn distinct de la cel mai bătrân dintre răzeși, un băț de cireș care ținea loc de chitanțier. Cel care plătea impozitul primea o așchie din respectivul băț în loc de chitanță. Existau și funcționarii cu roluri economice: văcarul, ciobanul, pădurarul, paznicii de câmp sau meseriașii angajați de sat - fierari, potcovari, olari, tâmplari sau dulgheri. La 1776, prin Codicele lui Grigore Alexandru Ghica, sătenii erau obligați să aibă astfel de funcționari, munca lor fiind răsplătită, de regulă, în produse. De exemplu, în
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]