3,006 matches
-
accentele nu se iau în seamă. Ø Aranjarea alfabetică a descrierii la titlu se face cuvânt cu cuvânt și nu literă cu literă. CU ajutorul CU sprijinul CUI îi bate ceasul CUPCEA, Ion PE calea adevărului PE drumul cel lung PEACE PECETE PETRESCU, Camil Ø Ordinea alfabetică este determinată de cuvântul de ordine, adică de primul cuvânt al vedetei, chiar dacă acest prim cuvânt este: o conjuncție (și, dacă...) o prepoziție (cu, din...) un adverb (acolo, cum...) un numeral (două sute...) un adjectiv (bun
BIBLIOTECONOMIE ÎN ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/452_a_876]
-
ar fi altceva, decât un heleșteu părăsit, plin cu alge care put! Mă privesc câteodată în oglindă și observ doar o străină cu privirile tulburi, răvășite. Mam schimbat mult, sunt ca o haină învechită, destrămată, ponosită. Totul în mine poartă pecetea altcuiva decât a mea, încât simt că nu-mi mai aparțin deloc. Dar atunci, totuși, cui aparțin? Nu cui trebuie, asta-i limpede! Întotdeauna am fost într-o alergătură haotică, dar o alergătură impusă de alții, inconștientă și neambiționată de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Mihail semnează articolul „D.A. Sturza și Academia Română”. Poetul-medic, Paul SânPetru, aflat În grațiile Divinității este intervievat de Tănase Dănăilă. „Ziua de 23 martie nu este doar o zi oarecare În calendarul ce gestionează curgerea vremii, ci este imprimată ca o pecete În memoria celor ce și au intersectat mai apăsat existența cu omul special - dr. Petru Blaj. „ O conștiință de 60 de ani „ ( Redacția). În nr. 24 al revistei „Tecuciul literar-artistic”, În articolul „Scriitorii și securitatea” apar dezvăluiri memorabile privind colaborarea
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Statul este centrul ordinii juridice care se unifică formal În el și ajunge, cu unitatea formală, la calitatea de persoană (supra individuală)”. Filosoful italian al dreptului subliniază - În cea mai acurată tradiție kantiană - că orice sistem juridic trebuie să poarte pecetea universalității (să cuprindă În el, toate sistemele juridice posibile) și să se Întemeieze pe un principiu rațional care este, În substanță, „idealul de justiție (dreptate) din care-și trage criteriile principiul care ar trebui (sollen) să ghideze Statul În activitatea
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
În acest centru comun care este tocmai Statul. Acesta dobândește, astfel, calitatea juridică, de persoană supraindividuală și, În această calitate, câtă vreme găsește un consimțământ suficient În voința socială preponderentă, poate Încă să producă noi norme juridice, dând, de regulă, pecetea, sigiliul autorității sale, legilor apărute independent de el, sub forma cutumelor, de exemplu. Puterea Statului nu este totuși niciodată un raport de pură forță: el găsește totdeauna sursa sa și limita sa În concursul real al factorilor care au determinat
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
care mișună În jurul lui. Dimpotrivă, viața fiziologică a Statului se desfășoară grație unei continue asimilări de elemente, chiar eterogene, care gravitează În jurul lui. „El le atrage, Într-un anumit fel, În orbita sa, și imprimă, s-ar putea spune, forma peceții sale asupra energiilor lor spontane”. Lucrare delicată de absorbție și de Încadrare prin care se experimentează prin excelență, virtutea politică a guvernanților, și care pune la Încercare capacitatea lor reală ca organe de Stat. Este vorba de o adevărată „dramă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
o altă lege - Legea Dreptății - care nu trebuie niciodată să fie abolită, sau violată În esența sa și În valoarea ideii sale”. „Numai conformându-se acestei Legi Supreme - apreciază gânditorul italian - Statul, ca și Individul, pot dobândi demnitatea etică și pecetea ideală, totodată baza organizării politice a unui Stat de drept.” Statul nu trebuie acceptat să devină „stăpânul absolut al individului”, după cum nici reciproca nu poate fi admisă, anume ca „Statul să depindă etic de puterea arbitrară a indivizilor”. Trebuie trecut
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
aceasta care adună actori și actori din viață, creatori de fantasme și năluci delirante, personaje celebre din artă și anonimi din realitatea Înconjurătoare, personaje de hîrtie și evadați din spitale, Începi să crezi că nimeni nu poate scăpa de aplicarea peceții dublului : histrion ratat, născător de histrioni celebri, dramaturg neglijat (deși a creat treizeci de piese!), dar personaj impresionant, rubicondul Gustave Își Înțelege, empatic, bovaricii, ajutîndu-i să trăiască și după ce el, Demiurgul de ocazie, dispare; deși modelul său declarat era Moliere
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
vedea cât de colo că nu era al lui... Măriuța a lăsat să-i cadă mâinile a neputință. Un zâmbet trist izvorâtor de alte lacrimi i-a răsărit în colțul gurii. Hliboceanu o privea zâmbind, dar și zâmbetul lui purta pecetea tristeții... După o vreme în care nici nu l-a privit măcar pe Hliboceanu - cu mers de om sfârșit - a ieșit... N-a trecut prea multă vreme și Măriuța a intrat purtând pe brațe un talger plin cu bunătăți. Fără
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
felul ei, la destrămarea Cortinei de Fier și la prăbușirea Zidului de la Berlin. Cartea capătă, în schimb, accente dramatice, atunci când vine vorba de prezent și trebuie să concedem că autorul are toate temeiurile să fie sceptic. Evenimentele din 1989 poartă pecetea unui păcat originar, fiindcă ceea ce s-a petrecut atunci a fost, de fapt, doar "o sângeroasă rotire a cadrelor" (p. 333), după care societatea românească a luat-o razna, producând o clasă politică incompetentă și un soi de capitalism în
Portret al artistului în tinerețe și la maturitate by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/9168_a_10493]
-
Nelu după ce soția lui plecase cu copilul lor am făcut totul pentru a-l ajuta să-și ia viața de la Început și să fie fericit credeam că mă iubește, dar mă Înșelam amarnic -). Un complot iscat de gelozia dintre surori. Pecetea iubirii În adîncul pădurii (ca Într-un pelerinaj al sentimentelor, un cuplu și-a căutat trecutul În mijlocul pădurii, pe scoarța unui copac, se afla semnul tinereții și iubirii lor -). Eu Îi sunt logodnică, dar el tînjește după alta (sunt logodită
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
dansatori eleganți, aliniați unul după altul, așteptând ca ușile să fie deschise larg, ca să poată pluti pe parchetul alb și strălucitor, unde să fie Întâmpinați de domni cu părul pudrat și țigări aprinse, ținute Între degete vânjoase, lângă ghiuluri cu pecete de argint mat sau aur blând. Brusc, am distins niște voci Înfundate, vorbind parcă printr-o pernă. Apoi cineva izbucni În râs, surprinzător de ascuțit, aproape provocator, iar cealaltă persoană Începu să cânte: Dorință, obscuro, sunt În mâinile-ți reci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
În care toți savanții ni se par cunoscuți. Avea părul rar, nasul Îngust, ca un cioc, iar sub acest ansamblu se ascundea un barbișor Îngrijit. Guler din celuloid, cravată legată impecabil. Pe degetul mic de la mâna dreaptă, un inel cu pecete luci În soarele leneș de vară. În spatele vizitatorului, o femeie solidă tocmai urca o scară pe niște picioare groase, dar neuniforme. Ajungând la ultimul raft, extrase o carte de referință, coborî și șchiopătă Într-o cameră adiacentă. Din aceeași cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Hangzhou, tocmai din cauza frumuseții acestui lac." Su Dongpo, alt poet cunoscut din dinastia Song, compară Lacul de Vest cu Xi Shi, o frumusețe din China antică. El scrie: Minunata strălucire a razelor, timp fără pereche, Munte-ntrezărit printre nori, farmecul ploii pecete, Pe frumoasa Xi Shi, Lacul de Vest ar putea să-ntreacă, Ușoara găteală sau grele podoabe, la fel este-mbrăcată. Această poezie a fost considerată, ulterior, o mare capodoperă a poeziei, dedicată Lacului de Vest. Atunci când vorbim despre această frumusețe a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
secrete francez și italian că Nicolae Ceaușescu va fi răsturnat în cursul acelui an. [...] Potrivit lui Radu Portocală, la 24 noiembrie, în chiar ziua încheierii Congresului al XIV-lea, «o sursă demnă de încredere din Europa de Est» încredințează în particular și sub pecetea secretului că «Sovieticii sunt acum deciși să se debaraseze de Ceaușescu» (acest ultim stâlp al stalinismului)”: Liderii sovietici au înțeles că vechiul tip de socialism bazat pe constrângere și centralizare excesivă nu mai funcționa. Ca urmare, Gorbaciov, secretarul general al
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
care și-o aprinde, în mișcările corpului ei pe șezlong, în picioarele ce se încrucișează sau se destind. Alteori mi se pare că distanța dintre scrisul meu și cititul ei este imposibil de umplut, că orice aș scrie va purta pecetea artificialului și incongruității: dacă ceea ce scriu ar apărea pe suprafața netedă a paginii citite de ea, ar scârțâi ca unghia pe sticlă, iar ea ar arunca volumul cât colo, înfiorată. Uneori, mă conving că femeia citește adevărata mea carte, cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cerați, floarea neprihanei A Primei Comuniuni, liliac violaceu, atât de sensibil la descompunere, hortensii destrăbălate și gladiole crâmpoțite (majoritatea) absolut divine În nuanțe pastelate, pecetluite parcă de simbolul mistic spada‑și‑trandafirul, toate aceste gladiole cu aură macabră aflate sub pecetea umbroaselor vile somptuoase, stropite cu sudoarea grădinarilor trudiți, apoi trandafirii Împroșcați de ploaia artificială a fântânilor arteziene, ca astfel să fie protejați de intemperii, de fapt o jalnică vegetație luxuriantă de flori searbăde făr‑de miresme sau măcar de miasme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
oploșit pieptul asudat al marinarului din New York, pieptul gălbejit și sfrijit al malaezianului, labele ca de urs ale docherului hamburghez, ca și pieptul tatuat al cine știe cărei călăuze de pe canalele lacului Albert, pe gâtul său de lujer se imprimase, ca o pecete a frăției universale Între oameni, și crucea malteză, și răstignirea, și steaua lui Solomon, și icoana rusă, și colțul rechinului, și talismanul din rădăcină de mandragoră, iar Între coapsele‑i delicate se scursese râul fierbinte al spermei și se vărsase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Ibsen, Soloviov, Merejkovski... Apoi va deschide relicvariul, unde zăceau azvârlite de‑a valma gulere de gumilastic, linguri de argint, ecusoane de școli tehnice, monograme ale Împărătesei Aleksandra Fiodorovna, crucea Legiunii de onoare. În toate aceste obiecte imiginația sa Înfierbântată descoperise pecetea lui Antichrist sub forma triunghiului sau a două triunghiuri dispuse cruciș: pe galoșii produși de fabrica «Triunghiul» din Riga, În monogramele stilizate ale Împărătesei, În crucea Legiunii de onoare“. Domnul Duchelle, instruit În tradiția Iluminismului, Îi va urmări pledoaria cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cu prețul Înfruntării unor mari primejdii, arhiva În care se păstra manuscrisul În original fiind un fel de anticameră a infernului, unde nimeni nu intra de două ori. Iar cine intra, măcar o dată, pe acea ușă pecetluită cu cele șapte peceți ale tainei, se cerea să aibă șiretenia vulpii, sprinteneala pisicii și inima vidrei. Surse franceze susțineau că manuscrisul ar fi fost adus din Alsacia (ori Nisa) de către o femeie de la iubitul ei care dormea somnul justițiarului, nebănuind că tainicul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Prin sentința tribunalului cartea va fi interzisă și confiscată, iar Joly condamnat - „pentru provocarea urii și a disprețului față de guvernarea suveranului“ - la o amendă de două sute de franci (prețul acidului și manoperei) și la cincisprezece luni de Închisoare. Însemnat cu pecete de anarhist, alungat de prieteni, dar neînduplecat, va pricepe că nu prin cărți se va putea Îmbuna lumea, așa că Într‑o dimineață de iulie a anului 1877 Își va zbura creierii cu un glonț. „Ar fi meritat o soartă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ai secolului trecut, În plină desfășurare a afacerii Dreyfus, care divizase Franța În două tabere. Traducerea făcută din rusă menținea topica tipic slavă, abunda de pleonasme (era celebra traducere care avea pe prima pagină o imensă pată de cerneală, aidoma „peceții sângeroase a lui Antichrist“), dar dovedea că autorul acestui prim falsificat fusese un rus. Așa cum toate drumurile duc la Roma, zicea Burcev, tot așa și mărturiile privind apariția primei versiuni a Conspirației (care În mod infam despuiase și depreciase cartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
romanul nostru arăta ca o carte de preț căreia Însă Îi cam lipseau ceva pagini, precum un exemplar pe care Îl returnez librarului ca fiind necorespunzător. Orbită de furie și de căință, abia dacă am observat pata timbrului aidoma unei peceți de ceară. Dumneavoastră, ca un cunoscător al operei lui Mendel Osipovici, v‑ați putea imagina cum ar fi descris el această scenă, poate ca un portret flamand, lumina ce se prefira printre draperii pe chipul și mâinile tinerei femei. Oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
aveam, iar godinul era rece, deși era un martie friguros. Nu cred. Acel Clarobscur, ar fi fost de‑ajuns ca să lumineze chipul femeii din fereastră, tot așa cum timbrele roșii cu chipul lui Lenin ar fi fost de‑ajuns ca să reînvie pecetea roșie „a sângelui țarist“. În privința sugestiei dumneavoastră cu „sângele țarist“, vă Împărtășesc credința.) Ar fi găsit el un mod de a reînvia până și lumina iadului! Am știut că avea să afle imediat de pornirea‑mi fatală. Cum m‑a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
graba și veșnica privire aruncată spre ceas, toate, absolut toate, sunt talente ale marelui scaun. Ieșim din imensele încăperi precum am intrat: cocoșați. De emoție, de griji, de mirare, de silă. ...De cele mai multe ori, lipite de poponețe rotunde, scaunele devin peceți de mărire și slavă. Acasă, în halate mai mult sau mai puțin ca ale noastre, însemnații sorții se comportă ca atare chiar și atunci când duc lingura la gură. Dacă asta vă poate consola, oameni buni, atunci gândiți-vă că toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]