536 matches
-
două săptămâni, adică de atunci, își mai răsese de câteva ori și barba, dar acum era altceva: acum nu avea voie să se taie cu nici un preț. De aceea, ținând aparatul Gilette, cu mânerul alb-gălbui ca fildeșul, cu o stângăcie pedantă, își trecea lama peste obrazul săpunit hiperabundent, lăsând pârtii timide de piele ușor înroșită, pe care nu prea multele fire de păr secționate de la rădăcină iradiau, puncte minuscule, o culoare verzuie. Imediat, acele pârtii se umpleau de apa care șiroia
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Mai e și altceva, dacă te privesc atent. Îți mângâi părul și te întreb de ce ești tristă. Nu e chiar tristețe ceea ce observ, e altceva, dar așa se întreabă. Eziți puțin, apoi îmi povestești. Ai o voce neplăcută, de profesoară pedantă, cu un respect nemărginit pentru corectitudinea exprimării. Vorbești ca din carte. Dar de-acum te știu. Peste o oră-două, o să lași baltă distincția asta artificială și chiar o să te pisicești de tot. Abia așa ești simpatică. Dar până la pat mai
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ras - pasta albă se vede plutind solemn În soluția de oțet, Împreună cu cîteva boabe de piper. Mirosul culinar străbate mirosul tutunului și Împreună creează o atmosferă de bunăstare, care se asortează cu momentul victorios. Gesturile lui sînt ceremonioase, un pic pedante. În timp ce mestecăm voioși, vorbim despre ultimele știri, despre confirmarea informației că Ceaușescu a fost capturat. Eu sînt Îmbrăcat În treningul meu NEON, Îmi lipsește o sprînceană, iar arcada e cusută ca Într-un film de groază. Am o barbă de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
urmă, toată treaba s-a spart, cînd a intervenit un tip de la una dintre băncile care se află de partea cealaltă a gardului viu (pentru că nu prea Îl vedem, deducem după voce că e În vîrstă), explicîndu-ne Într-un limbaj pedant și tutelar de ce e bine pentru țară să iasă Ion Iliescu. E Încurajat de un cor de voci răgușite (voci tipice de maiștri militari pensionați și alt personal administrativ din armată - asprimea lor trădînd mai degrabă abuzuri decît lipsuri): Păi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
reflectăm. Într-adevăr, într-un astfel, de context postura moralizatoare nu mai este obligatorie. Și cel mai ciudat este că, ignorând această evoluție de fond, acești intelectuali avizi să joace rolul de praeceptor humanitatis, cel mai adesea într-un mod pedant, întotdeauna cu aroganță, continuă să existe în număr mare. Cu cât înțeleg mai puțin ce este în joc, cu atât iau poziție față de tot și de orice. Suscitând prin analizele lor o obsesie legislativă dezlănțuită. Astfel, în Franța, în ceea ce privește vestimentația
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
din cămine, spațiu atât de necesar bunei conviețuiri a tineretului, această superbă șansă, etc, șamd. Eram gata să renunț la fixul cu cristalul de cuarț când, întâmplător, m-am rătăcit într-o sală imensă, plină cu persoane deosebit de sobre și pedante, în sine, cum aveam să aflu mai apoi, magazioneri, paznici, administratori de cămine, contabili și economiști, leaderi de sindicat. Solemni, gravi, impozanți se ridicau în ordine, persoană cu persoană, pentru a adauga de la cele șase microfoane ale prezidiului noi și
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
s-o putea, și îngerul păzitor al micuței proaspete învățătoare Stela. Încotro? Dascăli, fete, femei Școala era pe din două: localul vechi și cel nou. M-am prezentat directorului Iancu Cimpoieșu, de loc din Vutcanii Hușilor. Era un bărbat impunător, pedant, pus la punct de parcă mergea la cine știe ce sindrofie. Așa lam cunoscut și așa a fost tot timpul. Se bărbierea în fiecare dimineață. L-am întâlnit de mai multe ori în București, unde s-a stabilit după ce i-a murit soția
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
explicație pe care am reușit să mi-o dau e, poate, simplistă, dar e și azi semnificativă pentru modul în care judec. Mi-am zis că acei sinucigași și-au pus în moartea lor toată dragostea lor de viață. Delicatețea pedantă cu care s-au îngrijit de detalii care n-ar fi trebuit să însemne nimic în ochii lor arată că nu le era deloc indiferentă lumea pe care o părăseau. Pavese a trecut pe la redacțiile câtorva ziare, interesîndu-se ce fotografii
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Lina nu-i aduce nici un obstacol; mai știa că acele bunuri și fără de ea nu ar fi fost ale lui; in adâncul adâncului va fi fost chiar și conștiința că Rimul deșirat și spălăcit, cu gesturi de manechin și vorba pedantă, prin persoana iu: însăși era un obstacol acelor aspirații. Era mizeria omului cu 145 sine, pe care o cunoaște și n-o recunoaște. Toate celelalte caturi ale conștiinței lucrau însă pentru reabilitarea acelui scump dezmoștenit. Lina era deci ele vină
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
gustul cutremurător al desfrînării ideilor de ieri ce nu pot năvăli peste ziua de azi, când noaptea strănută turbată și-ți pretinde zburdălnicii, udând vestejitele anotimpuri de indiferență. Îneci suferințele de odinioară, când priveam pe-ascuns valurile interminabile ale asfințitului pedant, suprapunând gândurile răbdătoare, din celofan nedesfăcut cu sigilii de carton codificate, să vâneze greșelile viitorului negeluit, vânturat într-o îmbrățișare surdă.
Anotimpuri de indiferen?? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83713_a_85038]
-
2005 Premiul literar „Giuseppe Acerbi“, Castel Goffredo, Italia. De asemenea, autorul a primit în 2011 Premiul Internațional pentru literatură de la Vileniča. Mica negresă Rog distinsele cititoare ale acestei cărți să nu mă eticheteze chiar de la-nceput ca fiind un tip pedant dacă am să-ncep cu un citat. În adolescență aveam tâmpitul obicei de a vorbi în citate, fapt pentru care aveam o faimă cam tristă în liceul Cantemir. Co legii mei se cărau la școală cu magnetofoane de zece kile
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
un fel de... divertisment poetic. P: Stai! Iată un posibil titlu: “Divertisment Poetic”. Nu, seamănă a reclamă comercială. Z: Sau “Divertis”. P: Da, “Divertis” pare mai bun, mai nimerit, mai inspirat. Z: Sau “Miscellanea”. Sună frumos, nu? P: Puțin cam pedant, puțin prea... nu știu cum. În orice caz, am să mă mai gândesc la ideea asta. Z: Oricum, sunt încântat, dragă Paule, că ți-am dat o idee, un punct de plecare. P: Pentru care îți mulțumesc. Vom mai vedea. Z: Unde
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
se putu abține să nu le atribuie studii de caz. De la ultima sa vizită ciuntită la Mark Schluter, lumea se umpluse de Dickens și Dostoievski. Anarhistul febril, Bloitov, stătea întins de-a curmezișul pe trei scaune, pe rândul din spate. Pedanta și hipersensibila domnișoară Nurfraddle, așezată pe locul din mijloc, la două rânduri de podium, își făcea de lucru cu manualele ei perfect aranjate. Din centrul sălii, un bărbat subțire, cu păr negru și lucios, slav sau grec, îi aruncă lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
gogoșari, legături de leuștean și pătrunjel erau puse la uscat. Cutia cu otravă pentru gândaci emana un miros pătrunzător. Panaitescu strivi între dinți o înjurătură și intră în odaia lui masîndu-și piciorul lovit. Se dezbrăcă așezând hainele într-o ordine pedantă, apoi se întinse pe pat. Începu un exercițiu pe care-l practica de ani de zile: calcule complicate cu numere de 5-6 cifre, înmulțiri, împărțiri, extrageri de radical rezolvate mental. Într-un târziu renunță. Nu se putea concentra. Visul, visul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
dată împingea în silă lampa cu spirt, punga cu ceai și pachetul, nelipsit, de biscuiți ca să-și facă loc, lua un șervet, se ducea la fereastră, îl scutura, și-l așeza după aceea tacticos dinainte și se apuca să mănânce. Pedant, plescăind fără să se grăbească. Alt chin. Numai că de data aceasta scăpăm mai ușor. Ieșeam, mă duceam la Dinu sau pe țărm, mai ales că individul avea obiceiul să doarmă și după-amiaza. De cunoscut, nu-l cunoștea nimeni în afară de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
atenție o prăjitură din cutie. — Mie-mi place to’deauna să sfârșesc masa c-o prăjitură bună, mărturisi doamna Reilly barmanului, care-i întoarse spatele. — Pun pariu că gătești bine, nu-i așa? întrebă Darlene. — Mama nu gătește, afirmă Ignatius pedant. Ea arde. — Și eu găteam când eram măritată, le povesti Darlene. Da’ foloseam mai mult conserve. Îmi place orezu’ ăla spaniol. Și spaghetele cu sos de roșii. — Mâncarea la conservă e perversă, afirmă Ignatius. Bănuiesc că până la urmă e foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
amabilă. Mă tem că au un caracter cam general. — Felul cum tratați istoria este atât de vital, de contemporan, atât de reconfortant de neortodox. — După părerea mea ar trebui eliminate câteva dintre vechile forme de abordare. Vocea lui Talc era pedantă și gravă. Oare să o invite pe ființa aceasta încântătoare să bea ceva cu ei? Istoria este, la urma urmei, un obiect în evoluție. — Știu, spuse fata, deschizând ochii destul de mult ca Talc să se poată pierde, câteva secunde, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Conducea un Mustang negru. Îi făcu semn cu mâna. Brad își porni motorul, demară și ea îl urmă. Nu-ți face prea multe speranțe, își spuse el. Dar adevărul era că își făcea deja. Capitolul 19 Lui Marilee Hunter, directoarea pedantă a laboratorului de genetică de la Long Beach Memorial, îi plăcea să se asculte vorbind. Marty Roberts făcea tot posibilul să pară interesat. Marilee avea un stil aferat și încuiat, ca o bibliotecară dintr-un film vechi, din anii ’40. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
dată împingea în silă lampa cu spirt, punga cu ceai și pachetul, nelipsit, de biscuiți ca să-și facă loc, lua un șervet, se ducea la fereastră, îl scutura, și-l așeza după aceea tacticos dinainte și se apuca să mănânce. Pedant, plescăind fără să se grăbească. Alt chin. Numai că de data aceasta scăpam mai ușor. Ieșeam, mă duceam la Dinu sau pe țărm, mai ales că individul avea obiceiul să doarmă și după-amiaza. De cunoscut, nu-l cunoștea nimeni în afară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ascund“? Știi cum să Îngropi osul... Se uită În sus către el și zîmbește strîmb: — Asta voiai să spui, nu? Să ascunzi osul? Sau cum e expresia aia... — Să Îngropi osul. Să ascunzi cîrnatul. Wakefield Încearcă să sune cît mai pedant. — Mă rog. Zi-mi cum e cu ascunsul, insistă ea. E greu de spus. Wakefield are un obicei nevrotic pe care nu-l dezvăluie prea des. I l-a mărturisit fostei soții și a regretat rapid. Singurul alt suflet demn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
introdus în folclorul critic o serie de formule memorabile — „omul mecanomorf”, „portrete-destin” etc. Meritul lor e de a fi scos definitiv producțiile urmuziene din zona derizorie a „farselor” comice și „absurde”. „Enciclopedismul” hermeneutic devine însă, de la un punct încolo, excesiv de pedant, frizînd uneori delirul erudit. Textele urmuziene sînt puse în relație cu nume sonore din marea cultură universală, de la Platon, Ovidiu, Bosch, Arcimboldo, Botticelli, Athanasius Kircher pînă la Sade, Fr. Schlegel, Kierkegaard, Dostoievski, Kafka, Camus, Jarry, Beckett, Picasso, Klee, de Chirico
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
veșmîntul de noblețe ascunde hipertrofii” care „desfrînează fantezia în acest spațiu al tuturor posibilităților” (p. 320). Amendînd prejudecata călinesciană a unui „Urmuz parodist”, Negrici consideră că „autorul parodiază parodia” și că „Din tendința de parodiere va rămîne constantă numai înlănțuirea pedantă a subordonărilor și distincția ostentativă a construcțiilor sintactice”. Concluziile sînt altminteri foarte în spiritul „modernismului tîrziu”: „consecințele acestei patologice terori a rostirii cuvîntului nu puteau fi decît opțiunea absurdului și tăcerea” (p. 321). Critica lingvistică - aplicată „didactic” în volumul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cea mai bună, dar nici ea nu putuse da un sens unui an inutil și pierdut. Și totuși, ca și cum ar fi trebuit să-și joace rolul până la sfârșit, și nu ar fi putut face altfel, pe un ton didactic și pedant, se grăbi să spună că Valentina - chiar dacă era foarte bună la italiană - manifesta o predispoziție deosebită față de științele exacte. Emma Buonocore sau Tempesta spuse că nu știa. Nu știa nimic despre fiica ei. Așa cum, de altfel, nici fiica nu știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
se zvonește. — Dar de ce? Trebuie să fim nebuni să acceptăm asta. — Guido, nu e treaba unui guvern să fie sănătos la minte; treaba lor e doar să aibă succes. Renunțând la ceea ce ar fi putut fi perceput drept un ton pedant, contele deveni mai direct și precis. Zvonurile spun că, În trecut, cargourile erau doar transbordate prin Italia. Că veneau de la bazele din Germania, erau debarcate aici și imediat Îmbarcate pe vase italiene, care le duceau spre Africa sau America de Sud, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
nesuferită. Alice cea serioasă, cu mâna ei de fier - asta dacă poveștile înveninate ale Amandei erau adevărate: cum că femeia asta ținuse sub control nu numai întregul departament juridic de la Intercorp, dar și majoritatea ziariștilor din companie, în felul ei pedant, profesionist, menit să înăbușe creativitatea. Era adevărat, și-a spus Hugo, fixând profilul nemișcat al lui Alice, că aspectul megalomaniac nu era evident. Dar, indubitabil, tocmai din cauza asta femeia era și mai periculoasă. Desigur, la fel ca și soțul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]