347 matches
-
audiem cursuri de înaltă ținută, oferite cu mare dragoste și pricepere de personalități marcante ale ingineriei electrice precum Nicolae Boțan și Leopold Sebastian, de adevărați magi ai cuvântului precum Emil Luca și Alfred Braier, de profesioniști ai disciplinei, acurateței și pedanteriei precum Hugo Rosman, de minți iscoditoare și neastâmpărate precum Alexandru Climescu și Adrian Corduneanu, de pasionați și perfecționiști ai profesiei precum Laurențiu Turic. Am învățat cu toții enorm de la dascălii noștri, poate nu atât de mult cât ar fi dorit ei
MESAJ DE FELICITARE. In: PE SUIŞUL UNUI VEAC by Ion Bogdan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/420_a_964]
-
interpretarea unui rezultat, îi datorez rigurozitatea organizării unui experiment, al elaborării celei mai potrivite scheme de măsurare. La analiza pe care a făcut-o primei versiuni a tezei de doctorat, m-a impresionat prin corectitudinea observațiilor și pertinența lor, prin pedanteria cu care îmi cerea sa elaborez un material științific. O spun întotdeauna studenților mei, cât de mult trebuie să datorezi unor oameni care-ți conduc pașii în domeniul științei, care au generozitatea de a ceda “ceva” la care ei au
O şcoală în care “excelenţa” generează excelenţă ....... In: PE SUIŞUL UNUI VEAC by Florin Teodor Tănăsescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/420_a_957]
-
timp (ecolalie întârziată); - există de asemenea o prozodie, o melodicitate particulară, adică intonația cu care sunt pronunțate cuvintele este deosebită, ei răspund la întrebări menținând caracteristicile intonației. Nu-și pot exprima emoțiile prin tonul vocii. Vorbirea are o notă de pedanterie accentuată; - pot folosi aprecieri sau un limbaj cvasimetaforic sau idiosincrazic (ex: un ursuleț de pluș care nu-i plăcea de fapt și cu care nu se juca era denumit “animalul împăiat”); - au o mare dificultate în a purta o conversație
Modalităţi educaţional - terapeutice de abordare a copiilor cu autism by Raţă Marinela () [Corola-publishinghouse/Science/91883_a_93198]
-
uitare" pe care ultimul diriguitor interbelic al revistei "Convorbiri literare", cu adevărat nu o merită. I.E. Torouțiu rămîne în literatura română un istoric literar de primă mărime și de indiscutabilă stăpînire a meandrelor manuscriselor eminesciene; un acribios pînă în marginea pedanteriei. Se află între eminescologii de frunte, la care instrumentele filologice îți relevă maxima utilitate. "Pentru el, citim în Prefața lui Nicolae Georgescu, filologia înseamnă discurs larg cultural, demonstrație, spectacol de idei, paradă de erudiție; o prelungire a hașdeismului". A fost
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
pe el a echitabilului. Cum o evaluare strictă a darului e de gust îndoielnic, contează în primul rând ca toată lumea să primească o gratificație cât de mică a apetitului, peste comparații plutind reprobator suspiciunea de meschinărie. Complet emancipat de asemenea pedanterie analitică, grupul de libertini întruchipa un convulsionat dezorganism utopic, în care diferența dintre centru și periferie era protejată cum nu se poate mai eficace tocmai de ampla deschidere ofertantă a centrului; dat fiind că gelozia, ca orice dorință, nu funcționează
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
multe detalii inedite și o oarecare viziune personală asupra subiectului, apropiindu-mă, pe alocuri, de stilul reportericesc. Fiind totuși, în primul rând, o lucrare de istoria aviației, impresiile personale și notele inedite sunt susținute de o amplă bibliografie și de pedanteria științifică a autorului, care, în cazul de față, este, sper, salutară. Îmi rezerv stisfacția de a oferi o lucrare ale cărei surse directe sunt înseși doamnele care au luat parte la evenimente, ori documentele din propriile lor arhive personale. Cu
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
că jocul iubirii: ,,Îmi trebuie Îndrăzneala de lup celest/ Să trec prin arbori cu sângele Înflorit”. Dar pentru iubire trebuie inventată din nou o floare: Stăteam amândoi pe marginea unei flori/ Să contemplam aripa albastră a mării”. Nu am destulă pedanterie pentru a vorbi mai mult despre Călătorul profund - e ca si cum ar trebui să scriu un capitol de anatomia florii de cireș... Să nu vă Închipuiți cumva că poezia lui Malin Tăcu e atat de plăpânda - misterul ei are fiorul și
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
să sape, făcu o groapă mare, mare de tot, și Înveli În niște zdrențe pe jumă tate arse mădularele Împrăștiate peste tot. Mai găsi și niște paie nearse pe care le așternu În groapă. Munci mult, atent și cu o pedanterie aproape ridicolă, până când nu mai rămăseseră decât petele de sânge Închegat, care făceau pământul atât de lunecos... Apoi plecă, fără să știe Încotro. Trecu prin păduri, trecu prin vaduri. Țara Începea să se trezească după furtună. Întâlni oameni speriați, Însângerați
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
care s-ar putea zice că și-a pierdut umbra, aidoma lui Peter Schlemihl... Din fericire, abstragerea în idee și creația artistică nu se suprimă mutual, coexistând în planuri distincte, la fel îndrituite în sfera valorilor spiritului, mai generos decât pedanteriile unor personalități nescutite de capricii restrictive. Să spunem lucrurilor pe nume: mai mult ori mai puțin frigide față de literatură. Să rămânem tot la Noica, care, într-un eseu dedicat lui Cantemir, spune un lucru care e menit să ne dea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
scandalos! la "metaforă" ș.a.m.d. E la mijloc o pudoare ca-n fața unei goliciuni trupești, o rușine față de actul subiectului care intră în contact cu opera prin emoție, gust, sensibilitate, termeni, bineînțeles, infamanți. O pudoare victoriană, de o pedanterie moroză. Ne e rușine, în fond, de actul vital al "consumului" textelor literare, ca și cum ne-ar fi rușine că mâncăm, că bem apă, că respirăm. Și ce punem în locul experienței estetice nemijlocite? O aspirație pozitivistă, un schematism scientizant, ce ar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
firii lui, ca pe un profesor, era doar un coleg perfect. Făcea parte din acea categorie (rară printre profesori) care reușește să aibă cu cei mai tineri și, firește, subordonați, relații de prietenie; nu avea nimic din atitudinea rigidă sau pedanteria altora. Această calitate de directă comunicare este deosebit de prețioasă în relațiile universitare; el o avea din plin; cred că era un semn nobiliar rural, o pecete a unei autentice aristocrații din mediul țărănesc de unde provenea. A fost un om foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
și incendiile repetate afectează grav și bogatele fonduri documentare ale liceului rădăuțean. Cu sprijinul statului, sub conducerea directorului Emanuil Isopescu, biblioteca de aici se reface treptat. Documentele de evidență a mișcării de carte, fără a avea întotdeauna acuratețea, exactitatea și pedanteria din perioada austriacă, evidențiază o grijă deosebită pentru carte și bibliotecă în procesul unei instrucții severe, precum și un proces de consolidare continuă a fondurilor, organizate după același model german. Destinul acestei biblioteci din Bucovina a stat tot timpul sub semnul
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93273]
-
aflam, mi-aș da drumul ușor în stradă... Cu mirare și cu zâmbet îmi amintesc de examenul de măiestrie de la sfârșitul anului: opt fragmente din cei mai diferiți autori și din cele mai deosebite epoci, puse în scenă cu toată pedanteria unor regizori începători! Mese, scaune, divane a toate stilurile, costume și recuzită a toate vremurile, îngrămădite pe pasarela îngustă a unui balcon de curte interioară, așteptându-și rândul la o biată fereastră, pentru a fi instalate pe o scenă de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
și înfățișării mele. Am priceput din primul foc această propoziție până în cele mai tainice unghere nedeclarate ale ei. Doar îi știam și eu pe câțiva dintre cei pe care astfel de interogatorii îi zdrobiseră, persoane care odinioară se îngrijiseră până la pedanterie și care acum nu mai reușeau deloc să controleze felul cum arătau. Iar el, desigur, cel ce zdrobea oameni, cunoștea la rândul său nenumărați nefericiți ce nu mai aveau forța necesară să se prezinte îngrijiți, pentru că nu-și mai aparțineau
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
R.P. O să încerc la un moment dat să virez spre un registru practic. La momentul potrivit. Până atunci, dați-mi voie să vă spun că am citit undeva o relatare a dumneavoastră din care mi-am dat seama că aveți pedanteria de-a diferenția între aventură și pasiune. Ați făcut-o chiar și atunci când a venit vorba de traducerea unei cărți. Pe mine însă mă interesează direcția în care duceți această diferență în afara literaturii, fie ea citită, scrisă sau tradusă. Dac-
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
oamenii ăștia?... Aici și acum începe tranziția! Un fel de club cu 22 de milioane de membri, în care fiecare se crede mai bun decât ceilalți. Semnez ca membru fondator... 1990 Frankfurt. Negociem proiectele unei asociații umanitare româno-germane deja înființate. Pedanterie germană versus plictis românesc. Să nu mai vorbim de faptul că discutăm într-o recepție de hotel, cu o cafea rece în față! Și e deja ora 5 după-amiaza și mâine plecăm... Bagajele, știți?... Nu! Și nici nu-i interesează
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
după caredispare pentru totdeauna ; conflictul surd dintre tată și fiu se concretizează printr-un vis al fiului, care se vede în chip de pește, pescuit de tată. O cruzime foarte expresivă, de copil autist, e una din dominantele perspectivei narative (pedanteria, bat-o vinaț) : bunica moare de un cancer îngrozitor, descris cu seninătate, infarctul unui coleg e expediat într-o frază ironică, un pui de vrabie moare cu totul altfel, mult mai crunt, decît în Brătescu-Voineștiț Firește, cel mai mare sadism
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
pe-atunci ; ajungeam acolo și deveneam dintr-odată gravi și importanți, simțăminte ce erau marcate prin zicerea Dă (sau na) o țigare. (și, dacă voiai să fii și mai autentic, pronunțai țîgare.) și atunci se iveau pachetele de Bucegi. / Mică pedanterie tehnică : o țigară Bucegi era o buceagă și putea să fie scuturată, îndesată, umedă, sau cu cotoare. Atunci cînd era uscată, îndesată și fără cotoare, era O.K. Oricum, ea se cerea frecată. Frecatul țigării între degete - rularea ei, de
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
carpațiurile. Acestea puteau fi proaste dacă erau de Sfîntu Gheorghe sau de Rîmnicu Sărat, adică de Sfîntu Sărat, bunicele dacă erau de București și geniale dacă erau de Timișoara. (După cum se vede, nu mă pot abține să nu continuu cu pedanteria.) De altfel, carpațiurile de Timișoara reprezentau un mit. Se spunea că la Timișoara se făceau kentanele și din rebuturile de la ele se bagă și la Carpați. La tutungerie nu puteai găsi Carpați de Timișoara decît printr-o minune - și atunci
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
imens față de gerontocrația mediocră și abuzivă din ̀ nvățământul superior, din instituțiile culturale și din viața publică. Foarte des aveam prilejul să-l văd pe Ralea, care mă fascina cu inteligența lui suplă, deschisă, foarte cultivată, dar total lipsită de pedanterie, precum și cu firea lui de juisor rafinat, om de lume sociabil și spiritual. Volumașul lui din 1936, Valori, delectabil și incitant, a intrat și el, oarecum în prelungirea lui Zarifopol, în repertoriul referințelor mele curente. Ralea și Eliade nu se
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
un cuvânt leșesc: sula de aur zidul pătrunde"; "...Zice Isus Sirah: Vai de acea cetate unde este domnul tînăr!"; "...Zice moldoveanul: Nu sunt în toate zilele Paștile"; "nasc și în Moldova oameni". Nicolae Costin († 1712), fiul lui Miron, suferă de pedanterie, și predoslovia la a sa Carte pentru descălecatul dentîi începe în stilul molierescului Diafoirus: "Nime mai bine și mai pe scurt toată desfătarea istoriei n-au cuprins, iubite cetitorule, decât acela domnul voroavei râmlenești, Cicero, carele o au numit ocârmuitoarea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
poetul o ademenește cu o păsărică, prilej de filozofie discretă și surâzătoare, o alta a ajuns domnișoară și poetul și-aduce aminte ușurința cu care putea să sărute pe ființa acum așa de serioasă. În Iubire, idilicul e lipsit de pedanterie. Poetul se întîlnește cu o fată de țară: (Frumos îi mai miroase părul, Miroase toată ca o floare)... și culege dimineața un fir de păr feminin pe haină, semn al realității fericirii: În sat cocoșii prind să cânte, Deasupra stelele
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
critica, din jandarm al culturii, ca mai înainte, devine analistă, literară 1. 1 Totuși A. Russo a fost predecesor și aici. Avem de la dânsul și mărturisirea legitimității unei critici literare, când zice că prin critică înțelege nu numai critica contra pedanteriei, ci și "critică sănătoasă ce răspândește bunul" ("Romînia literară", 515), și arătarea însușirilor ce trebuie să posedeze un critic: știință, judecată nepărtinitoare, cunoștința lucrurilor, a lumii și a oamenilor (Critica criticii, "Albina romînească", XVIII, 13, 1846), și - aici e interesant
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
ale căror moduri poetice derivă la rîndu-le din Shelley și Keats, Coleridge și Wordsworth, și în cele din urmă ea pornește din Chatterton, care a primit în literatura engleză "darul divin al revoltei", fiind primul care s-a eliberat de pedanterie, primul care a recunoscut "posibilitățile artistice ale medievalismului", primul care "a văzut că arta divină a poeziei atinge cu o mînă muzica, iar cu cealaltă pictura" - fiind de fapt și în esența sa adîncă "sinfo-pictură" - "și nu are altă misiune
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
acidă” (Perpessicius). Polemic, uneori necruțător, este scriitorul în publicistica din Tămâie și otravă (I-II, 1934-1935), culegere de „impresii despre oameni și locuri” reale. T., al cărui umor e o expresie a toleranței joviale, devine neconcesiv în confruntarea cu grobianismul, pedanteria scientistă și erudită, smerenia ipocrită, pocirea limbii, indecența „polemicilor” autohtone. Paleta ironistului se dovedește însă foarte largă, mergând de la înfierarea fără drept de apel (cazul Giorge Pascu) până la bătaia amabilă pe umăr (Șerban Cioculescu, a cărui erudiție, ajunsă în domeniul
TEODOREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290137_a_291466]