348 matches
-
oamenii ăștia?... Aici și acum începe tranziția! Un fel de club cu 22 de milioane de membri, în care fiecare se crede mai bun decât ceilalți. Semnez ca membru fondator... 1990 Frankfurt. Negociem proiectele unei asociații umanitare româno-germane deja înființate. Pedanterie germană versus plictis românesc. Să nu mai vorbim de faptul că discutăm într-o recepție de hotel, cu o cafea rece în față! Și e deja ora 5 după-amiaza și mâine plecăm... Bagajele, știți?... Nu! Și nici nu-i interesează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
limpezimea frivolitate, bunomia lor firească este lipsă de caracter, ascuțimea lor critică este doctrinarism, spiritul pozitiv este lipsă de profunditate. Dacă germanii ar fi bătuți, iată cam cum s-ar schimba numirile pentru aceleași lucruri: ceea ce numesc profunditate ar numi pedanterie, stricteța statului nelibertate, idealismul nerozie, religiozitatea bigotism, armata militarism. În faptă nu esistă decât vicii, însă starea de măgulire în care se află un popor, în care se pune el și-l pun alții, îl face ca să deie numiri pompoase
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
banalitatea. În acest sens, „panica propriului loc comun ori numai oroarea față de al celorlalți (...) atestă scriitorul cu un paroxistic simț critic” (p. 318). În opinia lui Eugen Negrici, textele urmuziene ilustrează o „inadecvare a sintacticului la semantic”, o „ciocnire” între pedanteria clasică a sintaxei și anarhica libertate semantică. Este reafirmată natura subversivă, duplicitar-hibridă a identității scriitorului: „Un contur formal academic ascunde o mezalianță inacceptabilă spiritului comun, veșmîntul de noblețe ascunde hipertrofii” care „desfrînează fantezia în acest spațiu al tuturor posibilităților” (p.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
vârsta înțelepciunii”, precizează Mihai Batog - Bujeniță, prefațatorul lucrării. Sau cum consemnează George Petrone, în Postfața cărții: „Ștefan Boboc parcurgând întreaga gamă de procedee stilistice, de la înțepătura ironiei la denunțarea segace a trăsăturilor vulnerabile ale naturii umane, se avântă fără falsă pedanterie în repudierea șabloanelor de gândire, a mentalităților și, în general, a racilelor care sălășluiesc în societatea în care viețuim. Conținutul plin de vervă al cărții este întovărășit de o suită de desene inspirate ale cunoscutului grafician Nicolae Viziteu, original de pe
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93062]
-
pedant ca un parc, la fel ca și grădina Împrejmuită; ca și cum limitele fizice ale picturii erau ziduri metaforice de grădină și nimic din interior nu putea fi prezentat așa cum de fapt era, se comporta și se dezvolta. Fără Îndoială că pedanteria exagerată ni se pare astăzi una dintre cele mai fermecătoare calități ale artei medievale, și nu poți aduce nici o acuză pictorilor medievali timpurii că, În ciuda dorinței și a viziunii lor clare, nu au Înfățișat ceea ce oricum nu ar fi reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
să reglementeze, să sistematizeze aria pe care o investighează. Or, nimic mai refractar ideii Înseși de ordine (tradițională), de normă și sistem decât dandysmul. Atunci? Atunci, lăsând În voia lui paradoxul propriei noastre poziții, la adăpostul obiectivității și al unei pedanterii didactice (aleasă cu bună știință), să facem două lucruri: Întâi, să limpezim, cu dicționarul În față, de ce anume am ales drept subtitlu al cărții O istorie. Pentru simplul motiv că accepțiile sale susțin, fie și parțial, proiectul nostru. Ce Înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
distinct, consacrat cu precădere Franței, este des pomenita Masculin singulier... Acolo, În capitolul dedicat „gandinilor”, Marylène Delbourg-Delphis face o radiografie a noii vârste a dandysmului, nu Înainte Însă de a ne informa când anume și de unde răsare gandin. Cu aceeași pedanterie vom reface și noi nu doar traseul unui biet cuvânt, ci și pe cel al unui alt fel de a fi dandy În a doua jumătate a veacului al XIX-lea. Simplul fapt că Gandin e numele unui personaj deplorabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
În cartea noastră. Citându-i selectiv pe dandylogi, am riscat să ordonăm pe cont propriu „programul dandy”, să-i sistematizăm componentele, știind că, prin chiar natura sa, el se sustrage unor asemenea limitări. Am făcut-o nu din exces de pedanterie, ci cu un temei didactic pe care paginile noastre și l-au asumat din primele rânduri. Se va vedea lesne cum ariile interferează, cum, de pildă, Între etic și estetic granițele sunt fragile, poroase, ca uneori să dispară cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
acest spectacol evanescent, dandy-ul e dramaturg, regizor, scenograf și, mai presus de orice, actor. Iar Într-o primă fază, cea În care se contemplă În oglindă sau privește decorul din jur, Își devine și public. Să Încercăm, cu aceeași pedanterie voit didactică, o descriere a acestui spectacol total, de o eleganță ce taie respirația, unde dandy-ul intră cu propriul corp (vestimentație, accesorii, fizionomie, gest, voce), proiectat Într-un decor nu mai puțin elaborat (salonul, camera, grădina, atelierul). Fără a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
-mi manifest disperarea pentru dispariția elitelor române. „Elită” era doar un stimul pavlovian pentru ca eu să salivez o furie justițiară. Tema ar fi meritat însă ceva mai multă îngrijire. A vorbi despre elite (și/sau intelectuali) nu este o simplă pedanterie „elitistă”, ci ține de o viziune despre societate care influențează întreaga societate și ne privește pe fiecare dintre noi. Și subliniez „viziune”, căci elita nu constituie o categorie „naturală”, dată, ci este o categorizare proprie unei societăți și/sau epoci
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
deschiseră fereastra, apoi cărțile. În patul de-alături, lucioasa pijama se ridică, trecu în baie. Rămas în cameră, colegul zâmbea, abia de-și stăpânea râsul : văzuse obișnuitele șervețele în palma grăsuță. Îl surprinsese pe Lucian, cândva, la pisoar, manevrând șervețelele. Pedanterie, oroarea de maculare ? Ușor de ridiculizat. Adusese deci toate tabieturile cu sine. Colegul reapăruse. Ochi repezi, negru adânc. Păr lucios, lins la tâmple de șuvițe argintii. Palme moi, unghii îngrijite. „Cât de bine îl maschează aparențele.“ Își privi ceasul. Se
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ferm, limpede, gândurile își găseau expresia fără întârziere. — Bună ingineră, asta mi-a și plăcut la ea. Simte ingineria, ca un bărbat. Nu ca celelalte, care fac doar față. Găsește soluții ingenioase, simple. Lucrează cu plăcere, precisă în calcule, fără pedanterie. De-aici și aerul de camaraderie loială. Atât de falsă, înșelătoare. I-am spus într-o zi că vreau s-o văd. A înțeles imediat. După- amiază a venit la mine. Apoi, cu regularitate. De obicei, miercuri. Se oprise, amintindu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
acelora care trebuie să guverneze ar trebui să li se inculce cea mai mare reținere și distanță față de toate abuzurile pe care le pot săvîrși dintr-o putere nelimitată. CAPITOLUL XIV [Sfaturi pentru principe cu privire la armata] Există un soi de pedanterie, comună tuturor meseriilor, care nu vine decît din egoismul și necumpătarea acelora care o practică. Un soldat este pedant cînd nu se leagă prea mult de lucruri mărunte, cînd este fanfaron sau cade în donquijotism. Entuziasmul lui Machiavelli îl expune
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
și vechiul scris românesc, ca și receptarea de către poet a unor influențe, precum cea a lui Baltasar Gracián, prin intermediul vechilor traduceri românești. Ca și în celelalte cercetări ale lui M., stilul este unul al demersului erudit și exact, științific fără pedanterie. SCRIERI: Bibliografia analitică a literaturii române vechi. Cărțile populare laice (în colaborare cu Cătălina Velculescu), vol. I: Cărțile populare laice, partea I, București, 1976, partea II, București, 1978; De nuptiis Mercurii et Philologiae, București, 1997. Ediții: Biblia adecă Dumnezeiasca Scriptură
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288248_a_289577]
-
timp (ecolalie întârziată); - există de asemenea o prozodie, o melodicitate particulară, adică intonația cu care sunt pronunțate cuvintele este deosebită, ei răspund la întrebări menținând caracteristicile intonației. Nu-și pot exprima emoțiile prin tonul vocii. Vorbirea are o notă de pedanterie accentuată; - pot folosi aprecieri sau un limbaj cvasimetaforic sau idiosincrazic (ex: un ursuleț de pluș care nu-i plăcea de fapt și cu care nu se juca era denumit “animalul împăiat”); - au o mare dificultate în a purta o conversație
Modalităţi educaţional - terapeutice de abordare a copiilor cu autism by Raţă Marinela () [Corola-publishinghouse/Science/91883_a_93198]
-
mai controlează, lăsând-o astfel să se lanseze În tot felul de explicații, dintre cele mai bizare.) „Citim lumea pe dos și pretindem că ne Înșală.” (R. Tagore) „Mintea unui nebun preschimbă filosofia În nebunie, știința În superstiție, arta În pedanterie.” (G.B. Shaw) Lacătul nu se pune la ușă pentru hoți, ci pentru oameni cinstiți. Pentru că cel obișnuit cu hoția oricum Îl ignoră, pe când pentru omul cinstit, Într-un moment al său de slăbiciune, ușa deschisă poate reprezenta o tentație.) Decât
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
ajunge să fie atunci când Își vede calitatea negată În public: Martins mi-a povestit că, auzind această declarație, a simțit crescând În el fiorii incipienți ai revoltei. Până atunci, el nu se considerase vreodată scriitor, dar fu iritat de ridicola pedanterie a lui Crabbin, până acolo Încât și lumina care se reflecta În ochelarii lui Crabbin i se părea un motiv În plus de enervare. Nu e decât unul care distrează poporul, spuse Crabbin. Și de ce dracu să nu fie? Întrebă
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
scenei, Regulamentul de bloc prinde relief și prin nervul și fluența replicii, de reconfortantă alură bărbătească. Ar mai trebui poate adăugat așa cum în Calul verde dialogul, păstrîndu-și aplombul, nu evită cu totul un nume fals, exprimînd deliciul, de o simpatică pedanterie, al filosofării, întîlnim și dincoace, pe alocuri, gustul, solemn, pentru sentențios. Dar nu-i mai puțin adevărat că autorului nu-i lipsește vocația pentru enunțul aforistic. Dacă, mizînd pe iradierea în spectru politic a textelor sale, Constantin Popa ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
în epocă, singurul care simte încărcătura de sarcasm acumulată în cuvîntul „pedant”. Topîrceanu, mai tînăr decît el cu cinci ani, vede, de asemenea, pedantul sub chipul „fosilei” didactice, al „maestrului” steril în planul creației. Alergic la pedantism, va defini undeva „pedanteria” drept „o formă curentă a prostiei umane”. Retușări necesare Bacovia e, nu o dată, pieziș, nedrept. Așa, de pildă, în „Liceu”, poem care a uns la inimă generații de elevi. Neîndoielnic, acesta are partea lui de adevăr referitoare la abuzurile didactice
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Alexandru, Cezar Baltag, Ana Blandiana, Constanța Buzea), Dan Laurențiu cultivă o poezie retro, lipsită de candoare și de ideal (sau, și mai bine, marcată de idealuri dintre cele mai întunecate), sumbru vizionară și sacerdotală. Recuzita și gesticulația largă, de o pedanterie căutată, denotă un acut simț al grandiosului și un impuls imaginativ cu sens exclusiv ascensional, manifestat chiar și acolo unde teritoriul de meditație poetică pare a fi unul de semn opus (ca dovadă, aproape în fiecare text din volumul de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
noilor forme de organizare comunitară, produsă de ceea ce este societatea în ansamblul ei și, de obicei, în contradicție cu aceasta, e una din cele mai vizibile consecințe ale manifestărilor imaginarului politic. (E ceea ce se poate exprima mai clar, dincolo de orice pedanterie, prin folosirea unor termeni antitetici, împrumutați de la Max Weber, aceia de Gesellschaft, adică de ansamblu al unui sistem social definit ca unitate politico-juridică, și de Gemeinschaft, adică de comunitate văzută ca loc de întîlnire, de schimb al solidarităților afective.) Prin intermediul
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
la o întîlnire, surpriza unui secret, vizita unui apartament, pătrunderea într-un loc necunoscut, plimbarea, pauza, momentul de destindere, privitul de la fereastră, urcatul pe un loc înalt, amenajarea unui local sau a unui decor etc.; d) motivații psihologice ca: distracția, pedanteria, curiozitatea, interesul, plăcerea estetică, volubilitatea, lipsa de ocupație, privirea mașinală, fascinația etc. Toate aceste teme reprezintă deci doar semne demarcative, mărci introductive ale descrierilor și constituie o tematică vidă determinată, în esență, de seria de postulate aparținînd autorului (veridicitate etc.
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
pierd în preistorie. d) Din lectura Gen 17 ne dăm seama imediat de un detaliu reluat frecvent asemenea unui leitmotiv: trebuie circumciși, doar bărbații (Gen 17,10.12.13.14.23-25.27; Lev 12,3), nu femeile. Nu e o pedanterie, ci o mențiune intențională: în multe regiuni din Africa se practică o formă de circumcizie a fetelor, numită infibulație, o procedură brutală, cu multe riscuri, fiind efectuată în condiții neigienice și cu instrumente primitive. Textul biblic insistă însă că trebuie
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
prin traducere, având - cel puțin în opinia mea - nevoie și de o traducere culturală. În mod ideal, intervențiile mele liminare trebuie citite împreună cu operele care leau prilejuit, precum și cu acelea pe care le mobilizează. Toate, dacă mi se permite o pedanterie naratologică, formează un vast metatext interactiv, indispensabil înțelegerii unor problematici atât de complexe și dificile ca acelea dezbătute de mine. Pentru a nu adăuga o coerență post festum volumului, textele au fost revăzute numai atunci și acolo unde trebuiau corectate
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
scoțiană), ori liberali moderni din școala Austriacă (Hayek, Mises). În engleză, aceste distincții nu contează, termenul libertarian are un sens precis. În alte limbi, confuzia terminologică este inevitabilă. De aceea, aș putea fi de acord cu „libertarian” în românește, în pofida pedanteriei mele filologice, pentru a evita alte complicații într-o discuție și așa complicată (fiindcă... libertarienii, naturi individualiste prin excelență, polemizează și se divid în mereu mai multe grupuscule, urmând logica lor sectară până în pânzele albe). Am consolarea că, pe lângă canadienii
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]