1,494 matches
-
vioiciunii, vigorii și vitalității. Nu pot să mă gândesc la nimeni care, în zilele noastre (în general nu pot să mă gândesc la nimeni din zilele noastre) -poate cu excepția unor hamali din port, a unor generali de armată sau marină pensionați, ori a unor băiețandri care-și măsoară dimensiunile bicepșilor-repet, nu pot să mă gândesc la nimeni altcineva care să mai creadă în calomnia lipsei de robustețe atribuită poeților. Sunt pregătit să arăt (mai cu seamă că mulți militari și bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
ură nedisimulată. Fără un cuvânt, se întoarse și dispăru din nou pe culoarul negru către bucătăria cavernoasă și foarte întunecată. Luni seara, maimuțele se întoarseră amețite de la Magazinul de Vinuri Englezești și Bere. Miercuri încercară să pătrundă în Clubul Membrilor Pensionați ai Curții. Iar joi luară pentru răscumpărare documente strict secrete de la cartierul general al armatei, care se refereau la măsurile de securitate luate de guvernul indian împotriva invaziilor. Nu le dădură înapoi până nu fuseră mituite cu sticle de la barul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
la culme. Opiniile politice și le rezumă printr-o expresie tipică: „doi pepeni într-o mână nu pot ține” (vorbind despre partidul liberal și conservator). Tânărul Jorj, aspirând la mâna fiicei băcanului, Marița, o viitoare Zița cu studiile făcute la „pensionatul” doamnei Firundțvanțig, seamănă cu Rică Venturiano prin limbajul liberal și franțuzit, prin îndeletniciri. La Hasdeu se remarcă și prezența unor procedee comice utilizate mai târziu de Caragiale. Bătrâna Trandafira, recomandându-l ca ginere pe profesorul latinoman Numa Consule, enumeră cele
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
un volum pentru d-na prof. Ioana Triculescu din București, veche și bună prietenă a Marianei. Un autograf potrivit persoanei și o scrisoare de trei pagini au însoțit expedierea. În ziua următoare sunt oprit de prof. Ciocoiu de română, abia pensionată. M-a rugat să-i fac rost de un exemplar, despre care a auzit că ar fi o carte extraordinară - zice ea. M-a copleșit cu aprecieri, dar eu rămân în banca mea - păstrând o moderație sănătoasă, modestă... Sper, totuși
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
-și revadă ghereta, chiar s-o păzească, dacă vrea, duminica, când instituția e închisă și portarii în funcție sunt liberi. Fuseseră imediat de acord, cum s-o refuze pe sfioasa tanti Veturia? Așa că domnii doctori de la facultate îndrumau spre colega pensionată studenții arabi în dificultate cu limba română sau cu unele discipline de examen. O sfătuiseră, firește, să fie prudentă. Sfatul suna ca o involuntară glumă, în gura atâtor descurcăreți cărora le știa prea multe dintre afaceri. Prudența era necesară, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ură nedisimulată. Fără un cuvânt, se întoarse și dispăru din nou pe culoarul negru către bucătăria cavernoasă și foarte întunecată. Luni seara, maimuțele se întoarseră amețite de la Magazinul de Vinuri Englezești și Bere. Miercuri încercară să pătrundă în Clubul Membrilor Pensionați ai Curții. Iar joi luară pentru răscumpărare documente strict secrete de la cartierul general al armatei, care se refereau la măsurile de securitate luate de guvernul indian împotriva invaziilor. Nu le dădură înapoi până nu fuseră mituite cu sticle de la barul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
În mare. Un oaspete nou fusese Întotdeauna motiv de bucurie pentru căminele apusului fericit, avea un nume care trebuia fixat În memorie, obiceiuri proprii aduse din lumea exterioară, manii care erau doar ale lui, ca de exemplu un anumit funcționar pensionat care În fiecare zi simțea nevoia să-și spele În profunzime periuța de dinți pentru că nu suporta să vadă În ea resturi de pastă de dinți sau acea bătrână care desena arbori genealogici ai familiei sale și niciodată nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
un simplu semn din cap când Belbo mă dădu drept colaboratorul său. Se așeză, puse picior peste picior, Își trase pantalonii pe genunchi, descoperind două șosete purpurii - scurte. „Colonel... activ?” Întrebă Belbo. Ardenti dezveli niște proteze dentare prețiose: „Din Întâmplare, pensionat. Sau, dacă doriți, În rezervă. Poate că nu s-ar zice, dar sunt un om În vârstă”. „Nu păreți”, zice Belbo. „Și totuși, am făcut patru războaie”. „Pesemne că ați Început cu Garibaldi”. „Nu. Locotenent, voluntar, În Etiopia. Căpitan, voluntar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ei, care nu-i mai tace, d aia fuge-mpușcat ! Nu sunt îngrijorată, pentru că ce i-a mai rămas altceva, săracul, decât partidele de tenis și puținele momente, ca cel de azi, când mai stă la o șuetă ? Să te trezești pensionat, când tu încă mai... — Ba omu meu a zis bodaproste când a scăpat ! Acu, zice, să se mai scoale ș-alții la patru jumate, că la șase intra în schimb. Și să nghețe în stație până-i ia dracu ! Acu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nu prea Îl vedem, deducem după voce că e În vîrstă), explicîndu-ne Într-un limbaj pedant și tutelar de ce e bine pentru țară să iasă Ion Iliescu. E Încurajat de un cor de voci răgușite (voci tipice de maiștri militari pensionați și alt personal administrativ din armată - asprimea lor trădînd mai degrabă abuzuri decît lipsuri): Păi de-aia vă e vouă, că fură. Nu mai e nevoie... Și dacă o fac, o fac pentru bine țării, strigă unul dintre ei și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
care mă aflu. Multe lucruri le-am mai auzit și în alte zile, și le aud și aici, și anume că se stabilesc mulți străini, englezi, olandezi, germani sau americani. Iși cumpără o casă și petrec aici restul vieții de pensionați, sau rămân câteva luni, pentru ca apoi să se întoarcă în țara lor. Mulți se integrează în societatea franceză, se înscriu în diferite asociații locale și sunt apreciați de localnici, cu care leagă relații trainice. Lunas este un sat mic, de
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
mai ales în amurg, tocurile modernismului se mai împiedică de spinările noas tre, dar una peste alta suntem niște edecuri. Melancolii ridicole, nostalgii (neglijabile, cel mult înduioșătoare) după valori arhaice, frumuseți specifice, tradiții și cutume sleite de mult și care, pensionate fiind, au dreptul cel puțin la o „secularizare amiabilă“. Trăim în reveria Căderii, cu prezentul ca sfârșit perpetuu (ceea ce ne oferă un sprijin ideal „împotriva tentației optimismului revoluționar“), postulând „invariabilitatea naturii umane, iremediabil sortită decăderii și corupției [...] Adesea reacționarul nu
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
a delegat la Institutul "Vasile Lupu" pe următorii domni; nr. 91 M. Eminescu nr. 92 G. Buțureanu nr. 93 d. dr. Criste Buicliu. Direcțiunei Institutuhii "V. Lupu" i s-a făcut cunoscut delegații. {EminescuOpXVI 547} [PROGRAMUL EXAMENELOR] Ordinea esamenelor în Pensionatul Normal de Domnișoare [... ] Sâmbăta 28 iunie, de la 2 ore înainte, împărțirea primielor. [DOVADĂ DE COTIZARE] N-o [ianuarie 1875] Universitatea de Iași S-a încasat suma de 2 lei de la d-lui Eminescu plata curierului Universităței de Iași, pe luna
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
totdeauna. Mark lovi în ușă cu cheia, sperând să-l sperie pe intrus. Câinele începu să urle. Rupp urla măscări, ca să-l șocheze pe Mark și să-l facă să înceteze. Vecina de alături, o operatoare de baze de date pensionată, care servea prânzul persoanelor fără adăpost la Kearney Catholic, deschise geamul și amenință că le dă foc. Cei doi bărbați continuară să țipe unul la altul, Mark cerând explicații, iar Rupp cerând să fie lăsat înăuntru, la adăpost de frig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
teanu Alexandru, Munteanu Ștșefan, Neamțu Ion, Leon Dumitru și lt. Ionescu Nicolae, tânăr ofițer venit din școală, de o mare capacitate și inteligență care a și ajuns la funcția de șef de județ la gradul de General Maior,în prezent pensionat. De asemeni îmi amintesc că din cele trei școli militare pe care le-am urmat, una îmi rămâne mereu în memorie pentru că am făcut-o la Moscova, un oraș foarte mare și deosebit de frumos. De asemenea, în acest oraș mi-
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
noapte peticită și halatul de flanelă. — O, Doamne, gâfâi ea, m-am gândit eu că e puțin cam frig afară. — Întoarce-te imediat acasă. — E frig afară, Gomez. — Nu poți rămâne la Levy Pants așa cum ești. Îmi pare rău. — Sunt pensionată? întrebă domnișoara Trixie, plină de speranță. — Nu! se răsti domnul Gonzalez. Vreau numai să te duci acasă și să te schimbi. Locuiești doar la capătul străzii. Hai, grăbește-te! Domnișoara Trixie plecă târșâindu-și picioarele și trânti ușa. Se întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ce mult le-ai lipsit! În fiecare zi ne suna la telefon domnul Gonzalez și ne ruga să i te aducem. Nu-i minunat să știi că ești de o importanță atât de vitală pentru o întreprindere? — Credeam că sunt pensionată. Dinții masivi se închiseră ca o capcană pentru urși. Voi ăștia m-ați păcălit. — Ei, ești fericită acum? își întrebă domnul Levy nevasta. Mergea în urma lor, purtând una dintre sacoșele cu petice ale domnișoarei Trixie. Dacă ar avea un cuțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
fir de păr, fiecare tiv și fiecare nasture se aflau la locul lor. Pe lângă acesta mai erau prezenți cei doi martori oficiali ceruți de noile legi, în cazul de față general maiorul Voloconski și consilierul de stat Iepancin, doi domni pensionați, fiecare îmbrăcat acum, cum se cuvine, în uniforma rangului său. O anumită confuzie certăreață se făcea văzută pe fața general maiorului. Consilierul de stat Iepancin își ascundea emoțiile sub o mască de demnitate. Amândoi se ploconeau în fața lui Liputin. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
întâmplase cu aproape douăzeci de ani în urmă, dar avocații nu uită ușor. Norman Jones nu s-a gândit propriu-zis că Alzheimerul era o binemeritată pedeapsă pentru asta, dar i-a trecut prin cap că existau mulți avocați în vârstă, pensionați, în oraș, care puteau fi văzuți adesea pe terenul de golf, respirând aer curat, și că pe nici unul din ei nu-l lovise un asemenea necaz. Simțea o urmă imperceptibilă de satisfacție gândindu-se că Ralph Tyler, cel mai catolic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
militar, apoi demisionat, nu mai avea de mult rude apropiate de sânge. Singura lui soră, soția lui Costache Giurgiuveanu, cel căutat, murise și ea de mult. Văduv el însuși de vreo zece ani, doctorul își ținuse băiatul mai mult în pensionate și în internate. După o lungă boală plictisitoare, se stinse și el, cu satisfacția că copilul e mare și cu viitorul oarecum asigurat. În afară de un oarecare depozit în bani, doctorul lăsa lui Felix o casă cam veche dar solidă și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
a lui Felix. El înțelese doar atât, că ceva foarte neobișnuit se petrece în casă, și lăsă capul în jos. Doctorul continuă: - Mâine, când te duci la școală, spune domnului institutorcă n-ai sa mai vii. Vei merge într-un pensionat. Toată noaptea, Felix fu chinuit de o agitație nemaiavută, care-i sfărâmă somnul. Nu era nici durere propriu-zisă, nici frică, ci acel zbucium al necunoscutului pe care-l ai în noaptea dinaintea plecării pentru totdeauna într-o țară îndepărtată. A
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
urmă, erau de o dexteritate indiscutabilă. Mâna știa să întindă bine culoarea, desenul era îngrijit, și în chiar diformitățile unor portrete se simțea vocația unor mâini de probabili artiști. Nu erau în nici un caz picturile stridente care se confecționează prin pensionatele de fete. Cu toate acestea, atât în forma, cât și în cantitatea picturilor se vădea un ridicol, la început inexplicabil. Grație comentariilor lui Simion și unui examen mai atent, taina fu lămurită. Nici un tablou nu era original. Toate copiau cărți
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
trase mâna copilului ș-o ascunse în sân, lângă inimă, s-o încălzească - un simbol al vieței ei întregi! De - atunce fizionomia, surâsul lui căpătase acea umbră dulce de tristeță care îl făcea atât de interesant - și irezistibil pentru bobocii pensionatelor. Dar lui însuși nici nu-i trecea prin minte că pe el l-ar fi putut iubi cineva - pe el nu-l iubise nimeni în lume afară de Mumă - sa - cum l-ar fi putut iubi pe el, atât de singur
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
decât sub forma rupturii, a separării ierarhice (incluzând o ruptură în funcție de origini). Această configurație se descompune treptat începând cu anii șaptezeci, odată cu închiderea progresivă a puțurilor. Ierarhiile din cadrul muncii, pregnante anterior, sunt acum învechite. Oamenii sunt dispersați în alte posturi, pensionați, scoși de pe piața muncii etc. În cetăți apar noi locatari: rude ale foștilor mineri sau străini fără nicio legătură cu mina. În spațiul urban, locul fiecăruia era definit în raport cu munca; exista o continuitate între spațiul muncii și cel al cartierelor
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
între spațiul muncii și cel al cartierelor. Cum se definesc și se poziționează în prezent subiecții, dat fiind că această continuitate nu mai există și că populația cartierului este acum eterogenă din punctul de vedere al situației profesionale (incluzând persoanele pensionate, inserate separat în alte spații de muncă, excluse de pe piața muncii sau constrânse la forme de angajare instabile și depreciate)? A lua ca obiect de studiu un cartier urban presupune abordarea felului în care modalitățile de inserție în sfera muncii
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]