389 matches
-
renină angiotensină are trei modalități de modificare a presiunii arteriale: 1. Creșterea presiunii sistemice prin intermediul angiotensinelor vasoconstrictoare; 2. Creșterea răspunsului la mediatorii sistemului vegetativ simpatic; 3. Creșterea secreției de aldosteron. Factorul (peptidul) natriuretic atrial (ANF, ANP) ANF este un hormon peptidic ce este sintetizat și secretat de către celulele miocardului atrial. Este un peptid cu 28 de aminoacizi ce prezintă un inel cu 17 aminoacizi în mijlocul moleculei. ANP se înrudește îndeaproape cu BNP (peptidul natriuretic cerebral) și CNP (peptidul natriuretic de tip
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
scăzută plasmatică de calciu activează sinteza și eliberarea de parathormon, care la rândul său activează sinteza de 1,25-(OH)2D3, iar ambii hormoni vor contribui la restaurarea nivelelor plasmatice de calciu către nivelele normale. Calcitonina Calcitonina este un hormon peptidic secretat de celulele parafoliculare C, distribuite printre foliculii tiroidieni, dar distincte de celulele tiroidiene. Este secretată ca răspuns la nivelele mari de calciului plasmatic. Reduce nivelele de calciu plasmatic prin inhibiția eliberării acestuia de la nivel osos (are acțiune antagonică parathormonului
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
după începerea insulinoterapiei. Ea nu se datorează retinopatiei, ci unor tulburări de refracție care însoțesc fluctuațiile glicemice mari din aceasta perioadă. Tulburarea dispare spontan după 1-2 săptămâni. Producția de anticorpi la preparatele insulinice se adresează în special polimerilor insulinici, contaminanților peptidici ai extractelor insulinice (valabile mai ales pentru formulele inițiale care foloseau preparate de tip animal), agenților adăugați pentru a permite o absorbție mai lentă (protamină, zinc). Se întâlnea aproape constant la pacienții aflați pe insuline convenționale. În unele cazuri titrurile
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Rodica Perciun, Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92267_a_92762]
-
eficient. Schimbul de limfokine între celulele sistemului imunitar coordonează răspunsul imun. Când unei celule T helper îi este prezentat un antigen de către o celulă B sau un macrofag, celula T răspunde prin a sintetiza și secreta un potpuriu de molecule peptidice mici, semnalizatoare, numite limfokine. Limfokina IL-2 revine în celula T și determină ca aceasta să crească și să se multiplice. Alte limfokine acționează asupra celulelor B prezentatoare de antigen, ordonându-se proliferarea acestora și transformarea lor în celule plasmatice, care
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
că antigenul viral trebuie prezentat de către o proteină celulară care reprezintă o componentă a complexului major de histocompatibilitate (CMH) . O asemenea proteină CMH prezintă în configurația sa cuaternară o fosă sau o adâncitură la nivelul căreia este legat un fragment peptidic derivat din antigenul viral. Complexul realizat între acest fragment peptidic de sorginte virală și proteina CMH este recunoscut de către TCR și astfel este relansată suita de reacții care conduce la distrugerea celulei infectată cu virus. Condiția sine-qua-non a realizării unui
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
reprezintă o componentă a complexului major de histocompatibilitate (CMH) . O asemenea proteină CMH prezintă în configurația sa cuaternară o fosă sau o adâncitură la nivelul căreia este legat un fragment peptidic derivat din antigenul viral. Complexul realizat între acest fragment peptidic de sorginte virală și proteina CMH este recunoscut de către TCR și astfel este relansată suita de reacții care conduce la distrugerea celulei infectată cu virus. Condiția sine-qua-non a realizării unui RI eficient este ca limfocitele T să aibe capacitatea de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
14,5 kD): atacă mureina din peretele bacterian, prin scindarea legăturilor glicozidice beta 1-4 din catenele polizaharidice ale mureinei, dintre resturile de N-acetilglucozamină și acidul N-acetilmuramic, rezultând dizaharide alcătuite din N-acetilglucozamină și acid N-acetilmuramic, la care se păstrează atașate catenele peptidice. După distrugerea structurii de rezistență a peretelui celular, celula bacteriană aflată într-un mediu neprotejat osmotic, se lizează. Macrofagele secretă cantități mari de lizozim și îl depozitează în granulațiile citoplasmatice, spre deosebire de celelalte tipuri care îl secretă pe măsură ce îl sintetizează. 46
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
sistemul imunitar distinge „self”-ul de „non-self”, pe când altele determină profilul de competență pentru rezistența la boli etc. (Lesk, 2007). Haplotipurile CMH controlează compatibilitatea donator-receptor în transplantul de organe și țesuturi și influențează tabloul clinic al manifestării bolilor autoimune. Complexele peptidice CMH declanșează răspunsurile imune la adulți și sunt implicate în înlăturarea celulelor T auto-complementare în cursul dezvoltării timusului. Moleculele CMH sunt înzestrate cu diferite specificități de legare și pot prezenta diferite seturi de peptide. Persoanele ale căror molecule CMH nu
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
a moleculelor CMH clasa I a arătat că domeniile α1 și α2 interacționează spre a forma o structură de tip adâncitură-platformă de sectoare pliate β-octocatenare (fig. 8.3). Încheietura dintre α1 și α2 (25Ǻ 10Ǻ 11Ǻ) poate lega un fragment peptidic de 10-20 aminoacizi, ceea ce este tocmai potrivit pentru legarea antigenului ce trebuie prezentat limfocitelor T. Pe când catena α este extrem de polimorfă, mai ales la nivelul domeniilor α1 și α2, β2-microglobulina este extrem de invariantă. Domeniile distale N-terminale α1 și α2
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
un singur domeniu stabilizat printr-o punte S-S, realizată între două resturi cisteină. Moleculele CMH clasa I cuprind sectoare de α-helix și plieri β (fig. 8.3). În adâncitura dintre alfa-helixurile α1 și α2 se întinde necovalent o punte peptidică scurtă. Combinarea peptidului cu porțiunile adiacente ale alfa -helixurilor realizează situsul pentru epitop, recunoscut de limfocitele T CD8+. Studiile de difracție în raze X, efectuate asupra domeniilor extracelulare, cristalizate după clivare cu papaină, au arătat că domeniile α1 și α2
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
I se află pe suprafața tuturor leucocitelor, dar mai ales pe suprafața limfocitelor de tip APC, adică a „celulelor prezentatoare de antigen”. Moleculele CMH clasa I au rol esențial în recunoaștere și prezentarea antigenului. Limfocitele T citotoxice (CTL) recunosc fragmente peptidice rezultate prin degradarea proteinelor proprii, în cadrul procesului de turnover (sinteză/hidroliză/sinteză) al acestora, asemenea fragmente peptidice sunt legate la situsul de legare din moleculele CMH clasa I. CTL nu atacă APC purtătoare de peptid propriu, tocmai datorită capacității sale
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
a „celulelor prezentatoare de antigen”. Moleculele CMH clasa I au rol esențial în recunoaștere și prezentarea antigenului. Limfocitele T citotoxice (CTL) recunosc fragmente peptidice rezultate prin degradarea proteinelor proprii, în cadrul procesului de turnover (sinteză/hidroliză/sinteză) al acestora, asemenea fragmente peptidice sunt legate la situsul de legare din moleculele CMH clasa I. CTL nu atacă APC purtătoare de peptid propriu, tocmai datorită capacității sale de a recunoaște ca pe un element self complexul molecular format din molecula CMH clasa I și
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
de peptid propriu, tocmai datorită capacității sale de a recunoaște ca pe un element self complexul molecular format din molecula CMH clasa I și peptidul propriu, expus la suprafața APC. Când însă molecula CMH clasa I este asociată cu fragmente peptidice rezultate prin degradarea unor proteine ce aparțin unor patogeni supramoleculari de natură virală, bacteriană, fungică etc., un asemenea complex molecular este recunoscut ca element nonself de către CTL și această recunoaștere moleculară declanșează procesul de liză a celulei infectate. În condiții
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
6). Acesta este așa numitul fenomen de restricție sau de limitare a interacțiunilor celulare prin moleculele CMH clasa I. Majoritatea celulelor TCD8+ sunt citotoxice. Ele conțin echipamentul enzimatic de distrugere a celulelor țintă. Celulele țintă exprimă pe suprafața lor fragmente peptidice rezultate prin degradarea proteinelor endogene. De exemplu, în cazul unei infecții gripale, virusul influenza imvadează celulele căilor respiratorii și oferă informația ereditară pentru sinteza în acestea a componentelor virionului. Proteinele virale sunt prelucrate de către mașinăria sistemului imunitar rezultând peptide antigenice
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
Davis și Bjorkman, 1988). În timus, timocitele imature recunoscând CMH propriu sunt selectate să supraviețuiască și să se diferențieze prin mecanismul selecției pozitive, pe când timocitele autoreactive sunt eliminate prin selecție negativă. În parte, selecția pozitivă este mediată prin conectarea domeniului peptidic (CPM) al TCRA. Wu și colaboratorii (2002) au arătat că inițial interacția TCR cu peptidul CMH se realizează la nivelul porțiunii CMH dar, ulterior, peptidul dobândește stabilizare dominantă, distribuie specificitate și influențează activarea celulei T prin modularea duratei de legare
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
KCl, fosfați, bicarbonați. Pe lângă efectul antibacterian menționat, HCl din sucul gastric este esențial implicat în digestie, prin determinarea acidității sucului gastric. Aceasta favorizează dispersia particulelor solide și în general procesele de hidroliză. O importanță aparte prezintă hidroliza acidă a legăturilor peptidice din structura proteinelor. La acestea se adaugă acțiunea particulară de activare (prin proteoliză parțială) a pepsinogenului precum și cea de asigurare a unui pH optim pentru acțiunea proteolitică a pepsinei astfel rezultate. Substanțele organice sunt reprezentate de enzime, mucină, labferment, factor
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
sucului gastric este pepsina. Ea este secretată de celulele principale ale glandelor gastrice sub formă inactivă, de pepsinogen. Transformarea pepsinogenului în pepsină se face sub influența HCl care inițiază scindarea pepsinogenului, iar pepsina formată întreține procesul autocatalitic. Pepsina hidrolizează legăturile peptidice ale proteinelor rezultând polipeptide mai mici. Labfermentul determină coagularea laptelui în stomac (transformarea cazeinogenului solubil în cazeină insolubilă în prezența ionului de calciu) permițând separarea laptelui într-o fracțiune solidă care rămâne în stomac și una lichidă evacuată rapid în
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
pancreatic sunt reprezentate de tripsină, chimotripsină, elastază, carboxipeptidază. Ele sunt sintetizate sub formă inactivă în celulele glandulare. Tripsina este secretată sub formă inactivă de tripsinogen care este activat în intestin sub influența enterokinazei. Tripsina este o endopeptidază care scindează legăturile peptidice care implică gruparea carboxil a unor aminoacizi bazici (lizina, arginina) și activează celelalte proteaze pancreatice (inclusiv tripsinogenul printr-un proces autocatalitic). Chimotripsina este secretată sub formă inactivă de chimotripsinogen, care în prezența tripsinei pierde 15 aminoacizi din moleculă, devenind chimotripsină
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
și activează celelalte proteaze pancreatice (inclusiv tripsinogenul printr-un proces autocatalitic). Chimotripsina este secretată sub formă inactivă de chimotripsinogen, care în prezența tripsinei pierde 15 aminoacizi din moleculă, devenind chimotripsină. Aceasta acționează și ea ca o endopeptidază care scindează legăturile peptidice în care sunt angajate grupările carboxilice ale aminoacizilor aromatici (fenilalanină, tirozină, triptofan). Elastaza este secretată ca proelastază care apoi trece în forma activă sub influența tripsinei. Este o endopeptidază care scindează legătura peptidică ce implică gruparea carboxil a aminoacizilor alifatici
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
ea ca o endopeptidază care scindează legăturile peptidice în care sunt angajate grupările carboxilice ale aminoacizilor aromatici (fenilalanină, tirozină, triptofan). Elastaza este secretată ca proelastază care apoi trece în forma activă sub influența tripsinei. Este o endopeptidază care scindează legătura peptidică ce implică gruparea carboxil a aminoacizilor alifatici nearomatici (alanina, valina, glicina). Carboxipeptidaza este o exopeptidază care are capacitatea de a scinda din lanțul polipeptidic câte un aminoacid cu grupare carboxilică terminală. Este sintetizată sub formă de procarboxipeptidază, devenind activă în
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
fecale (steatoree). 8.3. Absorbția proteinelor Proteinele formează structuri fundamentale celulare și reprezintă clasa cea mai abundentă de compuși organici din organism. Enzimele și unii hormoni sunt de asemeni proteine. Proteinele conțin peste 20 de aminoacizi diferiți legați prin legături peptidice și au mase molare până la sute de kDa. Aminoacizii sunt esențiali (Ala, Arg, Asp, Cit, Glu, Gly, Pro, Ser, Tyr, etc.) și neesențiali. Se numesc proteine complete cele alimentare care aduc cantități suficiente din toți aminoacizii esențiali pentru creștere și
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
în intestin sub acțiunea proteazelor din sucul pancreatic (tripsina, chimotripsina, carboxipeptidaze), rezultând aminoacizi și oligopeptide (fig. 23). Aminoacizii sunt preluați de enterocite prin transport activ secundar (Na+). Există transportori speciali pentru aminoacizi dibazici, dicarboxilici, neutri și pentru iminoacizi/glicină. Transportorul peptidic preferă diși tripeptide cu resturi Gly sau Lys. Proteinele nedigerate se absorb ca atare în cantități neglijabile (degradate lisosomal) cu excepția nou-născutului (important la mamifere pentru absorbția anticorpilor din laptele matern); absorbția exagerată la adult poate produce șoc anafilactic. 8.4
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
transportului activ de sodiu la nivelul tubilor uriniferi. In felul acesta endotelinul pare să participe la reglarea presiunii arteriale pe cale dublă, vasculară și volemică. ET1 este compus din 21 de aminoacizi (2492 Da) și este sintetizat inițial ca un precursor peptidic lung, pre-pro-endotelin. ET1 final se formează din precursorul polipeptidic (203 aa) pe o cale proteolică (endoși carboxi peptidaze) specifică pentru ET1 și izopeptide, ce conduce mai întâi la un intermediar de 39 aminoacizi (big ET1). Astfel, după îndepărtarea semnalului peptidic
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
peptidic lung, pre-pro-endotelin. ET1 final se formează din precursorul polipeptidic (203 aa) pe o cale proteolică (endoși carboxi peptidaze) specifică pentru ET1 și izopeptide, ce conduce mai întâi la un intermediar de 39 aminoacizi (big ET1). Astfel, după îndepărtarea semnalului peptidic rezultă pro-ET1, procesat de o convertază pentru a produce big ET1. Acesta este clivat de o endopeptidază (enzima de conversie a ET, o protează neobișnuită, care poate fi o metaloproteinază neutră asociată cu plasmalema), rezultând ET1. Receptorii pentru ET fac
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
ionizate în plasmă electroliți). d. Participă la echilibrul acido-bazic prin eliminarea de H+ în condiții de hiperaciditate sau de HCO3în condiții de alcalinitate plasmatică. e. Contribuie într-o măsură esențială la menținerea presiunii arteriale. f. Degradează o serie de hormoni peptidici, precum insulina, glucagonul și parathormonul. Producția de hormoni Rinichiul secretă renină, bradikinină, prostaglandine, 1,25-dihidroxivitamina D3, eritropoietină, kallikreină. 22. Rinichii Sunt o pereche de organe situate retroperitoneal, în greutate de aproximativ 150 de grame, având o formă caracteristică și dimensiunea
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]