36,129 matches
-
celor doi interpreți. Pentru că tot a venit vara și tânjim după nisipul din buza mării, recomand, de asemenea, o ascultare relaxată, permițând soarelui să ne pătrundă și în suflet, nu numai să ne tulbure la cap. Să lăsăm gândul să perceapă tactil pasiunea zăvorâtă în aceste piese, pentru a-l mai limpezi de molozul "vamaiot"sau "mamaiesc", ce ne năclăiește firea cu un bleg și păgubitor marasm cu pretenții de profunde și "neînțelese trăiri". Propunem acest album, cu un aranjament situat
Curentul "latino" by Mircea Gerboveț () [Corola-journal/Journalistic/11611_a_12936]
-
avem de-a face deci cu un secret, un mister,dar cealaltă jumătate a feței iradiază energie și forță, mai ales în privire. Cu mine a fost foarte deschisă, deloc neîncrezătoare. Dar cred că există o reciprocitate: persoanele foarte sensibile percep și sensibilitatea celorlalți. Aceste mecanisme funcționează sau nu, fără a fi explicitate. Așa a fost și întîlnirea cu Jurek Becker: era deja bolnav, cînd am intrat la el în locuință l-am privit adînc în ochi și am știut: este
Cu Herlinde Koelbl despre Forța privirii by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11616_a_12941]
-
Jurek Becker: era deja bolnav, cînd am intrat la el în locuință l-am privit adînc în ochi și am știut: este OK. Suntem compatibili. Această privire intensă, această preștiință - ca și în cazul scriitorului Peter Handke, -oamenii hipersensibili o percep imediat.Unii scriitori au un ego hipertrofiat și o groază de vanități... este de-a dreptul incredibil! Sunt atît de egocentrici. De fapt nu există pentru ei nimic altceva pe lume înafară de ei înșiși, identitatea lor, gîndurile lor, scrisul
Cu Herlinde Koelbl despre Forța privirii by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11616_a_12941]
-
peste ei falimentul. Ca unul care-mi câștig existența trăind în cultură sunt, firește, subiectiv. Aș vrea ca toate canalele de televiziune să transmită doar emisiuni pentru intelectuali! Dar nu sunt într-atât de orbit de pasiune încât să nu percep realitatea așa cum este ea. Or, realitatea se înfățișează în felul următor: în afara câtorva emisiuni de indiscutabilă valoare ("Idei în libertate" a lui H.-R. Patapievici, "Nocturna" Marinei Constantinescu, "Omul care aduce cartea" a lui Dan C. Mihăilescu, "Sută la sută
Terorismul prin "rating" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11643_a_12968]
-
lui Goebbels și supravegheat pas cu pas de Gestapo, efectuând o vizită-fulger în Elveția și Franța, urmărit și acolo de coșmarul existenței de "animal în cușcă" și de presimțirea tot mai acută a unei catastrofe pe care intuiția lui o percepea ca ineluctabilă. Reproducem mai jos câteva pasaje semnificative ale acestei evocări-document, ca omagiu adus filosofului de la a cărui naștere se împlinesc, la 20 iulie, cinci sferturi de veac. Vizita la Geneva Keyserling era de o vervă orbitoare, povestea inspirat, în
Carl J. Burckhardt: Contele Hermann Keyserling by Mihnea Moroianu () [Corola-journal/Journalistic/11615_a_12940]
-
ŤEpoca de aurť". O replică dată fostului înalt activist Pavel }ugui, sub titlul Furia chioară a vanității, înscrie o culme a acestui stil incriminator și suculent, în care, desigur, rezonează îndelungatele noastre decepții comune, așa cum într-o scoică se poate percepe vuietul mării: "Iertați-mi curiozitatea: de pe urma dv. ce rămîne? O tonă de procese verbale din arhiva C.C. al P.C.R.? Albume de fotografii? Scrisori și scrisorele, triate la flacăra aragazului? Arătați-mi o sinteză culturală de prestigiu, o monografie durabilă, o
În fața și-n spatele camerei (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11650_a_12975]
-
adevăr parțial, un reproș camuflat sub un elogiu aparent. Arghezi înțeles doar ca geniu verbal înseamnă mult prea puțin pentru exigențele cuiva care vrea să vadă mutațiile săvârșite în sintaxa poetică a modernității, mai importante decât un șoc păstrat și perceput la nivel lexical, adică superficial. În altă ordine de idei, perpetuarea clișeului cu "homo duplex", pe urmele lui Șerban Cioculescu, riscă, și ea, să ne împingă mult în urmă spre un romantism remaniat sau un post-baudelairianism demodat. Din această pricină
Premise pentru un nou Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11652_a_12977]
-
Accentul la Sfântul Ignatie se pune pe ascultarea față de învățătorii Bisericii care oferă accesul la Dumnezeu. Într-una dintre imagini, episcopul prezidează după modelul lui Dumnezeu, cu preoții așezați după modelul sinodului apostolilor 16. Într-o altă imagine, preoții sunt percepuți ca acordați la episcop, precum corzile unei chitare (cu douăsprezece corzi), cu credincioșii, toți cântând într-o singură voce, formând corul 17. Și atunci, adevăratul creștin este în perfectă concordanță și armonie cu Biserica adunată în jurul episcopului. O astfel de
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei by Liviu PETCU () [Corola-journal/Journalistic/145_a_42]
-
-se lui Dumnezeu, ar fi fost responsabil de moartea sa48. Frumusețea universului, mărturisind despre frumusețea dumnezeiască este slăvită de Teofil din Antiohia, care este impresionat de această splendoare ce-l conduce către Dumnezeu. Omul sau mai degrabă misticul ajunge să perceapă divinul datorită purității sale. În cele trei cărți pentru Autolic, Teofil din Antiohia prezintă o sinteză a creștinismului 49. Teofil îi precizează, printre altele, adresantului său, Autolic, că Dumnezeu este invizibil pentru ochii trupești; Îl poți vedea în parte numai
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei by Liviu PETCU () [Corola-journal/Journalistic/145_a_42]
-
Horia Bernea & Ioana Bătrânu Pavel Șușară Deși complet diferiți din multe puncte de vedere, diferiți ca generație, diferiți ca experiență personală și istorică, diferiți ca prezență imediată și ca dinamică în mediul social, Horia Bernea și Ioana Bătrânu percep similar provocările picturii și înțeleg la fel natura acesteia ca experiment de limbaj și ca probă existențială. Puțini oameni, dacă există cumva și aceia puțini, au reușit, în vasta confuzie de după 1990, asemenea lui Horia Bernea, să construiască atît de
Horia Bernea and Ioana Bătrânu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11706_a_13031]
-
Constantin Virgil Negoiță. Eroii biblici își fac simțită prezența în istoria omenirii sub chipul unor identități reale din cartea de istorie sau chiar sub cel al unor personaje fictive din marile romane ale literaturii universale. Existența omenirii, așa cum este ea percepută de Constantin Virgil Negoiță, seamănă cu un vis în care se amestecă Biblia, Istoria și marile romane care ne-au marcat formarea intelectuală. Aproape că nu există întîmplare cotidiană care să nu aibă corespondent în unul dintre aceste trei izvoare
Umanitatea în 60 de pagini by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11692_a_13017]
-
certitudinea că ziua de mîine va fi la fel de liniștită ca cea de azi. Firește, este vorba despre o reflecție a posteriori, a omului matur, pe care copilul nu putea să o conștientizeze și să o exprime ca atare, chiar dacă o percepea difuz. "Îți lipseau prînzurile, adică întîlnirile tăcute - numai întrebările, aceleași de fiecare dată, întrerupeau liniștea - cu tatăl tău, semnul sigur că existența voastră e pusă la adăpost" (pp. 96-97). Aceeași prezență discretă, protectoare se făcea simțită serile, înainte de culcare. Îl
Optzecismul pîrguit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11739_a_13064]
-
eșantioane recente de pe Internet par să indice o ușoară schimbare: limbajul a devenit mai arhaizant, mai tradițional, poate și din nevoia de a nu-l speria pe potențialul prozelit printr-un stil pe care acesta nici nu l-ar putea percepe ca aparținînd domeniului religios. Adaptarea stilistică se poate datora formării unor traducători mai buni, care n-au pierdut contactul cu mediul românesc; ea este desigur sprijinită de folosirea unor versiuni ale Bibliei conforme sau apropiate de tradiția românească: arhaismele conținute
Stilul religios și stîngăciile traducerii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11726_a_13051]
-
temei iubirii, care se substituia temelor oficiale, impuse de propagandă. Dar și aici e una anunțată de investigația socială: condiția intelectualului la țară. Prozatorul nu se conformează însă schemelor de până atunci. Mediocritatea învinge: directorul școlii, o autoritate antipatică, e perceput ca un prost și un retrograd împotriva căruia, sprijinit de la centru, nu există șanse de reușită. Radu Negrescu așteaptă semnalul din capitală, pentru a ocupa un post de cercetător la un Institut al Academiei. El e scepticul, dezolatul de realitate
Un romancier basarabean by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11748_a_13073]
-
țară în care există un recurs final la civilizație? Ce ne facem cu toți Ericii cărora istoria nu le-a dat nici cea mai mică șansă să-și apere, fie și cu pumnii, demnitatea? - Firește, acei cititori români care au perceput romanul meu ca pe o parabolă despre rezistență la un sistem totalitar au înțeles exact ce am vrut să spun. Sunt perfect conștient de faptul că opresiunea, în România să spunem, în timpul dictaturii comuniste a fost mai cruntă decât sistemul
Jan Guillou - "Sunt deținătorul unei experiențe unice" by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/11732_a_13057]
-
toți ceilalți renunțând la imensele averi pentru a îmbrăca rasa monahală cerută de Iliescu? Izolat la Cotroceni, înconjurat de-o curte levantină dominată de scenariile submediocre ale lui Talpeș ori de principialitatea de mucava a Corinei Crețu, "Bunicuța" n-a perceput, în realele ei dimensiuni, corupția din partid. O corupție în primul rând morală, a slugilor înstăpânite peste oala cu smântână. Că, pe de altă parte, îi convenea situația de personaj dominant peste orice fel de adunătură, e limpede. Chiar dacă-i
Un țar de tranziție by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11759_a_13084]
-
prilej, despre pictorul Silviu Oravitzan, dar și despre subtilul cercetător al limbajului și al duhului încorporat în imaginea artistică, un text pe care și acum îl socotesc perfect plauzibil în ceea ce privește lectura picturii sale și reprezentativ pentru capacitatea mea de a percepe expresia artistică și pulsațiile ei imponderabile. În acest context, oarecum așezat, solicitarea lui Silviu de a scrie din nou despre pictura sa, de data aceasta despre problema luminii pe care și-o pune într-un mod profund și, dacă se
O poveste despre lumen și lux by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11776_a_13101]
-
Don Quijote de la Mancha este, înainte de toate, un mare român, un român minunat, bogat în inovații tehnice narative, primul român experimental, plin de viață, de înțelepciune și pasiune, de problematica existențiala exprimată prin dialog, o narațiune capabilă să ne facă să percepem lumi fantastice și reflecții despre propriile noastre neliniști prin intermediul parcursului străbătut de hidalgo și de scutier pe drumurile vieții. Anul acesta se aprofundează studierea românului prin numeroase întîlniri academice, organizate în universități sau centre culturale, continuând drumul prestigios pe care
Don Quijote - 400 - José Manuel Blecua - Chei de lectură by Horia Barna () [Corola-journal/Journalistic/11778_a_13103]
-
lui Dan Dediu dovada unui fin portretist: "Există oameni la care simți, după ton sau intonație, că disimulează. La Dan Constantinescu nu se întîmplă așa ceva. Discursul său era cît se poate de clar și apodictic. De aici greutatea de a percepe intenția vorbitorului și opinia sa. Totul era la nivelul zero: seriozitatea precum și trăznaia erau abordate firesc, fără vreo intenție apreciativă sau depreciativă. Asemenea unui entomolog, se apleca asupra subiectului și-l cerceta pe față și pe dos, găsindu-i calități
Cura de dezintoxicare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11799_a_13124]
-
lui Daniel Bănulescu: "Ioan este hăituit. Toată înțelegerea pe care a desprins-o din lume este că el s-a născut să fie o pradă și trăiește înnebunit de groază, ca, făcînd cine știe ce mișcare greșită, lumea să nu-l și perceapă ca o pradă". Sau imaginea lui Cristian Popescu semnată de Mihail Gălățanu: "Exoftalmic, tremurînd (un fel de shaker în stare să-ți facă mereu suc de fructe din orice), iubăreț, creț, comod, taximetristofelic... Popescu e un automobil". Dar să-i
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11811_a_13136]
-
definitivă. Persoană excentrică, nu cine știe ce atașantă (chiar agasantă deseori), scriitor inegal, incapabil să-și constituie și să-și definească o viziune unitară despre lume și artă, Andersen reușește, paradoxal, o performanță rarissimă, instituindu-se ca emblemă spirituală a patriei sale (percepută de/în toată lumea - grație lui și ca un omagiu întors către el - drept "un cuib de lebădă") și eclipsînd orice posibilă concurență (inclusiv a contemporanului Sřren Kierkegaard, atît de sever cu el). Datorită lui, statuia Micii Sirene (fie ea întreagă
Bicentenar Andersen - Cuceritorul by Mihaela Cernăuți-Goro () [Corola-journal/Journalistic/11826_a_13151]
-
scris în fiecare zi cîte un vers,/ pînă la cele șase care au făcut lumea.../ Pe care l-a scris în cuneiforme, de parcă pe cruce te-ar fi scris!" (Lumea fără obiect). Dar intervine și mișcarea contrară, centripetă. Poetul se percepe pe sine prin reducție, prin lepădarea de peisajul fenomenal în spatele căruia nălucește golul: "Caut ce caut și pînă la urmă îmi spun/ că în spatele lucrurilor nu este nimic,/ că singura Lui lege este absența./ Cobor din păsări în ierburi și
Înger și Demon by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12892_a_14217]
-
lumină cît mai favorabilă în ochii electoratului, uneori în detrimentul adevărului) și posibilitatea sa de a rosti întregul adevăr (orice om politic știe lucruri care nu trebuie să ajungă la urechile opiniei publice). De aceea, apariția cărții unui lider politic este percepută, de obicei, nu ca un eveniment editorial, ci ca un episod al luptei pentru putere: se plătesc polițe adversarilor politici, se supralicitează semnificația patriotică a propriilor fapte, se dă o interpretare convenabilă unor acțiuni controversate, se lansează idei cu priză
Șocul normalității by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12924_a_14249]
-
ascultă, cînd, din nou el, îl plasează pe Otello pentru a-l înșela grație relației înscenate între Cassio (Jonas Kaufmann) și Desdemona. Iago, aici, poartă, soluție neașteptată, o mănușă ce-i ascunde în permanență mîna dreaptă. Și astfel noi îi percepem corpul ca „însemnat”, corp de monstru ce-l evocă pe Richard III ce, invalid, vrea să-și ia revanșa contra corpurilor sănătoase. Ceea ce mă fascinează e acest Iago cu mîna ciuntă, uscată, ofilită, mîna ce povestește istoria secretă a unui
Un Otello neașteptat spectacol pus în scenă de Andrei Șerban la Opera din Paris by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/12934_a_14259]
-
organizate în general din confruntarea cu materia, cu substanța. R.B.: Ați pornit la drum în ultimii ani ai secolului al XX-lea pentru a redescoperi acea Românie a mamei de la începutul veacului. Romanul începe cu enunțul: "Es schwankt" - legănarea peisajului, perceput de la bordul vaporului cu care, pe Dunăre, familia mamei se reîntorcea în Elveția, după anii petrecuți în România. Dar același enunț "es schwankt" este o formulă cheie pe care o regăsim simetric - într-o cu totul altă împrejurare - și la
Christian Haller Pe urmele mamei - în Bucureștiul de ieri și de azi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12917_a_14242]