337 matches
-
românești, Oradea, 1990; Însemnări pe bătrâne cărți de cult, Oradea, 1992; Vasile Sturza Moldoveanu, peregrinul transilvan, Oradea, 1993; Oradea în epoca Luminilor, Oradea, 1996; Misterioasa miniatură „Madona română” din Biblioteca Vaticanului, Oradea, 1997; Cărturari și artiști din Muntenia și Moldova, peregrini în Crișana (sec. XIV-XVIII), Timișoara, 2003. Repere bibliografice: Eugen Pavel, Florian Dudaș, „Cazania lui Varlaam în Transilvania”, CLG, 1985, 2; Dan Simonescu, Eveniment editorial bihorean, F, 1988, 5; Sever Dumitrescu, Un tânăr savant român: Florian Dudaș, „Crișana Plus”, 1996, 1
DUDAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286891_a_288220]
-
Aron Cotruș, exilatul, Cluj-Napoca, 1999; Seneffe sau Vocația dialogului, Cluj-Napoca, 2000; Scriitori belgieni, Cluj-Napoca, 2000; Scriitori din Țara Sfântă, I-II, Cluj-Napoca, 2000- 2002; Marsyas, Cluj-Napoca, 2001; Aron Cotruș: între revoltă și rugăciune, Cluj-Napoca, 2003; Nicolas Catanoy sau Avatarii unui peregrin, Cluj-Napoca, 2003. Ediții: Memoria exilului românesc. Scrisori din arhiva Chiriacița și Traian Popescu (Madrid), pref. edit., Cluj-Napoca, 2002 (în colaborare cu Maria Pal). Traduceri: Philippe Jones, Timpul dinafara timpului, Cluj-Napoca, 1997, Fragmente de cer, Cluj-Napoca, 2000; Takashi Arima, Umbra lui
CRISTOFOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286512_a_287841]
-
cu cei care îl prețuiesc. În aceeași tematică se înscrie volumul Cântece de pe spada Iancului (2002), care prezintă în plus contextul social și cultural în care s-a realizat Maria Tudor, solistă reprezentativă a muzicii populare din Țara Moților. În Peregrin prin Siberia (2001) D. P. relatează o călătorie întreprinsă în anul 2000 în regiunea Omsk din Siberia pe urmele bunicului său, prizonier acolo timp de două decenii, după primul război mondial. Descrierea locurilor, oamenilor și a mediilor alternează cu reveniri
DANCIU PETNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286679_a_288008]
-
sănii, Timișoara, 1996; Tot ce am pe suflet, Baia Mare, 1996; La Țebea cerul este tricolor, Timișoara, 1997; Octavian Goga și mesianismul, Timișoara, 1998 ; Domnul Eminescu sosește iarna, Timișoara, 2000; Lacrimă de taragot (Viața romanțată a lui Luca Novac), Timișoara, 2000; Peregrin prin Siberia,Timișoara, 2001; Cântece de pe spada Iancului, Timișoara, 2002; Orfeu s-a născut în Banat (Viața romanțată a lui Ion Luca Bănățeanu), Timișoara, 2003. Ediții: Virgil Birou, Răzbunarea lui Stolojan, Timișoara, 1997. Repere bibliografice: Eugen Dorcescu, Nicolae Danciu Petniceanu
DANCIU PETNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286679_a_288008]
-
ed. bilingvă, tr. Loredana English, pref. Alexandru Lungu, Cluj-Napoca, 2002. Traduceri: Modern Romanian Poetry, pref. Irving Layton, Oakville (Canada), 1977. Repere bibliografice: Virgil Nemoianu, Nicholas Catanoy, „Notes on a Prison Wall”, „World Literature Today”, (Oklahoma), 1995, winter; Dumitru Micu, Un peregrin planetar, L, 1996, 29; Stancu Ilin, Nicholas Catanoy, JL, 1996, 9; Ion Cristofor, Întoarcerea fiului risipitor, T, 1998, 11-13; Sasu, Dicț. scriit. SUA, 61-65; Ion Caraion, Scrisori către Nicolas Catanoy, îngr. Maria Pal, pref. Ion Cristofor, Cluj-Napoca, 2003; Manolescu, Enciclopedia
CATANOY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286139_a_287468]
-
JL, 1996, 9; Ion Cristofor, Întoarcerea fiului risipitor, T, 1998, 11-13; Sasu, Dicț. scriit. SUA, 61-65; Ion Caraion, Scrisori către Nicolas Catanoy, îngr. Maria Pal, pref. Ion Cristofor, Cluj-Napoca, 2003; Manolescu, Enciclopedia, 137; Ion Cristofor, Nicholas Catanoy sau Avatarii unui peregrin, Cluj-Napoca, 2003. S.I.
CATANOY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286139_a_287468]
-
internațional "Master of Fine Arts în Imaging Arts - Photography - Fondazione Fotografia Modena". A sustinut prelegeri și cursuri de scurtă durată în mediul artistic și academic național și internațional în cadrul unor instituții de prestigiu precum: New York University și ICRNY (2015), Castrum Peregrini, Amsterdam (2013), School of Slavonic and East European Studies (SSES) - University College London (2011), Muzeul de artă Cluj-Napoca (2010), Centrul Ceh, București (2008), Teheran University (2008), FRISE Künstlerhaus, Hamburg (2008), Centrul Internațional pentru Artă Contemporană, Chișinău (2007), Facultatea de Arte
Iosif Kiraly () [Corola-website/Science/301518_a_302847]
-
Annual Photography Award", 2nd prize 2009, , "New Europe College/ Senior Getty Fellow", Bucharest 2009, "18th Street Arts Center", Santa Monica / UȘA, două burse oferite de "The Los Angeles Department of Cultural Affairs" și "The Trust For Mutual Understanding" 2012, "Castrum Peregrini", Amsterdam 2013. Lucrări în colecții publice: Muzeul Național de Artă Contemporană, București (MNAC); Stedelijk Museum, Amsterdam; 2000+ Arteast Collection, Modernă Galerija Ljubliana; Hamburger Bahnhof - Museum für Gegenwart, Berlin; Neue Galerie Graz am Landsesmuseum Joanneum; Museum of Contemporary Art, Ars Aevi
Iosif Kiraly () [Corola-website/Science/301518_a_302847]
-
nemțește Konigsberg (dealul regelui). În limba latină satul purta numele „Măgura regia”. Din puținele documente istorice reiese că satul Crihalma există în 1490, cănd fusese dat că feud unui nobil ungur Tetros de Kopan. Satul este deasemenea pomenit și în "„Peregrinul transilvan”" al lui I.C. Drăgușanu în 1835: “ înaintea mea este Țara Oltului, ca o grădină măreață, întinsă, țărmuită de Carpații Fagarașului și de malul ardelean, formând râpă dreapta a Oltului la Măgura Regia (Crihalma) până la Tamum (Tălmaciu). Satul e pomenit
Crihalma, Brașov () [Corola-website/Science/300938_a_302267]
-
familiei Rațiu, a fost fiul avocatului Dr. Augustin Rațiu din Turda, care la rândul său a fost fiul protopopului greco-catolic al Turzii Nicolae Rațiu (decedat în 1932). Mama sa, Eugenia Rațiu, născută Turcu, a fost nepoata lui Ion Codru-Drăgușanu, autorul "Peregrinului transilvan". A urmat școala în Turda și Cluj, iar în 1938 a obținut o diplomă în drept de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj. În 1943, Rațiu a obținut o diplomă de economie de la Universitatea Cambridge (Anglia). A fost desemnat Membru de
Ion Rațiu () [Corola-website/Science/299073_a_300402]
-
sau Ordinul Templului (), Au fost unul dintre cele mai cunoscute ordine călugărești militare (catolice) creștine. A luat naștere la inițiativa francezului Hugo de Payens în anul 1119 în Ierusalim, ca o organizație militar-călugărească, cu scopul declarat de a apăra pe peregrinii (călători) creștini în Țara Sfântă. Recunoscut oficial de Biserica catolică, prin acceptarea de către papa Inocențiu al II-lea în 1139 a formei lui de organizare, Ordinul a crescut repede ca număr de membri și putere. Ordinul (Organizația) cuprindea călugări militari
Ordinul Templierilor () [Corola-website/Science/298894_a_300223]
-
îi sunt dedicate 25 de sure (suwre) (peste 250 de versete, în care Abraham este numit de 69 de ori). Nu este așadar dificil să se observe o adevarată exaltare a rolului profetic al patriarhului: monoteist intransigent, distrugător de idoli, peregrin spre unicul Dumnezeu și, în plus, patriarh binecuvântat de Dumnezeu, după sacrificiul lui Isac; binecuvântare pe care o transmite descendentei sale: Ismael, strămoșul arabilor. Odată cu binecuvântarea Abraham îi transmite lui Ismael și adevărată credință - Islam - si cultul anexat pentru perpetuarea
Avraam () [Corola-website/Science/297908_a_299237]
-
în orice cultură primitivă. Marile mitologii se formează - pentru fiecare grup uman în parte - între mezolitic și sfârșitul neoliticului, adică atunci când oamenii își înlesnesc existența printr-un mod de viața nou, cu un oarecare confort asigurat, față de riscurile traiului precedent, peregrin și aleator, din civilizația cinegetică și pescărească. În acest cadru au început să se compună epic și primele mituri coerente, a căror datare cronologică este imposibilă("dar important e să nu confundăm « vârsta » unei concepții religioase cu data primului document
Mitologie () [Corola-website/Science/296528_a_297857]
-
ᗰi mărturie ortodoxă, Baia Mare, 2001, p. 322-325. 9 · Pictură religioasă din Transilvania - document de istorie românească, în Logos. Arhiepiscopului Bartolomeu al Clujului la împlinirea vârstei de 80 de ani, Editura Renaᗰterea, Cluj-Napoca, 2001, p. 398-402. · Grigore Rănite - un pictor craiovean peregrin în Transilvania, în Arta românească, artă europeană. Centenar Virgil Vătășianu, Editura Muzeului ᘠării Criᗰurilor, Oradea, 2002, p. 173-180. · Sub zodia Vătășianu, în Sub zodia Vătășianu. Studii de istoria artei, Ed. Nereamia Napocae, Cluj-Napoca, 2002, p. 7-10. · Biserică de lemn - credinᘰă
Marius Porumb () [Corola-website/Science/307140_a_308469]
-
durabilă, dediti devenind în generațiile următoare dediticii, în cazul în care situația lor nu era reglementată printr-un tratat. Tot după Gaius, condiția lor juridică în cadrul imperiului este prezentată, drept cea mai de jos categorie a oamenilor liberi, iar incapacitatea peregrinilor deditici de a obține cetățenia romană fiind considerată o caracteristică esențială a acestei categorii juridice. Peregrinii deditici, asemănați de istoric cu liberții Aeliani nu aparțineau nici unui civitas determinate. Dar, după analizele istoricilor, s-a ajuns la concluzia că peregrinii deditici
Constitutio Antoniniana () [Corola-website/Science/302699_a_304028]
-
printr-un tratat. Tot după Gaius, condiția lor juridică în cadrul imperiului este prezentată, drept cea mai de jos categorie a oamenilor liberi, iar incapacitatea peregrinilor deditici de a obține cetățenia romană fiind considerată o caracteristică esențială a acestei categorii juridice. Peregrinii deditici, asemănați de istoric cu liberții Aeliani nu aparțineau nici unui civitas determinate. Dar, după analizele istoricilor, s-a ajuns la concluzia că peregrinii deditici conține o contradicție, deoarece dediticiae erau numite în general populațiile aflate după capitulație armată, în stare
Constitutio Antoniniana () [Corola-website/Science/302699_a_304028]
-
incapacitatea peregrinilor deditici de a obține cetățenia romană fiind considerată o caracteristică esențială a acestei categorii juridice. Peregrinii deditici, asemănați de istoric cu liberții Aeliani nu aparțineau nici unui civitas determinate. Dar, după analizele istoricilor, s-a ajuns la concluzia că peregrinii deditici conține o contradicție, deoarece dediticiae erau numite în general populațiile aflate după capitulație armată, în stare de supunere necondiționată, expuse voinței discreționare a învingătorului, o stare în care vechile relații politico-juridice din interiorul comunității au fost anihilate sau suspendate
Constitutio Antoniniana () [Corola-website/Science/302699_a_304028]
-
vechile relații politico-juridice din interiorul comunității au fost anihilate sau suspendate. Istoric s-a dovedit ca aceste situații nu se permanentizau, fiind o etapă de tranziție, ducând la recunoașterea măcar parțială a relațiilor juridice locale. În acest proces, dediticii deveneau peregrini și apoi cetățeni romani. Controversele legate de Constituția Antoniniană au atins apogeul prin teoriile lui Bickermann, care de altfel n-a avut mulți suporteri, dar care a considerat că Papirusul Giessen nu este , ci un edict suplimentar ce acorda cetățenie
Constitutio Antoniniana () [Corola-website/Science/302699_a_304028]
-
Inițial s-a crezut că dediticii nu ar fi primit cetățenie romană, dar o descoperire epigrafică - Tabula Banasitana, i-a determinat pe istorici sa admită că dediticii nu au fost excluși de la acordarea cetățeniei, ci de la păstrarea drepturilor locale, spre deosebire de peregrini, care o dată deveniți cetățeni își păstrau drepturile. După ce toți locuitorii Imperiului au ajuns cetățeni romani, nu s-a mai păstrat distincția dintre cei ce erau membri cu drepturi depline și ceilalți. Dacă Marcus Aurelius Antoninus însuși a luat parte la
Constitutio Antoniniana () [Corola-website/Science/302699_a_304028]
-
dediticii sau în special pentru eliberații clasei. Interzicerea rezidenței în jurul a 100 de mile de Roma, a fost promulgată în Lex Aelia Sentia special pentru eliberați. Imposibilitatea de a moșteni (de la un roman) a fost o incapacitate împărtășită de toți peregrinii. Incapacitatea de a dori ceva a fost sugerată de Gaius din presupusele intenții ale legii. Se poate deduce din acest argument că imposibilitatea de a-și dori ceva nu a fost moștenită în "condicio" a unui "dediticus". Rămâne o caracteristică
Constitutio Antoniniana () [Corola-website/Science/302699_a_304028]
-
tortură. «Sauron» își trimite cei mai de temut supuși ai săi, Nazgûlii deghizați în călăreți negri, pentru a căuta Inelul în Comitat. Frodo, purtătorul inelului, scapă cu ajutorul grădinarului său loial Samwise Gamgee și a trei prieteni apropiați Meriadoc „Merry“ Brandybuck, Peregrin „Pippin“ Took și Fredegar „Fatty“ Bolger. În timp ce Fatty acționează drept momeală pentru Călăreții Negri, Frodo și ceilalți decid să ducă Inelul la elfii din Vâlceaua Despicată. Ei sunt ajutați de către Tom Bombadil și un bărbat numit „Pas Mare“, care mai
Stăpânul inelelor () [Corola-website/Science/302434_a_303763]
-
Gorgoroth, Uruk-hai, Balrog, Fangorn, Amon Amarth, Ephel Duath and Cirith Ungol de exemplu), iar membrii unor formații au preluat numele unor personaje, precum Count Grishnackh și Shagrath. Chitaristul anilor 1960, Steve Took și-a ales acest pseudonim în onoarea personajului Peregrin Took. Formațiile Iluvatar și Isildur' Bane, ce cântă rock progresiv, împrumută numele unor personaje din carte. În afara sferei muzicii rock, un număr considerabil de artiști clasici și New Age au fost influențați de munca lui Tolkien. Artista New Age Enya
Stăpânul inelelor () [Corola-website/Science/302434_a_303763]
-
din Europa. O atracție deosebită o reprezintă cheiurile capitalei, mai ales noaptea, cu forfota deosebită a turiștilor prin micile magazine cu suveniruri sau în restaurantele multicolor luminate, cu mirosuri îmbietoare și muzică îndrăgită. Budapesta rămâne un important popas pentru orice peregrin care trebuie descoperită încet, fără grabă, și, mai ales, fără prejudecăți. La un pahar de vin, gustat pe îndelete, după o porție de gulaș și salam picant, ne vin în minte aprecierile atribuite regelui francez, Ludovic al XIV-lea: „Tokay
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
dreptate și libertate pentru „nația română”, umilințele și privațiunile la care au fost supuși de imperiali, tergiversările, politica duplicitară și multe altele, de la Horia și Școala Ardeleană la Memorandiști... Viena a însemnat însă și un etalon de cultură occidentală pentru peregrinii din Carpați, doritori de perfecționare. Pe aici au trecut toți marii corifei ai neamului românesc. Urmele pașilor de pe caldarâm și vocea șoptită din eter îl personifică pe cel mai reprezentativ dintre toți, pe Mihai Eminescu. O nouă zi însorită de
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
Unul dintre primii învățați europeni care au studiat magnetismul a fost Pierre de Maricourt ("Petrus Peregrinus"), savant medieval ce l-a avut ca discipol pe Roger Bacon și care a scris, în 1269, un tratat remarcabil asupra magneților: "Epistola Petri Peregrini de Marincourt ad Sygerum de Foucaucourt, militem, de magnete". Studiile sale au anticipat folosirea busolei. Introducerea conceptului de câmp magnetic i se datorează lui Faraday.
Câmp magnetic () [Corola-website/Science/311639_a_312968]