12,831 matches
-
inventaria aceste mici obsesii artistice de pe marginea marilor obsesii erotice, mie, pudicul scrib Pavel Șușară, admirator onest al amplelor ceremonialuri imaginare și slujitor perpetuu la poarta măruntelor și suavelor misterii, nu-mi mai rămîne să spun decît atît: Lenin avea perfectă dreptate, între albină și arhitect există o deosebire colosală. În vreme ce albina... etc.etc.etc.
Artistul și amorul(mic eseu asupra fantasmei erotice) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11731_a_13056]
-
morbul generalizării, cu acroș la stricta actualitate. Un jurnal este, totuși, pe lîngă "atîrnarea" de clipa cea repede, o strictă exersare a formei. Dar al lui Constantin }oiu ascultă, în părțile lui cele mai reușite, de spusele lui Borges: "pagina perfectă, pagina în care nici un cuvînt nu poate fi modificat fără vreun prejudiciu, este cea mai precară dintre toate." De aici, poate, preferința pentru "șuvoiul de impresii", unele depășite, parcă din neatenție, altele, dimpotrivă, adîncite. Parfumurile, cîteodată mortale, ale lumii literare
Amintiri cu de-amănuntul by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11741_a_13066]
-
deplină a unor versuri ce "îmbracă" și instrumentalizează idei. Spre deosebire de criticii care deploră obscuritatea liricii lui Ion Mircea (Nicolae Manolescu, de pildă, vorbește despre metafora ca o "fereastră oblonită"), i-aș reproșa acesteia, pe unele porțiuni, anume structura imediat-vizibilă, suprapunerea perfectă a ochiurilor poetice peste cele semantice. Ermetismul versurilor e un fals ermetism. Îndrăgostiții sunt împletiți ca un 8, două corpuri și două suflete fac unul, bărbatul și femeia se topesc în perfecțiunea sferică a androginului, transparențele mai mari le iluminează
Poemele luminii by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11767_a_13092]
-
meserie ingrată, pe o asemenea vreme! Ignorând ademenirile lor, Vanov grăbi pasul spre destinație: un restaurant luxos și retras. Odată intrat, îi dădu chelnerului haina și privi în jur. Localul era opulent, dar nu ostentativ, cu spații largi între mese, perfecte pentru clienții care nu voiau să le fie auzite conversațiile. Vanov se apropie de o masă centrală unde ședea o siluetă masivă cu un șervet imens acoperindu-i capul. Pânza, țesută dens dintr-un fir de bumbac egiptean special, era
Snoo Wilson - Isprăvile lui Melmont by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/11754_a_13079]
-
după ce le-au fost studiate toate detaliile de către potențialii cumpărători. *Valoarea unei femei este direct proporțională cu gradul de atractivitate al corpului ei. În materialele pornografice, femeile supraponderate sunt ridicularizate pentru simplul fapt că nu se încadrează în tiparul femeii perfecte. *Femeilor le place să fie violate. În filmele porno femeile pe cale de a fi violate se opun la început, pentru ca apoi să intre în joc și să le placă, violul fiind astfel transformat în ceva incitant și senzual. De asemenea
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
întrebările din paranteză răspunsurile sunt, în fond, chiar numele prezente în această anchetă. Suma subiectivităților criticilor ar trebui să fie o obiectivitate suficientă. Asta până nu se găsește cineva să cloneze vreo doi critici considerați cât mai aproape de o matrice perfectă. Paul Cernat se întâlnește în idei cu Cornel Ungureanu: "Canonul de dinaintea lui 1989 începe să fie, tot mai mult, relativizat de noile canoane paralele sau concurente." Nu aflăm nici de data aceasta care ar fi aceste canoane paralele și pe
Complexul canonic la români by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11758_a_13083]
-
cum se poate apropia poezia de Dumnezeu e o întrebare ce revine frecvent în istoria literaturii din Evul Mediu încoace. Orice act poetic e un act religios - se poate răspunde pe urmele Abatelui Bremond, însă, cred eu, fără o îndreptățire perfectă a acestei generalități, o speculație riscantă. Dar Rimbaud și alți eretici? Pe ei unde îi situăm? Nu orice cuvânt poetic se trage direct din logosul divin, cum le place unora să creadă, pentru a înnobila poezia și a o sanctifica
Poezia - scară spre cer by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11792_a_13117]
-
de înțelegerea unui copil, înțelept și trist, în felul Catiei din Interior. Prima parte, numită Abel și Abel, e despre teama de un real "mare", dătător de vertije. Neînțelegerile dintre părinți, recunoscute, ca în oglindă, în familia lui Miriam, aparent perfectă, însă atinsă, de fapt, de nenumărate "mutații", duc la plecarea tatălui, căutat de fiica-povestitoare, întîi prin scrisori, apoi de-a binelea, în 21 de ani de peregrinări. Adevărate, sau doar voyages au bord de la nuit, scufundări într-o nepăsare fără
Roman de mistere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11812_a_13137]
-
din toate puterile să-și înfrângă tentația compromisurilor și să-și păstreze demnitatea, moralitatea, integritatea, într-un cuvânt: onestitatea. A cedat conjuncturilor cu obstinația de a se redresa și de a-și răscumpăra greșelile. Nu e puțin lucru, căci o perfectă rectitudine părea imposibilă altfel decât la închisoare sau în anonimat. Pentru basarabeni, George Meniuc cred că reprezintă cazul unui scriitor care s-a reabilitat prin el însuși, ajutat puțin și de destinderea din anii ´65-´70. Modestul său trecut cultural
George Meniuc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11815_a_13140]
-
pagini ale bibliotecilor, ci și de pe Internet. În tot acest deceniu de tăcută trudă benedictină, nefârtați de-ai noștri mult mai descurcăreți au jucat leapșa pe furate, au devalizat o economie națională și și-au clădit averile din fraude. Cunoașterea perfectă și foarte nuanțată a limbii române se aliază în cazul său cu îndrăzneli aproape fără precedent, din care unele se vor impune, altele nu. De fiecare dată, însă, traducătorul își explică alegerea și preferințele, rămânând ca tu, cititorul, să te
Don Quijote - 400 - Suișul muntelui by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/11831_a_13156]
-
la început poemele sunt, prin comparație, mult mai reținute). Poetica voluptății maladive � câtă boală, atâta poezie! � a Angelei Marinescu a reușit la noi, cu un plus de tensiune thanatică, vizionarism sumbru și virulență lexicală aluvionară față de Bacovia, să contureze mecanismul perfect al bolii ca resort al versului. Sensibilitatea maladivă, cultivată pe fondul unui eros alterat, căci nesatisfăcător și nostalgic după celălalt gen, dar nu mai puțin viril în tensiunea lui subversiv-dominatoare, a împins cu furie confesiunea spre zonele fruste și fără
Poeme retrospective în două variante by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12869_a_14194]
-
România găseau în acei ani un foarte bun loc de refugiu din cenușiul locurilor de joacă din spatele blocurilor de cartier. Sponsorizată însă chiar de Partidul Comunist Francez, Ion Manolescu descoperă că personajul BD favorit, Doc Justice, nu era decât întruparea perfectă a eroului anticapitalist/imperialist. Măsluirea ideologică funcționase ireproșabil. Pif-ul nu era decât forma extrem de rafinată a grosolanelor reviste românești pentru pionieri ce trebuia educați în etica socialistă. Ca produs al culturii de masă, revista de benzi desenate făcea parte din
Cutia neagră a comunismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12887_a_14212]
-
următoare avea să vâneze din nou. De dimineața până seara. Fără oprire, până la epuizare.î Cea mai eseistică secvență îi aparține lui Ioan Stanomir. Atent supravegheat, demersul lui memorialistic este declanșat, ca într-un roman postmodern, de câteva citate în perfecta limbă de lemn a textelor ideologice din epocă. Inserțiile din tratatele de socialism științific sunt așezate în contrast, după principiul dicționarului, cu realitățile crunte ale perioadei izbutind de-a dreptul efecte suprarealiste. Reflexiv și îreceî, Ioan Stanomir rememorează comunismul apelând
Cutia neagră a comunismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12887_a_14212]
-
volume de artă, printre care măcar cel apărut anul trecut, Pictori români uitați (Noi Media Print), este o contribuție fundamentală. Cartea de față adună prozele din primele trei volume de povestiri, Povestiri diferite (Editura pentru Literatură, 1968), Istoria unui obiect perfect (Eminescu, 1981) și Mihai, stăpânul, și sluga lui, Mihai (Eminescu, 1983), cărți practic intruvabile astăzi. Din volumul de debut, însă, antologia nu reține decât trei titluri. Acel prim volum de povestiri este și cel mai atipic și e regretabilă reproducerea
Indecența de a povesti by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12923_a_14248]
-
fericită între două spirite atât de asemănătoare. Adesea, citind cele scrise despre Maiorescu, ai senzația că autorul monografiei își face autoportretul intelectual. Când spune despre discursul cultural “revigorat de o mai atentă analiză critică a ideilor și a expresivității lor perfect adecvate: stil prin excelență cerebral, eseistic”, de “exerciții impecabile de concizie și argumentație logică”, de “claritate și rânduială”, Cornel Moraru vorbește, inevitabil, și despre sine. Dubla sa formație, filosofică și filologică, îl recomandă drept unul dintre cei mai potriviți exegeți
Eterna reîntoarcere la Maiorescu by Nicoleta Sălcu () [Corola-journal/Journalistic/12925_a_14250]
-
a lui Eugen Lovinescu, de exemplu), totul lasă impresia unei răfuieli cu o singură etnie din conglomeratul transilvano-bănățean. Categoric, românii nu sînt mai buni, dar nici mai răi decît celelalte etnii care populează acest colț al continentului. Victor Neumann are perfectă dreptate atunci cînd pledează pentru transculturalitate și identitate multiplă. Argumentele sale sînt impecabile și punerea lor în discuție este aproape inutilă. Orice om de bun simț trebuie să fie de acord că un cetățean care acceptă pe lîngă valorile propriei
Îndreptar de corectitudine politică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12947_a_14272]
-
a putut înțelege din spusele vulcanico-nervoasei avocate bivolariene, Adina Solomon (la B1 Tv, emisiunea “Nașul”): să fie acuzate ființe umane pe nedrept, private de libertate prin anularea dreptului elementar al omului de a-și dezvolta liber personalitatea... Jalnic! Și are perfectă dreptate: se precizează undeva că, pentru respectarea articolului 3 din Constituție, omul trebuie să fie îmbrăcat în costum de gală? Nu. Acolo scrie doar că este garantată “libera dezvoltare a personalității umane”. Atât. Iar dacă omul simte nevoia să practice
Soții Haralampy s-au certat by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12966_a_14291]
-
apărut în 1995, a fost de atunci tradus și publicat în șaisprezece țări. Cunoscutul cotidian britanic “The Guardian” l-a caracterizat drept “O admirabilă înlănțuire de pasiuni, umor și fabulație” iar “Washington Post’’ a scris despre el că e “o perfectă punere în scenă a unei acțiuni surprinzătoare care intrigă și încântă.” Publicăm în aceste pagini un fragment din romanul în curs de apariție la Editura Vivaldi. Nu există ceva mai plicticos decât discuțiile din așa-numitele cercuri intelectuale, ceva mai
Lilian Faschinger - Păcătoasa Magdalena by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/12990_a_14315]
-
Magnum Romaniae (Minerva, 1972; Teora, 1998, primul volum), Istoria critică a românilor (Minerva, 1984; Teora, 1999), Studii de lingvistică și filologie (Minerva, 1985). Între contribuțiile sale de referință trebuie amintite caracterizarea graiului oltenesc - mai ales a valorilor specifice atribuite regional perfectului simplu -; analiza valorilor unor forme lingvistice în poezia populară (că narativ, interogativa narativă) și atîtea altele. Opinia sa în disputele privind tendințele de evoluție a neutrului românesc (oscilația pluralului -e/-uri: ideea că -uri e prima și cea mai frecventă
Cu bucurie, la aniversare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13042_a_14367]
-
pentru că nu se depărtează nici un milimetru de la legea și logica auto-suficientă și paranoică a instituției care-l plătește. Nu știu dacă viața de subterană a oricărui arhivar, cultul comploturilor și-al clandestinității au făcut din acest istoric încă tânăr unealta perfectă a Securității. Fie că-și dă seama, fie că nu, asta este în clipa de față dl. Pintilie. N-am nici o dovadă că directorul Arhivelor SRI se implică direct în măsluirea dosarelor fostei Securității. Cred chiar că o afirmație a
Preumblare pe lângă dosare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13033_a_14358]
-
succesive de influențe străine, ilustrează mentalități și realități cotidiene ale unei vieți preponderent țărănești. Tentația de a reconstitui trecutul pornind de la mărturia cuvintelor produce și aberații: sînt cunoscute delirurile pseudo-etimologice ale unor amatori convinși că pot reconstitui limbi originare, limbi perfecte, magice etc. Din păcate, curiozitatea cititorului nu poate fi satisfăcută pe deplin: nu există suficiente dicționare etimologice ale limbii române, iar cele care există nu acoperă, în genere, decît o parte din lexic. Dispunem, e drept, de Dicționarul etimologic al
Etimologie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13065_a_14390]
-
Gheorghe Crăciun (de Mihaela Ursa), Ioan Groșan (de Nicoleta Cliveț), Mircea Nedelciu (de Al. Th. Ionescu), la care se adaugă și un nouăzecist: Cristian Popescu (de Horea Poenar). Sper că am radiografiat corect întregul tablou și se poate discuta în perfectă cunoștință de cauză, cu toate cărțile pe masă. Nenorocirea este că s-a lansat construcția canonului tocmai cu aceștia din urmă, adică scriitorii șaptezeciști și optzeciști menționați. Pe deasupra, cei care propun canonizarea sunt și ei critici foarte tineri (cu o
Jocul cu canonul (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13043_a_14368]
-
o nesfîrșită Caligrafie; atît de înflorită, încît numai poeticitatea o poate exprima deplin. Metafora însă e insuficientă și periculoasă. Mult mai aproape de adevărul acestei Caligrafii enorme ar putea sta geometria, ca atare, poetul caută tăietura ei precisă, siguranța și formele perfecte, cercul, sfera, triunghiul, “sătul să mă tot privesc/ sub cele o mie de chipuri firave, multicolore, dezordonate și speriate” (“Influențe livrești”). Mișcarea dinspre o poetică ambiguă, simțită a fi mai degrabă, confuză, spre o “linie pură” se oprește la întîlnirea
Elegiile materiei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13061_a_14386]
-
că totuși, ultimul nivel găsit nu e geometria. (“Gheața, geometria/ există undeva, fără-ndoială,/ și se vor topi și îndoi în noi,/ Cu siguranță, într-o zi”.) Ceea ce stă dincolo de orice poem, metaforă, dincolo de orice oglindire în geometrii și forme perfecte este, deocamdată, ființa de carne și sînge. Imperfectul este, iată, cel constructiv, cel perfectibil, nu încă geometricul, linia pură. Umanul imperfect și el, hélas! construiește, scrie, întreabă, el se îndeletnicește cu imperfectul tuturor Gramaticilor, el intră pe ușile întredeschise ale
Elegiile materiei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13061_a_14386]
-
da Gama. Lusitanul m-a răcit cu puternicul Stelică pentru 5000 de lei! Hidalgo violent și înșelător. Nu meritam asta. Mă abat prin pasagiul Vilacrosse, intru la Cecil, cer o pereche de ghetre. Neglijentă cusătură; nicăieri nu mai găsesc lucruri perfecte, precum cele dinainte de război. Se fabrică în grabă pentru vulg - bucureștenii trec azi binișor de 500.000, mai toți mahalagii sau amploaiați pișicheri. Mă frec de ei până la Cercul Militar: je bois le calice jusqu'a la lie. Intru la
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]