KorAP: Find »[drukola/base=perfect & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...12 13 14 ...38 >

940 matches

Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788

nu este sub nicio formă perfectivă validează această ipoteză de analiză a auxiliarului fi. Ledgeway (2015a) observă și explică faptul că fi este coocurent cu (i.e. selectat de) toate auxiliarele, cu excepția auxiliarului avea de la perfectul compus (*au fi plecat/plecând); perfectul compus este, din punctul de vedere al modalității, o formă exclusiv realis; explicația propusă de Ledgway (2015a) pentru a surprinde această restricție de coocurență este că avea (de la perfectul compus) și fi se generează în aceeași poziție, astfel că niciodată

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
auxiliarele, cu excepția auxiliarului avea de la perfectul compus (*au fi plecat/plecând); perfectul compus este, din punctul de vedere al modalității, o formă exclusiv realis; explicația propusă de Ledgway (2015a) pentru a surprinde această restricție de coocurență este că avea (de la perfectul compus) și fi se generează în aceeași poziție, astfel că niciodată nu pot fi simultan prezente 47. Ideile prezentate până în acest punct reprezintă doar o schiță de analiză a sistemului de auxiliare (nonpasive) ale românei. Sunt necesare cercetări mai amănunțite

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
principală a auxiliarelor românești este de a marca modul nu este foarte surprinzătordeci din perspectivă comparată. Gramaticalizarea auxiliarelor românești ca mărci de mod nu este specială din punct de vedere istoric. Să analizăm auxiliarul a avea (< lat. habere)din structura perfectului compus. În primul rând, comparând toate formele sintetice ale verbului plin (lexical) a avea (94) cu formele auxiliarului a avea (95), observăm că din structura auxiliarului lipsesc chiar morfemele care marchează valorile gramaticale verbale; cu alte cuvinte, auxiliarul este redus

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
u-sese-ø d. Subjonctiv prezent (să) a-m avem a-i av-eți aib-ă aib-ă (95) a avea ca auxiliar în structura indicativului perfect compus a-m a-m a-i a-ți ar-e a-u În al doilea rând, auxiliarul de perfect compus (în română) își are originea în formele de prezent ale verbului latinesc habere în structuri posesive (lat. Habeo epistulas scriptas '(lit.) Am scrisori scrise') reanalizate diacronic ca structuri perfective (Am scris scrisori) (v. Harris 1982; Pinkster 1987; Adams 2013

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
habunt‡ >au †aemu, aeți - atestate în aromână ‡cf. și faciunt>facunt, atestat în inscripțiile latine din Dacia Setul de trăsături ale verbului latinesc habere din structuri posesive reanalizate ulterior diferă de setul de trăsături ale auxiliarului a avea din structura perfectului compus: (97) Seturi de trăsături lat. habere rom. auxiliarul a avea [+indicativ] [+indicativ] [+prezent] [+structură tematică] Reanaliza verbului habere ca auxiliar este un tip obișnuit de gramaticalizare care respectă operațiile sintactice specifice acestui proces (Roberts și Roussou 2003), identificate în

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
romanice (Ledgeway 2012: 121-129): - slăbire semantică / pierdere de trăsături semantice (engl. semantic bleaching/weakening); - pierderea structurii tematice: în Habeo epistulas scriptas '(lit.) Am scrisori scrise', lat. habeo atribuie el însuși rolul tematic Temă obiectului direct epistulas scriptas, pe când în cazul perfectului compus romanic auxiliarul avea este cu totul lipsit de abilitatea de a atribui rol tematic, această proprietate căzând sub incidența verbului lexical; - pierdere de trăsături (morfo)sintactice (engl. syntactic attrition): pierderea trăsăturii [+prezent], decategorializare; - reducție (morfo)fonologică (v. (96); (95

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
v. (96); (95) vs (94)) și dobândirea statutului de clitic (cuvânt dependent sintacticși morfofonologic); - generare / deplasare într-o poziție mai înaltă: INSERARE în centrul MOOD0. Cu alte cuvinte, două procese s-au împletit în gramaticalizarea verbului a avea în structura perfectului compus. În primul rând, pierderea structurii tematice a condus la reanaliza sa ca verb funcțional; astfel, INSERAREA în nucleul propozițional vizează în mod direct domeniul funcțional verbal (MOODP > TP > ASPP). În al doilea rând, acceptând ipoteza că originea perfectului compus

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
structura perfectului compus. În primul rând, pierderea structurii tematice a condus la reanaliza sa ca verb funcțional; astfel, INSERAREA în nucleul propozițional vizează în mod direct domeniul funcțional verbal (MOODP > TP > ASPP). În al doilea rând, acceptând ipoteza că originea perfectului compus în română este aceeași ca și în celelalte limbi romanice (structura posesivă de prezent), pierderea trăsăturii [+prezent] conduce la INSERAREA sintactică a auxiliarului într-o proiecție mai înaltă, proiecția de mod49. Întrucât am luat franceza ca termen de comparație

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
Zamfir 2005, 2007), o parte din acestea fiind eliminate până la sfârșitul limbii vechi sau în secolul al 19-lea (Dragomirescu 2012: 220). Există, de asemenea, o serie de modificări subtile în folosirea formelor analitice, ca de exemplu pătrunderea treptată a perfectului compus în domeniul de utilizare a perfectului simplu, la care nu ne vom referi în continuare (dar vezi Zafiu 2016 și bibliografia). Majoritatea structurilor cu auxiliar ale românei moderne sunt prezente și au un grad avansat de gramaticalizare în limba

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
fiind eliminate până la sfârșitul limbii vechi sau în secolul al 19-lea (Dragomirescu 2012: 220). Există, de asemenea, o serie de modificări subtile în folosirea formelor analitice, ca de exemplu pătrunderea treptată a perfectului compus în domeniul de utilizare a perfectului simplu, la care nu ne vom referi în continuare (dar vezi Zafiu 2016 și bibliografia). Majoritatea structurilor cu auxiliar ale românei moderne sunt prezente și au un grad avansat de gramaticalizare în limba veche (Zafiu 2016 și bibliografia): perfectul compus

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
a perfectului simplu, la care nu ne vom referi în continuare (dar vezi Zafiu 2016 și bibliografia). Majoritatea structurilor cu auxiliar ale românei moderne sunt prezente și au un grad avansat de gramaticalizare în limba veche (Zafiu 2016 și bibliografia): perfectul compus cu auxiliarul a avea (1), condiționalul prezent (2) și perfect (3) bazat pe auxiliarul aș (perifraza condițională gerundivală este de asemenea atestată, (4))3 și viitorul 4 bazat pe auxiliarul voi (plus infinitiv (5) sau plus fi urmat de

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
2016), este formată din mai-mult-ca-perfectul verbului a fi plus participiul trecut (9). Este lesne de observat că, spre deosebire de formele analitice păstrate pe care le-am amintit mai sus, în aceste structuri auxiliarul variază și în funcție de categoria de timp (era / fusese). Perfectul dublu compus (10) (considerat fie o formă de mai-mai-mult-ca-perfect (Densusianu 1961 II: 144; Frâncu 2009: 114), fie o formă de perfect ale cărei valori sunt greu de delimitat (Zamfir 2007: 37-62), v. discuția la Zafiu 2016) este format din verbul

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
pe care le-am amintit mai sus, în aceste structuri auxiliarul variază și în funcție de categoria de timp (era / fusese). Perfectul dublu compus (10) (considerat fie o formă de mai-mai-mult-ca-perfect (Densusianu 1961 II: 144; Frâncu 2009: 114), fie o formă de perfect ale cărei valori sunt greu de delimitat (Zamfir 2007: 37-62), v. discuția la Zafiu 2016) este format din verbul a fi la perfectul compus, urmat de participiul trecut; auxiliarul variază deci și după categoria de timp. Astfel, pe lângă competiția cu

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
considerat fie o formă de mai-mai-mult-ca-perfect (Densusianu 1961 II: 144; Frâncu 2009: 114), fie o formă de perfect ale cărei valori sunt greu de delimitat (Zamfir 2007: 37-62), v. discuția la Zafiu 2016) este format din verbul a fi la perfectul compus, urmat de participiul trecut; auxiliarul variază deci și după categoria de timp. Astfel, pe lângă competiția cu o formă sintetică moștenită, aceste formații 6 nu se conformează tiparului general de gramaticalizare a auxiliarelor românești (consolidat și relativ stabil dacă ne

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-o început-o Barnovschie-vodă (NL.~1750−66: 36) O soartă asemănătoare o au și structurile condiționale bazatea pe a vrea, eliminate treptat. Zafiu (2016) inventariază formele de condițional bazate pe a vrea și observă că a vrea la imperfect sau perfectul compus poate fi urmat de infinitiv (11)-(12) sau, mai rar, de infinitivul perfect (13)-(14). Din nou, se observă că auxiliarul marchează și valori de timp, pe lângă mod și modalitate, deci perifrazele respective nu se încadrează în mecanismul general

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
și degetele mai jos (DÎ.1576: V) e. Făcutu-se-au această foiță de zéstre ce s-au dat fiicei noastre (ACP.1714: 15r) Vasiliu și Ionescu-Ruxăndoiu (1986: 180, 186-187) insistă asupra coexistenței structurilor inversate în româna comună, atât pentru perfectul compus, cât și pentru formele care se bazează pe infinitiv ca verb lexical (viitor și condițional)29, ipoteză confirmată de cercetările lui Adams (2013: 615-651) asupra construcției care va da naștere perfectului compus romanic (i.e. HABEO + participiu și participiu + HABEO

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
coexistenței structurilor inversate în româna comună, atât pentru perfectul compus, cât și pentru formele care se bazează pe infinitiv ca verb lexical (viitor și condițional)29, ipoteză confirmată de cercetările lui Adams (2013: 615-651) asupra construcției care va da naștere perfectului compus romanic (i.e. HABEO + participiu și participiu + HABEO)30. De asemenea, Vasiliu și Ionescu-Ruxăndoiu (1986: 186-187) remarcă faptul că în structurile neinversate de condițional se preferă folosirea infinitivului scurt verbal (cf. Se așuîntra [...], se-așu sui, [...], se-așu da,PH.1500-10: 113v

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
în toate cronicile, pe când postpunerea auxiliarului de viitor este mult mai rară. Metodologie Date fiind remarcile privitoare la raritatea postpunerii auxiliarului de condițional, derivată uneori din constrângeri fonologice (v. §3.2.1.1 supra), am hotărât să ne concentrăm asupra perfectului compus și a formelor simple de viitor (AUX + infinitiv). De asemenea, am luat în discuție - doar pentru acest studiu, nu și pentru următoarele - doar structurile care conțin auxiliarul și verbul lexical (86)-(87), nu și clitice pronominale. Cliticele pronominale pot

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
viitor sunt aproximativ egal reprezentate (48 % / 52 %). Se observă că structurile inversate reprezintă aproximativ 8% din totalul structurilor cu auxiliar și verb lexical; dintre inversiunile din text, un procent egal îl au inversiunele cu auxilarul de viitor și inversiunile cu perfectul compus (fiecare câte 4%). Introducând al doilea punct de raportare (raportul structură inversată / structură neinversată aparținând aceleiași forme analitice), observăm că: (i) dintr-un total de 12 ocurențe ale perfectului compus, 8.(33) % sunt inversate, iar 91.(66)% sunt neinversate

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
îl au inversiunele cu auxilarul de viitor și inversiunile cu perfectul compus (fiecare câte 4%). Introducând al doilea punct de raportare (raportul structură inversată / structură neinversată aparținând aceleiași forme analitice), observăm că: (i) dintr-un total de 12 ocurențe ale perfectului compus, 8.(33) % sunt inversate, iar 91.(66)% sunt neinversate; (ii) dintr-un total de 13 ocurențe ale viitorului, 7.69% sunt inversate, iar 92.31% sunt neinversate. Dată fiind reprezentarea echilibrată a perfectului compus și a viitorului în CCat

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
un total de 12 ocurențe ale perfectului compus, 8.(33) % sunt inversate, iar 91.(66)% sunt neinversate; (ii) dintr-un total de 13 ocurențe ale viitorului, 7.69% sunt inversate, iar 92.31% sunt neinversate. Dată fiind reprezentarea echilibrată a perfectului compus și a viitorului în CCat.1560, putem conchide că auxiliarul de perfect compus și cel de viitor se inversează într-o proporție relativ egală. Acest text nu prezintă deci diferențe semnificative între cele două auxiliare cu privire la posibilitățile de inversiune

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
de viitor se inversează într-o proporție relativ egală. Acest text nu prezintă deci diferențe semnificative între cele două auxiliare cu privire la posibilitățile de inversiune. În schimb, un text precum CPrav.1560-2 este nereprezentativ, întrucât există o profundă disparitate între prezența perfectului compus și prezența viitorului în acest text (0.88% perfect compus, 99.12% viitor) și un număr foarte mic de inversiuni (3.54 %, față de 96.46% structuri neinversate). Atestarea foarte rară a perfectului compus nu permite generalizări privind posibilitățile de

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
întrucât există o profundă disparitate între prezența perfectului compus și prezența viitorului în acest text (0.88% perfect compus, 99.12% viitor) și un număr foarte mic de inversiuni (3.54 %, față de 96.46% structuri neinversate). Atestarea foarte rară a perfectului compus nu permite generalizări privind posibilitățile de inversare (de fapt, singura atestare a perfectului compus este inversată, ceea ce conferă inversiunii perfectului compus o rată de 100 %, rezultat care însă nu este relevant statistic). În categoria textelor neprezentative pentru analiza inversiunii

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
text (0.88% perfect compus, 99.12% viitor) și un număr foarte mic de inversiuni (3.54 %, față de 96.46% structuri neinversate). Atestarea foarte rară a perfectului compus nu permite generalizări privind posibilitățile de inversare (de fapt, singura atestare a perfectului compus este inversată, ceea ce conferă inversiunii perfectului compus o rată de 100 %, rezultat care însă nu este relevant statistic). În categoria textelor neprezentative pentru analiza inversiunii după tipul de auxiliar pot fi incluse și următoarele texte: LC.~1650 (text scurt

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
viitor) și un număr foarte mic de inversiuni (3.54 %, față de 96.46% structuri neinversate). Atestarea foarte rară a perfectului compus nu permite generalizări privind posibilitățile de inversare (de fapt, singura atestare a perfectului compus este inversată, ceea ce conferă inversiunii perfectului compus o rată de 100 %, rezultat care însă nu este relevant statistic). În categoria textelor neprezentative pentru analiza inversiunii după tipul de auxiliar pot fi incluse și următoarele texte: LC.~1650 (text scurt; puține forme analitice; disparitate între reprezentarea generală

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]