KorAP: Find »[drukola/base=pericard & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...12 13 14 ...25 >

604 matches

Corola-publishinghouse/Science/92093_a_92588

control al hemoragiei și o șansă de evitare a toracotomiei. Etiologia hemotoraxului coagulat cuprinde: traumatisme toracice închise și deschise (plăgi). Sursele sângerării sunt vasele intercostale, sângerarea costală (fracturi), vasele mamare interne, rupturi sau plăgi pulmonare, vasele pulmonare mari, cord și pericard, mai rar rupturile de diafragm cu hepatotorax sau splenotorax (Heniford, 1997) [12]. Diagnosticul se pune pe baza datelor clinice (paloare, tahicardie, hipotensiune, reducerea murmurului vezicular), a toracentezei (sânge negricios și cheaguri), a radioscopiei și radiografiei toracice, a examenului CT (Nicodin

Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin, Gabriel Cozma (2008) [Corola-publishinghouse/Science/92093_a_92588]
Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583

Capitolul 26 BOLILE PERICARDULUI PERICARDITELE DEFINIȚIE Pericardita este reprezentată de inflamația pericardului cu apariția edemului, a depunerii de fibrină și posibilitatea apariției unui exudat. Evoluția poate fi spre fibroză și depuneri calcare ce pătrund în miocard. PERICARDUL a. Pericardul parietal conține fibre de colagen

Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
Capitolul 26 BOLILE PERICARDULUI PERICARDITELE DEFINIȚIE Pericardita este reprezentată de inflamația pericardului cu apariția edemului, a depunerii de fibrină și posibilitatea apariției unui exudat. Evoluția poate fi spre fibroză și depuneri calcare ce pătrund în miocard. PERICARDUL a. Pericardul parietal conține fibre de colagen, fibre elastice, celule mezoteliale (seroase). Este lipsit de

Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
Capitolul 26 BOLILE PERICARDULUI PERICARDITELE DEFINIȚIE Pericardita este reprezentată de inflamația pericardului cu apariția edemului, a depunerii de fibrină și posibilitatea apariției unui exudat. Evoluția poate fi spre fibroză și depuneri calcare ce pătrund în miocard. PERICARDUL a. Pericardul parietal conține fibre de colagen, fibre elastice, celule mezoteliale (seroase). Este lipsit de vase sanguine și sărac în vase limfatice. Fibrele elastice permit o extindere limitată a pericardului fibros în caz de acumulare de lichid în cavitatea pericardică

Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
Capitolul 26 BOLILE PERICARDULUI PERICARDITELE DEFINIȚIE Pericardita este reprezentată de inflamația pericardului cu apariția edemului, a depunerii de fibrină și posibilitatea apariției unui exudat. Evoluția poate fi spre fibroză și depuneri calcare ce pătrund în miocard. PERICARDUL a. Pericardul parietal conține fibre de colagen, fibre elastice, celule mezoteliale (seroase). Este lipsit de vase sanguine și sărac în vase limfatice. Fibrele elastice permit o extindere limitată a pericardului fibros în caz de acumulare de lichid în cavitatea pericardică; b. Pericardul

Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
fi spre fibroză și depuneri calcare ce pătrund în miocard. PERICARDUL a. Pericardul parietal conține fibre de colagen, fibre elastice, celule mezoteliale (seroase). Este lipsit de vase sanguine și sărac în vase limfatice. Fibrele elastice permit o extindere limitată a pericardului fibros în caz de acumulare de lichid în cavitatea pericardică; b. Pericardul visceral acoperă suprafața inimii aderând la miocard. FUNCȚIILE PERICARDULUI 1. Mecanică - limitează dilatația inimii, - menține debitul cardiac față de variațiile frecvenței cardiace, - asigură o cavitate închisă, 2. Funcția de

Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
Pericardul parietal conține fibre de colagen, fibre elastice, celule mezoteliale (seroase). Este lipsit de vase sanguine și sărac în vase limfatice. Fibrele elastice permit o extindere limitată a pericardului fibros în caz de acumulare de lichid în cavitatea pericardică; b. Pericardul visceral acoperă suprafața inimii aderând la miocard. FUNCȚIILE PERICARDULUI 1. Mecanică - limitează dilatația inimii, - menține debitul cardiac față de variațiile frecvenței cardiace, - asigură o cavitate închisă, 2. Funcția de membrană - asigură protecția inimii, 3. Funcția ligamentară - de menținere a poziției inimii

Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
mezoteliale (seroase). Este lipsit de vase sanguine și sărac în vase limfatice. Fibrele elastice permit o extindere limitată a pericardului fibros în caz de acumulare de lichid în cavitatea pericardică; b. Pericardul visceral acoperă suprafața inimii aderând la miocard. FUNCȚIILE PERICARDULUI 1. Mecanică - limitează dilatația inimii, - menține debitul cardiac față de variațiile frecvenței cardiace, - asigură o cavitate închisă, 2. Funcția de membrană - asigură protecția inimii, 3. Funcția ligamentară - de menținere a poziției inimii. Fiziologic, cavitatea pericardică conține 20-50 ml de lichid [32

Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
îngroșare este necesară pentru a comprima o inimă hipertrofiată față de una normală. CLASIFICARE 1. Acute (fibrinoase - uscate) și exudative, având o frecvență de 0,1% la pacienții internați în spital 2. Cronice - lichidiană cronică, constrictivă nu este proporțională cu îngroșarea pericardului. Morfopatologic în pericardite pot apare: 1. Fibrină 2. Lichid - seros - sânge - limfă. 3. Țesut fibros 4. Neoformații 5. Țesut granulomatos 6. Depozite de calciu 7. Depozite de colesterol. Chirurgia cardiacă este probabil cea mai importantă cauză a pericarditelor. ETIOLOGIA PERICARDITELOR

Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
astfel : - mică - < 100 ml; - medie - 100-500 ml; - mare - >500 ml. Tomografia computerizată (CT) și rezonanța magnetică nucleară (RMN) De asemenea, pot evidenția prezența lichidului pericardic, a fibrozei sau a calcificării. Rezonanța magnetică este considerată cea mai bună investigație pentru aprecierea pericardului, fiind superioară tomografiei computerizate și ambele superioare ecocardiografiei. TAMPONADA CARDIACĂ Este o complicație a pericarditei lichidiene determinând acumularea rapidă de lichid în cavitatea pericardică cu producerea unei compresii cardiace. Apare o afectare a umplerii diastolice cardiace cu creșterea presiunii telediastolice

Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
12]. În evoluția tamponadei cardiace, de o importanță deosebită sunt viteze de acumulare a lichidului și cantitatea de lichid acumulate; astfel acumularea rapidă a ~ 200 ml lichid poate determina tamponada cardiacă, dar o acumulare lentă poate fi compensată prin distensia pericardului fibros. Elementele fiziopatologice definitorii sunt reprezentate de egalizarea presiunii ventriculare drepte cu presiune intrapericardică, creșterea presiunii intracardiace, scăderea umplerii diastolice și diminuarea importantă a volumului bătaie. Presiunea intrapericardică este practic egală cu cea din cele 4 cavități cardiace. CLINIC Clasic

Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
cord (se pare că este o reacție autoimună la lezarea țesutului pericardic). Testele de laborator indică semne de inflamație nespecifică. Pericardita după infarctul miocardic acut apare de regulă după 1-3 zile de la debut, probabil datorită interacțiunii dintre epicardul necrotic și pericard. Frecvența ei a scăzut după introducerea terapiei de reperfuzie precoce miocardice. Sindromul Dressler are mecanism imunologic. PERICARDITA POST-INFARCT MIOCARDIC ACUT Are o frecvență de 25-40% la pacienții cu infarct apărând de obicei între zilele 3-10 de evoluție. SINDROMUL DRESSLER Apare

Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
Cazurile ce nu răspund la terapia prezentată, cu recidive frecvente, necesită pericardectomie chirurgicală [19]. Terapia de evacuare sau de prevenire a acumulării lichidiene: 1. Drenajul lichidului pericardic (pericardocenteză) 2. Pericardotomie minimă - subxifoidiană - fereastră pleurală stângă 3. Excizia - extirparea parțială a pericardului (pericardectomia). TRATAMENTUL TAMPONADEI CARDIACE Este o urgență medicală și este reprezentată de puncția pericardică (pericardocenteza). Cadru clinic și indicații: - scăderea Tas <100 mmHg sau cu >30 mmHg față de cea anterioară; - creșterea frecvenței respiratorii >30/min; - prezența pulsului paradoxal, - creșterea presiunii

Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
de 16-18 gauge) introdus în unghiul xifocostal stâng. Acul se introduce la un unghi de 45 grade și se progresează în direcția umărului stâng. În tot acest timp se injectează xilină și periodic se aspiră. După ce se trece de rezistența pericardului, la intrarea în cavitatea pericardică se aspiră lichid. După puncționarea cu acul, este de preferat să se lase în pericard, prin tehnica Seldinger, un cateter de drenaj din teflon care nu lezează inima [26]. Dacă se extrage lichid cu aspect

Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
în direcția umărului stâng. În tot acest timp se injectează xilină și periodic se aspiră. După ce se trece de rezistența pericardului, la intrarea în cavitatea pericardică se aspiră lichid. După puncționarea cu acul, este de preferat să se lase în pericard, prin tehnica Seldinger, un cateter de drenaj din teflon care nu lezează inima [26]. Dacă se extrage lichid cu aspect sanguinolent, pentru a exclude originea cardiacă, se pot executa următoarele: - Determinarea hematocritului care trebuie să fie mai mic decât cel

Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
de drenaj din teflon care nu lezează inima [26]. Dacă se extrage lichid cu aspect sanguinolent, pentru a exclude originea cardiacă, se pot executa următoarele: - Determinarea hematocritului care trebuie să fie mai mic decât cel al sângelui pacientului, - sângele din pericard este defibrinat, deci nu coagulează. Din lichidul pericardic extras se efectuează examen chimic (reacția Rivalta, dozarea de proteine, glucoză), examen citologic și bacteriologic. Pe lângă calea de abord xifoidiană se mai pot utiliza: - calea apicală (în spațiul V intercostal stâng pe

Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
fereastra pericardo-pleurală); b. subtotală interfrenică; c. totală (excizia se practică de la nervul frenic drept până la venele pulmonare stângi cu conservarea nervului frenic stâng). PERICARDITA CRONICĂ În evoluția unei pericardite acute, cu rezorbția exudatelor fibrinoase, proliferare conjunctivă, pot apare aderențe între pericard și pleură, diafragm, mediastin, perete toracic. Aceasta este pericardita adezivă. Îngroșarea cu fibroză a pericardului, cu dispariția cavității pericardice și posibilitatea de evoluție spre calcificare a pericardului caracterizează pericardita constrictivă (cu evoluție spre calcificare extensivă). Plăcile calcare pot pătrunde în

Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
venele pulmonare stângi cu conservarea nervului frenic stâng). PERICARDITA CRONICĂ În evoluția unei pericardite acute, cu rezorbția exudatelor fibrinoase, proliferare conjunctivă, pot apare aderențe între pericard și pleură, diafragm, mediastin, perete toracic. Aceasta este pericardita adezivă. Îngroșarea cu fibroză a pericardului, cu dispariția cavității pericardice și posibilitatea de evoluție spre calcificare a pericardului caracterizează pericardita constrictivă (cu evoluție spre calcificare extensivă). Plăcile calcare pot pătrunde în masa miocardică. Este afectată atât umplerea diastolică cât și sistola. De asemenea, este descrisă o

Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
unei pericardite acute, cu rezorbția exudatelor fibrinoase, proliferare conjunctivă, pot apare aderențe între pericard și pleură, diafragm, mediastin, perete toracic. Aceasta este pericardita adezivă. Îngroșarea cu fibroză a pericardului, cu dispariția cavității pericardice și posibilitatea de evoluție spre calcificare a pericardului caracterizează pericardita constrictivă (cu evoluție spre calcificare extensivă). Plăcile calcare pot pătrunde în masa miocardică. Este afectată atât umplerea diastolică cât și sistola. De asemenea, este descrisă o pericardită lichidiană cronică cu persistența a luni de zile a lichidului în

Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
prin stază în vena cavă superioară, opacitatea cardiacă mică, fără dilatarea arterei pulmonare, prezența revărsatelor lichidiene pleurale. Ecg indică alungirea, aplatizarea sau negativarea undei T, scăderea amplitudinii complexului QRS. Ecocardiografia dă informații mai puțin importante decât în pericardita lichidiană, arătând pericardul îngroșat și fracția de ejecție scăzută a ventriculului stâng. Tomografia computerizată arată pericardul îngroșat și calcificat. CATETERISMUL CARDIAC Criterii de diagnostic: 1. Egalizarea presiunilor - presiunea telediastolică în ventriculul stâng și drept sunt 5 mmHg; 2. Creșterea presiunii atriale medii peste

Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
prezența revărsatelor lichidiene pleurale. Ecg indică alungirea, aplatizarea sau negativarea undei T, scăderea amplitudinii complexului QRS. Ecocardiografia dă informații mai puțin importante decât în pericardita lichidiană, arătând pericardul îngroșat și fracția de ejecție scăzută a ventriculului stâng. Tomografia computerizată arată pericardul îngroșat și calcificat. CATETERISMUL CARDIAC Criterii de diagnostic: 1. Egalizarea presiunilor - presiunea telediastolică în ventriculul stâng și drept sunt 5 mmHg; 2. Creșterea presiunii atriale medii peste 10 mmHg; 3. Creșterea presiunii telediastolice în ventriculul drept; 4. Fracția de ejecție

Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
5 mmHg; 2. Creșterea presiunii atriale medii peste 10 mmHg; 3. Creșterea presiunii telediastolice în ventriculul drept; 4. Fracția de ejecție a ventriculului stâng trebuie să fie sub 40%. TRATAMENTUL PERICARDITEI CONSTRICTIVE - PERICARDECTOMIA Constă în intervenția chirurgicală care urmărește excizia pericardului fibros și a epicardului până în zona miocardului contractil (uneori extrem de greu de realizat). O atentă monitorizare perioperatorie, anestezie generală cu IOT, adaptată condițiilor hemodinamice și particularităților cazului, cu măsuri de menținerea a principalelor echilibre Intervenția se face prin sternotomie mediană

Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
a epicardului până în zona miocardului contractil (uneori extrem de greu de realizat). O atentă monitorizare perioperatorie, anestezie generală cu IOT, adaptată condițiilor hemodinamice și particularităților cazului, cu măsuri de menținerea a principalelor echilibre Intervenția se face prin sternotomie mediană cu excizia pericardului, anterior de nervii frenici. Abordul prin toracotomie nu este indicat. Deschiderea depărtătorului sternal se va face progresiv pentru a nu determina efracții miocardice. Este de preferat să se inițieze disecția - pericardectomia într-o zonă ușor decolabilă. Există o secvențialitate de

Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
a venelor cave. Se va evita lezarea nervilor frenici [14]. Cazurile foarte dificile tehnic pot fi rezolvate în siguranță sub circulație extracorporeală (acceptând inconvenientul heparinării pacientului). Eliberarea aortei și a arterei pulmonare (care sunt de obicei mai puțin aderente de pericard), inițiază eliberarea prin disecție, urmând fața anterioară a ventriculului stâng, ventriculului drept, apexul, fața diafragmatică a ventriculului drept, atriile, vena cavă inferioară și superioară și la sfârșit venele pulmonare. Mortalitatea după pericardectomie este între 6-12% cu o normalizare hemodinamică postoperatorie

Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
efracții miocardice sau a vaselor coronare, sindromul de debit cardiac scăzut, tulburările de ritm. MEZOTELIOMUL CARDIAC Este o afectare malignă rară a învelișurilor inimii. Cauza favorizantă primară a mezotelionului pericardic în 70-80% din cazuri o reprezintă azbestoza. Dintre mezotelioame ale pericardului 1-5% sunt primare, 60-70% sunt pleurale și 30-35% au origine pleurală sau peritoneală. Poate apare la orice vârstă și indiferent de sex, clinic se manifestă cu durere toracică, tuse sau tumefacția feței sau a extremității superioare. De obicei, diagnosticul se

Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]