3,143 matches
-
la București. N-aveți cumva o mașină? - Nu. Și chiar dacă ați găsi pe cineva din sat să vă ducă, dacă nu merg trenurile, și șoseaua este blocată, să știți. - Da, da, bine, vă mulțumesc oricum, bombăni fata și ieși pe peron. Șeful de gară o privi cum se uita în zare, tropăind ca să se încălzească. După o vreme, șeful de gară se plictisi și se concentră asupra integramei. * * * Trecură aproape două zile și nici un tren. Șeful de gară stătea în ghișeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
un corp drăguț și o față ștearsă, searbădă. Trăsăturile ei păreau să nu existe. Ochii nu spuneau nimic. - Vă mulțumesc mult pentru tot, zise fata în timp ce își punea pufoaica. - N-aveți pentru ce, răspunse șeful de gară. Fata ieși pe peron. - La revedere, strigă. - La revedere, strigă și șeful de gară. Se întoarse în ghișeu și dădu pe gât cafeaua. Își aprinse o țigară. Scoase revista cu integrame dintr-un sertar. - Auziți? zise fata. Era în fața ghișeului. - Da? - Nu mi-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
la porcul dispărut. La fel putea să dispară și el - că fugea sau era furat era totuna. Își luă un bilet și ieși din ghișeu. Trenul intră în gară scârțâind. - Vino, zise fata. Îl luă de mână și ieșiră pe peron. Acolo, lângă locomotivă, se afla, spre mirarea șefului de gară, fosta lui soție, actualmente impiegata de mișcare a gării. Șeful de gară îi făcu cu mâna. - Plec, strigă. Femeia, îmbrăcată într-un costum bleumarin curat și cu o vestă portocalie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
fapt, paginile cărții sunt aburite, ca geamurile unui tren vechi; pe fraze se așterne norul de fum. E o seară ploioasă; bărbatul intră în bar; își desface pardesiul umed; un abur îl învăluie; un fluierat se pornește de-a lungul peroanelor lucioase de ploaie, cât vezi cu ochii. Un fluierat ca de locomotivă și un jet de aburi se înalță din mașina de făcut cafea, pe care bătrânul barman o pune sub presiune, de parcă ar lansa un semnal, sau cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
val de întuneric și de ceață. Am coborât în această gară astă-seară pentru prima oară în viața mea și deja mi se pare că mi-am petrecut toată viața aici, intrând și ieșind din acest bar, trecând de la mirosul de peron la mirosul de rumeguș ud din closete, totul amestecat într-un miros unic care e cel al așteptării, mirosul cabinelor de telefon când nu mai rămâne decât să-ți recuperezi fisele, deoarece numărul format nu dă semn de viață. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Nu țin în mână o servietă cu burduf, plină și puțin uzată, ci împing o valiză pătrată de material plastic rigid, prevăzută cu rotile, mânuită cu un baston de metal cromat și pliabil. Tu, cititorule, credeai că aici, sub acoperișul peronului, privirea mea se îndreptase spre acele traforate ca niște halebarde ale orologiului rotund de gară veche, în efortul zadarnic de a le face să meargă înapoi, parcurgând în sens invers cimitirul orelor trecute, înșirate binevoitor în panteonul lor circular. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
pierdut. Am traversat cafeneaua deja de câteva ori și m-am dus la ușa ce dă în piața invizibilă; de fiecare dată, zidul de întuneric m-a alungat înapoi, în zona luminată, suspendată între cele două întunecimi, a mănunchiului de peroane și a orașului întunecat. Să ies afară și unde să mă duc? Orașul nu are încă un nume, nu știm dacă va rămâne în afara romanului, sau dacă îl va domina complet, în negrul de cerneală. Știu doar că acest prim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
după ce aveam să cobor din tren, dacă nu mergeau toate de-a-ndoaselea. Un om cu o valiză pe rotile la fel cu a mea, goală. Cele două valize s-ar fi ciocnit ca din întâmplare în acel du-te-vino de călători de pe peron, între trenuri. Un fapt ce poate avea loc din întâmplare, imposibil de deosebit de ceea ce are loc doar din întâmplare; bărbatul mi-ar fi spus parola, un comentariu la titlul ziarului ce iese din buzunarul meu, despre rezultatele de la cursele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
eu țigări. Spune: — L-au omorât pe Jan. Pleacă de-aici. — Și valiza? - întreb eu. — Ia-o cu tine. Nu vrem să știm nimic despre asta, acum. Ia rapidul de unsprezece. — Dar nu oprește aici... Va opri. Du-te la peronul șase. În dreptul vagonului de mărfuri. Ai trei minute. Dar... — Șterge-o, sau trebuie să te arestez? Organizația e puternică. Comanda poliției, căile ferate. Trag valiza pe pasajele dintre linii, până la peronul numărul șase. Merg de-a lungul peronului. Cheiul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Dar nu oprește aici... Va opri. Du-te la peronul șase. În dreptul vagonului de mărfuri. Ai trei minute. Dar... — Șterge-o, sau trebuie să te arestez? Organizația e puternică. Comanda poliției, căile ferate. Trag valiza pe pasajele dintre linii, până la peronul numărul șase. Merg de-a lungul peronului. Cheiul de încărcare a mărfurilor e acolo, în fund, cu pasajul de nivel care dă în ceață și întuneric. Comisarul e în ușa barului gării și mă urmărește din ochi. Rapidul sosește cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
-te la peronul șase. În dreptul vagonului de mărfuri. Ai trei minute. Dar... — Șterge-o, sau trebuie să te arestez? Organizația e puternică. Comanda poliției, căile ferate. Trag valiza pe pasajele dintre linii, până la peronul numărul șase. Merg de-a lungul peronului. Cheiul de încărcare a mărfurilor e acolo, în fund, cu pasajul de nivel care dă în ceață și întuneric. Comisarul e în ușa barului gării și mă urmărește din ochi. Rapidul sosește cu toată viteza. Încetinește, se oprește, mă șterge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
o frânghie subțire de rufe. Se opri la Francistown și bău o cană de ceai pe veranda unui hotel cu vedere la calea ferată. O locomotivă diesel, care remorca o garnitură de vagoane pline cu călători din nord, trase la peron; un marfar încărcat cu minereu de cupru extras din minele din Zambia era garat, iar mecanicul stătea la taclale sub un copac cu un angajat al căilor ferate. Un câine cu un picior schilodit, leșinat de căldură, trecu șchiopătând pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Vrei să-mi guști magiunul? Ce simplu era pentru Elena totul! Pleci, te măriți și gata! Pleci, te măriți și gata! Ce însemna "gata"? Pe ea cuvântul o ducea cu gândul la moarte. Era frig afară, înnourat, se gândi că peronul autogării trebuie să fie plin acum de tinerele muntence cu traistele lor aspre, țesute în casă, roșu cu negru, agățate pe umăr. Trecu vara fără să se petreacă nimic deosebit pentru Carmina. Mici stări de exuberanță, generate de câte o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și-a luat din cuier trenciul și privirii ei mirate i-a răspuns. Am să te conduc până la gară. N-ai observat? Plouă. Tot drumul au tăcut amândoi. Ce mult seamănă cu o despărțire, și-a spus îndurerată Carmina. Pe peron s-au sărutat sec, ca din obligație și în vreme ce trenul se putea în mișcare, el a rămas neclintit pe bordura peronului, privind spre fereastra compartimentului ei, cu poalele trenciului fluturând în adierea vântului, până când a știut că era imposibil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
observat? Plouă. Tot drumul au tăcut amândoi. Ce mult seamănă cu o despărțire, și-a spus îndurerată Carmina. Pe peron s-au sărutat sec, ca din obligație și în vreme ce trenul se putea în mișcare, el a rămas neclintit pe bordura peronului, privind spre fereastra compartimentului ei, cu poalele trenciului fluturând în adierea vântului, până când a știut că era imposibil să se mai vadă unul pe altul. Singură pe banchetă, atunci când trenul căpătă viteză, Carmina începu să creadă că se simțea bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dacă, am fumat tot așteptând trenul și am băut cafea, îmi place să beau cafea mergând prin magazine, pe stradă, am senzația că-mi plimb intimitatea pe străzi și că mă izolez într-o sferă, beam și atunci cafea pe peron de la tonomat și mestecam gumă și el dădea bipuri ca să se asigure că sunt în gară, dar eu nu-i mai puteam răspunde pentru că nu mai aveam cartelă, se sperie, zic, se sperie că nu sunt aici, așa cum se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
cine să-mi petrec timpul liber. Dar oboseala mă cuprinse. Închisei ochii și pătrunsei într-o lume minunată și anume minunata împărăție a cărților. Pătrundeam într-o sală imensă. Merg și ies pe o ușă, din care, pun piciorul pe peronul din gara Medelenilor, dar mă întorc pentru că locul îmi era cunoscut. Pe o altă ușă am ieșit pe un munte, de unde zării un grup de copii; erau Cireșarii, dar iam lăsat să-și continue expediția. Din sala imensă, după întâlniri
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
domnul Húsvágó a pus-o pe Erzebet să jure, În fața rudelor, cu mâna pe geamantan că, dacă va muri vreodată, Îl va Înmormânta În pijama și cu papuci de casă. Au râs cu toții și s-au Îmbrățișat pe rând. Pe peron, mai Întâi, apoi În sala de așteptare acoperită din loc În loc de insule mici și albe de rumeguș. 13. Moartea le era tot atât de străină și Îndepărtată ca Australia sau zâmbetul lui Flavius-Tiberius În fața artezienei din Piața Carolina. Peștele din mijlocul bazinului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
va Înțelege ce vrea să zică acest „noi”. 17. Chipul lui zâmbea amar În oglinda vitrinei cu băuturi. I se părea chiar că pendulează, abia perceptibil, ca limba unui clopot transparent. Ca să scape de el Își mută privirea spre linii. Peronul larg dispăruse cu totul sub zăpadă. Firma de neon a restaurantului o colora În mov. Un ceferist se Învârtea ca un licurici În jurul unui vagon. Agita felinarul, verifica sigiliile. Strigă ceva, puse felinarul jos, Își Îndesă mai bine căciula pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pe geamul deschis. Purtând numai lenjerie de corp și câteva flacoane de medicamente nu era deloc grea. Căzu la picioarele șefului de gară care privea mulțumit alunecarea de acum lină a vagoanelor. Surprins, șeful se aplecă asupra obiectelor Împrăștiate pe peron, apoi Începu să facă semne disperate mecanicului. Acesta, conform unui bun obicei, se uita În urmă până la ieșirea din gară ca nu cumva să-i rămână vreun vagon pe loc cum s-a Întâmplat odată. E drept că atunci era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
o mână de ajutor șefului de gară care se străduia să repună În oarecare ordine lucrurile din valiza zburătoare. Avea de gând să o Înmâneze personal doamnei de la clasa I Împreună cu un proces-verbal de contravenție. După ce se asigură că pe peron nu mai rămăsese nici o sticluță În afară de cea cu parfum care se făcuse zob și răspândise În jur un miros necunoscut dar foarte plăcut, se Îndreptă hotărât spre compartimentul În cauză, urmat la doi pași de un controlor. Mărunțel și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
urmă cu treizeci de ani, la ora plecării acestui tren, mă aflam tot la geam, ca acum. Îmi salutam ca și acum rudele. Trăiam acele momente dinaintea călătoriei când nu mai auzi ce ți se spune. Privirea Îmbrățișează grăbită forfota peronului și te pregătești să-ți fluturi batista Înainte de a-ți ocupa locul de lângă geam cumpărat din timp de la Agenție. Pentru că nu-ți place să riști lăsând totul pe ultima zi, sau, aș putea zice eu acum, pentru că era absolut necesar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
o batistă Înflorată. Apucă să vadă și ochii: verzi și mâloși. Prima măsură care se impunea dată fiind „eminența” mutării era să-și Împacheteze lucrurile. Apoi să le Încarce Într-un vagon. Mâine va da ordin să fie tras la peron. Altfel te muți când totul e pregătit. Nevastă-sa scutura energic o pătură la geamul dormitorului. Îi trimise bezele și Își continuă marșul triumfal spre ușa pe care scria „Șeful stației”. Pe masă Îl aștepta un plic. Îl deschise fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
chiar mai mult. Bazele noului anotimp erau prin urmare puse. Câțiva ceferiști lucrau la deszăpezirea liniilor. În liniștea nopții, mișcările lor aveau un aer conspirativ, se subordonau cu o grabă circumspectă unui plan secret de evadare. La un capăt al peronului, un stâlp de iluminat absent ca o santinelă complice. Într-un cartier bun ar putea chema un taxi. Aici nu poți chema decât Salvarea. La vârsta ei, Alida Übelhart avea șofer la scară, casă cu etaj si bonă la copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În privința domnului În cauză, prezentându-l ori de câte ori era cazul: fratele meu, Andrei Morar, merceolog. După studii doar, completa el zâmbind, pentru că, după ocupație, sunt un mic angrosist și un mare comis-voiajor. Coriolan avea să audă aceste cuvinte chiar și pe peronul gării Înțesată de civili și de militari, Înainte ca domnul Andrei, În uniformă, să plece pe front, convins că Între două lupte va putea să-și plaseze la prețuri avantajoase ultimul model de prezervative cu care Își căptușise pereții dubli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]