329 matches
-
mult decît Artă este sufletul înmărmurit al Italiei și apoi, pentru mine, înseamnă prelungirea unei Florențe căreia aveam să-i duc dorul mereu din clipa în care o părăsisem. Luasem un autobuz în care un tînăr cu caș la gură, perorînd cu voce tare, își permitea să dea sentințe definitive asupra politicii internaționale. Îl întrebasem cîți ani are și cît a călătorit, avea douăzeci și unu de ani și nu plecase nicăieri, niciodată, căci avea trei copii și nici un pic de timp liber
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
din cauza noroiului. La vama româneasca. Încurcături cu mașina Am pus piciorul pe pământ românesc În seara de 8 Octombrie. Vameșul ne primește cu binețe, dar la urmă colac peste pupăză, ne cere să plătim vama mașinii, 60.000 lei. Îi perorez că am triptic cu care am călătorit prin atâtea țări. Nu pot merge acum prin țara mea? Un străin desigur că poate. Nu se poate. Vama e riguroasă. Mașina rămâne aici, mergeți cu trenul la București și veniți cu banii
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
ianuarie 1922, referinduse la întreaga gamă a existenței acestuia: „Țăranul român în cadrul României Mari; împroprietărirea; industria și comerțul; România pitorească; costumul național românesc, sărbătorile, bâlciurile și târgul moșilor; poezia populară, doinele...” „Țăranul român este artist din instinct”, concluziona autorul și perora în continuare: „Trebuie să vezi pe țăran acasă la el, în fundul satelor depărtate, ascunse în văgăunile întunecate ale munților Carpați, unde legendele vechi mai plutesc încă în întunecimile tăcute ale pădurilor...” Iată și cum scrie D. Frunză la 7 august
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Ismail Kadare. Vorbesc, pe rând, foarte frumos și cu recunoștință despre colegul lor celebru care, într-un fel, a trezit interesul întregii lumi pentru literatura albaneză și le-a deschis, astfel, drumul tuturor. Provocați de jurnaliști, scriitorii albanezi ajung să peroreze cu multă convingere despre „fenomenul” prozei albaneze în context european. După numărul mare de titluri din literatura lor, pe care le-am văzut în librăriile din Franța, cred că au suficiente motive să-și permită niște divagații mai îndrăznețe... Se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
deja programul fool. Acum e la Madrid, invitat de Regele Juan Carlos, la o reuniune internațională.” „Pe ce temă?” „Dezbat destinul cultural al Europei de mâine.“ „Și noi ce facem de circa 40 de zile? Nu tot despre asta am perorat până la sațietate, chiar la Madrid?!” „Au rămas, probabil, niște lucruri nelămurite după plecarea voastră!”, râde Danuta, dar replica ei nu mă înveselește. Mi-e sufletul greu... Dimineața, coborâm cu boccelele la parter și, cum mai avem o jumătate de oră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
păcii și al compromisului (truditorii din greu nu fac caz de faptul că au fost și combatanți, nici chiar atunci când nou sosiții în Israel fac lesne pe vitejii și pe fanfaronii). E altceva decât intelectualul cu tenul fără riduri care perorează în gol, à la française. Desigur, nu noi suntem vinovați de proliferarea acestui tip, dar o societate care n-a mai văzut de cincizeci de ani coarnele taurului produce aproape natural filfizoni și făcători de fraze. 4. Aici lectura este
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
partidului, asta faceți, cu banii partidului, în revista partidului, faceți propagandă pentru monarhie. Acuzația era enormă, în spiritul dilatator al pamfletelor lui Stancu, și ne-am dat seama repede că, de fapt, fuseserăm convocați la un joc. A continuat să peroreze în același fel cam o jumătate de oră, fără ca noi să mai scoatem o vorbă. Îl urmăream fascinați, vrăjiți, cum își dezvolta discursul incriminator, făcându-ne praf și pulbere, cu acele alternări de propoziții scurte și lungi, cu acele caracteristice
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
actul al doilea, cel mai dramatic și oarecum dramaturgic, îl aflăm pe poetul, în "Parcul Sanatoriului Dr. Șuțu", având "o înfățișare destul de îngrijită", în care se adresează publicului, asistat din umbră de câteva prezențe hilare, desigur pacienți al stabilimentului. Poetul perorează îndelung, insinuant ironic, comentându-și situația de om bolnav, pe de-o parte, și de poet, pe de alta: "Mă recomand Mihai Eminescu. Curând voi fi declarat Poet național. Acest lucru mi l-a declarat solemn Domnul Maiorescu. Dânsul e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
carel știm și din transcrierile convorbirilor cu șeful ANI, Cătălin Macovei. Un individ care vorbește și acționează exact ca un golănaș de cartier. Cum să nuți vină să râzi când îl vezi la televizor pe Bogdan Chirieac cu ce morgă perorează despre tratate bilaterale și geopolitică? Un om serios, a cărui minte, Cocoșilă, e firește la alte prostii... Un alt exemplu de revirginare de succes este Mihai Tatulici. Cel care astăzi se prezintă ca jurnalist integru, preocupat de binele public și
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
din plin la Caragiale, Pintilie împinge deformarea până la ultimele consecințe. Ridicolul patriotard explodează în expresia unui burlesc enorm, pasiunile republicane sunt afirmate incontinent, unind latrina cu foliculina, belcanto-ul cu libidoul, păruiala cu drăcuiala, baia publică cu bodega răpănoasă. Lache perorează în baia publică asemeni unui senator roman învelit în prosop, ulterior și această piesă vestimentară dispare și în pielea goală Lache ține discursuri vaticinante. Trebuie subliniat, aceasta este viziunea lui Pintilie, enormitatea discursului este amplifi- cată de enormitatea situației, accentele
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
din anonima bancă de student, desigur) cu profesorul Tudor Vianu. Primele prelegeri ale lui Vianu, la care am asistat, au produs asupra mea o impresie uriașă. L-am și visat într-o noapte, curând după șocul primei revelații: continua să peroreze, dar într-o stare de entuziasm parcă demonic... Visul mi-a inspirat și niște frânturi de versuri pe care le-am uitat, firește, de mult. La cursurile lui, amfiteatrul gemea de lume; nu o dată profesorul (împotriva voinței sale) era aplaudat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
nopțile nedormite în copilărie din cauza lui). Acum - îmi place însă; e în vervă, într-o molipsitoare dispoziție excelentă (aceasta l-a împiedicat probabil să se îmbete), i-a reușit ceva, a avut o satisfacție, nu mai știu, cert e că perorează, se laudă, dar chiar și lăudăroșenia îi „iese”, e simpatic, inteligent. Laitmotivul său, neobositor, spumos, care mă amuză și mă înduioșează, e că „pe mulți i-ar fi putut băga el în galoși”. Îl cred, așa e, cu calitățile lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
închisoare, le spunea legionarilor cu care a venit acolo în contact: noi vom ieși de aici, dar voi aici veți rămâne în continuare, însă vă vom acorda un regim mai uman: pachete, corespondență, vorbitor. Același lucru, cu aceleași cuvinte, îl perora în iadul de la canalul morții, cu destul talent în oratorie, un liberal ajuns președinte al partidului liberal, pe care, de altfel, l-a și scos din parlament, domnul Radu Câmpeanu. Domnul Corneliu Coposu, președintele Partidului Național Țărănesc, Creștin Democrat, face
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
străbunul nostru... Cațavencu: Ce străbun! Ce nostru! Vezi că nu știți! (cu tonul retoric.) Or, mai întâi și ntâi istoria ne învață anume că un popor care nu merge înainte stă pe loc, (publicul începe să-i ia aminte că perorează și se grupează încet-încet împrejurul lui ca să asculte) ba chiar dă înapoi, că legea progresului este așa, că cu cât mergi mai iute, cu atât ajungi mai departe. (Grupul lui Cațavencu aprobă și admiră, grupul lui Farfuridi și Brânzovenescu, care
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
asupra sufletelor tinere. O dovadă mai mult că profesorul trebuie să fie nu numai învățător, ci și pedagog. Conul Alecu Borănescu 11 era pentru matematici. Dar nu prea se prăpădea cu firea. Foarte vanitos de nașterea lui boierească, în clasă perora mai mult despre altele decât despre știință. Una caracteristică: Într-o bună dimineață vine ordin de la minister ca profesorii de mate matici să înceapă a se sluji și de instrumente pe cari, de ani nenumărați, le rodeau praful într-un
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Alecu trebui să scoată și el teodolitul. Dar habar nu avea de teodolit. Nu pusese poate niciodată mâna pe el. În sfârșit teodolitul fu așezat în curte și, înconjurat de cei 6 elevi ai clasei a 7-a, începu să peroreze pretinzând că explică măsurarea distanțelor zenitale. La un moment puse mâna pe un șurub fix, despre care credea că e mobil. Și începu: — Precum vedeți, dacă punem mâna pe acest șurub, vedem că se învârtește, se învârtește, se învârtește... Dar
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
și cad. Când îmi vin în fire, un ipistat în haine civile, un biet om mărunt, oacheș și slab, se afla lângă mine. Cum mă scol încep să vociferez! Nu-mi mai amintesc ce am spus, dar știu că am perorat în contra guvernului, a bandelor și a asasinilor. Omul a încercat să mă liniștească cu vorbe blânde, apoi, fiindcă sângele îmi curgea pe pardesiul meu gris-fer, m-a dus într-o cârciumă din str. Căldărari. Acolo o femeie mi-a spălat
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
scrisul publicitar. Am, prin urmare, un motiv serios să mă felicit pentru ceea ce consideram a fi prima și cea mai dureroasă ratare din viața mea. *Zvonul despre o iminentă reducere de personal scoate la iveală nebănuite lașități și inimiciții. Degeaba perorez despre ne cesitatea unei conduite demne și avertizez că, pentru a-și ușura sarcina, cei de la „Cultură” și cei de la „Propagandă” vor încerca să ne asmută pe unii contra altora și vor face presiuni să renunțăm la anumite opinii și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
prin fața mea cu basca pe cap și cu brațele încordate ca două gheare de ridicat bușteni (în timp ce eu stăteam liniștit la birou), trîntindu-se în fotoliu de cîteva ori și săltînd brusc din el ca înțepat de ace, Nancu mi-a perorat despre „meseria (sa) abjectă”, de ziarist la o „fițuică - megafon al celor de la partid, al unor inși ca Ion-Bogdan Băluță și al altora”. Noua sa zvîrcolire de revoltă e generată de cele ce a văzut la spital, în zilele în
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ironic, nevastă-mea. E adevărat, i am stimulat ori i-am contrazis pe mulți care se arătau slabi sufletește, care (îi vedeam) alunecă pe panta prăbușirii intelectuale și morale. De cîte ori n-am îndemnat: „Sursum corda!”, ori n-am perorat, înșirînd „mari exemple”, că „viața e construcție, tensiune către ceva înalt”. După ce s-au întremat, unii mi-au dat repede o copită, nu cumva să cred că-mi datorează cea mai mică recunoștință! „Așa-ți trebuie, dacă n-ai ce
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
eroii provenind din rândurile intelectualității, care înțeleg să trăiască „în miezul unui ev aprins” și să lupte împotriva colegilor lor decadenți, influențați de practici mic-burgheze. În romanul lui Al. Siperco, N-a fost în zadar, o eroină de acest tip perorează, referindu-se la frumusețea vieții lor: „...(viața) va fi și mai frumoasă în comunism. Să luptăm deci fără întrerupere și să nu ne lăsăm abătuți din calea noastră de sentimentalismul mic-burghez sau seduși de frumusețea locurilor de pierzanie create de
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
la Tribunalul de Dâmbovița, iar în 1856 prezident. Avocatura și politica - ajunge deputat liberal - îl absorb și gazetarul face o mare risipă de elocință, preocupându-se, în nenumărate articole, de tot felul de aspecte. Cere solemn respectarea legilor și drepturilor, perorează contra absolutismului, injustiției, corupției, vorbește cu căldură despre unire, exaltă progresul social. Cariera sa juridică, între timp, continuă. În 1859 ajunsese asesor pe lângă Ministerul Justiției; a mai funcționat ca „șef de divizie” în Ministerul de Externe. Inspector al monumentelor istorice
GHICA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287255_a_288584]
-
în discuție controversata activitate politică a Prof. Paulescu din deceniile 2 și 3 ale secolului trecut, fapt care a dus la anularea celor două momente menite să repare parțial o injustiție majoră. Nu am nici abilitatea nici intenția de a perora pe marginea unui subiect atât de delicat cum este antisemitismul. M-am străduit să citesc cărțile "nemedicale" ale Prof. Paulescu (păstrate din fericire în fondul Bibiotecii Universitare "Lucian Blaga" din Cluj) și recunosc faptul că ele pot fi de-a
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
ei, autoarea nu s-a mulțumit însă cu presărarea de aluzii, topindu-le pe acestea în folosul întregii construcții. Nu contează că în carte figurează o soție universitară cu aer de cloșcă, acră și severă, sau că un „maestru“ oral perorează la crâșma „Andrada“ de pe malul Bahluiului, sau că un tânăr scriitor, cam „douămiist“ după descriere, organizează performance-uri hilare. Până la urmă, cartea rezistă prin altceva. Toată lumea povestește în cartea Gabrielei Gavril „Norocosul Jim“ din cartea Gabrielei Gavril se numește Ștefan Negru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
de a-i oferi interlocutorului senzația că e cel mai important om din lume. Găsea nuanța pentru orice context, se plia cu o admirabilă precizie pe cea mai inaccesibilă situație, disociind remarcabil între idei și senzații. Acest bărbat capabil să peroreze ore în șir (o dată, în 1989, la Timișoara, a vorbit necontenit zece sau unsprezece ore, cu o vervă uluitoare și cu un farmec pe care n-am să le uit niciodată) știa să tacă și să asculte cu o eleganță
Eleganța sfidării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11338_a_12663]