333 matches
-
asta, cu coatele pe gard, toți vecinii se amuzau copios. Un țigan isteț, cu ochii bulbucați, umplea cu trupeșia sa un sacou în picățele. De culoarea cuibarelor de viespi, peste urechile sale cojite, se lățea, scămoasă, o șapcă model Șoptelea. Perorînd despre deviatoriștii care nu țin sama de viața politică care se întîmplă în jur, primarul atrăgea atenția asupra nivelului slab ce domnește în rîndul organizațiilor comunale, ceea ce va pricinui la recoltă. Trebuie să se aibe în vedere că trebuie perfecționate
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
în același an, cu toată aparenta ei compensare totală a creșterii prețurilor, s‑a dovedit, după cât se pare, a fi doar înșelătorie și praf în ochii poporului. (Ei, și? Bine că șilingul circulă, la Hawelka și la barul Picasso). Mămica perorează că mulți activiști social‑democrați din sindicat s‑au retras din vechiul lor partid, de care s‑au atașat deja, fiindcă nu pot suporta, sufletește vorbind, colaborarea cu partidul popular reacționar împotriva muncitorilor militanți. Când, socialist fiind, ajungi să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
care se cască în noi îl umple fiecare cum poate. Sport, automobil, cărți, copii, prestigiu... Autoritatea de-a judeca pe altul rămâne o pretenție ridicolă. Plictiseala ne anihilează. Trebuie să ne organizăm singuri compensațiile, spațiul intim. Restul nu contează... așa perora Lucian. Putem fi îngăduitori cu nefericita noastră colegă, decretase după o lungă tăcere, superior și scorțos, amicul Lucian. Dar nu fusese asta, totuși, replica finală. Altceva adăugase colegul Lucian Vornicu, după o bine socotită tăcere. O imagine pregnantă, pe care
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
-l ținea prizonier de doi ani de zile? LXIII A doua zi eram amândoi la Facultatea de Filosofie, la cursul de Teorii evoluționiste: abordări postmoderne. Beligrad venise într-un costum negru, impecabil. Se mișca nonșalant printre rândurile de bănci și perora cu emfază ușor ironică. Când un student îl întrerupea cu vreo întrebare impertinentă, se așeza comfortabil pe catedră și, fără să-și piardă un moment cumpătul, îl ruga să reformuleze întrebarea în concepte clare, precise. Traiectoria aeriană a mâinilor sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
închisoare, le spunea legionarilor cu care a venit acolo în contact: noi vom ieși de aici, dar voi aici veți rămâne în continuare, însă vă vom acorda un regim mai uman: pachete, corespondență, vorbitor. Același lucru, cu aceleași cuvinte, îl perora în iadul de la canalul morții, cu destul talent în oratorie, un liberal ajuns președinte al partidului liberal, pe care, de altfel, l-a și scos din parlament, domnul Radu Câmpeanu. Domnul Corneliu Coposu, președintele Partidului Național Țărănesc, Creștin Democrat, face
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
mai sus decât poziția normală, și nasul acvilin dădeau chipului său, în acele momente, un plus de energie, de autoritate, care-l făceau dominator, chiar trufaș. Nu admitea să fie contrazis, de aceea tata îl incomoda uneori. Se învățase să peroreze, și nu-i lipsea, pentru a fi un orator de mare clasă, decât căldura. Poza prea mult, nu se putea debarasa de obișnuința de a se asculta doar pe sine. În sat, lumea îi zicea "domnu' Șerban", "domnu' profesor" sau
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
chiparoși și stejari, după care i-a explicat că acolo a debarcat Richard Inimă de Leu ca să angajeze marinari pentru a treia cruciadă și că în Rodos însuși peisajul, scăldat într-o lumină veche, îndeamnă la reverie. În timp ce doctorul Luca perora, cu fața încă mai roșie din pricina pasiunii, Julius și-a amintit că bătrânul custode, care-l luase ca ajutor, se născuse tot în insula Rodos. Ar fi vrut să se lămurească dacă-i legase ceva. Și dacă relația lor cu
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
al casei. „Așa-s femeile!” conchidea În sine, Înțelegător și resemnat. În felul acesta, timpul trecea - pentru femeile acelea - neobservat În substanța lui tragică. Era o după-amiază de duminică, prin august; m-am ivit printre ele tocmai cînd domnul Pavel perora cu mare curaj - mă Întrebam de unde luat, căci nu era al lui - despre uitata sărbătoare a zilei de 10 mai, Încoronarea primului rege; femeile erau atît de atente, deși subiectul nu le era străin, că aproape nu-mi observară intrarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
că teoria raiului a existat numai În imaginația noastră... Tăceam. Îl priveam; gîndeam că a fost adus de Providență. Și mă gîndeam că nimeni n-ar crede. Nu mai avea nimic din siguranța Îndîrjită a celui din tinerețe, cînd Îmi perora sub amenințări despre vremurile de aur ce vor veni și pentru grăbirea cărora Îmi solicita „concursul”. Omul continuă: -...Păcat. Societatea despre care ni se vorbea atunci e falsă, domnule judecător, pentru că vizează un stat de Îngeri. GÎndiți-vă bine..., iar noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
brucană. Profetologul ne-a pregătit alt "canon". Ni-l expune, ipocrit și poticnit, duminică de duminică, sub ochii extaziați ai interlocutorului. Mereu își găsește Silviu Brucan o mîndră (Ana Pauker) sau o "mîndruță". Mi-a fost dat să-l aud perorînd: "Democrația trebuie consolidată la sînge. La sîn-ge!" Îi tremurau obrajii, mîinile, capul cînd silabisea fericit: "La sîn-ge! La sîn-ge!" Pentru cealaltă, tautologica "democrație populară", vărsase, în tinerețea răs-roșie, destul. Nerespectarea tabuurilor politice duce la talonarea adversarului. Îl urmărești ca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
țara asta bogații sînt proști și săracii deștepți? Hau, auuu! Nu fac parte (nici n-am cum) dintre cei care regretă sistemul editorial apus. Nu sînteți eficienți politic, tovarăși! Dacă nu scrieți cum vor Documentele, tipărim clasici, nu pe voi! perora, într-o ședință "lărgită" cu scriitorii și cu gazetarii, Ghiță Turcitu (încă n-avea probleme cu dantura). Propun! În Comisia Centralei Editoriale să fie numiți lăcătuși, forjori, sculeri-matrițeri, turnători. Să-i întrebăm pe muncitori, să indice ei subiecte scriitorilor, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
accede la o astfel de „aristocrație spirituală“, Îmi accentuează ea, „trebuie să nu fii Îngrădit din punct de vedere material, căci să fii independent ca intelectual și să nu ai acel minim pentru satisfacerea nevoilor existențiale este aproape imposibil...“. Bravez, perorând despre faptul că, pentru a te dezvolta ca personalitate, orice societate trebuie să-ți ofere condițiile decente, necesare unei reale libertăți de manifestare. (miercuri) În general, A. folosește noțiunea de puritate Într-un sens numai al ei; aici pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
limba germană, pentru a face impresie bună. Stând pe terasa unei cafenele alături de cei doi bărbați, tânăra se simte foarte stingheră. Se tot foiește pe scaun și abia așteaptă să se termine totul. Cu toate acestea, treptat-treptat, în vreme ce tatăl ei perorează, conversează plin de exuberanță, Sofia descoperă cu uluire "că-l place tot mai mult" pe dr. Dürrfeld. Se înfiripă un flirt ușor. Fata îl privește cu coada ochiului pe industriașul german, pe care îl găsește foarte seducător. Oare o place
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
atât de perfecte în rigoarea lor logică, încât oricine le-ar fi primit rămânea fascinat și mișcat, chiar dacă avea anume prejudecăți în ceea ce-l privește. Cel mai adesea îi scria lui Filip al III-lea al Spaniei și monseniorului Querengo, perorându-și cauza, informându-i asupra stării sale de sănătate și a condițiilor de detenție. Scrisorile, firește, pentru a ieși din temnițele secrete, luau căi piezișe cu înșelătorii demne de mari prestidigitatori. Complicitatea, legea tăcerii, favoritismul înfloreau în umbra turnurilor carcerii
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
străbunul nostru... Cațavencu: Ce străbun! Ce nostru! Vezi că nu știți! (cu tonul retoric.) Or, mai întâi și ntâi istoria ne învață anume că un popor care nu merge înainte stă pe loc, (publicul începe să-i ia aminte că perorează și se grupează încet-încet împrejurul lui ca să asculte) ba chiar dă înapoi, că legea progresului este așa, că cu cât mergi mai iute, cu atât ajungi mai departe. (Grupul lui Cațavencu aprobă și admiră, grupul lui Farfuridi și Brânzovenescu, care
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
de manevre și șiretlicuri, expresiile lipsite de conținut și sens, divagațiile incoerente și absurde, pleonasmele și confuziile, contradicțiile cele mai izbitoare ale gândirii logice, utilizate de Caragiale ca mijloc de satirizare a burghezo-moșierimii. Logica și cunoștințele confuze ale Conului Leonida, perorând plin de spaimă, soției, asupra revoluției, sunt exemplificate prin următorul citat: Unde mi-e gazeta? (nervos) că dacă o fi să fie revuluție, trebuie să spuie la „Ultimile știri“. Din cercetarea logicii personajelor lui Caragiale ca mijloc de satirizare, rezultă
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
Sunt înfățișate aici doar două personaje - pensionarul Leonida și cea de-a doua soție a lui, Efimița -, dar se configurează un (micro)univers întreg, acela al mic-burghezului mărginit și spăimos, amator, cum-necum, de procopseală. Bătrânelul, de un farmec comic irezistibil, perorează ca un atotștiutor, cu un aer foarte savant, în fața consoartei, care îl ascultă uimită, dar și cu un secret umor, Leonida având despre toți și toate câte o stupefiantă teorie. În mintea încâlcită a acestui pașnic cetățean care crede ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
Roaită, Industria Plușului, Armătura, Fabrica de Chibrituri CAM etc. Discuții de nuvelă la: Flacăra Roșie (a 2-a la cererea muncitorilor), ICAR, la IER, la Monetăria Națională. (Ă). Dar de tristă memorie va rămâne donquichottescul caz al scriitorului care a perorat cu toată emfaza: «Eu, tovarășe, pot să lupt pe baricade. Pot ține o armă În mână. Sunt un revoluționar. Dar nu mă trimiteți Într-o fabrică să stau de vorbă cu muncitorii despre ceea ce scriu. Așa ceva nu pot face». Și
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
156). Broșurile propagandistice din "epoca Ceaușescu" axate pe politica externă și "internaționalistă" a RSR abundă în genul acesta de expresii, fapt care probează legătura ideologică indisolubilă dintre leninismul romantic și cel asianizat. Succesorul lui Gheorghiu-Dej nu a obosit niciodată să peroreze triumfalist despre condițiile "naționale" sau "specifice" de aplicare a marxismului, acestea constituindu-se în adevăratele premise ale unui internaționalism autentic, adică leninist, în care "dialectica național-internațional" ocupa un loc central (Politica externă...: 1972; Politica internaționalistă...: 1972; Șerbănescu: 1973). "Solidaritatea" internațională
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
În plus, trebuie să evit tentația de a vorbi doar pentru a spune un grandios "NIMIC" ori cea a unei elegante "bateri a apei în piuă", să refuz o aleasă și distinsă plictiseală mondenă, cu toate că ar fi plăcut de a perora "despre "NIMIC", singurul domeniu în care am largi competențe", precum pretindea sclipitorul Oscar Wilde. 2. Ar exista două începuturi posibile: "începutul începuturilor", adică momentul în care l-am văzut pentru prima oară pe Visarion (1967, cred: deci, nu numai secolul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
cu urechi siberiene. Brrr! e chiar frig. În anii cînd era "salonard francez" (povestește Virgil Ierunca), Cioran dădea reprezentații de groază. Mai abitir, unde se adunau transfugii noștri. La o soarea din astea, cu fețe tot una și una, cineva, perorînd catedratic, îl rîcîia pe Cioran care fierbea, tot încercînd formule detonatoare. Văzînd că nu reușește, scoate ultima petardă: Noi sîntem moștenitorii deșeurilor unor cotropitori. Stupoare generală și indignarea colerică a vizatului. Totul se sparge, soareaua se dezintegrează. Coborînd scările, aproape
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
au aplicabilitate doar în palierul mediocru al artei. Personalitățile puternice, geniile nu cunosc regresul în concesie, în compromis. Prind, la radio, finalul unei emisiuni "Invitatul special". O voce cu pronunțată voalare senilă, dar cu acuități de o vivacitate încă incitantă, perorează, oarecum nostalgic, în favoarea unui marxism care n-a fost, vai, frecventat, mai cu seamă în comunism și, ce să mai spunem, în prezent, cu aplicație și seriozitate de studiu. I-auzi! S-asculți și să nu crezi: pe-un post
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
anii terorii comuniste. Cîntînd în strună mafiotelor structuri activiste și securiste, dar și păturilor defavorizate, acest personaj vetust se vrea, pînă la mormînt, eroul urcat în însîngeratul scenariu decembrist al manipulării pe strapontina improvizată a Pieții, dînd din mîini și perorînd leninist. Resemnarea și răbdarea sfetnici nedemni în timpul dictaturilor roșii de după război se pare că nu mai au șanse acum. Cînd scenariul Europei inclusiv al celei răsăritene e deja scris. Notam cîndva, într-un context sportiv, o scenă: intrat cam fraudulos
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
decid regalitatea. Pentru că (iarăși vedem cu toții) propensiunea spre dinastie a celei mai nenorocite părți a omenirii este un fenomen tipic al "socialismului" de lume a treia. Și cu ce catastrofale rezultate! Oricum, sună urît urechilor noastre chermezele zornăitoare în mijlocul cărora perorează, cam incontinent și cam demagogic, fiul unui președinte american care a girat, într-un secret mai mare decît al Yaltei (cel al Maltei), o nebuloasă nouă delimitare a zonelor de influență. Și care, după consumarea mandatului, a cauționat (cel puțin
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pe ea însăși în spectacolul macabru din jurul defunctului. Într-un puseu dement, cum numai zilele tulburi ale lui decembrie '89 l-a mai cunoscut, prin fața camerelor de filmat, în paginile ziarelor, în clevetirile piețelor, s-au perindat indivizi de nimic, perorînd convulsiv și neconcludent, interesați mai degrabă de ivirea nesperată a prilejului de a scoate capul din anonimat, decît de a clarifica lucrurile. Ce s-a ales, iată, după trecerea săptămînilor, din isteria vindicativă a momentului? Cam ce se alege în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]