352 matches
-
când cu apă fiartă, ba chiar și cu ardei iute, că și acum mai iese din mine foc și fierbințeală vorbi tare înfocat un lighean din plastic, roșu de mânie. Dar eu ce să mai spun, toată ziua m-a perpelit pe foc! se jelui tuciul negru de supărare. Și pe noi la fel! strigară într-un cor câteva oale. Pe noi ne-a opărit cu apă fiartă și sare, vorbiră cu glas înfundat murăturile din borcanele așezate frumos pe masă
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
pletele bogate, lățoase. Ținea în mâna stângă o servietă voluminoasă, burdușită. Ușor aplecat, încerca cu cealaltă mână, să meșterească ceva la clanță. Dar nu pentru vederenia asta cu șapcă urla romancierul de parcă burta i-ar fi luat foc și-l perpeleau flăcările pustiirii. Lângă acela, femeia de nor și raze de mai adineauri, întoarsă acum cu spatele la Burtăncureanu, urmărea concentrată cum lunganul meșterea la ușă. Spatele ei, cu carnea sfâșiată, cu cheaguri negre de sânge, scorțoase, cu zdrențe de piele atârnând ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
era un rachiu de mere, specialitatea barului de la hotelul din apropierea taberei. După ce se lăsa bine seara, ne retrăgeam la dormitor și începeam partidele de Renz, care se prelungeau până târziu în noapte, prilej de mare bucurie pentru George, care se perpelea învârtindu-se în pat, când pe-o parte, când pe alta, până când în una din seri n-a mai rezistat și ne-a comunicat oficial: - Lăsați-mă la Dumnezeu cu cărțile voastre! M-am săturat! Când să adorm și eu
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
un cretin ca Luke. L-am privit în timp ce dormea și am hotărât că nu-mi mai plăcea. La miezul nopții m-am trezit cu niște dureri atroce. Din cauza ciclului. Ce s-a întâmplat, păpușo? a murmurat Luke în timp ce eu mă perpeleam în agonia crampelor. Am tăcut. Cum să-i spun? „Sunt blestemată“? Poate că n-o să înțeleagă. „Sângerez“? Helen folosea expresia asta. Chiar și atunci când vorbea cu bărbații. M-am decis asupra formulei „Mi-a venit ciclul“. Scurt, la obiect, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a început să se lamenteze cu voce tare: —Bi ne, Rachel, etițo, ocmai îm eam aiul. A arătat cu blândețe spre ceașca de ceai din fața ei și așa am priceput și eu cam ce voia să spună. M-am tot perpelit până când, în sfârșit, s-a ridicat de pe scaun și m-a condus către cabinet. Când am trecut prin zona recepției, am fost surprinsă să-l văd pe Mike aplecat peste biroul recepționistei Efervescente. Oare Efervescenta era o madonă sau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
un prosop de bucătărie înfășurat în jurul capului. — Deci! a exclamat Chris. Deci, am fost eu de acord. Am așteptat ca el să-mi spună ceva legat de păr, iar când am văzut că nu zice nimic am început să mă perpelesc îngrijorată. Era groaznic, nu-i așa? Nu observi nimic schimbat la mine? m-am trezit întrebând. Nu, nu, nu! —Ți-ai ras mustața? a râs Chris. Nu, am bolborosit eu jenată. M-am tuns. —Așa e, mi-a răspuns el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
rămână secretul lui, ea va vedea numai că aduce din nou bani acasă. Treaba asta îi va face plăcere, o va mulțumi și îi va mai și lua apa de la moară în ceea ce privește reproșurile. În noaptea aceea nu putuse dormi, se perpelise în pat abia așteptând lumina zorilor. Dis de dimineață, își luase niște scule în rucsac și plecase grăbit spre mina lui. Deja se gândea la aceasta ca la un bun al său. Mai întâi îndepărtase buruienile care năpădiseră totul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
fulgerătoare care îl determinase să-și înghită vorbele. De acum, gaborii se ocupă de căutare. Din clipa asta, e treaba poliției, spusese el pe un ton care nu admitea nici o replică. Somnul nu se lipea de el și pace. Se perpelea în așternut fără să poată pune geană peste geană. Dacă mai rămânea mult acolo urma s-o trezească și pe Solomeia. Nu-și dorea una ca asta. Era sătul de bocetele ei și reproșurile pe care i le făcea. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Cu pas întins, fără să te superi. De ce nu mergi călare? Ajungem mai repede la trap mărunt ori în galop. Pentru că..., pentru că... Tu ai vorbit? Iar? Iapa a nechezat scurt privindu-l pe băiat cu aceeași blândețe umană, care-l perpelea pe Tudorel și-l punea în situația de a nu găsi răspuns la multe întrebări. A trântit piciorul drept din față așa de tare că a trepidat pământul sub tălpile copilului, apoi și-a proptit botul ei catifelat în pieptul
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
Dacă nu se întîmpla așa, mai făceam oare o descoperire atât de importantă? Aș fi putut să cobor din pat și să-i torn la repezeală scrisoarea cuvenită. Dar nu, ceva mă împiedica, îmi paraliza voința: "Las-o să se perpelească puțin pe jeratic! Are să-i fie de învățătură". Pe de altă parte, găseam că procedeul meu era absolut necesar, pentru că dădea loc unei verificări a propriilor ei sentimente. Numai lipsa unui obiect ori a unei ființe, care ne-a aparținut
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mers, încep problemele, nu mai ai loc unde să te dezvolți, ai umplut raiul tău cu lucruri frumoase și gustoase, nu ai spațiu să continui munca ta neîntreruptă. nouă în al doilea loc: nu e ușor să găsești soluții, te perpelești, stai pe prispă în poziția gânditorului de la hamangia și în alte poziții culturale pe care ți le amintești, ce bine ar fi dacă prințișorul tău, priceputul shangdi di liwu, ar fi cu tine în căminul vostru, să își dea și
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
de fetițe cu cap de crizantemă, iau măsurători la toate nivelurile, calculează în becuteci dimensiunile tale perfecte, zâmbesc, fac conversație și îți oferă ceai, te afli doar la unul dintre cele mai serioase magazine, cu blazon afișat afară, tu te perpelești tare, nu ai timp pentru aceste amabilități, dar, în egală măsură, trebuie să te porți precum o prințesă, unică este doar prințesa luo na, vestită în epocile ce vor veni pentru nașterea grădinii suspendate a dragostei pure, îți repeți cu
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
pocnitură scurtă glonțul zboară din țeavă, trece prin placajul ușii și i se înfige în țeastă. Se trezea transpirată din creștet pînă în tălpi. Cămașa de noapte i se lipea de spate, obrajii îi ardeau ca două plite încinse. Se perpelea toată noaptea, abia dacă reușea să ațipească de două, trei ori, nu mai mult de zece, cincisprezece minute puse cap la cap. Cît era ceasul? Ce zi o mai fi și astăzi? Trebuia să spere în continuare, ce mai avea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cu ea, s-o consideri ca pe un lucru normal. Uite aici n-am vrut eu să ajung, la resemnare, eu n-am putut să închid ochii așa cum fac alte femei în situații ca astea. E adevărat că m-am perpelit luni de zile noapte de noapte simțind că sînt la un pas să-mi pierd mințile, dar n-am cedat, m-am gîndit tot timpul că prin atitudinea mea puteam să le dau o mînă de ajutor și altora. Sînteți
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
apăru din nou în cadru. Îngenunche între picioarele Lornei, introduse penisul în ea și simulă un act sexual. Lorna se zvârcoli și-și roti șoldurile. Imaginea deveni neclară, apoi, după o întrerupere scurtă, se văzu iar Lorna, în prim-plan, perpelindu-se într-un extaz simulat. Chiar și un copil de doi ani și-ar fi dat seama că de fapt se schimonosea de durere. Betty se ivi din nou în cadru, așezată între coapsele Lornei. Ea se uită spre aparatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
certa-o. Dar în ziua aceea eu eram doar o fată care era gata pentru bărbatul ei. În timp ce zâmbeam unul la altul, mi-am amintit sunetele care se auzeau din cortul lui Iuda și am înțeles de ce eu însămi mă perpeleam noaptea. Shalem, care era cu câțiva ani mai mare decât mine, și-a recunoscut propria dorință și chiar a simțit mai mult decât poftă sau cel puțin așa a spus apoi, după ce ne-am ținut promisiunea și eram unul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
girafă? Le-a azvîrlit? - Cu cât se rățoia ăștia mai insistenți, cu atât le trăgea și ea mai înaripată, de sus, niște vânturi... I se năzărea la un motorist că depozitul de acte al primăriei seamănă cu botul girafei... Îl perpelea băștinașii pe depozit, dar minune încă la sânul lor nu se ivea... Dinamitau putreziții stăvilarul, pe motiv că li se păruse că pârâul aducea cu coada jivinei... Dar singura mulțumire era că viitura ce-o provocase târa jumătate din case
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
București, orașul mi s-a părut montat la capătul spirelor unui arc ce-i schimba permanent latitudinea și longitudinea. Eram atât de dezorientat, încît nici Arcul de Triumf, nici verdele parcurilor nu le mai reperam. Două ore m-am învîrtit, perpelindu-mă, când pe o roată, când pe cealaltă, la focul scăzut al unei arii cuprinse între străzile Dionisie Lupu, Maria Rosetti, General Florescu, Icoanei, Schitul Darvari, Mîntuleasa, Paleologu, Plantelor, Traian, Armenească, Stelea Spătaru, Calea Moșilor și Calea Călărași, căutând să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
se ivi creatura din fum de eșapament de alaltăieri. La fel de străvezie, dar parcă mai fercheșă. Cu ochelarii cu rama impozantă schimbați pe unii din sârmă argintie, subțire (conferindu-i Profesorului un discret aer de Gandhi). Cu pipa în care, parcă, perpelea tămâie. C-o bărbuță disciplinată cu foarfeca, din vălătuci de fum. Și-o togă, tot fumurie, înveșmîndu-i însă numai partea din față a trupului. Și lăsîndu-i descoperite cele două fese micuțe, rotunde ca bilele de rulment, de persoană care nu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pe alb, că i se poruncise să se prezinte cu soția. Tăiase, e drept, invitația, eliminase vorba "soție", asamblase invitația la loc, și nici mama invitației nu și-ar fi dat seama, dar ce folos, nu dormise apoi două nopți, perpelindu-se că nu ascultase de-un ordin. Domnul Volgoride nu-i arunca, câteodată, când se abătea pe la el, escaladând două etaje, că-l găsește prea palid, că este un amploaiat prea cu ochii beliți sau, dimpotrivă, prea înfundați în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mie și una de nopți, iar când își telescopă și mai mult pe sub măsuța ovală, ciolanele, izbindu-și-le de pantofii uneia dintre gazde, nu și le mai retrase scârbit, ci și le înfipse mai temeinic în acel loc, perpelindu-și-le parcă înaintea unui foc tihnit și binefăcător. - Deci batem palma. Înhățăm moștenirea. Rămânem jurați... șarjă, în ipostaza sa necunoscută, șăgalnică, sora cea suplă. Trei la sută... - ...Din Produsul Național Brut, confirmă binedispus muzicianul. - Jocuri, care fiind făcute, un
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ștampile, culori și antete neobișnuite, mirosind de la o poștă a mirodeniile unor țări îndepărtate. Bineînțeles, cele mai neliniștitoare și mai impregnate de parfumul de scorțișoară erau cele care sosiseră, plutind, dinspre Imperiul Britanic. 273 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Perpeliră cioara aia, în urma unor preparative cu totul exagerate, o despicară în trei, cu baioneta - părea o pasăre perfect adevărată, dar, când colo, nu era -, niciunul dintre ei nereușind să-și astâmpere foamea cu carnea ei de păcăleală. Mirosea concomitent a
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ea printre dinți. Dar eu l-am asigurat, cât se poate de clar, că totul s-a terminat între noi. —Cum? Așa, direct? Susan era sceptică, fiind genul de persoană care, până să ajungă la aceeași concluzie, s-ar fi perpelit cel puțin șase luni de zile. Da, exact așa i-am spus. Prietena ei a ridicat din umeri. În esență, ce altceva ar mai fi fost de adăugat? Ideea este că eu nu eram înnebunită să fac un copil, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
nu se știe dacă mai avem ce salva... Însă vorbea singur. Armin Caryan închisese de mult, cum făcea cu tată-său ori de câte ori încerca să îl lămurească ori doar să-l audă. Omar se retrase sub nuc și-ncepu să se perpelească: va vinde mai repede decât cumpărase partea lui din garaj și bistrou, din benzinărie, va lichida tot ce agonisise, însă va putea să întoarcă viața pe care o uitase în toate astea? Ploua și Leclerc se dusese în Orumieh cu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Ședea și privea locul cu palmele la spate. Cerul se întuneca. Orașul scânteia îndepărtat. În iarba fierbinte mișuna vântul de vară. Gunoierii aprinseseră focul. Fumul înecăcios acoperi pământul tare. Se descălțară. Aveau tălpile negre, tăiate și pline de răni. Le perpeleau la căldură. O ceată de câini îi înconjură. Erau mari cât niște viței, flocoși și răi. Lătrară spre groapă și se repeziră către marginile ei înalte. Grigore nu se întoarse. Haita se opri mârâind. O femeie trecută și osoasă, aplecată
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]