3,249 matches
-
de un sens mai înalt decât istoria", deci depășește ca adevăr uman și axiologic zilnica derulare a vieții comune, care este, în sumă algebrică, o istorie a erorilor, dese ori a răului, o desfășurare antiumană. "Viața noastră este o eroare perpetuă", scria Eminescu. * Marile probleme de întotdeauna ale spiritului uman au fost cunoașterea și libertatea metafizică. Cunoașterea absolută nefiind posibilă, gnoseologic omul își creează o realitate proprie, transmutată în semnificații. Pe de altă parte, omul utilizează realul străin din jur pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
lăuntrice cu vibrația lucrurilor din afară: înfăptuindu-se una din modalitățile de armonizare dintre suflet și univers. Intr-o variantă la Glossă, Eminescu afirmă: Timpul care bate-n stele / Bate pulsul și în tine". În poezia O, mamă... o mișcare perpetuă din spațiul din afară se preschimbă în spațiu lăuntric, în conștiința armonizării naturii cu repaosul etern: Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu../ Mereu va crește umbra-i, eu voi dormi mereu.../ Mereu va plânge apa, noi vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
care o fac greierul și cariul, pentru a se pierde într-un indefinit foarte îndepărtat, acela al timpului pierdut, în care depersonalizarea poetului are corespondent pe plan spațial deconturările chipurilor de pe pereții bisericii părăsite. În O, mamă cele trei mișcări perpetue din natură a ramurilor, a umbrei, a apei îngână somnul etern al morții. În Despărțire sau în De câte ori, iubito, mișcări temporo-spațiale în opoziții polare exprimă imposibilitatea reapropierii sufletelor: Suntem tot mai departe deolaltă amândoi,/ Din ce în ce mai singur mă-ntunec și îngheț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ne învață cum să ne creăm propriile deschideri, drumuri spre a realiza supraomul, să ne purificăm de ceea ce este de rând, să ne reînnoim spiritual mereu sinele, acest lucru în devenire, în proces continuu de transvaluare, de înălțare, de renaștere perpetuă a propriului arheu, a supraomului care am putea deveni, a propriul zeu lăuntric. "Căci toate ființele sunt divine și toate zilele trebuie să ne fie sacre". Astfel, alături de presocratici, Platon, Spinoza, Kant, marele impuls, marea înaripare vine de la Nietzsche. Parcurgerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
liricii: poezia perfect arhitecturată, cu deschidere ideatică finală infinită, satisface esențiala năzuință a ființei omenești: eliberarea din limite, din finitudine către eliberarea metafizică. Rainer Maria Rilke în Sonetul către Orfeu II,13 dezvoltă ideea naturii muzicii de a constitui renaștere perpetuă, "veșnicia în mișcare", afirma Platon. Mirajul orfic înfăptuiește dizolvarea noastră inițiatică noi cei numerici, noi cei monadici, noi fiii limitelor asemenea unui cristal în inefabil: ...Să mori neîncetat în Euridice -, și suie cântând iară, și mai mult slăvind, suie-napoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
să crezi că amestecând cuvintele dicționarului într-o pălărie și apoi, scoțând la întâmplare unul câte unul, ai produs o "poezie". În felul acesta, delirul novomaniei dă cale liberă imposturii. Ce-ar fi dacă astrele, revoltate pe "sclavia" aceleași învârtiri perpetui, ar evada de pe orbite și ar alerga bezmetice prin haos ? Numai armonia asigură viabilitatea creației din începuturi și a creației umane. În rest words, words, words... Repet, poezia este un lucru grav al spiritului. Un exercițiu uman al ordinei universale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
poezia, arta nu mai reflectă și condamnă decăderea, așa cum o făcuseră Hyeronimus Bosch, Peeter Brueghel cel Bătrân, Francisco Goya, ci în mare parte, poezia, arta plastică, muzica, filozofia sunt decăzute, sunt subvalorice. Frenezie și dezgust, dezgust și frenezie, iată schimbările perpetui din sufletul modern", profețea același Eminescu. Actualmente, când, așa cum s-a afirmat, personajul cel mai important al societății, intelectualul, "a murit", imposibilul nu mai este temă a artei, a culturii, ci arta, cultura au devenit o demonstrație a neputinței valorice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ceva, dar cuvintele îmi mor pe buze. Îi caut privirea și am groaznica senzație că privesc o gaură dintr-un zid. Aplecat ca sub o grea povară, simt că încep să aduc a semn de întrebare, răspunsul fiind doar o perpetuă goană. Trebuie să constat că uneori mă îndoiesc dacă am stat cu el o seară întreagă, la restaurant, discutând fel de fel de lucruri, de la politică până la femei. Caut ziua aceea frământându-mi memoria cu încăpățânare. Ce anotimp era, ce
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
respectivelor bunuri.16 Pentru a nu există motive de interpretare Codul Civil prin articolul 1325 16 art 1103 Cod Civil 34 stipulează că „obligaŃia de a preda lucrul cuprinde accesoriile sale și tot ce a fost destinat la uzul sau perpetuu”. Până la predare vânzătorul are obligaŃia de a conserva lucrul.17 Modul de executare a obligaŃiei de predare al unui contract de vânzare — cumpărare comercială se poate realiza prin predarea reală atunci cand bunurile sunt puse efectiv la dispoziŃia cumpărătorului sau cărăușului
CONTRACTUL DE VÂNZARE CUMPĂRARE COMERCIALĂ by Mihai Vintilă () [Corola-publishinghouse/Administrative/676_a_1125]
-
respectivelor bunuri.16 Pentru a nu există motive de interpretare Codul Civil prin articolul 1325 16 art 1103 Cod Civil 34 stipulează că „obligaŃia de a preda lucrul cuprinde accesoriile sale și tot ce a fost destinat la uzul sau perpetuu”. Până la predare vânzătorul are obligaŃia de a conserva lucrul.17 Modul de executare a obligaŃiei de predare al unui contract de vânzare — cumpărare comercială se poate realiza prin predarea reală atunci cand bunurile sunt puse efectiv la dispoziŃia cumpărătorului sau cărăușului
CONTRACTUL DE VÂNZARE CUMPĂRARE COMERCIALĂ by Mihai Vintilă () [Corola-publishinghouse/Administrative/676_a_1125]
-
religiosul, cum zice don Avito. Capitolul III Deja avem copilul, subiectul, și acum apare prima problemă, cea a numelui. Numele care i se dă și pe care îl are de dus, poate să-i aducă fericirea sau nefericirea, este o perpetuă sugestie. Nu se aud mulți spunând: "O datorez numelui pe care-l port?". Lucru anevoios cum mă cheamă și cum mă chem pe mine însumi!10 Numele trebuie să fie grecesc pentru că limba greacă e aceea a științei, în plus
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
descoperi America. Pe corabia nebunilor, la rigoare, și într-un caz și în altul, precedentele sînt, vorba aia, gîrlă. Nu degeaba ciupește diavolul, ziua și noaptea, sforile marionetelor ca pe niște corzi de harfă (citat). Și nu degeaba ne alfabetizăm (perpetuu!), la urma urmei, șușotind gureș pînă ne vine sorocul. Cu un nume de familie involuntar expresionist (ce mult contează!), martirul, prin alterație consonantică, Horia își propune să tragă frumușel de guler în colecția "nouăzeci" a PHOENIX-ului toate cele vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
de sonerie. Doar pentru o fracțiune de secundă. Imediat, degetul renunță la afecțiune, iar brutalitatea cu care nebuna apasă tasta roșie are ceva definitiv. E ca și cum ar pune un punct final acestei relații imaginare, acestei fantezii fără sfârșit, acestui coșmar perpetuu. Nebuna știe că gestul se va repeta din nou și din nou și din nou, dar în momentul ăsta ea decide să fie aspră, să rupă orice punte care o leagă de bărbatul care o obsedează, chiar dacă știe că se
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
lui alunecă ape verzi și gri și albastre, și nici una dintre culorile astea nu rămâne fixată pe iris, pentru că apele aleargă fără oprire, și albul ochiului se transformă în roșul sânge lui închegat, iar omul se prăbușește în caleidoscopul în perpetuă mișcare și apoi închide ochii și vede prin întunericul de sub pleoape o mare de microorga nis me, care îi aleargă pe retină. Alunecă încet într-un abis vertical, cu pereți concreți. Ca și cum ar cădea într-un puț fără fund. Pereții
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
bănci pe care se descalță bătrâni cu mădulare ruinate. Băbuțele oftează cu năduf, spre seară se-aud împerecheri în stuf. Tot acolo, clanul lui Păpădie racketează vânzătorii de vată de zahăr printre statui de nimfe pe care voi să le perpetui. — Eu zic, îi spuneam... eu zic... că ce e între noi e o treabă așa și pe dincolo. A râs carnasier, cu capul dat pe spate, limba vibrând șerpește. — Am o colecție de bile de sticlă, i-am spus la
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
să fie director financiar al companiei. Causey și fostul ofițer de credite Rick Buy au fost desemnați să monitorizeze aceste afaceri murdare pentru a proteja astfel imaginea și performanțele financiare comunicate de firmă. Pe acest fond de aparent succes financiar perpetuu, în august 2000, Enron înregistrează cea mai mare valoare a acțiunilor sale: 90 de dolari/acțiune ( HYPERLINK "http://en.wikipedia.org" http://en.wikipedia.org). Cu toate acestea, numărul mare de afaceri neprofitabile și numărul mare de persoane implicate care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
este exact tipul de societate la care aspirăm! ٭ Hapy end-ul ca sursă a dramelor individuale: individul, a cărui postură de telespectator este din ce în ce mai accentuată, își proiectează viața după coordonatele filmului hollywodian, adesea la modul inconștient. De aici ia naștere perpetua lui inadecvare. Iată încă un argument în favoarea filmelor de artă în cadrul cărora eroul moare, sau gestul lui trece nevăzut, iubitul se plictisește de iubita sa ajungând s-o urască; "și au trăit nenorociți până la adânci bătrâneți". Din perspectiva influenței exercitate
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
elevilor (și personalitatea elevilor modelată într-o formă adecvată învățării). Din această perspectivă motivarea învățării capătă un loc deosebit de important, ea trebuind să fie văzută ca intervenind și în modelarea personalității. Despre șabloanele gândirii (o altă perspectivă asupra mentalității sau perpetua inocență). Suntem obișnuiți ca pentru tot ceea ce ni se întâmplă să găsim vinovați; prima reacție pe care o avem când o pățim este să căutăm rapid un vinovat; altul decât noi, evident. Asta ne liniștește un pic. Dacă nu l-
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
care ne supără are o mamă, ce se închină la niște zei al căror cult poate fi profanat ca formă de răzbunare). Acesta este rolul înjurăturilor. Obișnuința de a găsi rapid vinovați (și întotdeauna pe alții, noi nefiind decât niște perpetue victime) este adânc înrădăcinată în sufletul neamului nostru, ea devenind principala metodă de abordare a istoriei naționale. Astfel, întotdeauna considerăm pe alții vinovați pentru diversele catastrofe cu care am conviețuit în decursul veacurilor. Ne ajută în acest sens tătarii, turcii
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
Și suntem adesea dominați de acest mod de a gândi fără să sesizăm că suntem prinși de fapt în puterea obișnuinței, în lenea unei minți ce își caută ațipeala într-o scurtătură, că suntem captivii vinii de a ne considera perpetuu inocenți. ٭ Vizitarea altor ținuturi îți poate deschide ochii pentru meleagurile natale: vezi dintr-o dată mai mult. Aici, ca și oriunde în altă parte, a vedea ține de conexiunile pe care poți să le faci, sporite dintr-o dată de experiența altor
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
face" etc., acesta fiind sensul tare al căderii la nivelul lumii. Îndreptățirea "schimbului de bune practici", metodă de diseminare a experiențelor pozitive ce ocupă un loc însemnat în spiritul occidental contemporan, este dată de modul nostru de-a fi căutători perpetui de șabloane comportamentale în care să ne turnăm existența (ori în care deseori ne odihnim), în care să avem încredere deoarece au fost deja experimentate de alții. Postularea absurdului ca inerent existenței (Albert Camus) înseamnă o negare a atotputerniciei logicii
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
într-o relație cu o altă existență. Ne este ușor când corpul ne mână către alt corp. Mai trist e când nu descoperim sensul existenței proprii acolo, când rămânem iarăși singuri în fața noastră, chiar dacă având un vecin. În absența unei perpetue mutări a noastre în spirit rămânem carne; riscăm să ne vedem drept "carne mergând pe stradă" (datorită nouă și datorită altora). Și de aici până la a ne mânca unii pe alții nu mai e decât un pas. Nu putem înțelege
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
pe malul piscinei, canalizând spre noi obiectivele aparatelor de pozat și dezvăluindu-le cele mai sexy ipostaze cu putință... Dar, of, noi, urâtele și modestele, cumințile și ștersele Planetei nu vom avea niciodată această șansă, ci vom trăi ofticându-ne perpetuu ori de câte ori dive despuiate de prin reviste sau emisiuni ne vor ademeni bărbții, făcându-i să uite, chiar și dacă numai pe moment, de tocănițele noastre perfecte și de dexteritatea cu care le călcăm cămășile pentru a doua zi...”
Mihaela Rădulescu, atacată de Marina Almășan by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/71959_a_73284]
-
Germania și propunând traduceri. Ideea despre care spuneam înainte că îl urmărește pe Nicolae Breban cam în toate cărțile, în romane și în eseuri, ar putea fi astfel rezumată: există un război nord contra sud în cultura românească, o confruntare perpetuă de mentalități și concepții vizibilă în toate și deloc în ultimul rând în literatură. O confruntare pe care Breban nu doar o constată, ci participă efectiv la ea, ținând partea nordului. A nordului care înseamnă pentru el gravitate, rigoare, acces
La încheierea unei tetralogii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8732_a_10057]
-
terasele și interioarele vecinătăților din jur, până departe, pe Montjuic, cu crângurile sale verzi, sau înspre scăpărarea albastră a mării. Un univers absolut personal, irepetabil și de nimic prevestit, eruptiv, rod al unei imaginații debordante, aflată într-o empatică și perpetuă comunicare cu natura lui Dumnezeu și cu însuși Dumnezeu. Cu un nivel mai jos, pătrundem de altfel într-un fel de mansardă, un spațiu întunecat, dar savant eclerat, unde sunt identificate o parte dintre sursele naturale de inspirație ale acestui
În căutarea Spaniei by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8767_a_10092]