712 matches
-
noaptea asta! - Să nu mai crezi de acum! Este cel de-al doilea motiv pentru care am venit. - Bine. - Și să-ți pui o geacă roșie când ieși. Am văzut că ai una! Ăștia sunt ca niște animale! Mă lasă perplex în mijlocul cabinei. Nu știu ce-a vrut să spună cu ultimile cuvinte, dar cred că s-a referit la femei. Îmi spusese și Corra cu o zi înainte. N-aveau niciun Dumnezeu. Mă întind în pat după ce încui ușa de
DRUMUL APELOR, 27 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376324_a_377653]
-
le încarce pe vas și să le predea la destinație. Grosetto încercase toate tertipurile posibile, dar nu obținuse nimic concret. - Rămâne să așteptăm deznodământul, îmi zice el. Nu-l văd bine deloc pe Ortiz coborând cu mâinile goale! Îl privesc perplex. - Vrei să-l eliberezi? - Aparent. Mai mult, vom pune aparatele de semnalizare în alte geamantane ca să-i prindem și pe ceilalți, câți or fi! - Și cu Zimmer ce facem? - Zimmer poate să mai aștepte. Dacă Ortiz nu vorbește, cum bănuiesc
DRUMUL APELOR, 19 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376319_a_377648]
-
de ce polițiștii poartă pistoale? - Să se apere de infractori, presupun! - Asta fac și eu de vreo zece-unsprezece ani. Ieri m-am simțit amenințat! - În locul meu!? - Da, tu sau Ingrid sunteți ca și copii mei! Abia aștept să vă căsătoriți! Rămân perplex. Ingrid îi spusese și despre asta, deoarece, mă gândesc, n-avea de unde să afle. - Nu va fi atât de ușor! - Știu, însă punctul forte este copilul, care este al tău. Voquin se teme de tine. - Cu banii lui poate răsturna
DRUMUL APELOR, 57 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376335_a_377664]
-
complet golită de gânduri și amintiri. Mai trăise ceva asemănător, dar acum era altceva. Coborî dintre stele, iritată și contrariată, când taxiul se opri fără veste. - Ce s-a întâmplat? De ce v-ați oprit? întrebă ea. - Am ajuns doamnă! răspunse perplex, șoferul. - Unde? - La gară! Nu ne-am înțeles așa? Citește mai mult Pe străzile orașului trecătorii se mișcau asemeni unor umbre incerte, fără formă și consistență. Lea privea pierdută prin parbrizul mașinii, ce o ducea... nu-și mai amintea unde
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
complet golită de gânduri și amintiri. Mai trăise ceva asemănător, dar acum era altceva. Coborî dintre stele, iritată și contrariată, când taxiul se opri fără veste.- Ce s-a întâmplat? De ce v-ați oprit? întrebă ea.- Am ajuns doamnă! răspunse perplex, șoferul.- Unde?- La gară! Nu ne-am înțeles așa?... XXVII. AMNEZIE, de Silvia Giurgiu , publicat în Ediția nr. 2190 din 29 decembrie 2016. Anii s-au adunat hoțește în cartea vieții sale și au așternut cenușa peste amintirile atât de
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
prostie ? - Păi, ce, bă..., că am stat aproape o oră și nu a scos o vorbă! - Bun, dar tu ce i-ai vorbit? I-ai povestit despre tine, despre altceva...? - Păi, nimic..., că dacă ea nu a vorbit... Am rămas perplex. Nu-mi venea să cred și, ca să mă conving, după câteva clipe lungi de tăcere de ambele părți, în care m-am dezmeticit, am întrebat: - Ai sărutat-o vreodată sau i-ai sărutat mâna la despărțire?! - A, nu! Ce, nu
MUTULICĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2117 din 17 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376734_a_378063]
-
ce tocmai a sărbătorit nunta de aur, mă întrebase, cu un ton scăzut, de intensitate redusă, ca și când nu-și pusese la punct ideile: - Ce-ar fi dacă weekend-ul următor am merge împreună la ai mei? - La Urluiu?! zisesem eu perplexă, privind încă la TV o reclamă la detergenți, pe care o găseam întotdeauna amuzantă. - Da. Să te cunoască mama, și după o clipă adăugase, și tata. - Îmi surâde ideea! Dar crezi că e bine? Te-ai gândit la reacția lor
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 5 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371671_a_373000]
-
din cartierele rezidențiale. Par prietenoși și nu se tem de oameni, dar nu te poți încrede în instinctele lor. Sunt totuși, animale sălbatice! Carlos o asculta uluit și incredul. - Nu mă crezi? râse ea din toată inima, văzându-i expresia perplexă. E adevărat, iubitule! Dar îți promit că vom urca acolo, pe creastă, cât de curând și ne vom desfăta cu panorama unică a acestor ținuturi, la lumina zilei, comod și în siguranță. - Și lichiorul? îi aminti Carlos, luând-o în
DILEME ( FRAGMENT 34) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375662_a_376991]
-
complet golită de gânduri și amintiri. Mai trăise ceva asemănător, dar acum era altceva. Coborî dintre stele, iritată și contrariată, când taxiul se opri fără veste. - Ce s-a întâmplat? De ce v-ați oprit? întrebă ea. - Am ajuns doamnă! răspunse perplex, șoferul. - Unde? - La gară! Nu ne-am înțeles așa? - Aa da, îmi cer scuze! se prefăcu ea că își amintește. Numai că nu mi-am dat seama cum a trecut timpul. Parcă am zburat! explică încurcată. Bărbatul o privi bănuitor
DILEME ( FRAGMENT 22) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375654_a_376983]
-
încă ceva: se vede și cu ochiul liber că Rusia, în pierdere evidentă de prestigiu, fie el și spăimos-negativ, stă cu mîna-ntinsă, poate mai cade ceva de la masa Occidentului, s-astîmpere foamea endemică a supușilor ei tot mai dezorientați și mai perplex cantonați între fosta glorie și actuala umilință statală. Această mînă întinsă poate fi săturată, iar bogații lumii au cu ce. Odată umplută, mîna nu mai poate fi atît de hrăpăreață, ci doar în poftă intermitentă de a repeta cerșitul. Ei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
moral, complicat, moale, cu problemă în familie, prin îndrăgostirea subită de o jună metisă. De altfel, masculul-vedetă îi și sugerează soluția: să-i zăpăcească el nevasta, ca regizorul să scape de chinuitoarele remușcări în amorul lui extraconjugal. La care acesta, perplex: "Cum să fac un asemenea tîrg!" Buuun. Și urmează scena, picanta scenă, în care naturile celor doi sînt net juxtapuse. Una din frumoasele de la bar, "înger albastru", se apropie de masa celor doi și i se adresează vedetei, recunoscînd că
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
bruionul prins nervos, cealaltă prelungind volutele ascendente ale stentorului. Sau ale comedianului antic. Sau doar ale regizorului diletant (care-și tiraniza, superior, ciracii în înscenările de-acasă sau de la Institut). Fețele tinere din amfiteatru, în cunoștință de cauză, încearcă schime perplexe ori respectuos-amuzate. Și nu-s greu de ghicit iambii suitori, troheii, ori săltărețele dactile, vocalizate și mimate de inhibantul dar și, în egală măsură, antrenantul magistru. Rîsul e gata să irumpă dintre buzele de faun excitat, dar nu irumpe, nu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Coborînd ștacheta și apropiindu-ne de pulsiunile momentului actual, să constatăm ce bulversare a habitudinilor se produce cînd noul scenariu european la care România se arată (în sondaje) dornică a se include impune, prin multe altele, și soluția regionalizării. Schimele perplexe ale omnipotenților guvernanți nu pot ascunde însă infatuarea iminenței reușite, știindu-se prea bine (neștiindu-se de către masa votantă) că modelele ne stau deja, în detaliu, la dispoziție. Concluzie stenic-patriotică: sîntem aici, în calea tuturor răutăților, de două mii de ani
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
azi, la puțină vreme de la dispariție, un reper de integră frumusețe existențială. Demonul comparației imediate mă trimite, evident, la alte cîteva nume, nu de anvergura suprarealistului, se-nțelege, dar prea vînturate public, pentru a nu isca motivate mirări. Nici chiar perplexe, avînd în vedere subgabaritul lor și deci excluderea juxtapunerii cu nobilul caz. Într-o recentă serată t.v., Eugenia Vodă (perplexîndu-ne, cu adevărat, avîndu-l invitat, în altă serată, pe... pe... Iliescu!) îi deschidea inteligentului Hurezeanu o acoladă nostalgică, observîndu-i părăsirea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Științe Politice din Universitatea București, Cătălin Avramescu și Cristian Preda, își fac publice, în revista 22, constatările ocazionate de examenul de admitere la numita facultate (intențiile mai mult sau mai puțin mărturisite ale pretendenților de-aici vizînd cariere diplomatice!). Așezîndu-și perplexele observații sub un generic alarmant, Apocalipsa educației, cei doi punctează... performanțe: un candidat localizează Japonia în Oceanul Indian, altul crede că Egiptul e în America Centrală, o domnișoară nu știe nici un oraș din Franța, în afară de Paris, pentru că a călătorit direct cu autocarul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
the workmanship of the plowman, & the water wheel That raises water into Cisterns, broken & burn'd în fire Because its workmanship was like the workmanship of the shepherd, And în their stead intricate wheels invented, Wheel without wheel, 180 To perplex youth în their outgoings & to bînd to labours Of day & night the myriads of Eternity, that they might file And polish brass & iron hour after hour, laborious workmanship, Kept ignorant of the use that they might spend the days of
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
were woven single, & some twofold, & some threefold În Head or Heart or Reins, according to the fittest order Of most merciful pity & compassion to the spectrous dead. When Urizen saw the Lamb of God clothed în Luvah's robes, 60 Perplex'd & terrifi'd he stood, tho' well he knew that Orc Was Luvah. But he now beheld a new Luvah, Or One Who assum'd Luvah's form & stood before hîm opposite. But he saw Orc a Serpent form augmenting
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
se prea opune asiduităților altui component al sinistrului cvartet. Penibilul se răsucește în grotesc, un grotesc crispant, în clipa cînd stăpînul casei (se mai poate el socoti stăpîn) își pune un costum scoțian și prinde a țopăi, exhibînd dinaintea privirilor perplexe o imagine a emasculării. Infirmitatea, care va să zică, îmbracă un fason de carnaval. O figură luminoasă, deși lucrată în trăsături mai convenționale, e Bunica, depozitară a valorilor tradiționale pozitive. Ca să-i scutească pe ceilalți de încă o rușine, bătrîna, înăbușindu-și plînsul
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
mai ameninț...tor, se organizeaz... cu sprijinul activ al aripii conservatoare de la Kremlin. Iau ființ... „Fronturi internaționaliste”, veritabile contra-fronturi populare, precum Interfront În Estonia sau asociația Yedinstvo (format... din cet...țeni ruși și polonezi) În Lituania. Conduc...torii sovietici sînt perplecși, divizați și neliniștiți. Pentru aripa conservatoare din Politburo, care se spunea c... e condus... de Ligacev, „dezordinea” din ț...rile baltice e consecință direct... a efectelor periculoase ale perestroik...i și glasnost-ului gorbacioviste. Ele trebuie deci imediat oprite, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
al revoluției de la 1917, înviau vremea Țarilor, ba chiar mai mult, străbăteau cortina de fier atât de solidă în perioada aceea, ducându-mă când în piața din fața unei catedrale gotice, când pe aleile unei grădini a cărei vegetație mă lăsa perplex prin geometria ei infailibilă. Mă cufundam în preistoria familiei noastre... Deodată, fotografia acea! Am văzut-o când, din pură curiozitate, am deschis un plic mare, strecurat între ultima pagină și copertă. În el era acel inevitabil set de poze pe
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ivit din apă se umplea de lucruri și de ființe. Împărăteasa îngenunchea pe un enigmatic „prie-Dieu” care nu evoca pentru noi nici o realitate cunoscută. „Este un fel de scaun cu picioarele tăiate”, explica Charlotte, și imaginea mobilei mutilate ne lăsa perplecși. Ca și Nicolae, ne-am stăpânit dorința de a pipăi mantaua de purpură cu fireturi de aur stins care-i slujise lui Napoleon în ziua încoronării. Aveam nevoie de pipăitul acela profanator. Universul în gestație era încă lipsit de materialitate
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
constructorii de baricade! Și amintindu-ne de etichetele câtorva sticle expuse pe rafturile de la Fulg de nea, ne dădeam acum, în sfârșit, seama că erau doar nume franțuzești: Șampanskoe, Coniac, Silvaner, Aligoté, Muscat, Cahors... Da, îndeosebi contradicția aceasta ne lăsa perplecși: anarhiștii aceia știuseră să elaboreze un sistem de băuturi atât de coerent și de complex! Și, în plus, toate acele nenumărate vinuri alcătuiau, după spusele Charlottei, combinații nesfârșite cu brânzeturile! Iar acestea, la rândul lor, compuneau o veritabilă enciclopedie a
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
își ia rămas bun de la ultimii musafiri întârziați. „Probabil că îi par foarte bătrână”, s-a gândit brusc Charlotte, dar nici măcar ideea aceasta nu a putut să curme ciudata lipsă de emoție din inima ei, indiferența aceea care o lăsa perplexă. A plâns numai când i-a văzut trupul. După masă, a încălzit apă, a adus un lighean de tablă zincată, vănița de copil, pe care a pus-o în mijlocul încăperii. Fiodor s-a ghemuit în recipientul acela cenușiu, al cărui
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
înăbușite ale sirenelor și prezența lor complice în inima urgiei ucigașe a Istoriei... Deci, despre braseria aceea de la gară vorbea Pașka... Clopoțelul m-a scos din încurcătură. Ascultătorii mei și-au stins țigara și au năvălit în clasă. Iar eu, perplex, îmi spuneam că nici unul dintre stilurile mele - nici cel adoptat când le vorbeam „proletarilor”, nici cel pentru „tehnocrați”, nici măcar acrobațiile verbale pe care le adorau „intelectualii” - nu, nici unul dintre limbajele acelea nu putea să recreeze farmecul misterios al dimineții înzăpezite
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
putea să surprindă. Deși, la urma urmei... Își scutura ușor capul cu păr deschis la culoare și creț, ca și cum, necontenit, ar fi aprobat un interlocutor invizibil. M-am îndepărtat de hubloul meu, i-am aruncat o privire lui Pașka. Eram perplex: „De fapt, ce este de văzut?” Dar el, cu palmele lipite de suprafața scorojită a șalupei, avea fruntea țintuită de placaj. M-am mutat atunci la hubloul vecin, înecându-mă într-una dintre crăpăturile din lemnul care îl astupa... Mi
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]